ICCJ. Decizia nr. 1454/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1454 /20 14
Dosar nr. 9474/63/2012
Şedinţa publică din 25 aprilie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 546 din 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9474/63/2012, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.L.A., la 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 4 ani compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani prevăzut de art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data de 19 august 2010 la data de 17 septembrie 2010.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.L.A. la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. a sumei de 506.499 RON din care 49.498 RON impozit pe profit şi 457.001 RON taxa pe valoarea adăugată, precum şi la dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, conform C. fisc., calculate până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2400 RON cheltuieli judiciare statului din care 200 RON onorariu avocat desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 176 din 9 noiembrie 2011 pronunţată în Dosar nr. 2593/183/2010 Judecătoria Băileşti respingând cererea de schimbare a încadrării juridice a hotărât următoarele:
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.L.A. la 2 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 19 august 2010 şi până la 17 septembrie 2010.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia asupra art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu SC R.T.S. SRL la 506.499 RON despăgubiri civile către stat, reprezentat de A.N.A.F cu dobânzile legale aferente până la achitarea efectivă.
S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara.
A fost obligat inculpatul la 2000 RON cheltuieli judiciare statului.
Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2011 Judecătoria Băileşti a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 176 din 09 noiembrie 2011, dispunând ca în loc de "Menţine măsura obligării de a nu părăsi ţara" să se treacă "încetează măsura obligării de a nu părăsi ţara".
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Băileşti a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti din data de 10 septembrie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului L.L.A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
S-a reţinut că în perioada ianuarie- septembrie 2007, SC R.T.S. SRL administrată de inculpat a efectuat livrări de cereale către SC V.C. SRL Arad în valoare de 4.135.996,20 RON, fără a evidenţia în actele contabile operaţiunile efectuate şi veniturile realizate, fapt ce a produs un prejudiciul bugetului de stat în sumă de 1.208.989,23 RON, din care TVA 666.883,13 RON şi impozit pe profit de 542.106,10 RON.
În nota de constatare încheiată de Garda Financiară Dolj, în urma controlului efectuat se precizează faptul că inculpatul a refuzat în mod nejustificat, să prezinte organelor fiscal documentele contabile, îngreunând astfel efectuarea verificărilor financiare.
SC R.T.S. SRL a fost înfiinţată în anul 2006, având iniţial ca asociat unic şi administrator pe numita L.R., soţia fratelui inculpatului, ulterior inculpatul fiind împuternicit de aceasta să administreze în fapt societatea, având şi drept de semnătură în bancă. În această calitate, începând din anul 2007 inculpatul a achiziţionat în numele SC R.T.S. SRL cereale pe care, apoi, în baza facturilor pe care le întocmea, semna şi aplica ştampila societăţii, le vindea către SC V.C. SRL Arad, administrată de către numitul N.R.L. Achiziţiile de cereale derulate de către inculpat nu au fost aduse la cunoştinţa asociatului unic L.R., care la finele primului semestru din anul 2007, realizând că inculpatul nu depusese bilanţul la organele fiscale, i-a cerut acestuia documentele contabile pe care apoi le-a depus la Administraţia Finanţelor Publice Băileşti, iar în luna iulie 2007, i-a retras dreptul de semnătură în unităţile bancare. Cu toate acestea, şi în semestrul II al anului 2007, începând din luna iulie, inculpatul a continuat să deruleze activităţi privind achiziţia de cereale, pe care apoi, în baza facturilor pe care le întocmea, le vindea către aceeaşi societate, respectiv SC V.C. SRL Arad.
Deşi începând cu data de 22 noiembrie 2007 inculpatul a devenit asociat şi administrator al SC R.T.S. SRL, nu a evidenţiat în documentele contabile operaţiunile desfăşurate şi nu a depus la organele fiscale raporturile fiscale pentru semestrul II 2007, iar în luna aprilie 2008 a cesionat părţile sociale, pe care le deţinea, ca asociat la SC R.T.S. SRL numitului N.D., fără a-i preda acestuia efectiv şi documentele contabile ale societăţii.
În cauză, s-a procedat la efectuarea unei expertize fînanciar-contabile în care s-a concluzionat că în evidenţele contabile ale societăţii SC R.T.S. SRL nu au fost evidenţiate vânzări de cereale efectuate în perioada ianuarie - septembrie 2007 către SC V.C. SRL Arad, în valoare totală de 3.002.788 RON, din care venit 2.523.351 RON şi TVA aferent 479.436 RON. Neînregistrarea în evidenţele contabile a SC R.T.S. SRL a facturilor privind vânzarea de cereale către SC V.C. SRL Arad a avut drept consecinţă diminuarea sumelor datorate bugetului de stat, cu 49.498 RON impozit pe profit şi 479.436 RON TVA.
La concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză au formulat obiecţiuni, atât partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P.Dolj, cât şi inculpatul, iar în urma analizei acestora, expertul contabil a menţionat că valoarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat este în cuantum de 49.498 RON, iar în ceea ce priveşte valoarea T.V.A. a fost stabilită suma de 457.001 RON, rezultând un prejudiciu total în valoare de 506.499 RON.
S-a mai reţinut că inculpatul este cercetat şi în alte dosare penale (Dosar nr. 122/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea) pentru săvârşirea unor fapte similare în perioada 2008-2009, în calitate de administrator al SC L. SRL Craiova, iar valoarea prejudiciului cauzat este de 2.100.000 RON, conform Gărzii Financiare.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, întrucât din cercetările efectuate nu a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi avut cunoştinţă cu privire la notificările emise de către organele de control fiscal de a prezenta documentele contabile ale societăţii. S-a dispus şi scoaterea de sub urmărire penală cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată, având în vedere faptul că la momentul transmiterii de către inculpat a părţilor sociale ale SC R.T.S. SRL către numitul N.D., nu exista un proces penal, acesta pornindu-se ulterior, odată cu sesizarea organelor de urmărire penală de către Garda Financiară Dolj.
Prin încheierea nr. 13 din 19 august 2010 pronunţată de Judecătoria Băileşti s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 19 august 2010 şi până la data de 16 septembrie 2010, inclusiv.
Prin încheierea din 15 septembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Băileşti s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului şi s-a menţinut starea de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 577 din 17 septembrie 2010, s-a admis recursul declarat de inculpat, a fost casată încheierea din 15 septembrie 2010 şi, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. şi art. 3001 C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, respectiv municipiul Craiova, fără încuviinţarea instanţei, respectiv Judecătoria Băileşti.
Prin încheierea din 17 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Băileşti, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1451 C. proc. pen. s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Pe parcursul judecării cauzei a fost audiat inculpatul şi, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 322 C. proc. pen., acesta a arătat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. La data de 25 octombrie 2010 D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 1.208.989 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului general consolidat prin activitatea infracţională a inculpatului, la care urmează să fie calculate accesoriile legale prevăzute de C. proc. fisc., astfel: 666.883 RON TVA nedeclarată cu accesoriile legale aferente, calculate de la data de 01 octombrie 2007 şi până la data stingerii sumei datorate şi 542.106 RON impozit pe profit nedeclarat cu accesoriile legale aferente calculate de la data de 01 octombrie 2007 şi până la data stingerii sumei datorate.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit art. 14 C. proc. pen., repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune presupune atât repararea pagubei efective, cât şi despăgubiri pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă şi în aceste condiţii sunt aplicabile prevederile art. 119 alin. (1) C. proc. fisc., potrivit cărora „ Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere", precum şi prevederile art. 120 alin. (1) C. proc. fisc.: „Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi începând cu data imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv".
