ICCJ. Decizia nr. 1504/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1504/2012
Dosar nr. 1946/89/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 183 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatului B.A. împotriva Sentinţei penale nr. 319 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Vaslui.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 319 din 23 decembrie 2010 Tribunalul Vaslui a condamnat inculpatul B.A., la pedepsele de:
- 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 02 august 2008 şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat ) şi lit. c) (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracţiuni) C. pen.;
- 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 28 octombrie 2008 şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracţiuni) C. pen.;
- 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 04 septembrie 2008 şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracţiuni) C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea celor trei pedepse a câte 4 (patru) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea celor trei pedepse complementare a câte 3 (trei) ani privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracţiuni) C. pen.
Conform art. 71 alin. (2) C. pen., a dispus ca pe durata pedepsei închisorii aplicare inculpatului, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracţiuni) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 255 alin. (5) C. pen., a dispus restituirea de către inculpat a următoarelor sume de bani: 800 RON către T.V., 400 RON către A.C.D. şi 900 RON către L.I., din sumele de 1.200 RON şi 10 euro confiscate de la inculpat la data de 28 octombrie 2008 şi înregistrate în registrul de valori al Tribunalului Vaslui la poziţia 39/2009, urmând ca diferenţa de bani primiţi cu titlu de mită să fie obligat inculpatul să restituie lui T.V., A.C.D. şi L.I. din averea proprie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că inculpatul B.A. are vârsta de 33 ani şi locuieşte în comuna Codăieşti, judeţul Vaslui. Este căsătorit, are un copil minor, nu are antecedente penale. A îndeplinit funcţia de agent şef adjunct în cadrul IPJ Vaslui, Postul de poliţie Micleşti, iar din anul 2006 a deţinut funcţia de ajutor şef post de poliţie în această comună.
În dimineaţa zilei de 25 octombrie 2008, numitul T.V. cu domiciliu în comuna Ţigănaşi, judeţul Iaşi, circula cu autoturismul proprietatea sa, din direcţia Iaşi către localitatea Codăieşti, unde intenţiona să ajungă la târgul organizat în această localitate. El era însoţit de martorul C.D.
Ajunşi în dreptul unei staţii PECO de unde se bifurcă drumul către localitatea Codăieşti, au fost opriţi pentru un control de către un agent de poliţie îmbrăcat regulamentar cu ţinuta de serviciu. Conform planificării, în zona respectivă îşi desfăşura activitatea agentul de poliţie B.A., ajutor şef post la Postul de poliţie Micleşti. De precizat că numitul T.V. ajunsese cu autoturismul în punctul respectiv, prin jurul orelor 8:30. După oprire, inculpatul B.A. i-a cerut actele pentru control, moment în care T.V. i-a înmânat acestuia permisul său de conducere şi actul de proprietate al maşinii, mai puţin certificatul de înmatriculare care rămăsese la fostul proprietar, întrucât maşina urma a fi radiată de pe numele fostului proprietar, P.C.
După primele verificări, inculpatul i-a spus denunţătorului că va verifica dacă era într-adevăr proprietarul maşinii, iar aceasta nu era radiată din circulaţie şi a dat un telefon la Dispeceratul Poliţiei Vaslui, folosind telefonul mobil. După ce a vorbit cu o persoană, agentul de poliţie i-a spus că maşina nu era în regulă, că era radiată din circulaţie şi că T.V. era pasibil de săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, poliţistul spunându-i acestuia că îi va face dosar penal. În aceste împrejurări, T.V. a încercat să-i explice că maşina era în regulă, că o cumpărase de circa o săptămână de la fostul proprietar P.C., moment în care de faţă cu poliţistul, l-a sunat pe telefonul mobil, pe fostul proprietar. În urma discuţiei telefonice purtată atât de denunţător cât şi de poliţist, numitul P.C. le-a spus acestora că maşina nu este radiată din circulaţie, că certificatul de înmatriculare îl depusese personal la RAR Iaşi, urmând ca în zilele următoare să se facă înscrierea maşinii pe noul proprietar. Cu toate acestea, inculpatul i-a spus denunţătorului că îi va face dosar penal şi i-a reţinut actele. În aceleaşi împrejurări, inculpatul l-a întrebat dacă are achitată taxa de drum (rovigneta), iar T.V. a recunoscut că nu avea achitată această taxă, motivând că nu găsise rovignete la staţiile PECO.
