ICCJ. Decizia nr. 1694/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1694 /2012

Dosar nr. 5000/1/2011

Şedinţa publică din 23 mai 2012

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 324 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa s-a dispus:

1. În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul M.D., aflat la Penitenciarul Mărgineni la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În conformitate cu dispoziţiilor art. 26 C. pen. raportat la dispoziţiilor art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza dispoziţiilor art. 26 C. pen. combinat cu dispoziţia art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la dispoziţia art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Potrivit disp. art. 85 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Conform dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, iar în baza dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Dispune în baza dispoziţiilor art. 112 lit. a) C. pen., obligarea inculpatului la tratament medical în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 16 decembrie 2008 până la 28 ianuarie 2009.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza dispoziţiilor art. 160 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. dispune ca inculpatului să-i fie restituită cauţiunea în sumă de 5.000 RON, consemnată pe numele său la dispoziţia tribunalului, aşa după cum atestă chitanţa din 6 ianuarie 2009 şi recipisa de consemnare din aceeaşi dată.

Potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (6) C. proc. pen. dispune încetarea stării de liberare provizorie a inculpatului.

2. În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul M.S., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.

Potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. (1) combinat cu dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., urmează ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, sub supraveghere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86² alin. (1) C. pen. fixează termen de încercare de 5 ani (compus din cuantumul pedepsei închisorii, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani), din care se va scădea perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86³alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, odată la 2 luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 86³alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta şi obligaţia de a nu intra în legătură cu ceilalţi inculpaţi, supravegherea executării acesteia revenind Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 86⁴C. pen. raportat la dispoziţiile art. 83 C. pen. atrage atenţia inculpatului că „dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune”.

Atrage atenţia inculpatului şi asupra consecinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen. potrivit cărora „dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere şi obligaţia stabilite de către instanţă, aceasta va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispunând executarea în întregime a pedepsei”.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen. deduce din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 15 decembrie 2008 până la 12 aprilie 2009.

3. În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C.C.I., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., urmează ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, sub supraveghere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86² alin. (1) C. pen. fixează termen de încercare de 4 ani (compus din cuantumul pedepsei închisorii, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani).

În conformitate cu dispoziţiile art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, odată la 2 luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

4. În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D.M., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, sub supraveghere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86² alin. (1) C. pen. fixează termen de încercare de 4 ani (compus din cuantumul pedepsei închisorii, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani).

În conformitate cu dispoziţiile art. 86³alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, odată la 2 luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 86³alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta şi obligaţia de a nu intra în legătură cu ceilalţi inculpaţi (cu excepţia fratelui său D.C.), supravegherea executării acesteia revenind Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

5. În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D.C., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, sub supraveghere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86² alin. (1) C. pen. fixează termen de încercare de 4 ani (compus din cuantumul pedepsei închisorii, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani).

În conformitate cu dispoziţiile art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, odată la 2 luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 86³alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta şi obligaţia de a nu intra în legătură cu ceilalţi inculpaţi (cu excepţia fratelui său D.M.), supravegherea executării acesteia revenind Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 86⁴C. pen. raportat la dispoziţiile art. 83 C. pen. atrage atenţia inculpatului că „dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi dinnou o infracţiune pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune”.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

6. În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul I.P., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen. raportat la dispoziţiile 20 C. pen. combinat cu art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c), a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la o lună închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, sub supraveghere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86²alin. (1) C. pen. fixează termen de încercare de 4 ani (compus din cuantumul pedepsei închisorii, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani).

În conformitate cu dispoziţiile art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, odată la 2 luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

7. În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D.I., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) C. pen., a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, sub supraveghere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, odată la 2 luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

Atrage atenţia inculpatului şi asupra consecinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen. potrivit cărora „dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere şi obligaţia stabilită de către instanţă, aceasta va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispunând executarea în întregime a pedepsei”.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen. deduce din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 15 decembrie 2008 până la 23 ianuarie 2009.

În baza dispoziţiilor art. 160 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. dispune restituirea către inculpat a cauţiunii în sumă de 6.000 RON consemnată pe numele inculpatului la dispoziţia Tribunalului Dâmboviţa, astfel cum atestă chitanţa din 19 ianuarie 2009 emisă de către Banca C. Sucursala Târgovişte şi recipisa de consemnare din 19 ianuarie 2009 emisă de către aceeaşi instituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 160⁵alin. (6) C. proc. pen. dispune încetarea stării de liberare provizorie a inculpatului.

8. În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul N.S., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, sub supraveghere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86² alin. (1) C. pen. fixează termen de încercare de 4 ani (compus din cuantumul pedepsei închisorii, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani), din care se va scădea perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, odată la 2 luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. compută din durata pedepsei perioada reţinerii de la 15 decembrie 2008 orele 10:40 până la 16 decembrie 2008 orele 10:40, şi a arestării preventive, începând cu 17 decembrie 2008 până la 8 ianuarie 2009.

Conform dispoziţiilor art. 160⁵alin. (4) lit. d) C. proc. pen. dispune ca inculpatului să i se restituie cauţiunea în sumă de 4.000 RON, consemnată la dispoziţia tribunalului de către deponentul S.I. pentru N.S., aşa după cum rezultă din chitanţa din 24 decembrie 2008 şi din recipisa de consemnare din aceeaşi dată.

În temeiul art. 160 alin. (6) C. proc. pen. dispune încetarea stării de liberare provizorie a inculpatului.

În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) şi lit. c) dispune confiscarea de la inculpatul D.I. a următoarelor bunuri: un ansamblu format dintr-o ţeava, un conector T şi un cot având lungimea de 35 cm; o ţeava cu lungimea de 20 cm cu filet exterior la un capăt; o ţeava cu lungimea de 20 cm cu filet exterior la un capăt, o ţeava cu lungimea de 9,5 cm cu filet exterior la un capăt; o mufă cu reducţie; un dop metalic cu filet interior ; două furci metalice; un dispozitiv în formă de T prevăzut cu un vârf ascuţit pe care culisează o ţeava cu filet exterior; un colier; un furtun de culoare verde, cu inserţie, prevăzut la unul din capete cu o mufă cu un cot şi ţeava de cupru de 148 cm;

Confiscă de la inculpatul M.S. o agendă de culoare albastră şi 17 înscrisuri de diferite dimensiuni cuprinzând numerele de telefon ale inculpaţilor şi învinuiţilor din cauză, inclusiv ale inculpaţilor M.D. şi D.I., pe care sunt înscrise numere de telefon şi o cartelă X., de la inculpaţii D.C. şi D.M., un plic cartonat pentru cartele X.X. utilizat de către D.C. la săvârşirea faptelor, două înscrisuri de diferite dimensiuni conţinând numere de telefon, inclusiv pe cel utilizat de către D.M. la săvârşirea faptei şi 3 cartele X.X., iar de la inculpatul I.P., o armă cu aer comprimat calibru 5,5 mm cu pat confecţionat din lemn de culoare maro.

În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. confiscă şi instalaţia care a fost montată pe conducta Y.-Y.Y., identificată şi dezafectată la 15 decembrie 2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 255 alin. (4) raportat la dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen. şi la dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 dispune confiscarea sumei de 900 RON, consemnată la Banca C., Sucursala Târgovişte, la dispoziţia Tribunalului Dâmboviţa aşa după cum rezultă din chitanţa din 9 iulie 2009 şi din recipisa de consemnare din aceeaşi dată, care a făcut obiectul dării de mită.

În baza dispoziţiilor art. 14, art. 15 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. admite acţiunea civilă exercitată alăturat celei penale de către SC C.P. SA şi obligă în solidar pe inculpaţii M.S., D.M., D.C., D.I., M.D., N.S. şi pe partea responsabilă civilmente SC N.M.S. SRL, să-i plătească suma de 7.466,08 RON cu titlu de despăgubiri civile, partea civilă urmând să-şi recupereze prejudiciul în limitele stabilite din sumele de 1.242 RON ridicată de la inculpatul M.S., consemnată la Banca C. Sucursala Târgovişte, la dispoziţia Tribunalului Dâmboviţa potrivit chitanţei din 29 ianuarie 2009 şi recipisei de consemnare din 29 ianuarie 2009 şi de 8.962 RON ridicată de la inculpatul N.S., potrivit recipisei de consemnare din 9 iulie 2009.

Dispune ca diferenţele din sumele de mai sus indisponibilizate care nu vor servi la despăgubirea părţii civile să fie restituite inculpaţilor M.S. şi N.S., în baza dispoziţiilor art. 169 alin. (1) C. proc. pen.

În baza dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. menţine măsurile asigurătorii dispuse de către procuror în faza de urmărire penală.

Dispune, de asemenea, ca SC C.P. SA Ploieşti să intre în posesia cantităţii de 602 litri gazolină (depozitată în 4 butoaie, găsită în domiciliul inculpatului C.C.I. la percheziţia efectuată domiciliară efectuată la data de 15 decembrie 2008, lăsată în custodie părţii civile), iar în baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. dispune confiscarea celor 4 recipienţi în care se află depozitată cantitatea de 602 litri gazolină.

În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că iniţiativa sustragerii unor produse petroliere (ţiţei) din conducta de transport aparţinînd SC C.P. SA Y.-Y.Y., în cursul anului 2008, a aparţinut inculpaţilor M.S. şi M.D., prin montarea unei instalaţii artizanale denumită în limbajul codificat utilizat în cursul convorbirilor telefonice ale acestora, dar şi ale altor inculpaţi, interceptate în baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Dâmboviţa, „fetiţă”.

În vederea reuşitei acestui plan a fost necesar ca inculpatul M.S. să apeleze la mai mulţi tineri din comuna C., D.M., D.C., C.C.I. şi I.P., care să-l ajute în activitatea infracţională pe care urma să o desfăşoare, prin asigurarea pazei diverselor puncte din comună şi supravegherea echipelor de jandarmi şi de poliţie şi raportarea telefonică a mişcărilor acestora.

Operaţiunile gîndite de către inculpatul M.S. au devenit realizabile în momentul în care l-a cunoscut pe inculpatul M.D. domiciliat în localitatea B., judeţul Prahova, care deţinea utilajele necesare montării unor instalaţii artizanale şi maşini pentru transportul produselor petroliere de la locul sustragerii, comuna C., judeţul Dâmboviţa la locul depozitării (desfacerii), prin intermediul prietenului său, inculpatul N.S., administrator al SC N.M.S. SRL Ploieşti care deţinea un punct de lucru în comuna B.B., judeţul Prahova.

În vederea materializării intenţiei de sustragere a unor produse petroliere şi a asigurării reuşitei activităţilor infracţionale, M.S. a apelat la unul dintre jandarmii din cadrul I.J.J. Dâmboviţa care avea ca atribuţii de serviciu, printre altele, paza, protecţia şi supravegherea (precum şi intervenţia) conductelor de transport produse petroliere conform dispoziţiei zilnice de pază şi protecţie a comandantului de subunitate.

L-a contactat astfel pe denunţătorul G.F.P. la începutul lunii iulie 2008, care după ce a raportat pe cale ierarhică situaţia, s-a întâlnit la 10 august 2008 cu inculpatul în centrul comunei C., acesta din urmă propunându-i să-l ajute să sustragă ţiţei, prin comunicarea presiunii existentă pe conducte.

A doua zi cei doi s-au întîlnit la staţia Z., la intrarea în Târgovişte, inculpatul remiţîndu-i denunţătorului suma de 900 RON şi promiţându-i şi alte sume pentru serviciile prestate. Despre toate aceste situaţii denunţătorul a făcut rapoarte comandanţilor săi, a predat banii primiţi şi a sesizat pe lucrătorii D.G.A. Dâmboviţa.

Ulterior datei de 28 august 2008, M.S., D.I. şi M.D. au stabilit să monteze o instalaţie artizanală prin înţeparea conductelor de ţiţei aparţinînd SC C.P. SA, operaţie amânată din cauza vremii nefavorabile sau a faptului că localnicii nu culeseseră porumbul din apropierea locului pe care inculpaţii îl vizaseră.

La 9 octombrie 2008, trimis de către M.D. şi ajutat şi de către M.S., care i-a indicat locul pe unde trece conducta, D.I. a perforat-o cu ajutorul unor instrumente adecvate, montînd instalaţia artizanală.

Activitatea s-a desfăşurat cu ajutorul inculpaţilor D.C., D.M. şi C.C.I. care au asigurat paza drumurilor de acces şi a inculpatului I.P. care a avut misiunea de a întîrzia la întîlnirea cu jandarmii la Z.Z. B., pentru a lăsa timp lui D.I. să monteze instalaţia de sustragere a ţiţeiului.

La 15 şi 16 octombrie 2008 M.D. l-a trimis pe D.I. să sustragă ţiţei, M.S. plasându-şi complicii în zonele din care puteau asigura paza (pe C.C.I., D.M. şi D.C.) însă operaţiunea nu a reuşit, din cauza nesincronizării şi a presiunii scăzute în conductă.