De asemenea, partea civilă a solicitat ca la soluţionarea cererii privind despăgubirile civile să se aibă în vedere şi obiectiunile formulate de D.G.F.P. Dolj la raportul de expertiză contabilă, întocmit în faza de urmărire penală şi că în opinia sa prejudiciul evidenţiat de expert prin raportul de expertiză a fost stabilit, fără a se avea în vedere toate tranzacţiile efectuate de SC R.T.S. SRL în perioada ianuarie - septembrie 2007.
În cauză au fost audiaţi martorii N.R.L., N.D., B.M.M., L.L. şi L.R.
La data de 10 februarie 2011 inculpatul a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză pentru a se recalcula prejudiciul în raport de actele depuse, din care rezultă că au avut loc compensări în sumă de 3.572.175,04 RON.
Suplimentul la raportul de expertiză a fost întocmit de expert contabil M.V. şi depus la dosar la data de 29 martie 2011, iar în cuprinsul raportului s-a menţionat că operaţiunile în valoare 3.572.179,58 RON nu s-au realizat efectiv între cele două societăţi SC R.T.S. SRL şi SC V.C. SRL Arad, iar în situaţia în care se iau în considerare compensările valoarea prejudiciului este de 7.755 RON, din care T.V.A. 4.257 RON şi impozit pe profit 3.498 RON.
La data de 20 aprilie 2011, D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F., a formulat obiecţiuni la suplimentul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil M.V., solicitând înlăturarea concluziilor suplimentului raportului de expertiză, întrucât aprecierile expertei exced obiectivelor fixate de instanţa de judecată, care prin încheierea de şedinţă din 21 ianuarie 2011, a încuviinţat efectuarea unui supliment al raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penale, urmând ca experta să recalculeze valoarea prejudiciului, având în vedere înscrisurile depuse de inculpat, din care rezultă că între SC R.T.S. SRL şi SC V.C. SRL Arad au operat compensări în valoare de 3.572.174 RON.
S-a mai menţionat că suplimentul raportului de expertiză reprezintă de fapt o reevaluare inexplicabilă a opiniei expertului, exprimată în faza de urmărire-penală, ceea ce în mod evident excede limitelor investirii, şi că în mod eronat apreciază că în situaţia în care tranzacţiile dintre SC R.T.S. SRL şi SC V.C. SRL ar fi fictive, prejudiciul adus bugetului de stat ar fi de 7.755 RON.
D.G.F.P. Dolj în cererea formulată a mai arătat că în condiţiile în care operaţiunile comerciale în cuantum de 3.572.175 RON au fost înregistrate în contabilitatea SC V.C. SRL cu consecinţa posibilităţii deducerii taxei pe valoare adăugată aferentă acestor operaţiuni., furnizorul SC R.T.S. SRL nu a îndeplinit obligaţia legală corelativă de a înregistra în contabilitate aceste tranzacţii şi de a plăti către bugetul de stat T.V.A. şi impozitul pe profit aferent, în această situaţie prejudicierea bugetului de stat fiind evidentă.
La data de 21 aprilie 2011 inculpatul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, menţionând că la stabilirea valorii prejudiciului expertul trebuia să ţină cont şi de faptul că suprafeţele de teren achiziţionate au fost executate silit de A.F.P. Băileşti, fiind vândute către SC G.P. SRL Galicea Mare la suma de 10.353 RON, situaţie în care bugetul statului şi-a recuperat prin executare silită o bună parte din sumele cu care era dator.
La data de 21 aprilie 2011 au fost admise obiecţiunile la suplimentul raportului de expertiză formulate de A.N.A.F - D.G.F.P. Dolj şi de inculpat, obiecţiuni ce au fost transmise expertei pentru a răspunde la acestea.
La data de 07 septembrie 2011 s-a depus la dosar răspunsul la obiecţiunile formulate de A.N.A.F.- D.G.F.P. Dolj şi inculpat.
La data de 20 octombrie 2011 instanţa, în conformitate cu art. 124 C. proc. pen., a dispus citarea expertei M.V. pentru a se prezenta în instanţă şi a da explicaţii verbale asupra suplimentului la expertiză şi a răspunsului la obiecţiuni.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
Având în vedere că valoarea prejudiciului este mai mare de 100.000 de euro, fapta a fost încadrată în dispoziţiile legale menţionate şi s-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice formulată de inculpat.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunii comise, lipsa antecedentelor penale, dar şi poziţia nesinceră a inculpatului, valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat şi faptul că acesta nu a fost recuperat făcând astfel aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen.
S-a apreciat că scopul pedepsei de prevenţie generală şi specială, va fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 19 august 2010 şi până la 17 septembrie 2010; s-a făcut aplicarea art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu SC R.T.S. SRL la 506.499 RON despăgubiri civile către stat, reprezentat de A.N.A.F. cu dobânzile legale aferente până la achitarea efectivă. A fost încetată măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât partea civilă D.G.F.P. Dolj cât şi inculpatul L.L.A.
Inculpatul L.L.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., şi reţinând cauza spre rejudecare, să se dispună achitarea, întrucât pe de o parte, se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, în loc de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, întrucât expertiza efectuată şi suplimentele ajung la concluzia că prejudiciul este de 7.755 RON, deci nu este depăşit cuantumul de 100.000 euro, iar pe de altă parte, raportat la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a depus la organele fiscale documentele din care rezultă că societatea sa este debitoare la bugetul statului cu suma de 60.129 RON, din care 17.880 RON impozit pe profit şi 42.249 RON T.V.A., sume care nu îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.
În subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 10 Legea nr. 241/2005 şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, întrucât prejudiciul de până la 50.000 euro prevăzut de lege, în speţă 7.755 RON, a fost recuperat integral prin executarea silită a celor două terenuri.
Cu privire la latura civilă a arătat că în mod greşit a fost obligat în solidar cu societatea la plata despăgubirilor, solicitând respingerea acţiunii civile, invocând, de asemenea, şi faptul că prima instanţă nu şi-a motivat hotărârea de condamnare, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., în sensul că nu a motivat de ce a înlăturat propria cercetare judecătorească şi şi-a însuşit conţinutul rechizitoriului.
Partea civilă D.G.F.P. Dolj, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii sale de constituire de parte civilă, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 1.208.989 RON despăgubiri civile, respectiv 666.883 T.V.A. nedeclarată, cu accesoriile legale aferente prevăzute de C. proc. fis., calculate de la data de 1 octombrie 2007 şi până la data stingerii sumei datorate şi 542.106 RON impozit pe profit nedeclarat, cu accesoriile legale aferente prevăzute de C. proc. fisc.