În acel moment, poliţistul i-a spus acestuia că este pasibil de sancţiune contravenţională, că amenda în astfel de situaţii este cuprinsă între 1.500 - 3.000 RON. După mai multe discuţii între părţi, inculpatul i-a pretins lui T.V. suma de 1.000 RON şi îi va restitui toate actele, nu-i va mai face dosar penal şi nici nu-i va mai aplica sancţiune contravenţională pentru lipsa taxei de drum.
Deşi numitul T.V. a încercat să-i spună că nu avea aceasta sumă şi i-a cerut restituirea actelor, dar inculpatul i-a cerut să facă rost de banii solicitaţi, altfel va proceda la luarea măsurilor arătate mai sus.
În această situaţie, denunţătorul a fost nevoit să meargă în târgul Codăieşti pentru a căuta persoane cunoscute de la care să împrumute bani, pentru a plăti suma pretinsă de inculpat. Din declaraţia denunţătorului, rezultă că avea asupra sa doar 500 RON. Însoţit de martorul C.D., au plecat la târgul din Codăieşti şi găsind pe martorul L.A., pe care îl cunoştea, i-a cerut acestuia cu împrumut suma de 300 RON, spunându-i pentru ce-i trebuie.
De menţionat, că toată discuţia purtată între inculpat şi denunţătorul T.V. a fost văzută şi auzită de către martorul C.D., care se afla în autoturismul denunţătorului.
Cu banii primiţi de la martorul L.A., denunţătorul s-a reîntors în zona unde era de serviciu inculpatul, şi i-a dat acestuia suma de 800 RON, moment în care B.A. i-a restituit toate actele. Fiind întrebat de către denunţător, ce se întâmplă dacă mai este oprit de un alt poliţist şi constată că nu are achitată taxa de drum, inculpatul i-a răspuns să nu aibă nici o grijă că poate scăpa foarte uşor, dacă la un alt control va spune că nu are actele la el.
După plata sumei de 800 RON, denunţătorul s-a reîntors în târgul de la Codăieşti unde s-a reîntâlnit cu martorul C.D. Dorind să se informeze încă o dată, dacă maşina cumpărată nu era cumva radiată, a sunat pe o persoană de la Iaşi, care la rândul ei s-a informat la Dispeceratul Iaşi şi i-a comunicat denunţătorului că totul era în regulă. În aceste condiţii, denunţătorul a apreciat că agentul de poliţie a comis un abuz, că i-a pretins nişte bani care nu i se cuveneau şi a sunat la serviciul 112, anunţând fapta de corupţie. Această convorbire cu serviciul 112 este redată în scris şi depusă la prezentul dosar.
Fapta săvârşită de inculpatul B.A., care în calitate de agent de poliţie îşi desfăşura activitatea de control, a pretins suma de 1.000 RON, din care a primit efectiv suma de 800 RON de la denunţătorul T.V., pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv de a nu face cercetări într-o cauză penală privind circulaţia pe drumurile publice cu un autovehicul neînmatriculat sau de a nu-l sancţiona contravenţional pe acelaşi denunţător pentru neplata taxei de drum, întruneşte clementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată.
Referitor la fapta imputată, inculpatul a confirmat că l-a oprit pe denunţător, i-a cerut acestuia actele pentru control, a verificat prin telefonul mobil la dispecerat dacă maşina cu care circula era radiată din circulaţie, i-a spus denunţătorului că din informaţiile primite de la dispecerat maşina era radiată din circulaţie şi într-o atare situaţie T.V. era pasibil de dosar penal. A constatat că denunţătorul nu avea plătită taxa de drum şi că trebuia să-l sancţioneze contravenţional, însă nu recunoaşte că a pretins suma de 1.000 RON şi că a primit suma de 800 RON de la T.V., pentru a nu-i mai face dosar penal sau de a-l sancţiona contravenţional. Referitor la suma de bani găsită asupra sa, inculpatul a declarat că erau banii săi personali, că o parte din ei, respectiv suma de 1.000 RON, fuseseră împrumutaţi chiar în acea dimineaţă de la martora I.F.
În cauză a fost audiată şi această martoră, care a confirmat că dăduse cu împrumut inculpatului, în acea dimineaţă, suma de 1.000 lei.
S-a apreciat că atât declaraţia inculpatului cât şi ale martorei propuse în apărare sunt nesincere, având în vedere contextul în care s-au derulat faptele cât şi de materialul probator care vin în sprijinul afirmaţiilor denunţătorului T.V.