La 17 octombrie 2008 inculpaţii D.I. şi M.S., avînd asigurată paza drumurilor de acces au reuşit să sustragă ţiţei prin instalaţia artizanală montată la 9 august 2008 şi să umple în total 4 bazine cu care erau prevăzute autovehiculele cu care s-au deplasat (primul trei, iar al doilea unul) pe care le-au golit într-un bazin aparţinînd SC N.M.S. SRL, în vederea comercializării.

Acţiuni de sustragere a produselor petroliere au mai fost demarate la 20 octombrie 2008 şi 3 noiembrie 2008, nefinalizate însă în condiţiile în care prima dată s-a constatat că dispăruseră semnele lăsate în apropierea instalaţiei, iar a doua oară că presiunea pe conductă era redusă.

În sarcina inculpatului M.S., prima instanţă a reţinut mai întîi infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., el fiind cel care a iniţiat constituirea unei asocieri, împreună cu alte persoane, în scopul săvîrşirii unor infracţiuni de sustragere a produselor petroliere.

Acesta a racolat pe inculpaţii C.C.I., D.M., D.C. şi I.P., care au asigurat paza, şi supravegherea poliţiştilor şi a jandarmilor, şi au comunicat telefonic mişcările din zonele de care răspundeau în perioada în care inculpatul M.S. şi D.I. au încercat să sustragă sau au sustras ţiţei, acţiune pe care inculpatul M.S. a recunoscut-o în declaraţiile date la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti care se coroborează cu conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu aceştia (dar şi cu inculpaţii M.D. şi D.I.), aşa după cum cer dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Ulterior la asocierea astfel constituită au aderat M.D., D.I. şi N.S.

Rolul inculpatului de iniţiator al asocierii rezultă şi din preocuparea pe care a manifestat-o de a racola, dincolo ce inculpaţii nominalizaţi mai sus, şi pe un jandarm care să le lase cîmp liber pentru a putea acţiona.

Ca urmare, prima instanţă a reţinut că acţiunile inculpatului M.S., care începînd cu luna octombrie 2008 a iniţiat constituirea unei asocieri împreună cu inculpaţii C.C.I., D.M., D.C. şi I.P. la care au aderat inculpaţii M.D., D.I. şi N.S., în scopul săvîrşirii unor infracţiuni de sustragere a unor produse petroliere, din conductele aparţinînd SC C.P. SA Ploieşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care la data de 11 august 2008 a dat denunţătorului G.F.P. suma de 900 RON, iar la data de 28 august 2008 a promis aceleiaşi persoane că-i va oferi suma de 1.000 euro, pentru ca acesta să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu privitoare la paza conductelor traversate de produse petroliere aparţinând SC C.P. SA, aflate pe raza comunei C., judeţul Dâmboviţa, şi astfel să poată sustrage aceste produse, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prevăzută de dispoziţiile art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiile art. 41, art. 42 C. pen.

În sensul celor menţionate sunt recunoaşterea inculpatului care a confirmat că a primit suma de 1.000 RON de la inculpatul M.D. (cu o afectaţiune precisă), din care a dat suma de 900 RON sergentului G.F.P., dar şi convorbirile telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Dâmboviţa, purtate între inculpat şi denunţător, care au relevat şi promisiunea de a remite în viitor aceluiaşi jandarm o sumă mai mare de bani. M.S. îi spusese şi inculpatului D.I. că urma să se întâlnească cu un jandarm, căruia trebuia să-i înmâneze o sumă de bani pentru ca acesta să lase conductele nepăzite, iar ei să poată acţiona.

Aceluiaşi inculpat, prima instanţă i-a angajat răspunderea penală pentru faptele din lunile octombrie-noiembrie 2008, cînd pe parcursul mai multor zile, însă în faza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a efectuat activităţi de sustragere a unor produse petroliere (ţiţei) din conducta Y.-Y.Y. şi gazolină din conducta Y.Y.Y.-Y.Y., ambele aparţinînd SC C.P. SA Ploieşti, care traversează comuna C., judeţul Dâmboviţa, şi, respectiv, comuna F., judeţul Dâmboviţa, unele activităţi fiind consumate, iar altele rămînînd în fază de tentativă, care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 208 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41, art. 42 C. pen.

S-a arătat că acţiunea consumată a avut loc la 17 octombrie 2008 când atât inculpatul cât şi D.I. au umplut un bazin şi respectiv 3 bazine, care ulterior au fost transportate şi golite într-un bazin aparţinînd SC N.M.S. SRL Ploieşti.

Activitatea inculpatului a fost descrisă şi de către inculpatul D.I., împreună cu care s-a deplasat la instalaţia artizanală montată anterior de către acesta din urmă, dar şi de către ceilalţi inculpaţi (mai puţin N.S. şi M.D.) care au ştiut sau au intuit că rolurile lor concurau la reuşita sustragerilor unor cantităţi de produse petroliere, şi de către reprezentanţii I.J.J. Dâmboviţa, denunţătorul şi superiorii acestuia, direct sau indirect, rezultând cu prisosinţă şi din discuţiile telefonice avute cu M.D., D.I., I.P., G.F.P., D.M. şi C.C.I.

Întrucât relatările inculpatului se coroborează cu celelalte dovezi şi cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor, tribunalul a apreciat că atât situaţia de fapt cât şi vinovăţia acestuia sunt dovedite, conducând la angajarea răspunderii lui penale.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a codului, limitele pedepselor fixate în partea specială a codului, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Unele dintre infracţiunile comise de către inculpat au un grad ridicat de pericol social, dat şi de dimensiunile pedepselor prevăzute de textele incriminatoare.

S-a menţiont că trebuie să se ţină cont însă şi de contextul în care acestea au fost comise (în condiţiile în care o intervenţie a organelor abilitate mai devreme ar fi pus capăt activităţii infracţionale), şi de profilul infractorului care se află la primele încălcări ale legii penale, susţinerile procurorului din cuprinsul rechizitoriului că ar mai fi comis sustrageri de produse petroliere, neavând suport probator.

Nu s-a omis faptul că acesta a recunoscut integral activitatea infracţională desfăşurată (cu excepţia anumitor nuanţări) adoptând o atitudine sinceră pe parcursul întregului proces, prezentându-se la toate termenele de judecată în instanţă, şi că anterior a avut o bună conduită, aşa după cum a rezultat din caracterizarea întocmită de către Primarul comunei C. şi din declaraţia martorului C.G.

Prin prisma acestor aspecte, în cauză s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., cu consecinţele prevăzute de dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. c) şi lit. e) C. pen., scăderea cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare.

Cu referire la inculpatul D.I., s-a reţinut că a declarat atât la urmărirea penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti că pe M.S. l-a cunoscut în toamna anului 2008 în timp ce pe M.D. îl cunoştea mai demult, arătând că de fiecare dată primul îi spunea că „totul” este asigurat şi că avea oameni pe care îi pusese de pază, cu menţiunea că acelaşi inculpat îi adusese la cunoştinţă şi împrejurarea că luase legătura cu un jandarm, căruia urma să-i remită o sumă de bani, pentru „a le asigura paza”.

Modul în care a acţionat, de fiecare dată, contrazice însă afirmaţia că activităţile de sustragere a produselor petroliere erau făcute de el şi de ceilalţi inculpaţi, „în scurt”, fără un plan prestabilit, iar faptul că a susţinut că de fiecare dată a fost trimis de către M.D. să comită tipul de infracţiuni asupra căruia conveniseră, căruia îi şi raporta în fiecare moment, despre mişcările sale în teren (M.D., menţinând în permanenţă legătura cu inculpatul M.S.), au îndreptăţit instanţa să considere, aşa după cum, de altfel, a reţinut şi procurorul, că acesta a aderat la asocierea constituită deja, (formată din inculpaţii M.S., C.C.I., D.M., D.C. şi I.P.), rolul său fiind acela de a menţine legătura dintre inculpaţii din Prahova şi cei din Dâmboviţa.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului constând în aceea că în lunile octombrie-noiembrie 2008 s-a asociat cu mai multe persoane, în vederea comiterii unor infracţiuni de sustragere de produse petroliere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

În timpul evenimentelor la care a participat, dar şi anterior şi posterior acestora, inculpatul a purtat nenumărate discuţii telefonice cu M.D. şi M.S. în vederea coordonării activităţii în teren şi pentru a se asigura că poate să monteze instalaţia artizanală sau să sustragă ţiţei nestingherit.

Convorbirile telefonice interceptate în perioada în care gruparea infracţională a inculpaţilor a fost supravegheată, sunt în sensul recunoaşterii inculpatului D.I.

Instanţa a reţinut că, în cauză s-au conturat reguli de acţionare în cadrul asocierii, o organizare a grupului constituit, o ierarhie a membrilor componenţi şi o repartizare a rolurilor deţinute între aceştia.

Totodată, inculpatul a arătat că a montat împreună cu inculpatul M.S., care i-a şi indicat traseul conductei, fiind trimis de către inculpatul M.D., o instalaţie artizanală pe conducta de transport produse petroliere Y.-Y.Y., care traversează localitatea C., aparţinând SC C.P. SA Ploieşti, căruia în limbaj codificat i se spunea „fată”.

Acesta a confirmat că o parte dintre activităţile de sustragere ţiţei au rămas în fază de tentativă, în condiţiile în care a constatat că pe conductă nu exista presiunea necesară pentru a încărca rezervoarele pe care le aveau (situaţia fiind comunicată şi inculpaţilor M.S. şi M.D.).

Inculpatul a recunoscut că prima dată când acţiunea s-a finalizat, s-a deplasat împreună cu M.S. la locul în care fusese montată instalaţia artizanală, cu două autovehicule, în autoutilitara pe care el a condus-o, pusă la dispoziţie de către M.D., aflându-se 3 rezervoare, iar în cealaltă maşină condusă de M.S. un rezervor.

După ce rezervoarele au fost umplute cu produs petrolier, au circulat pe ruta C.-B.B., către locul în care acestea urmau să fie descărcate (şi valorificate), fiind conduşi de către un alt autovehicul ai cărui ocupanţi aveau rolul să le semnaleze prezenţa unei eventuale maşini de poliţie.

Ulterior a mai încercat o dată să sustragă cu ajutorul aceleiaşi instalaţii produse petroliere, însă operaţiunea nu a fost dusă până la capăt el comunicând telefonic inculpaţilor M.S. şi M.D. că nu este presiune suficientă pe conductă, informaţie nereală, motivul fiind că dispăruseră urmele puse anterior.

Instanţa de fond a mai reţinut că convorbirile telefonice interceptate ale inculpaţilor care au particpat la acţiunea din 17 octombrie 2008 probează şi ele că acţiunile relatate de către D.I., conturând modul în care el şi M.S. s-au deplasat în localitatea C., au sustras ţiţei şi l-au transportat la SC N.M.S. SRL în vederea comercializării.

La 17 octombrie 2008 s-a realizat şi supravegherea aeriană a zonei de interes pentru inculpaţi, prin intermediul unui elicopter pus la dispoziţie de Unitatea Specială de Aviaţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

La conducerea în teren organizată cu inculpatul D.I. la 29 decembrie 2008, acesta a indicat traseul parcurs pe data de 17 octombrie 2008, pe ruta B.-B.B.S.-N., Z.Z.-C., în comuna C., drumul parcurs din DN 1A până la locul de situaţie al instalaţiei artizanale, iar apoi traseul urmat după încărcarea rezervoarelor până în curtea interioară a SC N.M.S. SRL (unde a fost descoperit rezervorul subteran în care au fost deversate produsele petroliere, şi a fost efectuată şi o percheziţie la data de 15 decembrie 2008).

Din coroborarea tuturor probelor administrate, interpretate în sensul dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond a arătat că rezultă atât vinovăţia inculpatului, cât şi situaţia de fapt care a fost reţinută şi în actul de sesizare a instanţei.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului care în lunile octombrie-noiembrie 2008, pe parcursul mai multor zile, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat împreună cu alte persoane, activităţi de sustragere de produse petroliere (ţiţei) din conductele aparţinând SC C.N. SA, care traversează comuna C., judeţul Dâmboviţa, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41, art. 42 C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care la data de 17 octombrie 2008 a condus pe drumurile publice un autovehicul marca F.D., care în fapt aparţineau altui autovehicul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prevăzute de art. 85 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a arătat că autovehiculul indicat a fost filmat în trafic iar inculpatul a recunoscut că i-a fost încredinţat de către inculpatul M.D., că l-a condus în seara zilei de 17 octombrie 2008, şi că chiar el i-a montat plăcuţele de înmatriculare, (care în fapt aparţineau unui alt autovehicul marca D., aşa după cum a rezultat din procesul-verbal din 13 iulie 2009 întocmit de către ofiţerii poliţiei judiciare din cadrul D.G.A. Serviciul Judeţean Anticorupţie Dâmboviţa).

Cuantumul fiecărei pedepse a fost stabilit în funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., pornind de la limitele pedepselor prevăzute în textele incriminatoare, gradul de pericol social al faptei, dispoziţiile părţii generale a codului penal, persoana infractorului şi cauzele care agravează sau atenuează răspunderea penală.