De asemenea, a invocat faptul că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, fiind incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., întrucât prima instanţă nu a arătat cum a fost stabilită suma la care a fost obligat prin hotărâre, data de la care sunt datorate dobânzile, în condiţiile în care la stabilirea prejudiciului a avut în vedere raportul de expertiză contabilă, însă fără a lua în considerare obiecţiunile formulate de către D.G.F.P. Dolj, deoarece prejudiciul evidenţiat de către expert a fost stabilit fără a avea în vedere tranzacţiile efectuate de către SC R.T.S. SRL, în perioada ianuarie-septembrie 2007.
Prin decizia penală nr. 1097 din data de 11 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2593/183/2010, au fost admise recursurile declarate de partea civilă D.G.F.P. Dolj şi inculpatul L.L.A., împotriva sentinţei penale nr. 176 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. 2593/183/2010.
S-a casat sentinţa penală, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Dolj.
În motivarea deciziei instanţei de control judiciar s-a reţinut că hotărârea Judecătoriei Băileşti a reluat actele procesuale efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor, concluziile suplimentului de expertiză şi conţinutul obiecţiunilor la raportul de expertiză, reproducând apoi concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală şi depoziţiile martorilor L.R. şi N.D., fără a face o analiză ştiinţifică a probelor administrate.
A reţinut că în suplimentul la raportul de expertiză contabilă, prejudiciul este altul decât cel reţinut în raportul de expertiză, rezultând un profit impozabil de 21.861 RON şi T.V.A. de plată 4.257 RON, în total 7.755 RON, din care T.V.A. 4.257 RON şi impozit pe profit de 3.498 RON, noile concluzii fiind criticate de către Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj, pentru care s-a răspuns apoi printr-un alt supliment.
În condiţiile în care concluziile experţilor erau diferite, prima instanţă a optat pentru cele ale expertizei întocmite în faza de urmărire penală fără a motiva opinia pentru care a optat. Mai mult din declaraţia expertei M.V. a reieşit că nu mai există prejudiciu, întrucât suma obţinută din executarea silită a terenurilor acoperă suma datorată bugetului statului.
Cum în speţă, latura penală este indisolubil legată de latura civilă, raportat şi la dreptul la un proces echitabil şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis recursurile, a casat sentinţa penală şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În rejudecare, s-a dispus ca instanţa de fond să stabilească, în raport de probele administrate în cauză sau, eventual, pe baza altor probe pe care le consideră concludente şi utile, inclusiv o nouă expertiză contabilă în cazul în care va constata contradicţii între expertiza contabilă şi suplimente, starea de fapt, respectiv omisiunea evidenţierii în actele contabile sau orice alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, stabilind în concret eventualul prejudiciu, adus bugetului statului, respectiv impozit pe profit şi T.V.A.
Totodată, s-a solicitat să fie avute în vedere şi celelalte critici aduse hotărârii prin promovarea căii de atac.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dolj la nr. 9474/63/2012 la data de 25 mai 2012.
În rejudecare, instanţa a dispus citarea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC R.T.S. SRL Băileşti, prin lichidator judiciar E.C. SPRL.
Având în vedere apărările formulate de inculpat au fost solicitate reprezentantului părţii civile lămuriri suplimentare cu privire la cererea de constituire ca parte civilă.
Cu adresa din 2 noiembrie 2012, D.G.F.P. Dolj a răspuns solicitării instanţei.
Examinând actele efectuate pe întreg parcursul procesului penal instanţa a constatat următoarele:
Inculpatul L.L.A., în calitate de administrator al SC R.T.S. SRL Băileşti nu a evidenţiat, în totalitate, în actele contabile veniturile realizate de societate în perioada ianuarie - septembrie 2007, sustrăgând de la plata bugetului de stat suma de 506.499 RON, din care 457.001 RON T.V.A. şi 49.498 RON reprezentând impozit pe profit.
Astfel, prin nota de constatare din 30 mai 2008 întocmită de Garda Financiară - Comisariatul Regional Dolj s-a constatat, urmare inspecţiei fiscale şi a verificărilor încrucişate, că SC R.T.S. SRL Băileşti a efectuat în perioada ianuarie - septembrie 2007 livrări de cereale către SC V.C. SRL Arad, în valoare totală de 4.135.996,20 RON, fără a evidenţia în totalitate în actele contabile operaţiunile efectuate şi veniturile realizate, consecinţa fiind prejudicierea bugetului de stat.
În baza întregului material probator administrat a rezultat următoarea situaţie de fapt:
SC R.T.S. SRL Băileşti a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Dolj la data de 21 august 2006, iar sediul social a fost declarat în municipiul Băileşti, strada M., asociat unic şi administrator fiind înscrisă numita L.R., cumnata inculpatului.
Însă, administrarea în fapt a societăţii a fost realizată de inculpatul L.L.A., împrejurare ce rezultă din următoarele aspecte:
SC R.T.S. SRL Băileşti a fost înfiinţată la iniţiativa familiilor inculpatului şi fratelui acestuia – L.L. - în scopul demarării unei activităţi constând în deschiderea şi exploatarea unei staţii de distribuţie carburant tip GPL (declaraţii martori L.R., L.L. şi declaraţiile inculpatului). Cu această ocazie s-a decis ca administrator al societăţii nou înfiinţate să fie numita L.R., inculpatul invocând imposibilitatea de a fi administrator dat fiind că deţinuse anterior această calitate în cadrul altei societăţi comerciale care însă fusese lichidată. S-a stabilit însă ca inculpatul să se ocupe şi să facă toate demersurile necesare înfiinţării şi administrării firmei, precum şi pentru obţinerea unui credit bancar, necesar înfiinţării staţiei GPL.
Astfel, inculpatul a fost împuternicit de asociatul unic L.R., în temeiul unor procuri speciale autentificate notarial, i s-a acordat şi specimen de semnătură pentru conturile societăţii la unităţile bancare şi i s-a înmânat şi ştampila societăţii, aşa încât inculpatul deţinea puteri depline în societate, inclusiv asupra conturilor deschise la trei unităţi bancare.
Începând cu luna ianuarie 2007, inculpatul - reprezentând. SC R.T.S. SRL a iniţiat şi derulat o relaţie comercială cu SC V.C. SRL Arad, administrată de martorul N.R.L. care deţinea şi calitatea de asociat unic, firma acestuia având ca obiect de activitate intermedieri în comerţul cu cereale. Concret, inculpatul urma să achiziţioneze cereale prin intermediul SC R.T.S. SRL de la persoane fizice şi societăţi comerciale şi să le vândă firmei din Arad în aşa fel încât operaţiunile să genereze un profit pentru vânzător.
