ICCJ. Decizia nr. 3469/2012. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3469/2012
Dosar nr. 13706/118/2011
Şedinţa secretă din 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 486 din 9 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 13706/118/2011 în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicare art. 74 alin. (1), lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul:
N.V., fiul lui N. şi M.L., născut în or. Hârşova, jud. Constanţa, domiciliat în or. Hârşova, str. R., jud. Constanţa, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă.
În baza art. 57 C. pen. pedeapsa se va executa în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi e) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 17 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii N.V. şi G.C. la plata următoarelor sume de bani reprezentând daune morale:
- 10.000 RON către partea civilă A.N. prin reprezentant legal
- 10.000 RON către partea civilă A.A.S., prin reprezentant legal.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.V. la plata sumei de 1.700 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul G.C. la plata sumei de 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut următoarele:
Fapta inculpatului N.V., care în cursul lunii mai 2010, în timp ce se afla la terasa "M.P." din oraşul Hârşova, jud. Constanţa împreună cu învinuiţii G.C. şi N.N.G., a înregistrat cu un telefon mobil acte sexuale cu caracter pornografic reprezentând pe minorii A.N. şi A.A.S., în vârstă de 7 ani şi 2 luni, respectiv 7 ani şi 5 luni, modalitate în care a produs un film care reprezintă poziţii şi acte sexuale cu caracter pornografic, care prezintă şi implică minori, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă, prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului G.C., care în cursul lunii mai 2010, în timp ce se afla la terasa "M.P." din oraşul Hârşova, jud.Constanţa împreună cu învinuiţii N.V. şi N.N.G., i-a determinat pe minorii A.N. şi A.A.S., în vârstă de 7 ani şi 2 luni, respectiv 7 ani şi 5 luni, prin înmânarea unei sume de bani formată din bancnote de 1 RON, la acte cu caracter obscen, respectiv să întreţină acte sexuale orale şi să reproducă un raport sexual normal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de determinarea minorilor la acte cu caracter obscen, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 196/2003.
După sesizarea instanţei inculpatul G.C. a arătat că doreşte să se prevaleze de dispoziţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., declarând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că nu are alte probe de solicitat.
Instanţa deliberând asupra cererii formulate de inculpatul G.C. a apreciat că se poate soluţiona latura penală întrucât, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că faptele inculpatului G.C. sunt stabilite, sunt săvârşite de acesta şi sunt suficiente date cu privire la persoana acestui inculpat, astfel că prin Sentinţa penală nr. 429 din 8 noiembrie 2011 în baza art. 9 din Legea nr. 196/2003 cu aplicare art. 3201 C. proc. pen. instanţa a dispus condamnarea inculpatului G.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de determinarea minorilor la acte cu caracter obscen.
În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 832 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 11 august 2011 a Curţii de Apel Constanţa.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 832 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 11 august 2011 a Curţii de Apel Constanţa, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi e) C. pen.
În baza art. 57 C. pen. a stabilit ca pedeapsa să se execută în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi e) C. pen.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond rezultă din: procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Or. Hârşova; adresele din 27 mai 2010 şi din 15 septembrie 2010 ale SC C.M. SRL Bucureşti; suportul optic tip CD conţinând materialul pornografic; procesul-verbal din 17 februarie 2011 de vizionare a imaginilor; declaraţia minorei A.N.; declaraţiile martorilor G.M. şi C.S. şi declaraţiile inculpatului G.C. şi ale martorului N.N.G., precum şi din declaraţiile inculpatului N.V., care a recunoscut faptul că a filmat actele sexuale cu caracter pornografic reprezentând pe minorii A.N. şi A.A.S. cu un telefon mobil.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: gradul de pericol social al faptei comise, determinat de împrejurările şi modalităţile folosite de inculpat, de urmările produse asupra minorilor, asemenea fapte având consecinţe negative asupra dezvoltării psihice şi fizice a minorilor care se întind pe o perioadă lungă de timp, putând produce modificări grave în structura personalităţii copiilor, având în vedere şi mediul social din care provin cei doi minori, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este în vârstă de 25 de ani, nu are antecedente penale, nu a fost în atenţia autorităţilor locale în ceea ce priveşte comportamentul în familie şi societate, a absolvit G.Ş.I.C.M. din Constanţa.
Urmărindu-se prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, având în vedere şi faptul că inculpatul nu conştientizează gravitatea faptei sale, în mod constant încercând să acrediteze ideea că minorii erau cunoscuţi în oraşul Hârşova că întreţin acte sexuale în mod frecvent şi cerşesc bani pe stradă, ceea ce chiar dacă ar fi real, nu i-ar fi dat dreptul să profite pentru simplul amuzament, de vârsta fragedă a celor doi copii, lipsa de educaţie şi de supraveghere, de naivitatea şi lipsa de experienţă sub aspect psihic a minorilor, de capacitatea lor redusă de înţelegere a efectelor, a consecinţelor actelor comportamentale proprii şi a capacităţilor reduse de a discerne între intenţiile bune şi rele ale altor persoane, de credulitatea, de sinceritatea şi puritatea gândurilor şi intenţiilor, de imposibilitatea de a rezista la recompensele oferite, astfel că instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executare efectivă a acesteia în regim de detenţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpaţii N.V. şi G.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerile orale, inculpatul N.V., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicată de instanţa fondului cu dispoziţiile art. 861 C. pen. - suspendarea sub supraveghere, motivată de atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, care a recunoscut şi regretat fapta comisă, precum şi de lipsa antecedenţei penale.
Apelul inculpatului G.C. a vizat latura civilă a procesului penal. Prin apărător, s-a învederat instanţei că inculpatul nu are critici de formulat cu privire la cuantumul şi modalitatea în care au fost acordate despăgubirile civile de către prima instanţă susţinând că, în măsura în care, reanalizând materialul probator, va considera că se justifică reducerea cuantumului acestora nu avea obiecţiuni de făcut.
La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub acelaşi nr. 13706/118/2011.
Examinând legalitatea şi temeinicia Sentinţei penale nr. 486 din 9 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 13706/118/2011, prin prisma criticilor aduse şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea prin Decizia penală nr. 5/MP din 2 martie 2012 în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respinse, ca nefondate apelurile formulate de apelanţii inculpaţi N.V. şi G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 486 din 9 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 13706/118/2011
Astfel, instanţa a reţinut că pe baza ansamblului probator administrat, temeinic analizat, Tribunalul Constanţa a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăţia inculpatului în forma cerută de lege - intenţia, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse - aspecte necontestate de inculpat.
În speţă, instanţa de control judiciar a reţinut ca nu se justifică schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, câtă vreme în apel nu au apărut elemente noi care să conducă la o asemenea concluzie.
Nu se poate face abstracţie de natura şi gravitatea faptei comisă de inculpat, împrejurările concrete de comitere a infracţiunii, profitând de vârsta fragedă a celor doi minori, de naivitatea lor, de capacitatea redusă de înţelegere a intenţiilor bune sau rele ale altor persoane, precum şi în raport de consecinţele grave ale faptei comise asupra fizicului şi psihicului celor doi minori.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul G.C. Curtea a constatat că acesta nu cuprinde critici concrete privind modalitatea de soluţionare a acţiunii civile.
În atare situaţie, s-a reţinut că acesta achiesează la cuantumul despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la care a fost obligat în solidar cu inculpatul N.V., despăgubiri de natură să acopere prejudiciul moral produs celor doi minori prin faptele ilicite ale inculpaţilor.
Împotriva Deciziei penale nr. 5/MP din 2 martie 2012 a declarat recurs inculpatul N.V., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public şi poziţia adoptată de recurentul inculpat, susţinerile apărătorului acestuia, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul N.V. este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată faptul că în cauză prima instanţă, precum şi instanţa de control judiciar au dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reţinând o corectă situaţie de fapt.
În cauză prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului.
În mod corect, prima instanţă de judecată, şi instanţa de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Înalta Curte constată totodată că în speţa dedusă judecăţii inculpatului i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în faţa acuzatului, asistat de un apărător, în şedinţa publică, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudenţă constantă.
Examinând cauza prin prisma criticii formulată inculpat privitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa de doi ani închisoare, cu executare în regim de detenţie constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii făptuitorului de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Astfel, s-a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate îşi poate atinge finalitatea, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, ceea ce a condus la o corectă adecvare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilindu-se o pedeapsă al cărei cuantum să asigure reflectarea, atât a gravităţii concrete a acesteia, prin fapta comisă, dar şi a circumstanţelor reale ale săvârşirii ei, cu efecte în plan sancţionator, precum şi a circumstanţelor personale.
Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de control judiciar apel, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanţele reale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Cu privire la solicitarea inculpatului de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa reţine că potrivit art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanţa de fond, Tribunalul Constanţa, la termenul din 25 octombrie 2011 i-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., respectiv faptul că în cazul recunoaşterii infracţiunii comise în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, poate beneficia de reducerea cuantumului limitelor de pedeapsă cu o treime împrejurare în care inculpatul, prin apărător ales, avocat R.V.E. a arătat că "nu formulează o astfel de cerere".
La instanţa de fond au fost audiaţi toţi martorii propuşi prin rechizitoriu precum şi inculpatul, pronunţându-se Sentinţa penală nr. 486 din 9 decembrie 2011, după administrarea tuturor probelor necesare soluţionării cauzei în faza de judecată.
Faţă de cele de mai sus solicitarea inculpatului de aplicare direct în recurs a disp. art. 3201 C. proc. pen. apare ca fiind neîntemeiată.
Având în vedere că nu se justifică reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., pentru motivele care s-au arătat mai sus, nefiind justificată nici reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului N.V., Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 5/MP din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 5/MP din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 3522/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3467/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
---|