În dimineaţa de 2 august 2008, numitul A.C.D. însoţit de martorii A.I., D.A. şi L.M. se deplasau cu autoturismul condus de denunţător, intenţionând să ajungă localitatea Micleşti, judeţul Vaslui, până în localitatea de domiciliu din Suceava. Sus-numiţii lucraseră ca muncitori constructori la mănăstirea Movila lui Burcel, iar în dimineaţa respectivă primiseră banii şi fiind sfârşit săptămână, au plecat către localităţile de domiciliu. Agentul de poliţie B.A. a oprit autoturismul pentru control. După ce a solicitat actele, l-a întrebat pe A.C.D. dacă a consumat băuturi alcoolice. Acesta i-a răspuns că băuse, dar în seara precedentă, motiv pentru care inculpatul, motivând ca s-ar afla sub influenţa alcoolului, i-am solicitat denunţătorului să-l însoţească la Spitalul Codăieşti pentru a fi testat.
L-a urcat pe denunţător în maşina personală, după care inculpatul a plecat către comuna Codăieşti, lăsându-i pe ceilalţi martori în zona unde fuseseră opriţi. Ajuns în zona târgului de la Codăieşti, inculpatul a oprit maşina, a stat de vorbă cu mai mulţi poliţişti şi cetăţeni aflaţi în acea zonă, între care şi preotul G. de la mănăstirea Movila lui Burcel. Acesta din urmă s-a interesat ce s-a întâmplat şi ce căuta numitul A.C.D. în acea zonă. Inculpatul i-a explicat că denunţătorul s-ar afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi că va face unele cercetări. Preotul G. a insistat ca denunţătorul să fie lăsat în pace şi s-a oferit să-l readucă pe denunţător în zona unde îi lăsase pe ceilalţi muncitori. Inculpatul nu a fost de acord şi s-a reîntors către zona staţiei PECO Codăeşti. Pe traseu, inculpatul a scos o fiola alcoolscop cu care l-a testat pe denunţător, fără ca reactivul sa se înverzească. În împrejurările date, inculpatul i-a pretins în timp ce se afla în maşina sa, suma de 350 RON denunţătorului, spunându-i că nu-i va mai face dosar penal şi îi va restitui toate actele.
Deşi A.C.D. a încercat să-i explice poliţistului ca nu este vinovat, că nu se afla sub influenţa alcoolului, inculpatul a insistat sa pretindă suma respectiva, pentru că altfel îi va face dosar penal. Fiind constrâns de situaţia creată şi de faptul că trebuia să ajungă împreună cu colegii săi în judeţul Suceava, denunţătorul a acceptat să-i dea inculpatului suma de 400 RON, pentru că nu avea bani potriviţi. Atunci inculpatul i-a dat acestuia toate actele, denunţătorul coborând din maşină în zona unde rămăseseră martorii. El le-a povestit martorilor ce s-a întâmplat.
În timp ce denunţătorul se afla în maşina inculpatului şi aveau loc evenimentele descrise mai sus, unul dintre martorii rămaşi la Codăieşti, respectiv A.I., care era şi cumnat cu denunţătorul, l-a sunat pe telefonul mobil pe numitul M.A., care lucra şi el cu ceilalţi la mănăstirea Movila lui Burcel şi care venea din urma lor cu autoturismul personal, tot în intenţia de a pleca în judeţul Suceava. Aflând că agentul de poliţie B.A. a cerut bani lui A.C.D., sub motivul că îi va face dosar penal pentru conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, martorul M.A. a devenit extrem de intrigat de solicitarea agentului de poliţie şi din declaraţia acestuia, rezultă că a intenţionat pe loc, să meargă la poliţist şi să-i ceară banii înapoi, însă a fost oprit de ceilalţi însoţitori, care nu doreau o precipitare a evenimentelor.
Cele susţinute de A.C.D. au fost confirmate şi de martorii A.I., D.A. şi L.M. care au fost de faţă când agentul de poliţie l-a oprit pe denunţător şi l-a urcat în maşina lui, ducându-l către localitatea Codăieşti pentru recoltarea probelor biologice.
S-a reţinut că fapta inculpatului B.A. care în exercitarea atribuţiunilor de serviciu a pretins şi primit suma de 350 RON de la denunţătorul A.C.D. pentru a nu-i face un dosar penal pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată.
S-a precizat că suma efectiv remisă inculpatului a fost de 400 RON.