Prin urmare, în perioada ianuarie - septembrie 2007, inculpatul - prin intermediul SC R.T.S. SRL - a achiziţionat de la diverse persoane fizice şi societăţi comerciale grâu, floarea soarelui şi porumb pe care le-a comercializat la SC V.C. SRL Arad. Concret, acesta identifica furnizorul, îl contacta pe martorul N.R.L. pentru a-i comunica cantităţile şi locaţia, iar cel din urmă trimitea un mijloc de transport pentru încărcarea şi preluarea cerealelor, virând totodată contravaloarea acestora în conturile bancare ale SC R.T.S. SRL, de unde inculpatul ridica sumele în numerar, folosind o parte pentru achitarea furnizorilor. Aceste operaţiuni comerciale erau consemnate în facturi fiscale, completate, semnate şi ştampilate de inculpat ca reprezentant al SC R.T.S. SRL şi predate apoi martorului N.R.L. Martorul a precizat în declaraţia sa că inculpatul a fost singura persoană ce a reprezentat SC R.T.S. SRL în relaţia cu SC V.C. Arad, în calitate de administrator şi că nu au mai existat alte schimburi comerciale între cele două firme în afara celor menţionate în facturile fiscale emise de inculpat şi ridicate de Garda Financiară de la beneficiar, respectiv de la SC V.C. SRL Arad.
În ceea ce priveşte înregistrarea doar parţială în documentele contabile a veniturilor realizate în urma acestor operaţiuni, precum şi nedeclararea la organul fiscal a întregii T.V.A. şi impozit pe profit datorate de stat de SC R.T.S. SRL, instanţa reţine următoarele:
Aşa după cum a rezultat din declaraţiile martorilor L.R. şi L.L., declaraţii coroborate şi cu cele declarate de inculpat, toate activităţile de comercializare a cerealelor desfăşurate de inculpat prin intermediul societăţii comerciale nu au fost aduse la cunoştinţa asociatului unic - L.R. - sau soţului acesteia.
La sfârşitul semestrului I al anului 2007, cei doi i-au solicitat inculpatului actele contabile în vederea întocmirii şi depunerii bilanţului la 30 iunie 2007.Au fost însă induşi în eroare de inculpat care le-a comunicat că depusese deja toate declaraţiile privind obligaţiile de plată către bugetul de stat. Verificând însă la Administraţia Finanţelor Publice Băileşti, L.R. a constatat contrariul şi, la insistenţele sale, inculpatul a predat actele unui contabil, martorul B.M.M., din Craiova, persoana de la care L.R. a luat cunoştinţă despre efectuarea operaţiunilor comerciale efectuate de inculpat în perioada ianuarie 2007 - iunie 2007 pe relaţia cu SC V.C. Arad. Solicitând explicaţii inculpatului, acesta a refuzat să le comunice aspecte despre modul concret în care s-au desfăşurat faptele, precizându-le însă că a întocmit personal facturile şi că intenţionează să preia SC R.T.S. SRL cu toate elementele patrimoniale de la asociatul unic L.R.
Urmare a acestor discuţii, L.R. a preluat de la martorul B.M.M. actele contabile întocmite până la acea dată şi a depus la organele fiscale raportările privind obligaţiile de plată pentru semestrul 1 2007, iar la data de 09 iulie 2007 a retras specimenele de semnătură depuse de inculpat la unităţile bancare, precum şi ştampila societăţii. Consecvent însă ideii de preluare a societăţii comerciale, inculpatul a convins-o pe L.R. să îi restituie ştampila societăţii şi actele de înfiinţare pentru perfectarea actelor.
În acest context, în continuare inculpatul în lunile iulie şi septembrie 2007 a derulat în acelaşi mod activităţi de achiziţie şi, ulterior, de comercializare a cerealelor către SC V.C. Arad, astfel după cum atestă facturile fiscale identificate şi ridicate de Garda Financiară de la beneficiar, fără însă ca aceste operaţiuni să fie evidenţiate contabil şi aduse la cunoştinţa martorei L.R., aspect recunoscut, de altfel, chiar de inculpat.
La data de 22 noiembrie 2007, L.L.A. a devenit asociat şi administrator al firmei în cauză, fără însă ca la sfârşitul anului să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi reveneau şi constând în evidenţierea contabilă a operaţiunilor generatoare de venituri (operaţiuni pe care personal le desfăşurase în semestrul II al anului 2007), declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, decontul privind taxa pe valoare adăugată precum şi declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.
La data de 03 aprilie 2008, Garda Financiară Dolj a demarat activitatea de verificare a activităţii desfăşurate de SC R.T.S. SRL în perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, motiv pentru care au fost trimise în mod repetat invitaţii atât la sediul social al societăţii, cât şi la domiciliul inculpatului, în scopul prezentării documentelor financiar contabile necesare efectuării controlului.
La scurt timp însă, inculpatul a cesionat părţile sociale martorului N.D. din judeţul Gorj. Conform declaraţiei martorului, în momentul cedării părţilor sociale (înscrierea menţiunilor la Oficiul Registrului Comerţului s-a realizat în 11 aprilie 2008) nu s-au predat efectiv documente financiar contabile, preluarea societăţii constând practic doar în aceea că s-au operat menţiunile necesare la Oficiul Registrului Comerţului.
Întrucât, ulterior demarării controlului efectuat de Garda Financiară, inculpatul nu a prezentat documentele solicitate, facturile privind livrările de cereale efectuate de SC R.T.S. SRL către SC V.C. SRL au fost identificate şi ridicate de organele de control fiscal de la beneficiar.
În nota de constatare din 25 iunie 2008 întocmită de Garda Financiară - Comisariatul regional Dolj s-a reţinut că SC R.T.S. SRL s-a sustras de la declararea şi plata obligaţiilor fiscale (T.V.A. şi impozit pe profit) în sumă totală de 1.208.989,23 RON, fiind sesizate apoi organele de cercetare penală.
În raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert M.V. s-a stabilit că în evidenţa contabilă a SC R.T.S. SRL Băileşti au fost evidenţiate vânzări de cereale efectuate în perioada ianuarie-iunie 2007 către SC V.C. SRL în sumă totală de 1.128.257 RON din care venit 948.115 RON şi T.V.A. aferent 180.142 RON.
În evidenţa contabilă a societăţii nu au fost evidenţiate vânzările de cereale efectuate în perioada ianuarie-septembrie 2007 către SC V.C. în sumă totală de 3.002.788 RON din care 2.523.351 RON venit şi T.V.A. aferentă 479.437 RON.
S-a concluzionat că neînregistrarea în contabilitatea SC R.T.S. SRL a avut drept consecinţă diminuarea sumelor datorate bugetului de stat cu 479.436 RON T.V.A. şi 49.498 RON impozit pe profit, în total 528.934 RON.
Faţă de concluziile raportului de expertiză au formulat obiecţiuni atât inculpatul cât şi partea civilă D.G.F.P. Dolj.
În obiecţiunile formulate inculpatul a precizat că în materialul pus la dispoziţie expertului nu s-au regăsit informaţii cu privire la sursele de aprovizionare ale SC R.T.S. SRL în perioada iulie-septembrie 2007 şi nici nu au fost avute în vedere facturile de retur de la SC V.C. Arad, facturi care însumează valoarea ce nu se regăseşte în deconturile dintre firme, existând şi un ordin de compensare între cele două firme. Inculpatul a mai precizat că toate documentele i-au fost predate martorului N.D.