S-a considerat că gradul de pericol social al infracţiunilor de furt calificat şi asociere în vederea săvârşirii unor infracţiuni este unul ridicat, însă s-a menţionat şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, făcând parte dintr-o familie onestă şi organizată, având copii în întreţinere şi fiind un bun gospodar, aşa cum a declarat martorul R.A. şi a rezultat din caracterizarea întocmită de către Primarul comunei B.B., judeţul Prahova, care îl prezintă ca având un comportament bun în relaţia cu prietenii şi membrii de familie, neavând sancţiuni sau reclamaţii.

Constatând că anterior comiterii celor trei infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a avut o bună conduită şi că ulterior s-a prezentat la toate termenele în faţa instanţei, adoptând o atitudine sinceră în cursul procesului, tribunalul a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., cu efectele prevăzute de dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. c) şi lit. d) C. pen., coborârea cuantumului pedepselor sub nivelul minimului special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiuni.

Cât priveşte situaţia inculpatului M.D., trimis în judecată pentru săvârşirea a patru infracţiuni în concurs, instanţa a reţinut că acesta a refuzat la început să dea declaraţii (la urmărirea penală), iar mai târziu, deşi a acceptat să fie audiat, nu a recunoscut comiterea faptelor, susţinând că dintre toţi inculpaţii îl cunoaşte numai pe D.I. „din vedere” şi că în perioada în care se pretinde că a desfăşurat activităţi infracţionale, a fost internat la Spitalul nr. 9 Bucureşti.

În faza cercetării judecătoreşti, după ce a fost arestat într-o altă cauză (prin încheierea pronunţată de către Judecătoria Ploieşti la 26 februarie 2010, în Dosarul nr. 3740/281/2010), mandatul de arestare preventivă emis pe numele său, fiind pus în executare mai târziu (în condiţiile în care acesta s-a sustras de la urmărirea penală), inculpatul a arătat că nu are nimic de declarat, că a fost la Spitalele Câmpina şi Jilava unde i-au fost administrate diverse tratamente, suferind pierderi de cunoştinţă şi că nu a ştiut că a fost cercetat într-o altă cauză.

S-a arătat că, în încercarea de a nu i se angaja răspunderea penală, inculpatul a abordat un comportament simulativ pe parcursul procesului, procedând în acelaşi mod şi la data la care a fost examinat de către Comisia de nouă expertiză psihiatrică din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” care a întocmit raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică.

Prima instanţă a reţinut că, în cauză, au fost administrate probe evidente care-i demonstrează vinovăţia, care înlătură apărările inculpatului potrivit cărora „nu ştie şi nu a făcut nimic”.

Mai întâi s-a menţionat că verificările efectuate la urmărirea penală la Spitalul de Psihiatrie A.O. Bucureşti, instituţie de la care inculpatul a prezentat un bilet de ieşire, atestând că a fost internat la Secţia Psihiatrie 9, în intervalul 14 octombrie-28 octombrie 2009, au demonstrat că în registrul Biroului Internări, figurează menţiunea „data internării 17 octombrie 2008, I.A.M.B., ceea ce presupune că a primit tratament ambulatoriu, nefiind internat în perioada care interesează.

Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de către I.N.M.L. „Mina-Minovici” la 2 iunie 2009, avizat de către Comisia de Avizare şi Control la 3 iunie 2009, a relevat că în perioada 15 august-15 decembrie 2008, inculpatul a prezentat (ca şi în prezent) „Tulburare de personalitate de tip mixt predominant antisocială, având discernământul păstrat”.

Indiciile potrivit cărora inculpatul a simulat prezenţa unor afecţiuni psihice, au fost confirmate de către Comisia de Nouă Expertiză Medico-Legală, o convorbire telefonică a acestuia interceptată atestând că el putea să „aranjeze” o serie de diagnostice de tulburări psihice, inclusiv pentru alte persoane.

În legătură cu participarea inculpatului M.D. la comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul constatat următoarele:

- Declaraţiile inculpaţilor M.S. şi D.I., care sunt în sensul conţinutului convorbirilor telefonice interceptate în cauză, confirmă participarea efectivă şi activă a inculpatului M.D. la comiterea celor 4 fapte de care este acuzat.

Conţinutul convorbirilor redate în cuprinsul rechizitoriului este elocvent şi edificator şi el dovedeşte că inculpatul M.D. a fost cel care l-a trimis pe D.I. (aşa după cum şi acesta recunoaşte) mai întâi să monteze o instalaţie artizanală pe conducta de transport produse petroliere Y.-Y.Y. care traversează comuna C., punându-i la dispoziţie atât instalaţia, cât şi uneltele necesare în vederea montării, dar şi autoturismul L., cu care s-a deplasat la locul convenit cu M.S., şi apoi să sustragă produse petroliere cu ajutorul acesteia (încercările din 15 şi 16 octombrie 2008 rămânând fără rezultat, urmare a lipsei de sincronizare şi, respectiv a presiunii scăzute a produsului petrolier pe conductă) acţiunea din 17 octombrie 2008 soldându-se cu sustragerea a aproximativ 4 tone ţiţei, încărcate în 4 rezervoare, dintre care trei aparţin acestuia, ca şi duba F.D., cu care D.I. s-a deplasat la locul de situaţie al instalaţiei.

După ce au fost încărcate cu ţiţei, cele două dube au ieşit în DN 1A îndreptându-se spre judeţul Prahova, ocazie cu care autovehiculul F.D. a fost filmat în cadrul unei activităţi de supraveghere operativă.

După ce au fost golite rezervoarele în bazinul situat în curtea interioară a SC N.M.S. SRL Ploieşti, D.I. a restituit duba aparţinând inculpatului M.D., ducând-o în garajul acestuia situat în comuna B., în apropierea domiciliului său. Prezenţa în zonă a unui elicopter pus la dispoziţie de Unitatea Specială de Aviaţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în intervalul orelor 19:04-19:55, a fost semnalată de către M.D., care fusese informat de către ceilalţi inculpaţi, el transmiţând informaţia şi lui M.S., atrăgându-i atenţia că trebuie să fie precaut.

La 3 noiembrie 2008 inculpatul D.I. l-a anunţat pe M.S. că în cursul serii va veni cu o basculantă cu un vagon acoperit cu pietriş la instalaţia artizanală pentru a sustrage produse petroliere, la faţa locului apărând şi M.D. (aspect necunoscut de D.I.) însă acţiunea nu a fost finalizată în condiţiile în care s-a constatat că presiunea pe conductă era scăzută.

Convorbirile telefonice interceptate purtate de către inculpaţii M.D., M.S. şi D.I. nu lasă loc niciunui dubiu, dovedind că au încercat o coordonare şi o sincronizare cât mai bună pentru reuşita acţiunilor organizate (D.I. confirmând că la toate sustragerile a fost trimis şi urmărit în toate acţiunile de către M.D.).

Instanţa de fond a reţinut că toate datele subliniază precauţia deosebită, manifestată de către inculpat pentru a împiedica ca acţiunea să fie surprinsă de către organele de ordine şi grija pentru ca de fiecare dată M.S. să asigure toate zonele importante cu oameni care să stea de pază ţinându-i departe pe jandarmi, comunicate lui M.D., care s-a ocupat de coordonarea lor.

De asemenea, la 17 octombrie 2008, s-a reţinut că, în mai multe rânduri, inculpatul discută la telefon cu N.S., din cercetări reieşind că produsele petroliere sustrase în această zi au ajuns la sediul SC N.M.S. SRL Ploieşti (N.S. cunoscând provenienţa lor ilicită).

Instanţa a reşinut că probele demonstrează pe deplin modalităţile de participare a inculpatului la comiterea celor patru infracţiuni, nerecunoaşterea sa fiind combătută de faptele şi împrejurările care au rezultat din ansamblul probelor, în sensul art. 63 alin. (2) C. proc. pen., fiind dovedite astfel atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia acestuia.

S-a concluzionat că fapta inculpatului constând în aceea că în perioada octombrie-noiembrie 2008 s-a asociat cu mai multe persoane în scopul săvârşirii unor infracţiuni (a aderat la o asociere preconstituită) îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

Acţiunile aceluiaşi inculpat care în perioada octombrie-noiembrie 2008, pe parcursul mai multor zile, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat activităţi de ajutorare a altor persoane în sustragerea unor produse petroliere din conductele aparţinând SC C.P. SA Ploieşti, care traversează comuna C., judeţul Dâmboviţa, constând în furnizarea de echipamente necesare perforării unei astfel de conducte, asigurarea mijloacelor necesare transportului, precum şi valorificarea produselor sustrase, s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate continuată la furt calificat prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41, art. 42 C. pen.

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului care la data de 17 octombrie 2008 a pus la dispoziţia inculpatului D.I., un autovehicul marca F.D., precum şi plăcuţele de înmatriculare în vederea montării pe autovehiculul care urma să fie folosit la săvârşirea unei infracţiuni de furt de produse petroliere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals, de înmatriculare, prevăzută de dispoziţiile art. 85 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 195/2002 (aspecte confirmate de către inculpatul D.I., reieşite din convorbirile telefonice ale acestora şi ale inculpatului M.S. şi de procesul-verbal din 13 iulie 2009 întocmit de ofiţerii poliţiei judiciare din cadrul D.G.A., Serviciul Judeţean Anticorupţie Dâmboviţa).

Faptele inculpatului care în luna august 2008 a pus la dispoziţie suma de 1.000 RON inculpatului M.S., pentru ca acesta să-i dea unui jandarm care urma să-i ajute în acţiunea de furt de produse petroliere, s-a reţinut că realizează conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 combinat cu art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a precizat că inculpatul M.S. a afirmat în declaraţia sa că suma de 900 RON pe care a remis-o jandarmului G.F.P. (lucrător al I.J.J. Dâmboviţa) în scopul de a nu interveni la momentele în care el, cu ajutorul şi al altor inculpaţi, sustrăgeau produse petroliere, provenea de la inculpatul M.D., situaţie confirmată şi de către inculpatul D.I.

Declaraţiile celor doi inculpaţi se coroborează şi cu anumite porţiuni ale convorbirilor telefonice interceptate, purtate de către M.S. cu M.D., din care rezultă că acesta din urmă avea cunoştinţă despre împrejurarea că un jandarm din cadrul I.J.J. Dâmboviţa urma să-i ajute în reuşita activităţilor lor infracţionale dar şi din cele purtate de D.I. cu M.S.

Nu s-a dat eficienţă suplimentului de declaraţie dat de către inculpatul M.S. la 27 septembrie 2010, prin care acesta a susţinut că persoana care i-a înmânat suma de 900 RON pentru a-i da unui jandarm nu este inculpatul M.D., descriind-o ca fiind un bărbat mai înalt, slab şi blond (cu care anterior discutase numai la telefon şi la cererea căruia desfăşurase activităţi de sustragere de produse petroliere).

S-a menţionat că ultimele susţineri ale inculpatului M.S., nu au fost primite, întrucât au venit în contradicţie flagrantă cu menţiunile primei declaraţii, în cuprinsul căreia a arătat că „l-a cunoscut pe M.D., undeva pe raza localităţii în care domiciliază” de unde rezultă că ar fi fost imposibil să-l confunde cu altă persoană, iar în prima declaraţie, inculpatul a precizat în două rânduri că „M.D. i-a înmânat suma de bani pe care a dat-o lui G.F.P., astfel încât tribunalul a reţinut vinovăţia lui M.D. este probată pe deplin, în privinţa complicităţii la infracţiunea de dare de mită.

La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a codului, limitele pedepselor fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a precizat că nu se poate contesta faptul că infracţiunile comise de către inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, acesta asumându-şi rolul unuia dintre coordonatorii grupului, D.I. acţionând în funcţie de planurile sale, tot el fiind cel care a asigurat valorificarea produselor petroliere sustrase cu ajutorul inculpatului N.S., la acel moment administrator al SC N.M.S. SRL, şi care a pus la dispoziţia lui D.I. instalaţia artizanală care a fost montată pe conducta Y.-Y.Y. şi instrumentele necesare montării, ca şi autovehiculul F.D., dotat cu 3 rezervoare care au fost umplute cu ţiţei la data de 17 octombrie 2008.

S-a menţionat că în paralel cu activităţile desfăşurate pe raza unor localităţi din judeţele Dâmboviţa şi Prahova, inculpatul, era angrenat în acţiuni similare şi pe raza altor localităţi, alături de alte persoane, pentru care a fost cercetat şi arestat preventiv în baza mandatului din 10 decembrie 2008 emis de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost arestat preventiv şi în anul 2002 pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, dar şi de către Judecătoria Ploieşti la 26 februarie 2010, pentru complicitate la sustragerea unor produse petroliere (reţinându-se că în perioada octombrie-decembrie 2009 adică după ce fusese trimis în judecată în actuala cauză, împreună cu alţi inculpaţi a cumpărat în mod repetat ţiţeiul rezultat în urma faptelor de sustragere comise pe timp de noapte de altă grupare de inculpaţi, din conductele magistrale aparţinând SC C.P. SA Ploieşti, căreia i-a cauzat un prejudiciu de aproximativ 100.000 RON, recuperat parţial cunoscând provenienţa ilicită a acestuia).