În temeiul disp. art. 254 alin. (3) C. pen. instanţa de judecată a dispus confiscarea sumei de 400 RON de la inculpatul B.A.
Inculpatul a declarat că l-a oprit în trafic pe denunţător, dar că nu îşi aminteşte dacă l-a condus la spitalul din comuna Codăieşti pentru a fi testat din punctul de vedere al alcoolemiei, fără a recunoaşte că a pretins sau primit de la denunţător suma de 350 RON.
La data de 4 septembrie 2008 L.I., T.G.F., L.A. şi M.V. au plecat din satul Popeşti comuna Micleşti, cu autoturismul, maşina fiind condusă de către T.G.F. care poseda permis de conducere.
Când au ajuns cu maşina în apropierea DN 24 la o distanţă de circ 60 - 80 m de şosea, au oprit autoturismul datorită unor defecţiuni apărute la motor. Au coborât cu toţii din maşină pentru a încerca să remedieze defecţiunea după care şi-au urmat traseul, maşina fiind condusă de către T.G.F.
Au fost observaţi de către inculpat, care patrula în uniformă. Acesta i-a oprit pentru control atunci când au ajuns la drumul naţional. I-a legitimat, le-a solicitat actele maşinii şi permisul de conducere, moment în care agentul de poliţie a afirmat către L.I., proprietarul maşinii, că a condus acel autoturism până la momentul opririi, după care s-au schimbat la volan, aşa încât ambii sunt pasibili de sancţiuni penale.
Le-a luat actele şi le-a solicitat să-l urmeze până în localitatea Soleşti, unde inculpatul urma să se întâlnească cu un alt agent de poliţie.
După întâlnirea avută, inculpatul le-a spus acestora că le va face dosare penale, dar că problema se poate rezolva, însă „îl va costa scump".
Totodată, inculpatul i-a spus lui L.I. ca în jurul orelor 22:00 din aceeaşi seară, să fie prezent în punctul Dealul Morii (intersecţia drumului comunal Micleşti cu DN 249) pentru rezolvarea „problemei".
L.I. a înţeles pretenţia inculpatului, a luat de acasă suma de 600 RON şi însoţit de T.G.F. şi L.A., la orele 22:00, a mers în punctul Dealul Morii, unde inculpatul era de serviciu, împreună cu un agent de la Poliţia comuna Soleşti.
În momentul în care i-a văzut, inculpatul l-a luat deoparte pe L.I. şi i-a pretins suma de 1.500 RON pentru a nu le întocmi dosare penale şi a le restitui actele ridicate.
Denunţătorul a încercat să-i spună că suma era prea mare, că de fapt nici nu era vinovat faţă de acuzaţia care i-o aducea poliţistul, însă în faţa atitudinii ferme a inculpatului, a încercat să negocieze o sumă mai mică faţă de cea pretinsă de inculpat. Fiind întrebat de inculpat ce sumă de bani are la el, denunţătorul a răspuns că are 900 RON, deşi în realitatea avea numai 600 RON. Inculpatul i-a cerut să-i dea această sumă, moment în care denunţătorul a spus că de fapt avea doar 600 RON, iar pentru restul de 300 RON, l-a solicitarea inculpatului, L.I. i-a trimis pe T.G. şi L.A. în sat, la domiciliul lor, să aducă restul de bani . Cei doi au plecat în sat, de unde s-au reîntors în scurt timp cu suma de 300 RON, bani care i-au dat lui L.I., iar acesta a pus şi suma de 600 RON, pe care a dat-o inculpatului. După primirea banilor, inculpatul le-a restituit acestora actele, fără a le mai întocmi dosare penale, aşa cum ar fi fost normal în cazul îndeplinirii atribuţiunilor de serviciu.
Susţinerea denunţătorului L.I. este confirmată de martorii L.A. şi T.G.F., care au fost de faţă când inculpatul a pretins suma de 1.500 RON, pentru a nu le întocmi dosare penale şi a le restitui actele. Ei au relatat că au adus de acasă şi suma de 300 RON şi au fost de faţă când L.I. i-a dat banii inculpatului. A fost audiat şi martorul M.V., care a confirmat ca inculpatul a pretins şi bani pentru a nu le face dosare penale celor doi.
Fapta inculpatului B.A., care în calitate de agent de poliţie, în timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu a pretins de la numitul L.I. suma de 1.500 RON, din care a primit efectiv 900 RON, pentru a nu-i întocmi acestuia dosar penal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată.