În răspunsul la obiecţiuni, expertul numit în cauză şi-a menţinut concluziile anterioare. Astfel a precizat că în perioada iulie-septembrie 2008 nu au putut fi identificate informaţii cu privire la sursele de aprovizionare ale SC R. SRL având în vedere că societatea nu a depus declaraţiile fiscale şi informative prevăzute de lege. Termenul de depunere al declaraţiei 394 prevăzută de Ordinul nr. 702/2007 a fost 25 ianuarie 2008, anterior datei cesiunii părţilor sociale către numitul N.D. (25 februarie 2008). în ceea ce priveşte facturile retur de la SC V.C. SRL, decontate prin ordin de compensare, acestea nu se regăseau în documentele furnizate de SC V.C. SRL.
În răspunsul la obiecţiunile formulate de partea civilă D.G.F.P. Dolj, expertul numit în cauză şi-a menţinut opinia exprimată în sensul că impozitul pe profit datorat de societate este de 49.498 RON, motivat, în esenţă, de aceea că existenţa unor venituri şi recunoaşterea lor ca atare presupune existenţa unor cheltuieli aferente mai ales când se referă la o marfă comercializată. În ceea ce priveşte T.V.A. de plată, motivat de împrejurarea că ulterior depunerii raportului de expertiză, i-au fost puse la dispoziţie de I.P.J. Dolj - Serviciul de investigare a fraudelor, facturi de achiziţie de la SC A.F. SRL emise în februarie 2007, facturi achitate, a fost recalculat T.V.A. de plată rezultând 457.001 RON.
În concluzie s-au stabilit sumele datorate bugetului de stat la 506.499 RON, din care 457.001 RON T.V.A. şi 49.499 RON impozit pe profit.
În faţa instanţei de fond, în primul ciclu procesual, inculpatul a depus la dosar: situaţia clientului SC R.T.S. SRL întocmită de SC V.C. SRL; situaţia furnizorului SC R.T.S. SRL întocmită de SC V.C. SRL; adresa nr. XX/2010 către Centrul de Pregătire a Persoanelor din Industrie Bucureşti; adresa din 13 decembrie 2010 emisă de Centrul de Pregătire a Persoanelor din Industrie şi documentele anexate acesteia: proces-verbal al şedinţei, lista facturilor încărcate în baza de date IMI, borderourile facturilor compensate de fiecare segment în parte.
Având în vedere noile documente depuse la dosar, la termenul din 10 februarie 2011, instanţa a dispus întocmirea unui supliment la raportul de expertiză, expertul având a calcula prejudiciul în raport de actele depuse, acte din care rezultă că între societăţi au avut loc compensări în sumă de 3.572.175,04 RON.
În suplimentul la raportul de expertiză s-a reţinut că în anul 2007, SC R.T.S. SRL a livrat către SC V.C. SRL Arad marfă în valoare totală de 4.180.366,61 RON din care T.V.A. 667,453,48 RON întocmind un număr de 60 facturi, ultima fiind emisă la 27 septembrie 2007.
Din totalul acestora SC R.T.S. SRL a încasat prin conturile bancare deschise la R. Bank şi B. suma de 608.191,16 RON, diferenţa de 3.572.179,58 RON rămânând neîncasată.
În anul 2007, respectiv în 31 ianuarie, 31 martie, 31 iulie şi 30 septembrie şi între 17 ianuarie şi 28 ianuarie 2008 SC R.T.S. SRL a primit de la SC V.C. SRL facturi de marfă în valoare totală de 3.572.179,58 din care T.V.A. 570.348 RON.
Sumele datorate reciproc de cele două societăţi au fost compensate prin IMI, circuitul 5100 din 05 februarie 2008.
În finalul suplimentului la expertiza contabilă s-a exprimat opinia potrivit căreia operaţiunile între cele două societăţi în valoare de 3.572.179,58 RON nu au fost efectiv realizate între cele două societăţi, iar ca operaţiuni reale efectuate de SC R.T.S. SRL au fost următoarele:- livrări în sumă totală de 608.191,16 RON către SC V.C. SRL, sumă ce a fost încasată prin bancă; - aprovizionări în sumă totală de 581.527 RON de la SC A.F. SRL şi SC E. SRL achtate prin bancă şi în numerar.
Rezultând profit impozabil 21.861 RON şi T.V.A. de plată 4.257 RON.
Urmare acestor constatări, în suplimentul la expertiza contabilă s-a stabilit T.V.A. în sumă de 4.257 RON şi impozit pe profit în sumă de 3.498 RON, deci un prejudiciu de 7.755 RON.
La 20 aprilie 2011 s-au primit la dosar obiecţiunile formulate de partea civilă, obiecţiuni în care s-a precizat că proba administrată este lipsită de relevanţă, fiind fundamentată pe un raţionament greşit al expertului contabil.
La 21 aprilie 2011 s-au primit la dosar obiecţiunile formulate de inculpat la suplimentul la raportul de expertiză, obiecţiuni în care s-a arătat că expertul nu a ţinut cont de cheltuielile efectuate de societate cu achiziţionarea a două terenuri, terenuri care de altfel, au fost executate silit de A.F.P. Băileşti. A anexat, în copie actele de dobândire a celor două terenuri şi procesul verbal de licitaţie pentru bunuri imobile întocmit în dosar de executare nr. 19002118/2008 al A.F.P. Băileşti.
În noul supliment la expertiză s-a concluzionat că achiziţia celor două terenuri în anul 2007 nu are influenţă asupra profitului impozabil aferent acestui an, întrucât ieşirea de numerar nu echivalează cu o cheltuială care să se reflecte în contul de profit şi pierdere. Suma obţinută din executarea silită a celor două terenuri a fost utilizată pentru stingerea obligaţiilor fiscale declarate de societate la sfârşitul semestrului I 2007. Suma de 8700 RON obţinută din executarea silită a celor două terenuri acoperă integral prejudiciul recalculat în suplimentul I la raportul de expertiză contabilă, iar în actele contabile şi fiscale aferente semestrului I 2007, societatea se declară ca fiind debitoare faţă de bugetul de stat cu suma de 60129 RON din care 17880 RON impozit pe profit şi 42249 RON T.V.A., sume mai mari decât cele stabilite prin suplimentul I la expertiza contabilă.
În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată inculpatul nu a recunoscut săvârşirea vreunei fapte cu caracter penal, menţionând că a desfăşurat activităţi comerciale cu societatea din Arad atât în baza procurii primite de la asociaţii SC R.T.S. SRL cât şi ulterior când a preluat societatea. A precizat că a aprovizionat cereale atât de la societăţi comerciale cât şi de la persoane fizice, iar toate documentele contabile le-a prezentat numitului B.M.M., contabil, cu care însă nu avea încheiat vreun contract de prestări servicii. Documentele întocmite de contabil le-a prezentat ulterior organelor fiscale, aşa încât nu îşi explică de ce se consideră că a prejudiciat bugetul de stat. Inculpatul a mai menţionat că de mai multe ori i-a fost returnată marfa întrucât nu era de calitate, iar pentru returnarea cantităţilor de cereale erau emise facturi şi ordin de compensare.