S-a precizat că este adevărat că în continuare, până la pronunţarea unei eventuale sentinţe de condamnare în cauza de care s-a făcut vorbire mai sus, în favoarea inculpatului va opera prezumţia de nevinovăţie, însă s-a subliniat că aspectele relevate caracterizează un anumit tip de conduită, în permanent conflict cu legea penală.

La toate acestea s-a adăugat şi faptul că inculpatul nu s-a prezentat la cele mai multe termene de judecată (întrucât se sustrăgea de la urmărirea penală în cauza instrumentată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, pretextând că este bolnav, apărătorul acestuia depunând doar xerocopii ale unor acte medicale, emise pro causa), şi că în timpul audierii a adoptat un comportament simulativ încercând să inducă ideea că suferă de anumite maladii psihice, că nu ştie nimic şi că nu a comis nici o infracţiune, aspecte nereale, combătute de raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 2 iunie 2009, avizat de către Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” la 3 iunie 2009 prin care s-a concluzionat că atât în perioada comiterii celor 4 infracţiuni (15 august-15 decembrie 2008) cât şi la momentul efectuării lucrării, inculpatul a suferit şi suferă de „Tulburare de personalitate de tip mixt predominant antisocială având însă păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social-negative ale faptelor pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată, faţă de care discernământul a fost păstrat”.

Situaţia inculpaţilor C.C.I., D.M. şi D.C. a fost analizată în acelaşi timp, având în vedere că fiecare dintre ei a fost trimis în judecată pentru comiterea aceloraşi infracţiuni.

S-a reţinut că activitatea acestora a constat în ajutorul dat celorlalţi inculpaţi în lunile octombrie-noiembrie 2008, pe parcursul mai multor zile, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în acţiunile de sustragere a produselor petroliere (ţiţei şi gazolină) din conductele aparţinând SC C.P. SA care traversează comuna C., constând în asigurarea pazei în zone dinainte stabilite, supravegherea organelor de poliţia şi a jandarmilor şi comunicarea prin telefon inculpatului M.S., a oricăror situaţii suspecte la datele şi orele în care se efectuau sustragerile.

Cel care a iniţiat constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii infracţiunilor de sustragere a unor produse petroliere a fost M.S., el fiind cel care i-a racolat pe cei trei inculpaţi nominalizaţi mai sus, care aveau rolul de a asigura paza zonelor care trebuia să fie asigurate (să rămână libere, fără controlul poliţiştilor şi jandarmilor) supravegherea poliţiştilor şi jandarmilor, şi comunicarea mişcărilor acestora în perioadele în care M.S. şi D.I. sustrăgeau ţiţei.

Astfel, la data de 9 octombrie 2008, în timpul în care inculpaţii M.S. şi D.I. s-au ocupat de montarea instalaţiei artizanale care le-a fost pusă la dispoziţie de către inculpatul M.D. pe conducta de ţiţei Y.-Y.Y., aparţinând SC C.P. SA Ploieşti, inculpaţii D.M., D.C., C.C.I. şi I.P. s-au ocupat de îndepărtarea sau supravegherea jandarmilor, aşa cum le ceruse M.S.

D.C., D.M. şi C.C.I. au fost plasaţi în diferite zone de acces spre câmpurile traversate de conductele de ţiţei, având rolul de a comunica inculpatului M.S. orice mişcare suspectă în locurile în care se aflau.

S-a arătat că potrivit probelor administrate, cei trei inculpaţi nu s-au rezumat la rolul de paznici, desfăşurând efectiv activităţi în sprijinul sustragerii unor produse petroliere, aspecte rezultate din convorbirile telefonice pe care D.M. le-a avut cu M.S. (comunicându-i că prin zona în care se afla trecea o maşină în care se aflau 3 jandarmi care se îndrepta către U.).

Apoi, la data de 15 octombrie 2008 întrucât la cererea lui M.D., D.I. s-a deplasat la instalaţia artizanală montată anterior în scopul de a sustrage ţiţei, acţiune nefinalizată, M.S. şi-a plasat complicii în zone strategice pentru asigurarea pazei, luând legătura cu D.M. căruia i-a cerut să-i asigure paza între orele 19:00- 20:00, comunicându-i lui M.D. modul de amplasare al oamenilor săi, şi cu C.C.I., care trebuia să păzească în centru (la şcoală).

La 16 octombrie 2008 M.D. i-a cerut lui M.S. să pună oameni de pază „unul în centru, unul la pod şi unul la M.”, iar la orele 19:00 C.C.I. şi-a luat în primire postul de pază.

Mai târziu M.S. i-a solicitat lui C.C.I. să părăsească locul în care se afla, din discuţiile telefonice interceptate rezultând că acesta cunoştea în detaliu desfăşurarea activităţii infracţionale (în concret că nu se puteau efectua sustrageri de ţiţei în condiţiile în care presiunea pe conductă era scăzută).

Prima instanţă a reţinut că la 17 octombrie 2008, atunci când acţiunea de sustragere a reuşit, paza drumurilor de acces a fost asigurată de fraţii D., care au fost antemergători (folosind un autoturism marca O.) până în apropierea locului de valorificare a produselor petroliere sustrase de către inculpaţii D.I. şi M.S., care le-au transportat cu ajutorul a două dube, SC N.M.S. SRL.

Intervenţia celor trei inculpaţi a avut menirea de a asigura reuşita acţiunilor de sustragere, dialogurile reproduse în cuprinsul rechizitoriului probând, alături de propriile lor declaraţii, modul în care au acţionat şi că aveau reprezentarea că fără ajutorul lor sustragerile de ţiţei nu ar fi putut avea loc.

La 20 octombrie 2008, la o altă acţiune rămasă nefinalizată, întrucât semnele puse anterior fuseseră mutate, D.C. l-a contactat pe M.S. în jurul orelor 18:54, relatându-i despre maşinile care se îndreptau către locul în care era instalaţia artizanală, din convorbirile pe care le-au avut reieşind că paza a fost asigurată şi de către inculpatul C.C.I.

D.C. şi C.C.I. l-au ajutat pe M.S. în acţiunea de restituire a rezervorului pe care i-l dăduse inculpatul M.D. (folosit la sustragerea din 17 octombrie 2008) aceştia deplasându-se în faţă cu un autoturism D. (aparţinând lui M.S.), iar M.S. cu o dubă.

Aspectele menţionate au reieşit dintr-o convorbire telefonică interceptată la orele 20:42 în cadrul căreia M.S. îi solicită să-l ajute în transportul bazinului.

Şi la 3 noiembrie 2008 M.S. s-a folosit de D.M. şi D.C. care au asigurat din nou paza, fiindcă M.S. şi D.I. au încercat din nou să sustragă ţiţei.

Prima instanţă a mai reţinut că la data de 18 octombrie 2008 inculpatul M.S. a sustras din conducta magistrală Y.Y.Y.-Y.Y. cantitatea de 602 litri gazolină depozitată în 4 butoaie metalice în domiciliul lui C.C.I., unde a şi fost găsită, paza fiind efectuată de către C.C.I. şi D.C.

S-a reţinut că din coroborarea tuturor probelor prezentate reiese că inculpaţii au conştientizat că acţionează coordonat, conjugându-şi eforturile şi rolurile în sustragerea unor produse petroliere reacţionând la cererile şi indicaţiile inculpatului M.S.

În drept, s-a constatat că faptele inculpaţilor C.C.I., D.M. şi D.C. care s-au asociat cu alte persoane în scopul săvârşirii unor infracţiuni şi care în lunile octombrie-noiembrie 2008, pe parcursul mai multor zile, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au desfăşurat activităţi de ajutorare a altor persoane în sustragerea de produse petroliere (ţiţei şi gazolină) din conductele petroliere aparţinând SC C.P. SA care traversează comuna C., judeţul Damboviţa, constând în asigurarea pazei unor zone dinainte stabilite, supravegherea poliţiştilor şi a jandarmilor şi comunicarea telefonică a oricăror situaţii suspecte la datele şi orele în care se sustrăgeau produse petroliere lui M.S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

S-a mai arătat că asocierea celor trei inculpaţi cu ceilalţi membri ai grupului în scopul săvârşirii unor infracţiuni a rezultat din toate probele administrate în cauză.

Modul lor de a acţiona a indicat o activitate prealabilă de organizare, având un scop determinat, săvârşirea unor activităţi infracţionale, fiind evidentă intenţia acestora în sensul manifestării voinţei de a se integra în grup şi de a acţiona după reguli prestabilite, având roluri clare şi respectând ierarhia asocierii.

Pentru fiecare inculpat individualizarea pedepselor la care vor fi condamnaţi s-a realizat în concret, prin prisma dispoziţiilor art. 72 C. pen., în funcţie de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele pedepselor fixate în textele incriminatoare, de persoana inculpaţilor, de gradul de pericol social al infracţiunilor comise şi de cauzele de atenuare sau de agravare a răspunderii penale.

S-a remarcat că nu trebuie minimalizat gradul de pericol social concret al faptelor comise, în acelaşi timp urmând să se aprecieze individual gradul de contribuţie al fiecărui inculpat la activitatea infracţională, dar şi împrejurarea că inculpaţii nu au antecedente penale, având o conduită bună anterior aşa după cum a reieşit din caracterizările întocmite de către primarul comunei C. şi din declaraţiile martorilor R.M. şi R.C.

S-amai subliniat că inculpaţii D.C. şi D.M. au locuri de muncă la SC L. SRL şi SC I.C.T. SRL, (D.C. fiind înscris în anul şcolar 2008-2009 în clasa a Xl-a, în meseria „tehnician în activităţi economice”, la Grupul Şcolar de Arte şi Meserii al Cooperaţiei Meşteşugăreşti „S.H.” Ploieşti), şi că inculpatul C.C.I. a absolvit Şcoala de aplicaţie pentru Logistică „G.C.Z.” şi Şcoala de Arte şi Meserii.

Faţă de faptul că inculpaţii s-au prezentat la toate termenele de judecată, au avut un comportament adecvat înainte de săvârşirea faptelor şi au adoptat o atitudine de recunoaştere a activităţii infracţionale, instanţa a făcut aplicarea în favoarea lor a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. referitoare la circumstanţele atenuante, cuantumul pedepselor urmând să fie fixat sub nivelul minimului special prevăzut de lege, astfel cum reclamă dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În privinţa inculpatului I.P., tribunalul a reţinut că în ziua de 9 octombrie 2008, atunci când inculpatul D.I. a montat o instalaţie artizanală pe conducta de transport produse petroliere Y.-Y.Y. aparţinând SC C.P. SA Ploieşti, M.S. s-a ocupat de asigurarea pazei, apelând la ajutorul inculpaţilor D.M., D.C., C.C.I. şi I.P.

M.S. a purtat în cursul zilei şi serii de 9 octombrie 2008 mai multe discuţii telefonice cu I.P., interceptate în baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Dâmboviţa, din care a rezultat că acestuia din urmă i s-a comunicat că va trebui să se ocupe de paza unei anumite zone, ceea ce înseamnă că avea cunoştinţă despre faptul că urma ca o altă persoană să perforeze conducta care traversează comuna C.

În concret I.P. a primit misiunea de a-i ţine pe jandarmii care aveau ca atribuţii de serviciu paza şi supravegherea conductei Y.-Y.Y., în afara zonei de patrulare, sub pretextul remiterii unei asigurări auto jandarmului I.G.F.

În cadrul unei discuţii purtată în mediu ambiental cu denunţătorul G.F.P. în intervalul orar 21:15-22:00 înregistrată, M.S. transmite jandarmilor să se deplaseze în B., la staţia Z.Z., unde avea să ajungă şi I.P.

După ce întâlnirea a avut loc, I.P. l-a sunat pe M.S., căruia i-a transmis că s-a despărţit de jandarmii care se îndreaptă către C.

Inculpatul I.P. a confirmat că într-una din serile toamnei anului 2008 a predat unui jandarm o asigurare auto la staţia Z.Z. de pe raza localităţii B., (unde a rămas circa 5 minute), la rugămintea inculpatului M.S., arătând însă că nu-şi aduce aminte dacă acesta din urmă sau un alt inculpat (dintre cei din cauză) i-a cerut să-l informeze în legătură cu mişcările jandarmilor.

A mai precizat inculpatul că în domiciliul său a fost găsită la percheziţia din 15 decembrie 2008 o armă cu aer comprimat pentru care nu deţinea autorizaţie.

Prima instanţă a reţinut că în parte susţinerile inculpatului din faza cercetării judecătoreşti sunt contrazise de declaraţiile date la urmărire penală în cuprinsul cărora a recunoscut că ştia despre preocupările privind sustragerile de produse petroliere ale inculpatului M.S. şi că l-a cunoscut şi pe prietenul acestuia, M.D., adăugând că a stabilit o întâlnire cu jandarmii la care a întârziat, pentru a-i ajuta în acest fel pe M.S. şi pe prietenii lui să acţioneze nestingheriţi (să monteze instalaţia artizanală).