În termen legal inculpatul a apelat sentinţa penală sus-menţionată prin apărător ales, invocând mai multe aspecte: nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie a organului de urmărire penală şi nelegala sesizare a instanţei; schimbarea încadrării juridice şi reţinerea unei singure infracţiuni de luare de mită în formă continuată; reaprecierea declaraţiilor martorilor în sensul reţinerii nevinovăţiei inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor şi achitarea acestuia în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar el a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate dar şi din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat că apelul nu este fondat.
În ce priveşte motivul de nelegalitate a hotărârii atacate, ce vizează nerespectarea dispoziţiilor ce reglementează competenţa după materie a organului de urmărire penală, instanţa de prim control judiciar a reţinut ca acesta este nefondat.
Potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 43 din 4 aprilie 2002 modificat de pct. 16 al art. 1 din O.U.G. nr. 134 din 29 septembrie 2005 publicată în M. Of. nr. 899 din 7 octombrie 2005, competenţa DNA vizează faptele săvârşite în una dintre condiţiile prevăzute expres la lit. a) şi b) din sus-menţionatul act normativ. Nici una din cele două condiţii nu vizează faptele ce se reţin în sarcina inculpatului, nici condiţia privitoare la valoarea pagubei şi nici cea privitoare la calitatea făptuitorului, inculpatul nefiind ofiţer de poliţie astfel cum prevede lit. b). Inculpatul B.A. ocupa funcţia de agent şef adjunct al şefului de post al comunei Micleşti, deci nu era ofiţer de poliţie, calitate ce ar fi atras competenţa DNA. Nici celelalte motive de apel nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Inculpatul B.A. a negat constant săvârşirea faptelor şi a susţinut că nu a pretins şi nu a primit niciodată bani de la persoanele pe care le-a oprit în trafic. Prin apărătorul ales, el a solicitat reaudierea martorilor şi proba cu acte. Au fost reaudiaţi denunţătorii şi martorii din lucrări cu excepţia martorilor D.A., A.I. şi L.A., pentru care s-a constatat imposibilitatea reaudierii acestora astfel cum rezultă din procesele-verbale de la filele 188 şi urm. Toţi martorii şi-au menţinut declaraţiile date în prima fază procesuală, relatările lor confirmând situaţia de fapt expusă în rechizitoriu şi reţinută temeinic de către instanţa de fond. Sub aspect probator, pe lângă declaraţiile denunţătorilor, susţinute de relatările martorilor audiaţi, relevante sunt procesul verbal de la fila 65 în care este redată convorbirea telefonică din 25 octombrie 2008, ora 9:58 la apelul făcut la numărul 112, procesul-verbal de consemnare a denunţului oral, procesele-verbale de confruntare dintre denunţători şi inculpat. Toate aceste probe administrate în cauză, atât de la urmărirea penală, cât şi în cursul judecăţii, dovedesc fără dubiu, că inculpatul B.A., agent şef adjunct al şefului de post al comunei Micleşti judeţul Vaslui, în această calitate, a pretins şi primit în trei rânduri - la data de 25 octombrie 2008, 2 august 2008 şi 4 septembrie 2008 - sume de bani, pentru a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu.
Dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. nu sunt incidente, faptele au fost comise la diferite intervale de timp, în baza unor rezoluţii infracţionale distincte, aşa încât în mod corect instanţa de fond a reţinut pluralitatea infracţională, sub forma concursului de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen., faptele constituind infracţiuni distincte de luare de mită.
La data de 2 august 2008, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul a oprit în trafic pe denunţătorul A.C.D., i-a solicitat actele şi l-a urcat în maşina sa pentru a-l conduce la Spitalul Codăeşti motivând că acesta a condus sub influenţa băuturilor alcoolice. Din declaraţiile martorilor (preotul G., A.I., D.A., L.M., se reţine că deşi A. a încercat să-i explice poliţistului că nu este vinovat, că nu se afla sub influenţa alcoolului, inculpatul a insistat să pretindă banii. Fiind astfel constrâns de situaţia creată, denunţătorul i-a dat inculpatului 400 RON pentru că nu avea la el bani potriviţi în cuantumul sumei pretinse de 350 RON. Martorii au fost de faţă când inculpatul a cerut denunţătorului să-l însoţească la spital şi au perceput direct momentul când inculpatul l-a adus cu maşina pe denunţător în acelaşi loc, unde de altfel îl aşteptau.