Martorii N.R.L., N.D., B.M.M., L.L., L.R. şi-au menţinut declaraţiile date în cauză pe parcursul urmăririi penale.
În rejudecare, la solicitarea instanţei partea civilă a comunicat că obligaţiile fiscale stabilite prin nota de constatare din 30 mai 2010 întocmită de Garda Financiară Dolj nu sunt înregistrate în evidenţa fiscală a A.F.P. Băileşti, iar sumele încasate prin executare silită a bunurilor SC R.T.S. SRL nu au stins obligaţiile fiscale menţionate în această notă de constatare întocmită de Garda Financiară Dolj, notă de constatare ce a stat la baza demarării cercetărilor penale în prezenta cauză.
În drept, faptele comise de inculpat şi descrise anterior, constând în aceea că în calitate de administrator de fapt şi de drept al SC R.T.S. SRL Băileşti nu a evidenţiat, în totalitate, în actele contabile, veniturile realizate de societate în perioada ianuarie - septembrie 2007, sustrăgând de la plata bugetului de stat suma de 506.499 RON, din care 457.001 RON T.V.A. şi 49.498 RON reprezentând impozit pe profit, realizează sub aspectul conţinutului elementele unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
Instanţa nu a reţinut apărarea formulată de inculpat şi întemeiată pe concluziile din suplimentul la expertiza contabilă potrivit cu care valoarea prejudiciului ar fi de 7.755 RON având în vedere următoarele aspecte:
La recalcularea obligaţiilor către bugetul de stat, expertul a avut în vedere doar livrările de marfa către SC V.C. SRL achitate de societatea beneficiară prin bancă, cu toate că la dosar există facturi emise de societatea administrată de inculpat cu o valoare totală net superioară sumelor ridicate de la bănci. Acelaşi expert reţine că societatea administrată de inculpat a aprovizionat marfa doar de la două societăţi comerciale în condiţiile în care chiar inculpatul recunoaşte, iar martorul N.R.L. confirmă că au fost achiziţionate cereale şi de la persoane fizice.
Or, în aceste condiţii a fost evident că raporturile comerciale derulate între cele două societăţi comerciale pe întreg parcursul anului 2007 nu pot fi limitate doar la ceea ce ar rezulta din documentele bancare aflate la dosar. Cu atât mai mult cu cât expertul nu justifică de o manieră plauzibilă care sunt împrejurările în care în raportul de expertiză întocmit iniţial reţine anumite sume ca debite, pentru ca în suplimentul la expertiză să revină şi să calculeze într-o altă manieră aceste debite.
Referitor la compensarea care ar fi operat între datoriile reciproce ale celor două societăţi comerciale, instanţa a reţinut că, de fapt, această operaţie derulată prin intermediul Institutului de Management şi Informatică la 5 februarie 2008 (deci cu aproximativ 2 luni înainte ca inculpatul să cedeze părţile sociale din firmă şi să fie declanşat controlul de către organele fiscale) a fost realizată, în mod evident cu scopul ascunderii neclarităţilor şi neconcordanţelor existente în evidenţele contabile ale SC R.T.S. SRL, societate care la data efectuării compensărilor nu depusese la organele fiscale declaraţiile ce îi reveneau potrivit legii. Astfel poate fi explicat de ce facturile emise de SC V.C. SRL şi menţionate în borderoul facturilor compensate sunt emise la 31 iulie 2007, 31 martie 2007, 31 iulie 2007, 30 septembrie 2007, iar pe facturile emise între 17 ianuarie 2008 şi 28 ianuarie 2008 sunt înscrise cele mai mari sume propuse pentru a fi compensate. Mai mult, nu există nici o explicaţie rezonabilă asupra faptului că facturile supuse operaţiunii de compensare totalizează, în final, sume egale din partea ambelor societăţi, în condiţiile în care au fost emise pe parcursul unui an întreg. De asemenea, nu rezultă din nici un document contabil sau din declaraţia vreunei persoane audiată în cauză care a fost destinaţia mărfurilor aprovizionate sau returnate de SC R.T.S. SRL de la SC V.C. Arad potrivit facturilor introduse în circuitul de compensare.
Având în vedere toate aceste argumente, instanţa a reţinut că prejudiciul rezultat, în cauză, prin activitatea desfăşurată de inculpat în calitatea sa de administrator de fapt şi, ulterior, de drept al SC R.T.S. SRL este cel reţinut în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză la 12 iulie 2010, completat ulterior, la întocmirea căruia s-au avut în vedere documente contabile care există la dosarul cauzei şi toate declaraţiile depuse pentru societatea comercială la organele fiscale.
Pentru aceste considerente instanţa a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 506.499 RON, din care 457.001 RON T.V.A. şi 49.499 RON impozit pe profit.
Reţinând vinovăţia inculpatului cu privire la comiterea infracţiunii mai sus arătate şi având în vedere pe de o parte criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv gradul de pericol social, circumstanţele reale de comitere a faptelor, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe de altă parte împrejurarea că rejudecarea cauzei s-a dispus urmare a căii de atac exercitată de inculpat, a fost condamnat la 2 ani închisoare cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen. se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzut de art. 82 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. conform cu care pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Instanţa a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data de 19 august 2010 la data de 17 septembrie 2010.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj a sumei de 506.499 RON din care 49.498 RON impozit pe profit şi 457.001 RON taxa pe valoare adăugată, precum şi la dobânzile şi penalităţile aferente, conform C. fisc., calculate până la data achitării integrale a debitului.
Instanţa nu a reţinut că parte din debitul către bugetul de stat a fost achitat prin valorificarea la licitaţie a celor două terenuri aşa după cum a solicitat inculpatul a se constata întrucât potrivit celor comunicate de D.G.F.P. Dolj obligaţiile fiscale stabilite prin nota de constatare ce a constituit temeiul sesizării organelor de cercetare penală nu sunt înregistrate în evidenţa fiscală a A.F.P. Băileşti, iar sumele încasate prin executarea silită a bunurilor societăţii comerciale (în prezent radiată) nu au stins obligaţiile fiscale menţionate în respectiva notă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi inculpatul L.L.A.
Apelul Parchetului a vizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe în condiţiile în care nu s-a făcut menţiunea asupra admiterii în parte a acţiunii civile, deşi prima instanţă s-a pronunţat asupra pretenţiilor solicitate, a fost omisă aplicarea disp. art. 83 C. pen. şi nu s-a făcut aplicarea disp. art. 88 C. pen., în ceea ce priveşte deducerea arestului preventiv.
Apelul părţii civile a vizat netemeinicia soluţiei primei instanţe în condiţiile în care nu s-a acordat întregul prejudiciu solicitat în cauză.
Apelul inculpatului a vizat netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei primei instanţe, în condiţiile în care s-a dat o greşită încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.