Martorul I.G.F. a relatat că s-a întâlnit, împreună cu colegii săi, la staţia Z.Z. din localitatea B. cu I.P. acesta aducându-i o asigurare pentru autoturismul său, discuţia durând 20 minute.

În drept, s-a reţinut că acţiunile inculpatului care la data de 9 octombrie 2008, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul M.S., l-a ajutat pe acesta ca împreună cu alţi inculpaţi să monteze o instalaţie artizanală pe conducta magistrală Y.-Y.Y., îndepărtându-i pe jandarmii care asigurau paza conductei de locul de patrulare, dându-şi întâlnire cu aceştia, la care a întârziat pe timpul necesar perforării conductei, pentru a da posibilitatea pornirii generatorului şi desfăşurării acestei activităţi, realizează conţinutul constitutiv al complicităţii la tentativa infracţiunii de furt calificat prevăzută de dispoziţiile art. 26 raportat la dispoziţiile art. 20 C. pen. combinat cu art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen.

Totodată, s-a arătat că fapta aceluiaşi inculpat care la percheziţia domiciliară efectuată la data de 15 decembrie 2008 a fost depistat deţinând o armă cu aer comprimat, cu calibrul 5,5 mm, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 136¹alin. (1) din Legea nr. 295/2004.

Fapta inculpatului de a se asocia cu mai multe persoane în scopul săvârşirii unor infracţiuni întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a menţionat că acţiunea inculpatului de asociere cu inculpaţii M.S., D.M., D.C. şi C.C.I. nu poate fi contestată.

Acesta a acţionat având reprezentarea că-i ajută pe ceilalţi (cunoscând că M.S. se ocupă cu sustragerea produselor petroliere), în scopul ca ei să-şi realizeze nestingherit activităţile propuse, montarea unei instalaţii artizanale pe o conductă de transport aparţinând SC C.P. SA Ploieşti, transmiţându-i lui M.S. date despre mişcările jandarmilor cu care se întâlnise la staţia Z.Z. situată pe raza localităţii B., întâlnire la care în mod intenţionat întârziase în acelaşi scop.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., gradul relativ ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, gradul de participare la activitatea infracţională, limitele pedepselor prevăzute de textele incriminatoare şi faptul că nu are antecedente penale.

Determinat de faptul că inculpatul a avut anterior comiterii faptelor o bună conduită, aşa cum a arătat în depoziţia sa martorul T.F., că s-a prezentat la toate termenele de judecată în faţa instanţei şi că a recunoscut (chiar dacă cu unele nuanţe) activitatea infracţională care i s-a imputat, tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen.

Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul N.S. a fost evaluată din perspectiva următoarelor probe administrate la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti.

În primul rând s-a remarcat că aşa după cum a reliefat conţinutul convorbirilor telefonice avute cu inculpatul M.D., interceptate în baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Dâmboviţa, inculpatul N.S. a aderat la asocierea constituită în vederea săvârşirii unor infracţiuni de către M.S., D.C., D.M., C.C.I. şi I.P. la care aderaseră şi D.I. şi M.D.

El a fost cel care în seara zilei de 17 octombrie 2008 a asigurat primirea produselor petroliere sustrase în aceeaşi zi, într-un rezervor amplasat la SC N.M.S. SRL.

S-a arătat că la urmărirea penală, inculpatul a negat orice implicare în activităţile infracţionale legate de sustragerile produselor petroliere din conducta Y.-Y.Y. aparţinând SC C.P. SA Ploieşti, iniţial susţinând că nu a derulat niciodată afaceri comerciale cu inculpatul M.D., acesta ajutându-l doar sporadic la aprovizionarea cu nisip şi pietriş. La prezentarea materialului de urmărire penală, acelaşi inculpat a arătat că în cursul anului 2008, M.D. i-a adus la sediul SC N.M.S. SRL al cărei administrator era (care avea, printre altele, ca obiect de activitate comercializarea produselor petroliere) 3 tone de reziduuri provenind din schimburi de ulei.

Afirmaţiile inculpatului că nu se face vinovat de săvârşirea nici uneia dintre infracţiunile de care a fost acuzat, s-a apreciat că sunt combătute, în primul rând de declaraţiile inculpatului M.S. care a descris drumul parcurs la 17 octombrie 2008 cu cantităţile de produse petroliere sustrase de el şi D.I. până în apropierea societăţii inculpatului, şi de declaraţiile inculpaţilor D.M. şi D.C., care au relatat că au fost antemergători la aceeaşi dată până în apropierea SC N.M.S. SRL, toate coroborându-se cu procesul-verbal din 27 octombrie 2009 în care s-a consemnat efectuarea unei activităţi de supraveghere operativă a activităţii inculpaţilor desfăşurată la 17 octombrie 2008, duba F.D. fiind observată şi filmată ieşind din drumul de piatră care ajunge în localitatea U., şi totodată, urmărită pe ruta P.-DN1A C.C. până în apropierea rafinăriei B.B., situată în imediata vecinătate a SC N.M.S. SRL.

În aceleaşi împrejurări şi în acelaşi loc (aproape de SC N.M.S. SRL) a fost identificat autoturismul marca O., folosit de către inculpaţii D.M. şi D.C. în calitate de antemergători ai transportului de produse petroliere sustrase.

În acelaşi sens, s-a reţinut că sunt şi depoziţiile inculpatului D.I. care a precizat că a transportat cantitatea de ţiţei sustrasă la 17 octombrie 2008 la SC N.M.S. SRL ca şi relatările făcute cu ocazia efectuării conducerii în teren în cadrul căreia a indicat traseul parcurs de la garajele inculpatului M.D. din localitatea B. până în C. (unde a arătat locul de unde a sustras produse petroliere), iar de aici până în comuna B.B., judeţul Prahova la sediul SC N.M.S. SRL, unde a indicat rezervorul subteran în care a deversat cantitatea de ţiţei sustrasă.

Implicarea inculpatului în activitatea infracţională s-a arătat că este susţinută şi de convorbirile telefonice interceptate, purtate la 17 şi 18 octombrie 2008 cu inculpatul M.D., din care rezultă că avea cunoştinţă despre provenienţa produselor depozitate în bazinul subteran al SC N.M.S. SRL.

De asemenea, din convorbirea telefonică din 17 octombrie 2008 orele 21:00, purtată de inculpaţii M.S. şi D.I., reiese că aceştia vorbesc despre descărcarea produselor petroliere, elementele furnizate conducând şi ele la identificarea societăţii care a primit aceste produse.

Discuţiile făcute la telefon de către M.D. şi N.S. la 17 octombrie 2008 demonstrează fără dubiu că acesta din urmă se interesează despre numărul de maşini şi al rezervoarelor montate pe ele, care au asigurat transportul ţiţeiului sustras, M.D. prezentându-i toate datele.

La 18 octombrie 2008 inculpatul M.D. îi vorbeşte lui N.S. la telefon despre cantitatea de ţiţei transportată în curtea SC N.M.S. SRL „e vreo patru jumătate, atâta e” şi despre faptul că o să-i aducă mai târziu cantităţi mai mari, făcând referire şi la bazinele cu care a făcut transportul la 17 octombrie 2008.

S-a mai precizat că convorbirile telefonice ale celor doi inculpaţi din 14 noiembrie 2008, 15 noiembrie 2008 şi 26 noiembrie 2008 conţin de asemenea indicii temeinice că inculpatul N.S. era implicat în desfăşurarea activităţilor ilegale de sustragere a produselor petroliere, împreună cu inculpatul M.D. (ocupându-se de depozitarea şi valorificarea lor).

S-a reţinut că în faza cercetării judecătoreşti inculpatul a adoptat aceeaşi atitudine de nerecunoaştere a celor două fapte pentru care a fost trimis în judecată, precizând că a cumpărat produse petroliere doar de la inculpatul M.D. de la „groapa” aflată pe proprietatea sa, în care se acumulează periodic produse, de achiziţionarea cărora era interesat, şi că acesta îi spusese că avea şi o cantitate de ulei rezultat din schimburile făcute autoturismelor pe care le deţine având reprezentarea că transportul din toamna anului 2008 era cel despre care vorbise anterior cu M.D.

Nu s-a primit apărarea inculpatului potrivit căreia convorbirile sale telefonice interceptate au fost interpretate în mod eronat, fiind evident, aşa după cum s-a arătat în cele ce preced că atât el cât şi inculpatul M.D. utilizau un limbaj codificat, pentru o tranzacţie comercială sau particulară legală neexistând nici un motiv pentru care să se folosească termeni substitut, dacă nu ar fi existat interesul de a ascunde anumite realităţi.

S-a concluzionat că dovezile analizate susţin situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei şi confirmă vinovăţia inculpatului.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului care la data de 17 august 2008 s-a asociat cu mai multe persoane în scopul săvârşirii unor infracţiuni întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

S-a arătat că prin modalitatea în care a acţionat, inculpatul s-a integrat în grupul constituit din ceilalţi inculpaţi, având un rol bine definit şi extrem de important, acela de a primi produsele petroliere sustrase şi de a le valorifica, sumele obţinute astfel fiind repartizate între cei care aveau cele mai semnificative contribuţii de natură infracţională, existenţa infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. nefiind condiţionată de necesitatea cunoaşterii tuturor membrilor asocierii.

Totodată, desfăşurarea de către inculpat a unor activităţi de ajutorare a altor persoane în sustragerea unor produse petroliere (ţiţei) din conductele aparţinând SC C.P. SA Ploieşti care traversează comuna C., judeţul Dâmboviţa, în sensul că a primit cantitatea de ţiţei sustrasă la 17 octombrie 2008 într-un rezervor aflat la sediul SC N.M.S. SRL, punctul de lucru din comuna B.B., judeţul Prahova, cunoscând că provine din săvârşirea unor infracţiuni, s-a reţinut că realizează conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunea de furt calificat prevăzută de dispoziţiile art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen.

Individualizarea pedepselor a fost realizată în funcţie de criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a codului, limitele pedepselor prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor, persoana infractorului şi cauzele de agravare sau de atenuare a pedepselor.

S-a reţinut că infracţiunile comise de către inculpat îndreptate împotriva unor relaţii privind convieţuirea socială şi patrimoniul, sunt caracterizate de un grad ridicat de pericol social, şi sancţionate cu pedepse de până la 15 şi, respectiv 18 ani închisoare.

Tribunalul a avut însă în vedere gradul de implicare al inculpatului într-o activitate infracţională concretă, luând în calcul şi faptul că acesta nu are antecedente penale şi că a fost administratorul unei societăţi comerciale.

Pe de altă parte, s-a reţinut şi conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii celor două infracţiuni în familie şi societate, aşa după cum rezultă din caracterizarea întocmită de către primarul comunei B.B.

Toate acestea ca şi prezentarea inculpatului la toate termenele de judecată, au îndreptăţit instanţa (chiar dacă acesta nu a recunoscut infracţiunile comise) să facă în cauză aplicarea dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., şi pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., să fixeze cuantumul pedepselor sub nivelul minimului special prevăzut de textele incriminatoare stabilind pedepse de 1 an şi 6 luni şi, respectiv 2 ani închisoare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpaţii M.D., N.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 39 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 38042/120/2009, s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 324 din 12 octombrie 2010 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa.

S-a desfiinţat în parte, în latură penală sentinţa menţionată şi rejudecând, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 86¹-86⁴C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale rezultante de câte 3 ani închisoare şi a pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor M.S. şi D.I.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N.S. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.S. în baza prevederilor art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) şi alin. (3) lit. a) C.pen, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a recontopit această pedeapsă cu cea de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani îndiişoare, pedeapsă rezultantă.

A înlăturat aplicarea prevederilor art. 86¹-86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale rezultante şi a pedepselor accesorii.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A respins ca nefondate apelurile inculpaţilor M.D. şi N.S.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a analizat cu prioritate apelurile inculpaţilor M.D. şi N.S. întrucât au susţinut că, în cazul lor s-a reţinut o situaţie de fapt greşită, că nu există probe care să dovedească asocierea lor la grupul infracţional şi nici vinovăţia lor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi de prima instanţă.

Referitor la apelul inculpatului M.D., în ce priveşte participarea acestuia la constituirea împreună cu inculpatul M.S. a grupului infracţional în vederea săvârşirii de fapte de sustragere de produse petroliere din conductele magistrale aparţinând SC C.P. SA, grup la care au aderat toţi ceilalţi 6 inculpaţi, fiecare având roluri şi însărcinări specifice, s-a apreciat că este dovedită atât cu declaraţiile inculpatului M.S. dată atât în cursul urmăririi penale cât şi la instanţa de judecată, cu declaraţiile coinculpatului D.I., aceste declaraţii confirmând conţinutul notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceşti inculpaţi, aflate la dosarul de urmărire penală.

Instanţa de control judiciar a reţinut că din coroborarea acestor declaraţii a rezultat că inculpatul M.D., alături de M.S., a fost unul dintre iniţiatorii asocierii în vederea săvârşirii de sustrageri de produse petroliere, având un rol important de decizie în cadrul grupului, punând la dispoziţia celorlalţi inculpaţi instalaţiile artizanale pentru a fi montate pe conducte sau mijloace de transport în care să se încarce şi să se transporte produsul petrolier sustras, precum şi iniţiativa ca de contactare a jandarmilor care asigurau paza conductei pentru înlesnirea de către aceştia a activităţii infracţionale.