La 4 septembrie 2008, denunţătorul L.I., în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală fiind însoţit de martorul T.G. a fost oprit în trafic de inculpat, care sub pretextul că cei doi au încălcat dispoziţiile legale vizând circulaţia pe drumurile publice i-a pretins denunţătorului 1.500 RON luându-i totodată şi actele. În maşină mai erau M.V. şi martorul L.A. care au perceput direct cele întâmplate şi confirmă situaţia de fapt expusă de denunţător. La întâlnirea cu inculpatul, întâlnire fixată de acesta, denunţătorul L.I. i-a dat inculpatului 900 RON din cei 1.500 pretinşi pentru a nu i se întocmi dosar penal, la această întâlnire inculpatul restituindu-i şi actele. M.V. este un alt martor care confirmă acuzarea, el fiind persoana care l-a însoţit pe L.I. la întâlnirea cu inculpatul.
S-a arătat că şi infracţiunea de luare de mită din 25 octombrie 2008 este pe deplin dovedită atât de declaraţia denunţătorului, de declaraţiile martorilor V.G., Z.V., C.D., persoană care se afla în maşina denunţătorului şi a văzut cele întâmplate, L.A., persoană de la care denunţătorul a împrumutat 300 RON cunoscând în ce scop cât şi de procesul-verbal de consemnare a apelului telefonic făcut de denunţător în acea zi, la numărul 112 şi a convorbirii purtate. Mai mult decât atât în torpedoul maşinii inculpatului, a fost găsită suma de 800 RON pe care inculpatul o primise de la T.V. pentru a nu-l sancţiona contravenţional.
S-a apreciat ca fiind nefondată şi critica ce a vizat modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare.
S-a reţinut că instanţa de fond a aplicat un tratament sancţionator corect în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât şi de cele care o atenuează.
Circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, modalităţile în care şi-a desfăşurat inculpatul fiecare act material ilicit, împrejurările, pericolul social generat prin săvârşirea fiecăreia dintre infracţiuni, calitatea inculpatului de agent de poliţie, persoana desemnată cu respectarea normelor de drept şi a autorităţii statului, cât şi efectul produs prin aceste infracţiuni - crearea unei stări de insecuritate socială de însăşi persoanele desemnate să apere asemenea valori sociale, toate acestea impun un tratament sancţionator adecvat.
De asemenea, dispoziţiile art. 52 C. pen. ce referă scopul pedepsei aplicate a fost proporţional realizat prin aplicarea unei pedepse rezultante de 4 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
O reindividualizarea a cuantumului pedepselor şi aplicarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei este nejustificată probator şi nu va atinge şi nici îndeplini scopul legii penale în aplicarea pedepsei, anume acela de reeducare a inculpatului, în sensul formării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni. În cauză nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 81 lit. c) C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În mod legal instanţa de fond a dispus restituirea sumelor de bani ce au constituit obiect al infracţiunii de luare de mită către denunţătorii T.V., A.C.D. şi L.I. din sumele de bani ce s-au găsit în posesia inculpatului, iar pentru diferenţa de bani primită cu titlu de mită de către inculpat -acesta a fost obligat să-i restituie, în baza dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen.
În consecinţă, instanţa de apel a constatat neîntemeiate criticile inculpatului apelant, că sentinţa penală apelată este temeinică şi legală sub toate aspectele de fapt şi de drept, şi baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul inculpatului B.A.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, arătând că cele reţinute în rechizitoriu sunt nişte înscenări.
Apărătorul din oficiu al inculpatului a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în discuţie din oficiu, de către instanţă, constată că recursul formulat nu este fondat.
În cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., întrucât din analiza deciziei nu rezultă că aceasta este contrară dispoziţiilor legale, iar inculpatul nu a invocat în mod concret vreun motiv de nelegalitate.
Nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză.
Pedepsele aplicate de prima instanţă corespund criteriilor instituite în art. 72 C. pen. şi sunt apte să realizeze finalităţile trasate pentru sancţiunea penală în art. 52 C. pen. prevenţia generală şi prevenţia specială.
Aspectele invocate de inculpat, o sănătate precară şi existenţa unor credite la bancă, neachitate, nu sunt de natură să conducă la o reindividualizare a pedepselor în condiţiile în care faptele săvârşite sunt grave, inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel şi a celei de recurs, invocând doar că totul este o înscenare, deşi în sarcină i-au fost reţinute mai multe fapte de corupţie.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.A. împotriva Deciziei penale nr. 183 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1494/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1508/2012. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