Astfel, deşi suplimentele de expertiză efectuate în faza de cercetare judecătorească au concluzionat că prejudiciul este în cuantum de 7755 RON, instanţa era datorare să constate săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
S-a mai susţinut că probele administrate în cauză au făcut dovada depunerii de către inculpat a actelor cerute de lege la organele fiscale, astfel încât, în cauză îşi găsesc aplicare disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Şi aceasta atâta timp cât inculpatul precizând că este dator la bugetul de stat cu anumite sume pe care le-a menţionat în balanţa şi bilanţul contabil dar neachitate, s-a arătat că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în sarcina inculpatului.
O altă critică susţinută de către apelantul inculpat a fost cea privitoare la consecinţele juridice ale achitării prejudiciului, astfel cum sunt ele enumerate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în cauză impunându-se aplicarea disp. art. 181 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă s-a criticat greşita obligare a inculpatului la plata sumelor solicitate de Ministerul Finanţelor.
Prin decizia penală nr. 239 din 01 iulie 2013 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi inculpatul L.L.A. împotriva sentinţei penale nr. 546 din 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9474/63/2012.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, în rejudecare, a reţinut că starea de fapt astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, este judicioasă, probele fiind interpretate în conformitate cu disp. art. 62 şi urm. C. proc. pen., contrar susţinerilor inculpatului, din calea de atac.
Aşa cum rezultă din actul administrativ fiscal întocmit cu prilejul controlului efectuat începând cu 3 aprilie 2008 de către Garda Financiară Dolj, din actele contabile ale societăţii administrate de inculpat, găsite în posesia cocontractantului, SC V. C. SRL, depoziţiile inculpatului ale martorilor L.R. şi L.L., dar şi din actele de constituire ale societăţii comerciale, precum şi împuternicirile date inculpatului pentru administrarea societăţii, precum şi expertizele contabile efectuate în cele două faze ale procesului penal, s-a constatat că în perioada analizată, ianuarie - noiembrie 2007, inculpatul a îndeplinit în fapt calitatea de administrator al SC R.T.S. SRL, pentru ca, începând cu 22 noiembrie 2007, inculpatul să devină acţionar şi administrator de drept al societăţii comerciale, calitate îndeplinită până la 11 aprilie 2008, când acesta a cesionat părţile sociale martorului N.D.
S-a constatat astfel că în baza procurii dată de administratorii de drept ai societăţii, inculpatul a fost împuternicit să gestioneze societatea comercială în perioada cercetată penal.
Prin gestionarea patrimoniului societăţii înţelegându-se ansamblul de operaţiuni prin care asigură gospodărirea, administrarea şi valorificarea patrimoniului, s-a constatat că activitatea întreprinsă de inculpat în această calitate, operaţiunile comerciale efectuate, modalitatea în care se derulează raporturile comerciale, întocmirea documentelor justificative ale societăţii, neînregistrarea acestora în contabilitate, are caracterele juridice ale gestiunii societăţii comerciale.
Instanţa de control judiciar a apreciat că împrejurarea că inculpatul a predat documentele justificative martorului B.M.M., la solicitarea administratorului de drept al societăţii L.R., fără însă ca aceste acte să se regăsească în documentele contabile ale societăţii comerciale, aşa cum rezultă din actul de control al autorităţii fiscale, relevă vinovăţia inculpatului în organizarea şi ţinerea contabilităţii societăţii comerciale, atâta timp cât inculpatului îi revine răspunderea legală în acest sens potrivit dispoziţiilor Legii nr. 82/1991, ce prevede obligaţia de consemnare a operaţiunilor economico financiară în documentele justificative şi evidenţierea acestor operaţiuni în contabilitate.
Or, în condiţiile în care inculpatul a derulat operaţiunile comerciale cu beneficiarul SC V.C. SRL, aşa cum rezultă din facturile fiscale găsite la beneficiar, dar şi cele ce au intrat ulterior în posesia poliţiei, facturile de achiziţie de la SC A.S. SRL emise în februarie 2007, fără însă ca aceste facturi să se regăsească în actele contabile ale societăţii, respectiv în decontul privind impozitul pe profit şi decontul de T.V.A., documente legale prevăzute de art. 2 pct. c din Legea nr. 241/2005, s-a constatat că această omisiune întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În condiţiile în care sumele datorate bugetului de stat ca urmare a operaţiunilor comerciale efectuate se ridică la suma de 506.499 RON din care 457.001 RON reprezintă T.V.A. şi 49.498 RON reprezintă impozit pe profit, s-a apreciat că în mod temeinic prima instanţă a reţinut încadrarea juridică a faptei dată prin actul de sesizare a instanţei, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, s-a constatat astfel că expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală, concluziile acesteia, este mijlocul de probă ce se coroborează cu toate celelalte probatorii administrate în cauză, enumerate mai sus.
În ce priveşte apărările inculpatului care, cu prilejul cercetării judecătoreşti a depus o serie de acte, situaţia clientului SC R.T.S. SRL, întocmită de SC V.C. SRL şi situaţia furnizorului, întocmită de aceleaşi părţi, ordinele de compensare, între cele două societăţi comerciale, dar şi declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de judecată potrivit căreia o parte din marfa livrată către SC V.C. SRL i-a fost returnată în condiţiile în care marfa nu era de calitate, instanţa de apel a constatat că au fost interpretate în mod corect de către prima instanţă, atâta timp cât aceste operaţiuni nu se regăsesc, nici ele, în actele contabile ale celor două societăţi comerciale partenere, aflate în posesia autorităţilor fiscale.
Se observă astfel că autorităţile fiscale nu au fost în posesia respectivelor documente justificative cu prilejul efectuării actului de control, şi aceasta din vina exclusivă a inculpatului, prin care tinde a-şi dovedi lipsa sa de vinovăţie.
Astfel se impune concluzia că sunt dovezi întocmite procausa, astfel încât, în mod temeinic şi legal ele nu au putut fi luate în calcul odată cu întocmirea expertizelor contabile efectuate în faza de urmărire penală, în condiţiile în care aceste acte nu se coroborează cu ansamblul probator al cauzei, menit a proba o stare de fapt contrară susţinerilor inculpatului şi nu sunt susţinute de material probator.
Contrar celor de mai sus, expertiza contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească, interpretează noile documente justificative depuse de către inculpat, dar aceasta contrar adevărului, cum corect a constatat judecătorul fondului.
Faţă de cele arătate, se constată că starea de fapt reţinută de către prima instanţă atât în fapt cât şi în drept, răspunde cerinţelor impuse de art. 1, 9 şi urm. C. proc. pen., criticile aduse de către apelantul inculpat fiind înlăturate astfel ca nefondate.
Împrejurarea că inculpatul a fost executat silit pentru existenţa altor datorii deţinute de stat împotriva sa, datorii care însă nu fac obiectul acţiunii penale de faţă, nu este de natură a face aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, atâta timp cât între cele două debite nu există identitate.
În ceea ce priveşte apelul formulat de Parchet s-a apreciat că acesta este nefondat, în condiţiile în care inculpatul a fost obligat în solidar cu societatea comercială administrată de către acesta la plata despăgubirilor civile în cuantum de 506.499 RON despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente, sumă ce reprezintă prejudiciul astfel cum a fost calculat în expertiza contabilă efectuată, potrivit dispoziţiilor legii.
Ori, prin acordarea despăgubirilor civile, reiese fără îndoială că prima instanţă s-a pronunţat în condiţiile art. 14 şi urm. C. proc. pen., ca urmare a constatării temeiniciei acţiunii civile promovate în cauză.
Ori, pretenţiile acordate de către prima instanţă, raportat la cuantumul prejudiciului solicitat de partea civilă, în condiţiile în care sunt demonstrate sumele acordate în raport de probele administrate, se constată că neindicarea sintagmei „admite în parte acţiunea civilă", nu este de natură a desfiinţa hotărârea primei instanţe, atâta timp cât aceasta nu are nici un viciu de drept substanţial sau procedural, despăgubirile civile fiind acordate în limita dovedirii acestora.
Având în vedere că legea este cea care enumera consecinţele săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare, se constată că omisiunea instanţei de a face aplicarea art. 83 C. pen., nu atrage nelegalitatea hotărârii, cum nici neaplicarea art. 88 C. pen.
Aceasta în condiţiile în care instanţa de fond a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 19 august 2010 - 17 septembrie 2010, cunoscut fiind că măsura arestului preventiv se deduce din durata pedepsei aplicate potrivit dispoziţiilor legale, acest efect aplicându-se în virtutea legii.
În ceea ce priveşte apelul formulat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, se constată că şi acesta este nefondat în condiţiile în care, cu prilejul rejudecării cauzei, au fost respectate întrutotul obligaţiile impuse prin decizia de casare iar pretenţiile civile au fost acordate în limita dovedirii acestora, aşa cum s-a arătat cu prilejul analizei apelului inculpatului.
De altfel criticile acestei apelante vizează îndeosebi concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de cercetare judecătorească.
Ori, aşa cum se observă din analiza hotărârii primei instanţe, aceasta motivează tocmai înlăturarea apărărilor inculpatului şi temeiurile care susţin expertiza efectuată în faza de urmărire penală, singura modificare intervenind pentru documentele justificative puse la dispoziţie de I.P.J., respectiv facturile de achiziţie de la SC A.S. SRL.
Având în vedere că infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, se consumă în momentul în care expiră termenul legal în care trebuia să se realizeze evidenţierea, se constată că şi sub acest aspect sunt nefondate criticile apelantei atâta timp cât la debitul principal sunt calculate dobânzile legale, care vor începe să curgă de la momentul în care legiuitorul prevede a fi calculate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă şi inculpatul, motivele fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze atât respectarea termenul de declarare a căii de atac cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859, art. 3853 C. proc. pen. anterior.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurenţii au motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând recursurile prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că nu sunt fondate pentru cele ce urmează:
Recurentul inculpat a criticat decizia sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de evaziune fiscală, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective. În motivele scrise a arătat că după punerea în libertate acesta a depus la dosar documentele oficiale care vizau relaţia comercială cu firma SC V.C. SRL Arad, documente însuşite de partea civilă şi care dovedesc nevinovăţia inculpatului. În ce priveşte cuantumul prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului apărarea a susţinut că în mod greşit instanţele anteriorare au refuzat înlăturarea circumstanţei agravante a art. 9 din Legea nr. 241/2005, având în vedere că prejudiciul nu depăşeşte 100000 euro, expertiza contabilă stabilind o valoare a prejudiciului de 7755 RON. În această situaţie instanţele ar fi trebuit să aibe în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, mai ales că acest prejudiciu a şi fost recuperat.
Această critică a fost circumscrisă cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării când s-a pronunţat o condamnare în condiţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contrabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Starea de fapt astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, relevă faptul că inculpatul în calitate de administrator de fapt şi de drept al SC R.T.S. SRL Băileşti nu a evidenţiat, în totalitate, în actele contabile, veniturile realizate de societate în perioada ianuarie - septembrie 2007, sustrăgând de la plata bugetului de stat suma de 506.499 RON, din care 457.001 RON T.V.A. şi 49.498 RON reprezentând impozit pe profit.
Instanţa de apel a făcut o amplă analiză a elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, precum şi a modalităţii în care inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale, analiză pe care instanţa de recurs şi-o însuşeşte.
Jurisprudenţa a stabilit că există infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, când inculpatul a omis să evidenţieze, în actele contabile ori în alte documente legale, operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Or, în cauză se constată că expertiza financiar-contabilă a concluzionat că în evidenţele contabile ale societăţii SC R.T.S. SRL nu au fost evidenţiate vânzările de cereale efectuate în perioada ianuarie - septembrie 2007 către SC V.C. SRL Arad, în valoare totală de 3.002.788 RON, din care venit 2.523.351 RON şi TVA aferent 479.436 RON.
Neînregistrarea în evidenţele contabile a SC R.T.S. SRL a facturilor privind vânzarea de cereale către SC V.C. SRL Arad a avut drept consecinţă diminuarea sumelor datorate bugetului de stat, cu 49.498 RON impozit pe profit şi de 457.001 RON T.V.A., rezultând un prejudiciu total în valoare de 506.499 RON.
Ca atare, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) rap. la alin. (2) din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care critica este nefondată.
Cu privire la cea de a doua critică invocată de către recurentul inculpat, referitoare la greşita manieră de individualizare a pedepsei realizată de către instanţa de apel prin decizia atacată, se constată că potrivit vechiului text al art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului. per a contrario, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 - 15 februarie 2013 - se aplică dispoziţiile privind cazurile de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.
În speţă, se constată că recurentul inculpat L.L.A. a declarat recurs împotriva unei decizii penale pronunţate de către Curtea de Apel Craiova în apel, la 01 iulie 2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conţinutul textelor art. 3859 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. I din Legea nr. 2/2013.
Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţa de apel, atât în ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., modificate prin Legea nr. 2/2013.
De asemenea, se are în vedere şi împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunţată în faza procesuală a apelului.
Prin urmare, în raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerea invocată de către inculpat - privind greşita individualizare a pedepsei de către instanţa de apel - nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., precum şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile, recurentul inculpat a susţinut că în cauză nu a fost cauzat niciun prejudiciu.
Recurenta parte civilă a criticat decizia instanţei de apel, precum şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond sub aspectul greşitei soluţionări a acţiunii civile, solicitând acordarea în totalitate a despăgubirilor ce au făcut obiectul cererii de constituire de parte civilă.
Critica vizând latura civilă a cauzei poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. atunci când se circumscrie aspectelor de nelegalitate a unei hotărâri.
Critica recurentului inculpat dar şi a recurentei părţi civile vizează aspecte de netemeinicie, în sensul că recurentul inculpat a susţinut că despăgubirile nu trebuiau acordate, iar partea civilă a solicitat majorarea cuantumului celor deja acordate prin hotărârea instanţei de fond şi menţinute prin decizia recurată, astfel că aprecierea cuantumului daunelor nu poate fi cenzurat prin prisma niciunui caz de casare.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul L.L.A. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva deciziei penale nr. 239 din 01 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul L.L.A. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva deciziei penale nr. 239 din 01 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1453/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