Spre exemplu, s-a reţinut din declaraţia inculpatului D.I. rezultă că „sculele necesare montării instalaţiei aparţineau în totalitate învinuitului M.D., inclusiv maşina cu care ne-am deplasat”; „tot trimis de M.D. m-am dus împreună cu S., cu o dubă prevăzută cu 3 bazine (...)”; „în ceea ce priveşte bazinele cu care era prevăzută maşina lui M.D., fiecare bazin putea conţine aproximativ 1 tonă de produs petrolier”; „din câte mi-amintesc M.D. ne-a spus cum să ajungem la locul unde am descărcat produsele petroliere”; „precizez că nu am fost remunerat în nici un fel pentru că am montat instalaţia (...) ci, doar atunci când au fost luate cele 2 dube şi când M.D. mi-a dat 5 milioane ROL”.

S-a constatat că principala apărare a acestui inculpat se bazează, nu atât pe neparticiparea sa la activitatea infracţională, cât pe susţinerea că la momentul săvârşirii faptelor nu ar fi avut reprezentarea corectă asupra acestora, respectiv nu ar fi avut discernământ, astfel încât răspunderea sa penală ar fi înlăturată pe motiv de iresponsabilitate.

Audiat în faţa primei instanţe, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că „suferă cu capul, nu ştie ce a făcut şi nici motivul pentru care a fost arestat”, iar în faţa instanţei de apel nu a dat declaraţii, susţinând că nu înţelege ce i se întâmplă.

S-a arătat că întrucât inculpatul M.D. a formulat această apărare încă din cursul urmăririi penale, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice având ca principal obiectiv stabilirea situaţiei psihice a acestui inculpat, dacă a avut sau nu discernământ în perioada săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa, adică între august -decembrie 2008.

Astfel, expertiza medico-legală psihiatrică a fost întocmită la nivelul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, Comisia de nouă expertiză ţinând cont de toate actele medicale prezentate de inculpat (foi de observaţie, bilete de internare şi de ieşire din spitale psihiatrice, precum şi foaia de observaţie întocmită cu ocazia internării în vederea efectuării expertizei psihiatrice).

Au fost analizate toate aceste acte medico-legale, începând cu anul 2002, fiecare diagnostic menţionat în acestea, s-au efectuat investigaţii complementare (examen psihologic), iar concluziile raportului medico-legal de expertiză psihiatrică au fost în sensul că, „în perioada de referinţă, inculpatul având diagnosticul tulburare de personalitate de tip mixt, predominant antisocială, a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei pentru care este cercetat şi faţă de care discernământul a fost păstrat”.

În cuprinsul expertizei, comisia a constatat „un amalgam de tendinţe de apărare situate în sfera simulării (în sensul că având în vedere istoricul psihiatric se ia în calcul comportamente supra şi meta simulative). La examinarea actuală se constată comportament demonstrativ, simulare grosieră la nivelul tuturor funcţiilor psihice (atât sub aspect cantitativ/formal, cât şi sub aspect calitativ); ca orientare încearcă să simuleze afecţiuni psihice variate (de la deficit mintal, la tulburări halucinator-delirante de variate tipuri/încadrări nosologice) şi deteriorare de tip demenţial”.

Ca atare, ţinând cont de cuprinsul acestui act medico-legal recent, bazat pe examinarea nemijlocită şi îndelungată a inculpatului-apelant, s-a înlăturat apărarea acestuia în sensul că nu a avut discernământul păstrat şi analizând probele administrate în cauză, menţionate mai sus, curtea a considerat că soluţia de condamnare pentru toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa este corectă şi pe deplin justificată din punct de vedere probator.

Cât priveşte apelul inculpatului N.S., în esenţă, s-a reţinut că acest inculpat susţine că, în cazul său, nu sunt probe care să ateste nici aderarea la grupul infracţional, nici participarea în calitate de complice la sustragerea de produse petroliere.

Examinând însă actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că aceste susţineri ale sale sunt infirmate de probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti.

Este cert şi inculpatul nu a putut nega faptul că, a purtat o serie de convorbiri telefonice cu inculpatul M.D. exact la data la care au avut loc unele dintre faptele de sustragere a produselor petroliere susţinând însă că ele au fost interpretate greşit de către organele de urmărire penală şi prima instanţă.

Instanţa de apel a reţinut că în cursul acestor convorbiri, cei doi se referă la maşinile dotate cu bazine, ca fiind „fete mari”, iar inculpatul N.S. dă indicaţii celuilalt cu privire la starea drumului până la societatea sa unde urmau să fie descărcate acele recipiente. Deosebit de sugestivă este convorbirea, inculpatul N.S. pune întrebarea „câţi ani avea fata aia?”, iar M.D. îi răspunde „treizeci şi trei, treizeci şi două cinci sute”. Din aceeaşi convorbire, mai rezultă şi faptul că inculpatul N.S. era la curent şi de faptul că în operaţiune erau implicate şi alte persoane, întrucât inculpatul M.D. îl întreabă „cum facem că trebuie să duc la ăştia banii diseară?”, iar N.S. îi răspunde „hai, vino încoace o fugă”.

S-a precizat că aceste convorbiri au corespondenţă şi în realitatea faptică, situaţie confirmată de toate declaraţiile inculpatului D.I. care a precizat în cuprinsul acestora că, a transportat produs petrolier sustras, cu duba primită de la M.D., la SC N.M.S. SRL aparţinând inculpatului N.S., unde le-a descărcat în nişte rezervoare. „Am mers pe lângă societatea G., am făcut dreapta pe lângă un gard, am trecut de nişte maşini şi am intrat într-o curte interioară unde se aflau mai mulţi paznici (...) din câte îmi amintesc M.D. ne-a spus cum să ajungem la locul unde am descărcat produsele petroliere. În curte la societatea respectivă avea rezervoare îngropate şi se vedeau gurile de acces. Cu ajutorul furtunelor am deversat ţiţeiul într-un singur rezervor. Au fost amândouă dubele în incinta societăţii când s-au golit de ţiţei, (...)”.

S-a constatat că în cursul judecăţii, inculpatul D.I. şi-a menţinut declaraţiile din cursul urmăririi penale, arătând că „la momentul acela nu cunoşteam către ce destinaţie aveam să mă îndrept, însă aveam cunoştinţă despre faptul că produsele petroliere pe care le aveam în rezervoare urmau să fie descărcate acolo”.

Mai mult decât atât, inculpatul D.I., în cursul urmăririi penale, a participat şi la o reconstituire a faptelor, în cursul căreia a condus în teren organele de urmărire penală la locul unde a transportat şi descărcat duba cu produs petrolier sustras, aceasta fiind societatea aparţinând inculpatului N.S. (proces-verbal din 29 decembrie 2008).

În concluzie, s-a precizat că probele analizate demonstrează că inculpatul N.S. s-a asociat la grupul infracţional constituit în vederea sustragerii de produse petroliere, ţinând legătura direct şi permanent cu inculpatul M.D., cunoscând că alte persoane, aflate în coordonarea inculpatului M.D., realizează efectiv sustragerea, rolul său fiind acela de a primi produsele petroliere sustrase pentru comercializare sau în folos propriu.

Susţinerile sale în sensul că n-ar fi cunoscut provenienţa produsului petrolier adus la societatea sa, sunt răsturnate de conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu M.D. şi redate parţial mai sus. De asemenea, s-a constatat că nu s-a făcut în nici un fel dovada susţinerilor sale că inculpatul M.D. avea posibilitatea să-i aducă alt tip de produs petrolier sau uleiuri minerale, dimpotrivă, instanţa de apel a reţinut că sunt probe certe care demonstrează că în rezervoarele aparţinând societăţii sale a fost descărcat ţiţeiul sustras din conductele SC C.P. SA (a se vedea analiza declaraţiilor inculpatului D.I. şi procesul-verbal de reconstituire).

Ca atare, curtea a apreciat că este dovedită atât existenţa infracţiunilor cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie de către inculpatul N.S., soluţia de condamnarea a sa, pronunţată de prima instanţă fiind corectă.

Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, s-a reţinut că în cuprinsul motivelor de apel, parchetul susţine, în esenţă, că nici prin cuantum, nici prin modalitatea de individualizare, pedepsele aplicate în cauză celor 8 inculpaţi nu sunt adecvate gradului ridicat de pericol social al faptelor comise.

Curtea a împărtăşit motivele parchetului, însă numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.S., D.I. şi N.S.

S-a arătat că, deşi asocierea inculpaţilor în vederea săvârşirii de infracţiuni a cuprins pe toţi cei 8 inculpaţi, în cadrul grupului infracţional au avut roluri mai importante inculpaţii M.S., M.D., D.I. şi N.S., ceilalţi inculpaţi fiind nişte executanţi numai a unora dintre actele materiale de sustragere şi asigurare de pază, acţionând în subordinea inculpatului M.S. care i-a şi racolat.

Aceşti patru inculpaţi D.C., D.M., C.C.I. şi I.P. au recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât şi la prima instanţă împrejurările în care au fost implicaţi şi activitatea lor efectivă în cadrul grupului.

Curtea a mai constatat că, niciunul din cei patru inculpaţi nu are antecedente penale, au avut o conduită bună pe parcursul procesului şi au locuri de muncă sau participă la diferite forme de învăţământ, ţinând seama şi de contribuţia mai redusă a acestora la săvârşirea infracţiunilor, astfel încât a considerat că, în mod corect prima instanţă a reţinut în favoarea lor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., dispunând totodată suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, existând garanţia că în viitor aceştia se pot îndrepta fără a fi necesară izolarea lor de societate.

În privinţa inculpaţilor M.S. şi D.I., curtea a apreciat că prima instanţă a stabilit un cuantum adecvat al pedepselor, reţinând şi în favoarea acestora circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., dându-se eficienţă faptului că aceştia, prin declaraţiile de recunoaştere date, au avut o contribuţie esenţială în stabilirea corectă şi completă a situaţiei de fapt.

Cu toate acestea, chiar dacă nici aceştia nu au antecedente penale, curtea a considerat că rolul lor în cadrul asocierii infracţionale a fost unul mult mai important; M.S., fiind alături de M.D., unul din cei doi lideri ai grupului (el i-a racolat şi îi coordona la telefon sau direct pe ceilalţi inculpaţi), iar D.I. a fost executant principal al activităţilor infracţionale, un fel de om de bază al organizaţiei care a ţinut legătura atât cu M.S., cât şi cu M.D.

Ca atare, s-a arătat că contribuţia lor infracţională nu poate fi echivalată cu a celor patru inculpaţi-intimaţi de mai sus (D.C., D.M., C.C.I. şi I.P.), iar pedepsele aplicate, situate sub limita minimă prevăzută de textul legal incriminator este just să fie executate efectiv şi nu suspendate sub supraveghere.

Curtea a considerat că aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru inculpatul N.S., căruia prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă prea blândă pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate de furt de produs petrolier. S-a sublimat că nici rolul acestui inculpat nu poate fi considerat a fi unul minor în cadrul asocierii infracţionale, deoarece el a pus la dispoziţia grupării atât un loc unde să fie ascunse produsele petroliere sustrase, cât şi siguranţa că în urma comercializării se va obţine un profit din activitatea infracţională.

În concluzie, curtea a apreciat că activitatea acestuia poate fi considerată la fel de importantă cu a inculpaţilor M.S. şi D.I. şi trebuie sancţionată cu o pedeapsă rezultantă într-un cuantum proporţional cu importanţa şi periculozitatea ei concretă, modalitatea de executare adecvată fiind aceea a privării de libertate.

În sfârşit, în ce-l priveşte pe inculpatul M.D., căruia i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executarea acesteia în regim privativ de libertate, curtea a apreciat că sancţiunea penală a fost stabilită în mod judicios, avându-se în vedere atât rolul său de lider în cadrul asociaţiei de infractori, faptul că fără a fi recidivist, a mai fost implicat în activităţi de aceeaşi natură, bazându-se în principal pe faptul că este în posesia unor acte medicale care atestă că suferă de unele afecţiuni psihice.

Curtea a considerat că nu se impune majorarea pedepselor ţinând cont de faptul că, deşi nu-i afectează sau diminuează discernământul, inculpatul suferă totuşi de anumite afecţiuni psihice care un impus şi luarea, de către prima instanţă, la recomandarea comisiei de expertiză psihiatrică, a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen. pe durata executării pedepsei.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpaţii N.S., M.D., M.S. şi D.I.

Procurorul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante pentru inculpaţii M.S., D.I., N.S., C.C.I., D.M., D.C. şi I.P., majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor şi executarea acestora în regim privativ de libertate.

Recurentul inculpat N.S., a invocat, în scris, cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 15, pct. 17² şi pct. 14 C. proc. pen.

În susţinerea recursului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 51 alin. (1) C. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., invocând, în esenţă, că nu a cunoscut că produsul petrolier ce a fost adus la sediul firmei sale provenea din ţiţeiul sustras din conductele magistrale, ci că este de la gropile colectoare ori de la schimbul de ulei al maşinilor, şi nu s-a efectuat o expertiză fizico-chimică a produsului petrolier găsit la SC N.M.S. SRL pentru a se stabili cu certitudine că prezintă aceleaşi proprietăţi fizico-chimice cu ţiţeiul din conductele SC C.P. SA. A mai invocat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, susţinând, în esenţă, că nu se poate reţine în sarcina sa o asociere cu ceilalţi inculpaţi deoarece i-ar putea fi imputat un singur act material, respectiv cel din 17 octombrie 2008 şi nu a valorificat nimic din produsele petroliere pe care le-a cumpărat numai pentru folosul societăţii.

În subsidiar, a cerut menţinerea soluţiei pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, sub aspectul cuantumului pedepsei precum şi al modalităţii de executare.

Recurentul inculpat M.D. a invocat, în scris, cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 15 şi pct. 17² şi pct. 14 C. proc. pen.

În susţinerea recursului, a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 51 alin. (1) C. pen. A susţinut că a colectat reziduri petroliere din gropile colectoare şi nu a furat din conductele SC C.P. SA, arătând că produsul petrolier dat inculpatului N.S. era apă amestecată cu produse petroliere şi nu s-a efectuat o expertiză fizico-chimică a produsului petrolier ce face obiectul infracţiunii de furt. A mai învederat că cele trei fapte reţinute în sarcina sa, şi anume din datele de 15, 16 şi 17 octombrie 2008, au fost comise în perioada când se afla internat în Spitalul Clinic de Psihiatrie A.O., iar judecătorul fondului şi-a fundamentat soluţia de condamnare în special pe probele administate la urmărirea penală şi nu a examinat fiecare probă în parte.

Totodată a solicitat în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea de dare de mită întrucât acuzaţia este susţinută numai prin declaraţia denunţătorului.

În subsidiar, a cerut menţinerea soluţiei pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, sub aspectul cuantumului pedepsei precum şi al modalităţii de executare.

Recurentul inculpat M.S. a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea pedepsei, având în vedere unele circumstanţe atenuante personale privind comportarea şi sinceritatea, manifestate pe întreg parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Recurentul inculpat D.I. a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. şi a circumstanţelor atenuante, reducerea pedepselor aplicate, iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte cererea inculpaţilor M.S., D.I., C.C.I., D.M. şi D.C., de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., Înalta Curte reţine că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

De asemenea, prin Decizia nr. 1470/2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, cercetarea judecătorească în faţa instanţei de fond a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, atât sentinţa penală, cât şi decizia penală fiind pronunţate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, iar la primul termen de judecată cu procedura completă imediat următor acestei date (înţelegând prin aceasta primul termen la care este sunt respectate toate drepturile inculpatului), şi anume la 18 aprilie 2012 (în recurs), inculpaţii M.S., D.I., C.C.I., D.M. şi D.C. au recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen.

Ca atare, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. fiind întemeiată, Înalta Curte urmând a proceda potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru inculpaţii M.S., D.I., C.C.I., D.M. şi D.C.

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen. nu este afectată de caracterul în defavoare al recursului promovat de Parchet, astfel cum a susţinut procurorul la dezbateri, întrucât potrivit efecului devolutiv al recursului prevăzut de art. 385⁶ C. proc. pen., instanţa de recurs este obligată să examineze cauza în limita motivului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. privind individualizarea judiciară a pedepsei, singura restricţie fiind impusă de art. 385⁸ alin. (2) C. proc. pen., conform cu care în recursul procurorului instanţa nu poate agrava situaţia inculpatului, dacă recursul este declarat în favoarea părţii, situaţie care nu se regăseşte în speţă. Astfel, cum recursul declarat de procuror este în defavoare, nici o dispoziţie legală nu împiedică instanţa de recurs să creeze o situaţie favorabilă inculpaţilor, dacă aceasta se justifică.

Referitor la solicitarea inculpaţilor M.D. şi N.S. de a se reţine în favoarea lor cauza care înlătură caracterul penal al faptei, constând în eroarea de fapt, prevăzută de dispoziţiile art. 51 C. pen., cu consecinţa achitării în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., se constată că aceasta este neîntemeiaită.

Probele administrate în cauză dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că inculpaţii M.D. şi N.S. au cunoscut că produsul petrolier care, la data de 17 octombrie 2008, a fost transportat la sediul SC N.M.S. SRL, aparţinând inculpatului N.S., provenea din conducta petrolieră a SC C.P. SA, în urma sustragerii fără drept.

Astfel, inculpatul D.I. a declarat că materialele necesare montării instalaţiilor artizanale au fost asigurate de inculpatul M.D., care a fost implicat şi în transportul şi desfacerea produselor petroliere, având un rol coordonator alături de inculpatul M.S. Prin urmare, dacă produsul petrolier era din cel colectat în anumite gropi sau din schimbul de ulei de la maşini, nu era necesar ca inculpatul M.D. să pună la dispoziţie instalaţia artizanală, aşa cum demonstrază probele administrate.

În acest sens sunt şi convorbirile telefonice din 9 octombrie 2008 purtate de M.D. cu D.I. la ora 9:03, şi cu M.S., la ora 9:05, din care rezultă înţelegerea acestora de a fixa instalaţia artizanală pe conductă, după care „vedem mai stăm vreo două seri pe acolo, ne uităm şi pe urmă începem”, discuţie confirmată ulterior, la ora 13:12, când M.S. îl anunţă pe inculpatul I.P. că „m-a sunat de dimineaţă, vine s-o pună”, solicitându-i acestuia „trebuie să vii şi tu, că trebuie să (...) pază în partea aia, în partea aia până o pune”.

Inculpatul D.I. a relatat că deplasările în scopul sustragerii produsului petrolier le-a făcut la cererea inculpatului M.D., că ţiţeiul a fost încărcat în trei rezervoare montate într-o autoutilitară pe care a primit-o de la acelaşi inculpat, luând-o din garajul acestuia, care i-a indicat, totodată, locul unde să descarce conţinutul rezervoarelor, loc care, cu prilejul reconstituirii realizate cu ajutorul inculpatului D.I., s-a dovedit a fi curtea interioară a SC N.M.S. SRL, societate comercială aparţinând inculpatului N.S., aspect relatat şi de inculpatul M.S. După descărcarea ţiţeiului, inculpatul D.I. a restituit autoturismul inculpatului M.D., lăsându-l parcat în garajul din comuna B., din apropierea domiciliului acestuia.

Totodată, instanţa de recurs apreciază că dacă apărarea celor doi recurenţi inculpaţi ar exprima realitatea, nu s-ar fi justificat activitatea de corupere exercitată de inculpatul M.D. asupra persoanelor din cadrul I.J.J. Dâmboviţa desemnate să se ocupe cu activităţile de pază ale conductelor petroliere din zona geografică ce interesează cauza.

Inculpaţii I.P., D.M., D.C. şi C.C.I., care au recunoscut situaţia de fapt cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., au confirmat că au asigurat paza în zonele stabilite din comuna C., au supravegheat organele de poliţie şi ale jandarmilor, pentru a lăsa timp inculpatului D.I. să perforeze conducta şi să monteze instalaţia artizanală pusă la dispoziţie de inculpatul M.D. Aceleaşi acţiuni au desfăşurat şi atunci când s-a încercat a se sustrage produs petrolier, precum şi când s-a reuşit aceasta, inculpaţii D.M. şi D.C. aducându-şi contribuţia, şi în calitate de antemergători, ca transportul de ţiţei să ajungă, în condiţii de siguranţă, la firma inculpatului N.S.

Împrejurarea că produsul petrolier care a fost descărcat la 17 octombrie 2008, la SC N.M.S. SRL aparţinând inculpatului N.S., a fost cel care a fost sustras din conducta petrolieră şi nu avea altă provenienţă, este demonstrată de toate probele administrate în cauză, astfel cum au reţinut şi instanţele de fond, în acest sens fiind şi procesul verbal de supraveghere operativă din 17 octombrie 2008 a autoturismului F.D.

În sensul că inculpatul M.D. a cunoscut originea produsului petrolier predat inculpatului N.S., pledează şi faptul că acesta a dat inculpatului D.I., pentru efectuarea transportului, autoturismul F.D. cu un număr fals de înmatriculare, precum şi preocuparea manifestată de inculpatul M.D., la 17 octombrie 2008, că în zonă a survolat un elicopter, fiind de altfel întemeiată grija acestuia, dat fiind că Unitatea Specială a Aviaţiei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, între orele 19:04-19:55, a pus la dispoziţie un elicopter pentru supravegherea perimetrului în legătură cu care existau date că se sustrage fără drept, ţiţei din conductă. Procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din 17 octombrie 2008, ora 19:35 atestă cum inculpatul M.D. întreabă „ce e mă cu elicopterul ăla, pe acolo”, solicită „S., fii atent cu ăla, că nu e de glumă!”, „nici unul nu mai scăpaţi”, „fiţi atenţi la ăla, la elicopterele alea că e belea cu alea”, în timp ce inculpatul M.S. răspunde „păi eu ştiu că nu e glumă”, „da e departe acuma”.

În sensul cunoaşterii de către recurenţii inculpaţi M.D. şi N.S. a obţinerii produsului petrolier, prin sustragerea din conducta aparţinând SC C.P. SA, sunt şi transcrierile convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în condiţii de legalitate. Relevante sunt cele din 17 octombrie 2008 care probează acţiunile relatate de inculpatul D.I., conturând modul în care acesta şi inculpatul M.S. s-au deplasat în localitatea C., au sustras ţiţei şi l-au transportat la SC N.M.S. SRL. Limbajul codificat dintre inculpaţii M.D. şi N.S. relevă preocuparea acestora pentru a nu fi descoperiţi şi a nu fi traşi la răspundere penală, aceasta fiind exprimată în mod direct de inculpatul M.D. încă din 9 octombrie 2008, când i-a transmis inculpatului M.S. că „telefoanele sunt ascultate”, propunând să discute „mai altfel”.

Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din 17 octombrie 2008, ora 19:35, inculpatul M.S. îl informează pe inculpatul M.D. că pentru a umple un rezervor durează „aproape patru minute” şi îi comunică pe unde va ieşi de la locul faptei „ies în faţă, pă aci prin spate (...) nu ies în sat, fac stânga (...) şi ies normal”. La ora 19:43, inculpatul M.D. îl apelează pe M.S. şi îl întreabă „Gata, mă, aţi terminat?”, primind răspuns, că „am terminat. Acum plecăm”.

Destinaţia produsului petrolier, astfel sustras, fără drept, din conducta petrolieră a SC C.P. SA, este stabilită chiar de inculpatul M.D. care, la ora 20:11, comunică prin telefon unui bărbat necunoscut: „La nea N.S. te duci! Ştii unde!”.

Convorbirea telefonică dintre inculpaţii M.D. şi N.S., de la data de 18 octombrie 2008, ora 13:21, răstoarnă, de asemenea, susţinerea acestor inculpaţi că nu au cunoscut provenienţa produsului petrolier, fiind neverosimil a se crede că din gropi colectoare sau schimbul de ulei al maşinilor s-ar putea preda şi primi cantitatea însemnată de produs petrolier despre care M.D. a spus că „e vreo patru jumate (...) aduceam vreo douăzeci-treizeci aseară, da n-a mers (...) a început ploaia aseară”, ceea ce a constituit un motiv de nemulţumire pentru inculpatul N.S., care a afirmat: „Ai, mă! Patru tone şi jumătate doar?”, „mă duc să măsor şi eu acolo şi vedem cum e (...)”.

Faţă de elementele de fapt ce reies din mijloacele de probă anterior menţionate, instanţa de recurs consideră nefondată critica privind lipsa unei expertize fizico-chimice, fiind fără nici un dubiu că produsul petrolier provenea din conducta SC C.P. SA.

Apoi, după cum s-a dovedit că această împrejurare era cunoscută de inculpaţii M.D. şi N.S., nu sunt incidente dispoziţiile ce înlătură caracterul penal al faptei prevăzut de art. 51 C. pen., aceştia nefiind în eroare de fapt.

Având în vedere cele expuse, instanţa de recurs precizează mai întâi că nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen. întrucât acesta se referă la o cauză care înlătură răspunderea penală.

Apoi, se constată că nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă, rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond, iar nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente şi utile (caz de casare care se examinează în cadrul art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.) sau din intrepretarea unei probe.

Instanţa, în raport de cele arătate anterior, apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nu s-a acordat încredere excesivă unor probe, neexistând o neconcordanţă vădită între probele din dosar şi faptele reţinute de instanţele de fond.

În consecinţă, instanţa de fond şi cea de apel au apreciat în mod corect consecinţele juridice decurgând din situaţia de fapt, astfel că nu există o gravă eroare de fapt, care să impună achitarea inculpaţilor M.D. şi N.S. în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 51 C. pen.

Prin prisma aceluiaşi caz de casare, referitor la prezenţa efectivă a inculpatului M.D., în Spitalul Clinic de Psihiatrie A.O., Secţia 9, în perioada 14 octombrie 2008-28 octombrie 2008, se consideră că instanţele de fond au apreciat corect actele dosarului.

Potrivit procesului-verbal din 19 februarie 2009, întocmit de organele de urmărire penală, în urma examinării registrului de internări al Biroului internări al unităţii spitaliceşti amintite, s-a constatat că a fost consemnată data internării 14 octombrie 2008, cu menţiunea „9 AMB”, pentru pacientul M.D., ceea ce presupune că inculpatul a primit tratamentul ambulatoriu, deci la domiciliu, nefiind necesară internarea efectivă, în perioada de referinţă.

De altfel, potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate la 17 octombrie 2008, inculpatul M.D., la întrebarea „ce faci tatii?”, i-a comunicat unei persoane, căreia i s-a adresat cu apelativul „directorul”, că „uite (...) eram pe acăsică”, iar potrivit celui care redă o convorbire dintre aceleaşi persoane, din 18 octombrie 2008, inculpatul M.D. era „pă la obor”.

Instanţa de recurs mai reţine că raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2011 al Serviciului de Medicină Legală Călăraşi şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2005 al Serviciului de Medicină Legală Ilfov, depuse în fotocopie, în recurs, prin care s-a examinat discernământul inculpatului M.D. la alte momente temporale, decât cele care interesează prezenta cauză, şi în raport cu alte fapte, nu produc efecte juridice în pricina de faţă.

Încă din faza de urmărire penală, s-a stabilit prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 2 iunie 2009, întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici”, că M.D. a avut păstrată în perioada comiterii faptei pentru care este cercetat (15 august-15 decembrie 2008), capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor negative ale faptei pentru care este cercetat şi faţă de care discernământul a fost păstrat. Acest raport a fost avizat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti, prin avizul din 3 iunie 2009.

Nu există o eroare gravă de fapt nici în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului M.D. pentru infracţiunea de dare de mită, pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Acuzaţia de luare de mită nu este susţinută numai prin declaraţia denunţătorului, cum s-a arătat de apărare. Astfel, potrivit declaraţiilor inculpaţilor M.S. şi D.I., care au recunoscut situaţia de fapt aşa cum a fost prezentată prin rechizitoriu, însuşindu-şi probele administrate în faza de urmărire penală, inculpatul M.D. a pus la dispoziţie suma de 900 RON pentru a-i fi înmânată denunţătorului G.F.P., jandarm la I.J.J. Dâmboviţa, pentru a se asigura posibilitatea de a sustrage, fără riscuri, produse petroliere din conducta SC C.P. SA, ce traversa comuna C., judeţul Dâmboviţa. Cu afirmaţia martorului denunţător G.F.P. se mai coroborează declaraţia martorului M.V.D., raportul întocmit de denunţător, declaraţia martorului S.V., comandant de detaşament al I.J.J. Dâmboviţa, precum şi conţinutul convorbirilor telefonice.

Cât priveşte critica inculpatului N.S. privind încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 323 C. pen., instanţa de recurs constată că aceasta nu poate fi primită, chiar dacă a beneficiat de produsele petroliere care au fost sustrase numai la data de 17 octombrie 2008. Această situaţie concordă cu împrejurarea că nu a fost trimis în judectă şi condamnat pentru furt calificat în formă continuată, ci pentru furt calificat în formă simplă.

Pentru ca în sarcina unei persoane să se reţină infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., nu este necesar ca aceasta să fi cunoscut pe toţi membrii ce fac parte din asociere, fiind suficient să-şi fi manifestat voinţa de a se integra în grupul constituit în vederea săvârşirii unei infracţiuni.

Inculpatul N.S. a aderat la asocierea constituită la iniţiativa inculpatului M.S., primind la 17 octombrie 2008, produs petrolier, într-un rezervor amplasat la SC N.M.S. SRL.

Dată fiind natura produsului petrolier primit, provenienţa şi cantitatea acestuia, este elocvent că recurentul inculpat N.S. a cunoscut despre existenţa unei asocieri care putea să facă posibilă sustragerea, fără drept, a produsului al cărui destinatar a fost, iar împrejurarea că nu i-a fost predat efectiv decât o singură dată un astfel de produs petrolier, pe care nu l-ar fi valorificat prin vânzare, nu este de natură a justifica admiterea criticii formulate. Asocierea constituită din inculpaţii judecaţi în prezenta cauză a avut o anumită durată în timp, o fiinţare independentă şi o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale care au intrat în scopul său, cum în mod corect a reşinut şi instanţa de fond.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de recurs are în vedere că aceasta nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Pe cale de consecinţă, ţinând seama de limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. în favoarea inculpaţilor M.S., D.I., C.C.I., D.M. şi D.C., precum şi de natura şi gravitarea faptelor comise, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, instanţa de recurs apreciază că este incidenţă în cauză circumstanţa atenuantă prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. atrasă de conduita bună a inculpaţilor anterior săvârşirii infracţiunilor.

Aceşti inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi sunt integraţi în societate, neexistând date că au avut un comportament prin care să fi adus atingere relaţiilor sociale normale de convieţuire în localităţile de domiciliu şi au sprijinul familiilor lor, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor în circumstanţiere audiaţi în prima instanţă, din caracterizările primite de la primăriile comunei C. şi B.B. şi de la locurile de muncă. Având în vedere şi faptul că, în faţa instanţei de recurs, inculpaţii M.S., D.I., C.C.I., D.M. şi D.C. au avut o poziţie finală de recunoaştere a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, iar inculpaţii M.S. şi D.I. au şi fost arestaţi preventiv în cauză, în perioada 15 decembrie 2008-12 aprilie 2009, respectiv 15 decembrie 2008-23 ianuarie 2009, Înalta Curte apreciază că pronunţarea unei hotărâri de condamnare constituie pentru aceştia un avertisment sever şi, chiar şi fără executarea pedepsei în detenţie, nu vor mai săvârşi alte infracţiuni.

Înalta Curte va aplica acestor inculpaţi pedepse reduse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile de furt calificat şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni pentru D.I., C.C.I., D.M. şi D.C., respectiv pentru infracţiunile de furt calificat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi dare de mită, în cazul inculpatului M.S.

Înalta Curte mai arată că, devenind incidente, în cauză, dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., nu s-ar putea da eficienţă juridică, concomitentă, prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. deoarece împrejurarea de fapt a recunoaşterii de către inculpaţi a săvârşirii faptelor se evidenţiază prin aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., iar această atitudine procesuală a inculpaţilor nu poate fi valorificată ca reprezentând şi circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică, ceea ce, în opinia instanţei, nu a fost în intenţia legiuitorului.

Împrejurările enumerate de art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe atenuante, fiind necesar ca acestea să fie analizate prin raportare la ansamblul faptei concrete şi la persoana inculpatului.

În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului I.P., instanţa de recurs constată că instanţele de fond au reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., motivat de faptul că a recunoscut, chiar dacă cu unele nuanţe, activitatea infracţională care i s-a imputat.

Potrivit art. 74 lit. c) C. pen., poate fi considerată circumstanţă atenuantă atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului. Înalta Curte consideră că, în raport de conţinutul acestei circumstanţe atenuante, astfel cum este definit de textul legal menţionat şi poziţia procesuală a inculpatului I.P. faţă de acuzaţiile aduse, dispoziţiile lit. c) a art. 74 C. pen. nu are aplicabilitate, contrar celor reţinute de instanţele de fond.

Se justifică însă diminuarea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite, ca efect a circumstanţei atenuante judiciare constând în conduita bună a acestui inculpat înainte de comiterea faptelor. În acest sens, sunt relevante declaraţia martorului în circumstanţiere R.A. şi fişa de cazier judiciar, care atestă lipsa antecedentelor penale şi apartenenţa inculpatului I.P. la un cadru familial organizat, cu un copil în întreţinere.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că pentru egalitate de tratament juridic, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi faţă de inculpatul N.S., care nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost caracterizat pozitiv de primarul comunei B.B., iar spre deosebire de ceilalţi inculpaţi a săvârşit o singură acţiune de complicitate la furt calificat, iar nu mai multe acte materiale care fiecare în parte să întrunească elementele constitutive ale acestei infracţiuni, situaţie în care regimul sancţionator aplicat acestuia trebuie să fie cel puţin identic cu cel al inculpaţilor cu o situaţie juridică oarecum asemănătoare.

Urmare reţinerii prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., pedepsele vor fi coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise de inculpatul N.S., dar va fi înlăturată circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. deoarece, chiar dacă s-a prezentat în instanţă, nu a recunoscut învinuirile aduse.

Înalta Curte consideră că pronunţarea hotărârii de condamnare constituie şi pentru inculpaţii I.P. şi N.S. un avertisment sever, existând date care individulizează persoana acestora în sensul că, chiar şi fără executarea pedepsei în detenţie, ci prin suspendare sub supraveghere, nu vor mai săvârşi alte infracţiuni. Măsurile de supraveghere şi obligaţiile pe care aceştia vor trebui să le respecte pe durata termenului de încercare, ca şi posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere, în caz de nou conflict cu legea penală, reprezintă argumente împotriva executării pedepsei în detenţie.

Instanţa de recurs apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului M.D. a fost just individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare a acesteia.

Acesta a dat dovadă de perseverenţă infracţională, nefiind la primul conflict cu legea penală, fiind arestat în altă cauză. Totodată, probele administrate atestă că acest inculpat a fost cel care a pus la dispoziţie instalaţia artizanală pentru sustragerea produsului petrolier, precum şi banii pentru coruperea jandarmilor ce aveau obligaţia de a asigura paza conductei petroliere, a pus la dispoziţie un autoturism pentru transport cu număr fals de înmatriculare pentru a îngreuna depistarea şi identificare făptuitorilor, a coordonat transportul produsului petrolier până la locul de depozitare aparţinând SC N.M.S. SRL, a comis infracţiunea de furt calificat în formă continuată, toate acestea dovedind rolul important în organizarea şi coordonarea activităţii infracţionale. Nu lipsit de importanţă, din perspectiva datelor ce caracterizează persoana sa este împrejurarea constatată prin raportul de nouă expertiză psihiatrică, în sensul că inculpatul M.D. a simulat, la data efectuării expertizei psihiatrice în această cauză, a unor afecţiuni psihice.

Analizând pricina şi din perspectiva cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea hotărârii criticate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpaţii M.S., N.S. şi D.I. împotriva deciziei penale nr. 39 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală 324 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa şi, rejudecând:

1). Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului M.S. şi le va repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul M.S. la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, potrivit art. 35 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit în conformitate cu art. 86²alin. (1) C. pen.

În conformitate cu art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda executarea pedepselor accesorii.

2). Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.C.I. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul C.C.I. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în conformitate cu art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda executarea pedepselor accesorii.

3). Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.M. şi le va repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda executarea pedepselor accesorii.

4). Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.C. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda executarea pedepselor accesorii.

5). Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.I. şi le va repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul D.I., la o pedeapsă de 1 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul cu art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 85 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. ca aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, potrivit art. 35 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni închisoare în conformitate cu art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda executarea pedepselor accesorii.

6). Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.P. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul I.P. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. va condamna pe inculpat la o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în conformitate cu art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda executarea pedepselor accesorii.

7). Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului N.S. şi le va repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul N.S. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani luni închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani calculat în conformitate cu art. 86²alin. (1) C. pen.

În conformitate cu art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda executarea pedepselor accesorii.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va obliga recurentul inculpat M.D. la plata sumei de 500 RON, din care onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 RON, se avansează din fondul Ministerului de Justiţie.

Onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii M.S., D.I., D.M. şi I.P. în cuantum de câte 400 RON, pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii N.S., C.C.I. şi D.C., în cuantum de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi inculpaţii M.S., N.S. şi D.I. împotriva deciziei penale nr. 39 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală 324 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa şi, rejudecând:

1). Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului M.S. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul M.S. la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, potrivit art. 35 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit în conformitate cu art. 86² alin. (1) C. pen.

În conformitate cu art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.

2). Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.C.I. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C.C.I. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. g) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în conformitate cu art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.

3). Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.M. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.

4). Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.C. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.

5). Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.I. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul D.I., la o pedeapsă de 1 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul cu art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 85 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, potrivit art. 35 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni închisoare în conformitate cu art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86⁴ C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.

6). Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.P. şi le repune în individualitatea lor:

În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul I.P. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în conformitate cu art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.

7). Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului N.S. şi le repune în individualitatea lor: În baza art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul N.S. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani luni închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani calculat în conformitate cu art. 86²alin. (1) C. pen.

În conformitate cu art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b. va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d. va comunica informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul ari 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul inculpat M.D. la plata sumei de 500 RON, din care onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 RON, se avansează din fondul Ministerului de Justiţie.

Onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii M.S., D.I., D.M. şi I.P. în cuantum de câte 400 RON, pentru fiecare inculpat, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii N.S., C.C.I. şi D.C., în cuantum de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3092/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2653/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1694/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1694/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs