ICCJ. Decizia nr. 3092/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3092 /2012
Dosar nr. 3290/113/2011
Şedinţa publică din 02 octombrie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 170 din 17 noiembrie 2011 Tribunalul Brăila, secţia penală, a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul T.B. din:
- infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (parte vătămată H.G.M. în vârstă de 15 ani la data comiterii faptei, respectiv august 2010) în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.;
- din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi 3 C. pen. (parte vătămată M.T.A., în vârstă de 14 ani la data comiterii faptei, respectiv august 2010) în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen.;
- din infracţiunea de trafic de minori comisă în luna august 2010 părţi vătămate: H.G.M., M.T.A., G.I.G. şi luna iunie 2010, părţi vătămate: I.A. şi M.M.P., prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În această nouă încadrare juridică, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului T.B. la:
- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşireas infracţiunii de act sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. - parte vătămată H.G.M.;
- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. - parte vătămată M.T.A.;
- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul T.B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 865 C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 373 din 26 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 771 din 22 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi pentru comiterea infracţiunilor concurente de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an închisoare, în total urmând să execute 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării cuprinsă între: 08 iunie 2010 - 10 iunie 2010 şi 03 mai 2011 la zi, respectiv 17 noiembrie 2011.
S-a luat act că părţile vătămate: H.G.M., M.T.A., G.I.G., I.A. şi M.M.P. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpatul A.C.B. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la comiterea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - părţi vătămate: H.G.M., M.T.A., G.I.G., fapte comise în luna august 2010 şi în această încadrare juridică cu reţinerea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare şi la pedeapsa a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 122 din 26 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Bujor, judeţul Galaţi, definitivă prin neapelare la 15 aprilie 2008 pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 C. pen. şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., cu referire la art. 439 alin. (1) lit. C. proc. pen., s-a dispus confiscarea şi distrugerea următoarelor bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila cu dovada din 14 iunie 2011: una perucă blondă, una gentuţă roşie, 3 bucăţi rimel folosite, un tuş machiaj utilizat, un creion dermatograf, 2 prezervative.
În baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.B. a sumei de 950 RON şi a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către stat.
S-a dispus restituirea către inculpatul T.B. a sumei de 450 euro ridicată cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare şi consemnată la C. Bank - Sucursala Brăila cu chitanţa din data de 14 iunie 2011.
În baza art. 7 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.B., la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 09 septembrie 2010 organele poliţiei judiciare au fost sesizate de către partea vătămată H.G.M. cu privire la faptul că o persoană denumită „B.B.” a constrâns-o să întreţină relaţii sexuale, a obligat-o să practice prostituţia, împreună cu alte persoane a pătruns fără drept în curtea locuinţei sale, unde, prin ameninţare şi violenţă au sustras un telefon mobil ce aparţinea mamei sale, U.M.
În aceeaşi zi, organele de poliţie s-au sesizat şi cu privire la racolarea, cazarea şi exploatarea prin prostituţie a minorelor M.A.T. şi G.I.G.
La data de 13 septembrie 2010 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că T.B. a întreţinut acte sexuale, prin constrângere, cu partea vătămată M.T.A., în vârstă de 14 ani, iar la data de 15 septembrie 2010 s-au sesizat din oficiu cu privire la racolarea minorei I.A., pentru exploatare prin prostituţie.
La data de 22 septembrie 2010 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că T.B., prin înşelăciune şi constrângere, a determinat-o pe minora M.M.P. să practice prostituţia în folosul său.
La data de 19 mai 2011 părţile vătămate H.G.M. şi M.T.A. au formulat plângeri penale împotriva inculpatului T.B. pentru săvârşirea, în cursul lunii aprilie 2011, a unor noi infracţiuni, respectiv ameninţare şi distrugere.
Pe baza verificărilor efectuate, organele de urmărire penală au reţinut că persoanele racolate sunt minore, provenind din familii monoparentale sau din familii în care un părinte este plecat din ţară.
Ca modalitate de racolare, „B.B.”, identificat ca fiind inculpatul T.B., obişnuia să ofere diferite bunuri viitoarelor victime, promiţându-le totodată obţinerea unor câştiguri importante.
În măsura în care victimele refuzau practicarea prostituţiei, inculpaţii T.B. şi A.C.B. şi alte două persoane a căror identitate nu a fost stabilită iniţial, denumite „C.” şi „l.” recurgeau la acţiuni de intimidare şi ameninţări faţă de victimele şi membrii familiilor acestora.
Membrii grupului menţineau legătura între ei prin intermediul telefoanelor mobile.
Tot pentru a obţine consimţământul minorelor, inculpatul T.B. întreţinea relaţii sexuale cu victimele racolate, fără consimţământul acestora, şi le ameninţa că nu vor mai fi lăsate să ajungă la familiile lor.
Tinerele racolate erau plasate pentru a practica prostituţia în zona şoselei de centură a municipiului Brăila, zonă în care practica prostituţia şi numita P.G.M.
Pe timpul cât tinerele racolate se aflau în acea zonă, inculpatul T.B. le dădea câte un telefon mobil prin intermediul căruia le controla, cunoscând în acest mod sumele de bani realizate şi intimidând minorele.
În situaţia în care acestea refuzau să mai practice prostituţia, inculpatul T.B. împreună cu membrii grupării sale, mergeau la domiciliile victimelor şi le agresau fizic atât pe ele, cât şi membrii familiilor acestora.
În cauză au fost identificate părţile vătămate H.G.M., de 15 ani şi M.A.T. (14 ani) şi martora G.I.G. (17 ani) care au fost racolate în modalitatea descrisă mai sus, transportate şi cazate la locuinţa inculpatului T.B.
H.G.M. şi G.I.G. au fost obligate de inculpat să practice prostituţia pe şoseaua de centură a municipiului Brăila.
A mai fost identificată şi minora I.A. (15 ani), care a fost racolată şi găzduită de către inculpatul T.B. în vederea transportării sale în Germania, pentru a fi exploatată prin prostituţie, precum şi minora M.M.P. (13 ani), care a fost găzduită de acelaşi inculpat, în vederea exploatării prin prostituţie. Ambele victime nu au dorit să participe în cauză în calitate de părţi vătămate, fiind audiate în calitate de martore.
În toate situaţiile, inculpatul T.B. a păstrat legătura cu victimele prin intermediul telefoanelor mobile pe care el le dădea acestora înainte de a le obliga să se prostitueze.
Din convorbirile telefonice interceptate rezultă date cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de persoane de către inculpatul T.B.
S-a constatat, din probele administrate, că sus-numitul a cazat victimele în apartamentul pe care îl folosea şi că în acest apartament au fost consumate infracţiunile de viol împotriva minorelor H.G.M. şi M.A.T.
1. Astfel, partea vătămată H.G.M. a declarat că, în cursul lunii august 2010 a fost recrutată, împreună cu verişoara sa - partea vătămată M.T.A. şi martora G.I.G., de către inculpatul A.C.B. şi inculpatul T.B.
Toate trei au fost induse în eroare, fiind invitate în municipiul Brăila pentru „a bea un suc”, transportate cu un autoturism în oraş, fiind duse iniţial într-un club, unde inculpatul le-a dat să consume băuturi alcoolice tari şi ţigări cu substanţe etnobotanice, apoi la apartamentul folosit de către inculpatul T.B., loc în care acesta, împreună cu inculpatul A.C.B., le-a propus să practice prostituţia în favoarea lor.
Cele trei victime minore au fost ţinute în apartamentul anterior arătat timp de aproximativ 36 de ore (în prima noapte începând cu orele 03.00, ziua şi noaptea următoare, fiind eliberate abia în după-amiaza zilei a doua).
În această perioadă, inculpatul T.B. a întreţinut relaţii sexuale, prin ameninţare şi constrângere, cu părţile vătămate H.G.M. şi M.T.A.
Partea vătămată a mai declarat că, ulterior, la datele de 31 august 2010 şi 01 septembrie 2010 a fost obligată de către inculpatul T.B. şi alte persoane, denumite „C.” şi „I.”, să practice prostituţia în zona şoselei de centură a municipiului Brăila, câştigând sumele de 400 RON şi respectiv 150 RON, bani luaţi de către T.B. prin intermediul numitei P.G.M.
Prezenţa părţii vătămate în zona şoselei de centură a municipiului Brăila şi practicarea prostituţiei, a fost confirmată şi de martorele P.G.M. şi B.V.M., precum şi de procesul-verbal de constatare a contravenţiei întocmit de reprezentanţii Jandarmeriei, la data de 01 septembrie 2010.
Totodată, partea vătămată a arătat că, ulterior datei de 01 septembrie 2010 (când a reuşit să fugă din locul în care era obligată să se prostitueze cu ajutorul unul client), inculpatul T.B. împreună cu alte persoane, (identificate ca fiind I.N., I.N.R. şi S.N.S.), s-au deplasat la locuinţa sa, au pătruns fără drept în curte, au atacat-o atât pe ea cât şi pe mama sa - U.M. şi şi-au însuşit fără drept un telefon aparţinând mamei sale.
2. Partea vătămată M.T.A. (în vârstă de 14 ani) a confirmat că în cursul lunii august 2010, la locuinţa sa au venit inculpaţii A.C.B. şi T.B., că acolo au fost chemate şi partea vătămată H.G.M. şi martora G.I.G., că toate trei au fost invitate şi transportate în municipiul Brăila de către cei doi bărbaţi şi duse in apartamentul inculpatului T.B.
Această martoră a mai arătat şi faptul că în noaptea respectivă, toate trei au fost duse într-un club din municipiul Brăila, unde inculpatul T.B. le-a dat să bea băuturi alcoolice tari (whisky), le-a obligat să fumeze ţigări care conţineau produse etnobotanice, inducându-le atât o stare de ebrietate cât şi una de ameţeală produsă de consumul produselor etnobotanice, iar ulterior au fost conduse în acel apartament despre care s-a făcut vorbire anterior.
În respectiva locuinţă inculpatul T.B. le-a indus minorelor o stare de teamă, ameninţându-le cu moartea, folosind un cuţit care era aşezat pe un calorifer şi, prin ameninţare, a întreţinut relaţii sexuale atât cu partea vătămată H.G.M., cât şi cu partea vătămată M.T.A.
În acea noapte, următoarea zi, încă o noapte şi o zi, cele trei minore au fost ţinute în apartamentul inculpatului T.B.
Şi această parte vătămată a confirmat faptul că atât partea vătămată H.G.M., cât şi G.I.G. au fost obligate să se prostitueze de către inculpatul T.B.
Părţile vătămate H.G.M. şi M.T.A. au mai declarat că inculpatul T.B. şi-a continuat acţiunile violente împotriva lor şi după ce au reuşit să scape de sub influenţa acestuia. Astfel, la data de 28 aprilie 2011, în timp ce se aflau în municipiul Brăila, deplasându-se cu un taxi, au fost oprite de o terţă persoană, cunoscută de către inculpat, iar imediat după acest moment şi-a făcut apariţia şi inculpatul T.B. Acesta a încercat să scoată părţile vătămate din taxiul cu care se deplasau, le-a ameninţat cu săvârşirea de violenţe împotriva lor şi, văzând că nu reuşeşte să le scoată din respectivul autoturism le-a distrus telefoanele mobile.
Acest episod a fost confirmat şi de către inculpat în declaraţia sa dată în faţa instanţei la data de 03 mai 2011 şi cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală.
Pentru infracţiunile de distrugere şi ameninţare, părţile vătămate H.G.M. şi M.T.A. au formulat plângeri prealabile.
Victima minoră G.I.G., care a arătat că participă în cauză în calitate de martor, a confirmat faptul că în luna august 2010 inculpatul T.B., împreună cu inculpatul A.C.B., au chemat-o la locuinţa minorei M.T.A., unde se afla şi partea vătămată H.G.M., că inculpatul T.B. i-a oferit numitei M.T.A. diferite bunuri (haine şi cosmetice) şi cei doi le-au invitat în municipiul Brăila „la un suc”.
În acea noapte cele trei minore au fost duse de către inculpatul T.B. şi inculpatul A.C.B. într-un club din oraş.
Ulterior, către dimineaţă, cele trei minore au fost conduse în apartamentul aparţinând inculpatului T.B., unde acesta le-a indus o stare de teamă, arătând că „este şmecher în oraş şi că are relaţii la poliţie” şi a obligat-o pe partea vătămată H.G.M. să întreţină relaţii sexuale cu el.
Inculpatul a întreţinut relaţii sexuale fără consimţământ şi cu M.T.A.
Totodată, inculpatul T.B. le-a cerut celor trei minore să se prostitueze în favoarea lui întrucât era necesar „să facă bani şi să acopere cele 10 milioane pe care le cheltuise cu ele la club”.
Cele trei victime minore au fost ţinute în noaptea respectivă şi următoarele zile în locuinţa folosită de către inculpatul T.B.
În cursul lunii august 2010, inculpatul T.B. a întâlnit-o, a ameninţat-o şi agresat-o de mai multe ori pe minora G.I.G., iar la data de 01 septembrie 2010, împreună cu partea vătămată H.G.M. a fost transportată de către acesta şi prietenii săi „C.” şi „l.” la Brăila, după ce le ameninţase că le va ucide mamele şi le va incendia casele.
După transportul în municipiul Brăila, inculpatul T.B. le-a dat celor două minore câte 30 de prezervative şi le-a transportat în zona unde se afla martorul P.G.M. (care practica prostituţia în acea zonă), obligându-le să se prostitueze şi să îi predea banii.
Martora G.I.G. a declarat că a obţinut în acea zi suma de 400 RON, sumă însuşită de către inculpatul T.B., confirmând că împreună cu partea vătămată au reuşit să plece cu ajutorul unui client.
Şi această martoră confirmă faptul că inculpatul T.B., însoţit de alte persoane, au căutat-o ulterior la locuinţă pe partea vătămată H.G.M., că au agresat-o pe aceasta şi pe mama sa şi şi-au însuşit telefonul celei din urmă.
Martora G.S. - mama minorei G.I.G., a declarat că a aflat că fiica sa este obligată să se prostitueze, ca şi alte fete din comuna S., judeţul Brăila, însă fiica sa a refuzat să spună iniţial în favoarea cui practică prostituţia, deoarece acea persoană o ameninţase că „o căsăpeşte”.
Ulterior, minora G.I.G. i-a spus mamei sale că persoana care o obligă să se prostitueze, atât pe ea, cât şi pe celelalte minore din comună, se numeşte „B.B.”, identificat ulterior ca fiind inculpatul T.B.
Şi această martoră a confirmat faptul că la data de 04 septembrie 2010 la locuinţa sa s-au prezentat o femeie care s-a recomandat ca fiind soţia lui T.B., fiind însoţită de doi bărbaţi „C.” şi „l.”, (identificaţi ca fiind I.N., I.N.R. şi S.N.S.). Cei trei o căutau pe minora G.I.G., cerându-i mamei minorei suma de 1.000 RON şi ameninţând că, în caz contrar „o vor căsăpi” pe minoră.
Martora a confirmat şi faptul că în aceiaşi zi, cele trei persoane anterior arătate, însoţite de inculpatul T.B., s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate H.G.M., pătrunzând fără drept în aceasta şi agresând-o pe partea vătămată.
Martora M.C.I. a declarat că ştia de la sora sa - M.T.A., faptul că inculpatul T.B. a întreţinut relaţii sexuale cu H.G.M., G.I.G., C.R.D. şi E.M.D.
Această martoră a confirmat şi episodul în care inculpatul T.B. împreună cu alte persoane, prin violenţă, au pătruns în locuinţa părţii vătămate H.G.M., le-au agresat pe aceasta şi mama sa - U.M. şi şi-a însuşit telefonul mobil aparţinând acesteia din urmă.
Aspecte legate de exercitarea violenţelor împotriva minorelor H.G.M., M.T.A. şi G.I.G., în vederea obligării la practicarea prostituţiei, precum şi la activitatea de racolare a unor tinere din comuna S., judeţul Brăila, sunt relevate şi în declaraţiile martorilor C.R.D., E.M.D., D.C Ş., U.M., U.C., C.N.L., R.V. şi M.G.
Martora C.R.D. a confirmat faptul că ştia despre episodul plecării părţilor vătămate în municipiul Brăila împreună cu inculpatul T.B. Această martoră a mai arătat că, la câteva zile după consumarea respectivului incident, în luna august 2010, în prezenţa sa şi a martorei E.M.D., G.I.G. a fost sunată de către inculpatul T.B., care i-a cerut în mod imperativ să i-o prezinte pe E.M.D.
În urma refuzului iniţial, inculpatul a ameninţat-o pe G.I.G. În aceste condiţii, G.I.G. însoţită de C.R.D. şi E.M.D. l-au însoţit pe inculpatul T.B. la Brăila care le-a spus că merg „să bea un suc” (aceeaşi motivaţie ca şi în cazul părţilor vătămate H.G.M. şi M.T.A.).
Şi de această dată, inculpatul T.B. s-a manifestat violent faţă de G.I.G. (lovind-o, după ce C.R.D. şi G.I.G. reuşiseră să fugă).
Inculpatul T.B. i-a cerut martorei C.R.D. să întreţină relaţii sexuale contra cost. Fiind refuzat, acesta a ţipat la martoră, insultând-o. C.R.D. a confirmat şi episodul violent petrecut între inculpatul T.B. şi partea vătămată H.G.M. şi martorul D.C Ş. (episod confirmat şi de partea vătămată şi martorul anterior arătaţi, negat iniţial de inculpatul T.B., dar recunoscut de către acesta cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală).
Martora E.M.D. a confirmat declaraţia martorei C.R.D., precizând că inculpatul T.B. le-a dus în luna august 2010 la Brăila unde i-a cerut atât ei, cât şi martorei G.I.G. să întreţină relaţii sexuale cu el. În urma refuzului, ambele au fost lovite de către inculpa.
Martorul D.C Ş. a declarat că, în luna august 2010, în timp ce se afla în oraş cu prietena lui - H.G.M., a fost văzut de către un tânăr, pe nume „C.” (identificat ca fiind I.N.), care i-a cerut „să o lase în pace, că este fata lui”. Ulterior, I.N., fiind însoţit de către I.N.R. şi alţi prieteni, i-a abordat şi au luat-o cu ei pe H.G.M. Reîntâlnind-o pe partea vătămată H.G.M. după un interval de timp de două zile, şi întrebând-o ce i s-a întâmplat, aceasta a refuzat să vorbească. Martorul a mai arătat că, în luna august 2010, în timp ce se afla cu partea vătămată H.G.M. în Brăila, au fost abordaţi de către inculpatul T.B. şi I.N., care au luat-o cu ei pa partea vătămată. În ziua următoare, partea vătămată H.G.M., plângând, l-a chemat pe martor la locuinţa sa şi i-a spus că în urmă cu o zi, după ce fusese luată de către inculpat şi I.N., T.B. a bătut-o şi a obligat-o să se prostitueze în zona de centură a municipiului Brăila.
Martorul a precizat că a văzut la partea vătămată un telefon, o perucă şi nişte farduri. Aceste bunuri au fost predate de către partea vătămată organelor de poliţie, arătând că inculpatul T.B. i le-a dat pentru a practica prostituţia. Inculpatul T.B. a declarat că aceste bunuri i-au fost sustrase de către partea vătămată din locuinţa situată în Brăila.
Acest martor a confirmat şi episodul violent petrecut la locuinţa părţii vătămate H.G.M. în care „nevasta lui B.B.” le-a bătut atât pe partea vătămată, cât şi pe mama sa - U.M. şi le-a deposedat de telefoanele mobile.
Martora U.M. a declarat că în luna august 2010, fiica sa a lipsit într-o noapte de acasă şi contactând-o telefonic, aceasta i-a comunicat că se află acasă la un bărbat din Brăila, denumit „B.”. În timp ce vorbea cu fiica sa, acel bărbat a luat telefonul mobil al părţii vătămate H.G.M. şi i-a comunicat mamei acesteia că „G. este prietena” sa, cerându-i să o lase în pace şi ameninţând-o cu moartea în situaţia în care U.M. şi-ar lovi fiica, datorită lipsei de acasă.
Partea vătămată H.G.M. s-a întors acasă abia a doua zi, spunându-i că în seara anterioară, împreună cu partea vătămată M.A.T. şi martora G.I.G. fuseseră duse în Brăila la locuinţa inculpatului T.B., unde acesta o obligase să întreţină relaţii sexuale, fără consimţământul său.
U.M. a mai declarat şi aspecte referitoare la prezentarea la locuinţa sa a unei femei însoţită de trei bărbaţi, recunoscuţi ulterior ca fiind S.N.S., I.N., I.N.R. şi inculpatul T.B.
Primele trei persoane au pătruns fără drept în curtea şi locuinţa martorei U.M., le-au aplicat mai multe lovituri, atât martorei, cât şi părţii vătămate H.G.M., şi şi-au însuşit fără drept un telefon mobil.
Martorul U.C. a declarat că în luna august 2010 se afla în Italia, iar în timpul unei convorbiri telefonice cu soţia sa - U.M., aceasta a întrerupt brusc convorbirea şi i-a comunicat că au intrat în casă „peste familia sa alde B.”. întrucât convorbirea telefonică a fost întreruptă, acest martor, ulterior şi-a contactat telefonic socrii. Când a reuşit să obţină legătura telefonică, în curtea socrilor ajunsese deja şi soţia sa - U.M., împreună cu partea vătămată H.G.M. şi alţi doi copii minori ai martorului.
U.M. i-a comunicat faptul că, în timp ce vorbeau la telefon, în curtea lor au pătruns fără drept o femeie şi doi bărbaţi care le-au bătut pe partea vătămată H.G.M. şi pe U.M. şi au luat atât telefonul aparţinând martorei U.M., cât şi unul aparţinând părţii vătămate H.G.M. „pe care îl primise cadou de la B.B.”.
Acest martor a apelat postul telefonic ce aparţinuse soţiei sale - U.M. La acest post telefonic a răspuns o femeie care a declarat că este „soţia lui B.B.” şi care i-a comunicat martorului că partea vătămată H.G.M. ar fi sustras din locuinţa inculpatului T.B. două telefoane mobile şi mai multe parfumuri.
Această femeie, identificată ca fiind S.N.S., i-a mai comunicat martorului U.C. că, dacă nu vor fi restituite bunurile anterior arătate „le vor răpi pe G.M. şi pe M.”.
De remarcat faptul că S.N.S., concubina inculpatului T.B., afirma că partea vătămată H.G.M. sustrăsese bunurile din locuinţa inculpatului T.B., deşi acesta din urmă, în declaraţiile sale, a arătat că el „făcuse cadou” telefoane mobile, produse cosmetice şi obiecte de îmbrăcăminte celor trei fete „invitate” în apartamentul său: părţile vătămate H.G.M., M.T.A. şi martora G.I.G.
Martora C.N.L., mama părţii vătămate M.T.A., a declarat că în luna august 2010, în timp ce se întorcea la domiciliu, a observat-o pe fiica sa în faţa curţii cu „mai mulţi băieţi”. I-a cerut fiicei sale să intre în curte şi, când aceasta a intrat, avea asupra sa o bluză, despre care i-a spus că îi fusese oferită de cineva de la Brăila. Martora a mai arătat că în cursul aceleiaşi seri, fiica sa, M.T.A., a fost contactată telefonic de o persoană care i-a propus să meargă la Brăila. Martora a observat că autoturismul în care partea vătămată M.T.A. s-a urcat, precizând doar că era „de culoare închisă”. Fiica sa nu s-a întors acasă în acea noapte, revenind la domiciliu după circa 2-3 zile.
La întoarcerea acasă, partea vătămată M.T.A. i-a spus mamei sale că, împreună cu H.G.M. şi G.I.G. fuseseră ţinute împotriva voinţei lor acasă la „B.B.”, care le-a ameninţat că „le bate şi le omoară dacă povestesc acasă la părinţi unde au fost şi ce li s-a întâmplat”.
La întoarcerea acasă, M.T.A. avea într-o sacoşă o fustă oferită de T.B.
Câteva zile mai târziu, M.T.A. i-a comunicat mamei sale că inculpatul T.B. i-a cerut să îi înapoieze fusta şi bluza oferite anterior.
În cursul aceleiaşi seri, martora C.N.L. i-a înapoiat inculpatului T.B., care s-a prezentat la locuinţa martorei, cele două obiecte de îmbrăcăminte.
Această martoră a confirmat şi episodul violent petrecut la locuinţa părţii vătămate H.G.M. şi martorei U.M.
C.N.L. a mai arătat şi faptul că în luna aprilie 2011, inculpatul T.B. le-a agresat pe părţile vătămate M.T.A. şi H.G.M. şi le-a distrus telefoanele mobile.
Martorul R.V. a declarat că, începând cu luna februarie 2011 a avut o relaţie cu partea vătămată H.G.M. Pe la începutul lunii mai 2011, aceasta i-a comunicat că va veni în Brăila împreună cu M.T.A. R.V. a declarat că în ziua respectivă a existat un episod violent petrecut între inculpatul T.B. şi cele două părţi vătămate, incident în cadrul căruia inculpatul le-a distrus părţilor vătămate telefoanele mobile.
Acest martor a mai declarat că rudele inculpatului afirmă că partea vătămată H.G.M. este prostituată, încercând să o şantajeze pe aceasta pentru a-şi schimba declaraţiile date.
Martorul a arătat că ştia că H.G.M. a fost amendată în cursul anului 2010, întrucât a fost depistată pe şoseaua de centură a municipiului Brăila, practicând prostituţia sub presiunea inculpatului T.B.
Martorul M.G. a declarat că deţine o discotecă în comuna S., judeţul Brăila, pe care însă a avut-o închiriată în perioada aprilie - septembrie 2010, fiind plecat în Italia.
Acest martor a arătat că are cunoştinţă despre faptul că T.B. mergea la discoteca sa din comuna S., unde inculpatul vindea mai multe mărfuri şi că ştia, din zvon public, că între inculpat şi „nişte fete de-ale lui M.” ar fi existat un conflict, fără a putea da amănunte.
M.G. a mai declarat că nu cunoaşte detalii despre „fetele lui M.”, ştiind doar că sunt din familii „sărace şi cu probleme”.
Ulterior luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul T.B., acesta, în mod indirect, prin intermediul membrilor familiei, a încercat să determine atât părţile vătămate H.G.M. şi M.T.A. şi mamele acestora, cât şi pe inculpatul A.C.B., să facă alte declaraţii decât cele conforme adevărului.
În schimbul acestor noi declaraţii, părţilor vătămate, mamelor acestora şi Inculpatului A.C.B. li s-au promis diferite avantaje materiale (sume importante de bani, apartamente sau autoturisme).
Acest mod de a acţiona este caracteristic inculpatului T.B., care l-a folosit şi în alte cauze, în vederea evitării răspunderii penale. În acest sens este relevantă convorbirea telefonică interceptată şi înregistrată în Dosarul nr. 4376/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în care inculpatul informează un interlocutor că unei victime va trebui să îi ofere 5.000 euro pentru ca aceasta să nu declare adevărul.
În timp ce se afla în stare de arest preventiv în prezenta cauză, inculpatul T.B. şi-a continuat activitatea prin care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, influenţând părţile ori martorii, solicitând membrilor familiei sale: T.M. - mamă, M.C. - soră şi M.I. - tată, să afle modalitatea în care putea să comunice cu S.N.S. (persoană care se află în Germania şi practică prostituţia în favoarea inculpatului), astfel încât să-i comunice acesteia modalitatea în care va trebui să facă declaraţii, altele decât cele conforme adevărului.
Prin autorizaţia din data de 19 aprilie 2011, dată în Dosarul nr. 2053/113/2011 de către Tribunalul Brăila, a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea convorbirilor efectuate de la postul telefonic public instalat în incinta Centrului de Reţinere şi Arest Preventiv al l.P.J. Brăila.
La data de 10 mai 2011, ora 10:29:05, inculpatul T.B. a discutat cu mama sa - T.M., cerându-i acesteia să afle adresa numitei S.N.S.
Totodată, numita T.M. îl învaţă pe inculpat ce anume să declare în faţa organelor de anchetă.
Ulterior, la 16 mai 2011, inculpatul a discutat de două ori cu S.N.S., sfatuind-o să nu vină în ţară şi stabilind cu aceasta modalitatea de comunicare prin corespondenţă.
Totodată, inculpatul T.B. o sfătuieşte pe S.N.S. să ia legătura cu „V.”, care se afla la Munchen. Inculpatul îi mai cere să poarte corespondenţă scrisă „că la plic poţi să scrii ce vrei..., nu te caută ce scrii”.
O zi mai târziu, la 17 mai 2011, inculpatul T.B. poartă două convorbiri telefonice cu sora sa, M.C., deşi mimează o convorbire cu un avocat, întrucât convorbirea telefonică era supravegheată vizual de către un lucrător de poliţie.
Din aceste discuţii rezultă faptul că şi M.C. a luat legătura cu S.N.S., cerându-i să nu se întoarcă în România, aceasta din urmă trimiţând o sumă de bani din Germania.
Inculpatul T.B. mai solicită surorii sale să ia contact cu S. şi cu „fata de la Bucureşti” (C.O.R.).
La data de 18 mai 2011, inculpatul T.B., discutând cu tatăl său, M.I., dar mimând aceeaşi convorbire cu un avocat, este sfătuit „să se facă puţin cam nebun”.
Victima I.A. (în vârstă de 15 ani), care nu a dorit să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, a declarat că în cursul lunii iunie 2010 a fost recrutată şi găzduită timp de trei zile, (împreună cu concubinul său Ş.C.), în apartamentul inculpatului T.B., timp în care acesta i-a propus în mai multe rânduri să o transporte în Germania unde să practice prostituţia.
Chiar dacă martora minoră i-a spus inculpatului T.B. că are doar vârsta de 15 ani, acesta a insistat ca minora să fie dusă în Germania pentru a se prostitua.
Minora I.A. nu a fost transportată în afara teritoriului României, întrucât mama sa, martora I.D., s-a opus, chiar dacă inculpatul T.B. le-a transmis că „o va sechestra pe A. şi le va da foc la casă”.
Martora I.A. a mai arătat şi faptul că inculpatul T.B. a găzduit-o în vederea exploatării prin prostituţie pe minora M.M.P., în vârstă de 13 ani.
La data de 02 iunie 2011, în prezenţa apărătorului ales, avocat T.A., martora I.A. a declarat că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului T.B., nu se constituie parte vătămată sau parte civilă în cauză.
Aceasta a mai arătat că, declaraţia din data 15 septembrie 2010 a fost făcută în faţa procurorului în prezenţa mamei sale, I.D., şi nu a fost obligată sau determinată în vreun fel să declare acele aspecte.
Declaraţiile martorei I.A. sunt confirmate şi de declaraţiile mamei sale, I.D., ale martorelor L.L., M.M.P. şi O.D. (mama lui Ş.C. - această martoră descriind aceleaşi aspecte referitoare la plecarea în Germania, relevate şi de I.A.), precum şi de convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate ale inculpatului T.B. şi de înscrisurile ridicate de la domiciliul acestuia, din care rezultă preocupările acestuia pentru transportarea în Germania a unor tinere, în scopul exploatării prin prostituţie şi prezenţa sa pe teritoriul acestei ţări, în perioada descrisă de martora I.A.
Victima M.M. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul T.B. prin intermediul numitului Ş.C. (concubinul minorei I.A.), că a fost primită de acesta în apartamentul său şi că inculpatul T.B. i-a căutat un client şi a îndemnat-o să întreţină relaţii sexuale cu acesta.
Martora a arătat că, deşi nu a vrut, la îndemnul inculpatului T.B. a întreţinut relaţii sexuale normale cu respectivul bărbat adus de către inculpatul T.B.
Această martoră a mai arătat că a fost transportată de către inculpatul T.B. în municipiul Bucureşti şi acolo i-a căutat clienţi pentru a se prostitua, însă acest fapt nu s-a îndeplinit.
În declaraţia sa, minora M.M.P. a mai relevat faptul că inculpatul T.B. i-a propus să practice prostituţia în zona şoselei de centură a municipiului Brăila şi că, în repetate rânduri, a încercat prin ameninţare şi violenţe să o determine să se prostitueze în favoarea lui.
Şi această martoră a confirmat declaraţia minorei I.A.
La data de 02 iunie 2011, în prezenţa apărătorului ales T.A. şi a tatălui său, M.I., martora M.M.P. a declarat că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului T.B., nu participă în cauză în calitate de parte vătămată sau parte civilă, nu are pretenţii materiale.
Martora M.M.P. a arătat, cu acest prilej, că declaraţia din data de 22 septembrie 2010, făcută în faţa procurorului, corespunde adevărului.
Martora O.E., sora minorei M.M.P., a precizat că ştia din zvon public că sora sa întreţinea relaţii sexuale contra unor sume de bani, fiind luată cu autoturisme de diferite persoane. Aceasta a mai arătat că ştia că sora sa - M.M.P., este prietenă cu I.A. şi că le-a văzut pe cele două fiind însoţite de inculpatul T.B. şi Ş.C. (concubinul minorei I.A.).
Martora a arătat că nu cunoaşte dacă cei doi bărbaţi, anterior arătaţi, „ar fi plasat-o unor clienţi” pe M.M.P., dar a mai arătat că a fost lovită de către inculpatul T.B., care i-a reproşat că ar fi sesizat organele de poliţie cu privire la „sechestrarea” surorii sale de către cel anterior arătat.
Martora C.M. a confirmat faptul că a asistat la un episod petrecut în luna august 2010, în care minora M.M.P., în timp ce era împreună cu martora, l-a văzut pe inculpatul T.B. şi, fiindu-i teamă, a fugit şi s-a ascuns.
Imediat după aceasta, lângă martoră a oprit un autoturism de culoare albastră în care se afla inculpatul T.B.
Martora a confirmat starea de teamă pe care inculpatul T.B. o inducea minorei M.M.P.
În cauză, instanţa a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul T.B., inculpatul A.C.B., precum şi alte persoane.
Analizându-se convorbirile telefonice purtate de inculpatul T.B. s-au reţinut următoarele:
- inculpatul desfăşura în mod curent şi pe o perioadă întinsă de timp activităţi de racolare a unor tinere în vederea exploatării prin prostituţie.
În scopul racolării viitoarelor victime, inculpatul T.B. le făcea acestora promisiuni false de căsătorie, le oferea cadouri şi telefoane mobile pentru a putea păstra legătura, exact în maniera în care a procedat şi cu părţile vătămate H.G.M. şi M.T.A.
Sunt relevante în acest sens convorbirile purtate la datele de 04 noiembrie ora 11:20:45; 05 noiembrie 2010, ora 10:18:09; 23 februarie 2011, ora 21:14:29; 26 februarie 2011, ora 21:29:50; 03 martie 2011, orele 13:19:46 şi respectiv 15:32:30; 04 martie 2011, orele 00:20:10 şi 00:30:39; 05 martie 2011, ora 02:03:32; 06 martie, ora 19:34:52; 13 martie 2011, ora 20:14:21 şi 21 martie 2011, orele 09:08:42 şi 12:44:45.
- inculpatul T.B. desfăşura activităţi ilegale din sfera traficului de persoane şi proxenetismului pe relaţia România - Germania sau în România (activităţi în care era implicat şi fratele său, M.V.L.), aceste aspecte rezultând şi din convorbirile purtate la datele de 01 noiembrie 2010, ora 01:16:29; 03 noiembrie 2010, ora 00:04:55; 22 februarie 2011, ora 23:36:04; 23 februarie 2011, orele 00:48:47 şi 00:54:38, 26 februarie 2011, ora 00:45:56 (în aceste ultime patru convorbiri discutând despre nişte tinere denumite „tricouri”, care trebuiau date unor „clienţi”); 24 februarie 2011, ora 13:24:43 (inculpatul intenţionând să „trimită în deplasări de specializare” o tânără care trebuia să fie însoţită de doi „băieţi”. Inculpatul trebuia să „aranjeze tot”); 05 martie 2011, ora 00:27:14 (în care îl critică pe M.V.L. pentru că „se afişa cu fabricile după el”), ora 02:03:32 (în care îi recomandă fratelui său să racoleze o tânără) sau ora 23:29:14 (în care îi cere lui M.V.L. să aducă o altă tânără, denumită „turkish”).
Importante sunt şi convorbirile din data de 13 martie 2011, ora 19:31:08 (în care inculpatul T.B. solicită unui interlocutor - care folosea un post telefonic cu prefix din Germania să îi comunice cât se plăteşte „casa acolo”, referindu-se la plata către clubul unde tinerele se prostituau), sau ora 20:14:21 (în care inculpatul face planuri pentru deplasarea unei tinere în Germania - unde se afla fratele său, M.V.L. - pentru a se prostitua).
Prin unele dintre aceste convorbiri (dar şi prin mesajele primite de la mesageria telefonică germană, se confirmă, aşa cum s-a arătat anterior, şi declaraţia martorei minore I.A., sub aspectul preocupărilor inculpatului de a trimite tinere pe teritoriul Germaniei, în vederea exploatării prin prostituţie, coroborându-se şi cu înscrisurile ridicate de la domiciliul inculpatului, din care rezultă prezenţa inculpatului pe teritoriul Germaniei (cartele telefonice, cărţi de vizită).
Inculpatul T.B. era la curent cu activităţile de prostituţie desfăşurate în zona de centură a municipiului Brăila, discutând în acest sens cu un bărbat denumit „P.” (al cărui număr de telefon a fost descoperit în agenda telefonică a inculpatului având drept nume corespondent „G.P. şofer”, dându-i acestui bărbat un şofer pentru a duce „marfa” la „M.” ca „să se obişnuiască”, „să facă prezentările” (cunoscând fiind că fabrica „M.” se află în zona cabanei „S.”, loc în care se practică prostituţia).
Inculpatul T.B. era în legătură cu martora P.G.M., care practica prostituţia în zona de centură a municipiului, deşi această martoră a negat legătura cu inculpatul (legătură despre care făcuse declaraţii şi partea vătămată H.G.M.) - convorbirea din data de 18 martie 2011, ora 13:37:06, care se coroborează cu procesele-verbale de descărcare a memoriei telefoanelor mobile ale inculpatului, în care apare înregistrată „Fata Grasa D E” (proces-verbal din data de 17 mai 2011), telefon marca N.
Atât inculpatul T.B., cât şi inculpatul A.C.B. ţineau legătura cu o femeie căreia inculpatul T.B. îi dădea indicaţii cu privire la modul de comunicare pe timpul deplasării către Germania (convorbire din data de 01 noiembrie 2010, ora 01:16:29 a inculpatului T.B. şi respectiv din data de 21 septembrie 2010, ora 19:50:17 a inculpatului A.C.B.).
Convorbirile interceptate, purtate de către inculpatul T.B. de la telefonul public amplasat în incinta Centrului de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Brăila, coroborate cu cele purtate de către fratele său, M.V.L., relevă faptul că inculpatul nu şi-a încetat activitatea infracţională nici măcar în perioada în care s-a aflat în stare de arestare preventiv (a se vedea în acest sens convorbirea purtată cu o femeie aflată în străinătate, în care se discută despre un cunoscut denumit „V.”, aflat în Germania, persoană care desfăşoară activităţi de proxenetism împreună cu inculpatul T.B. şi fratele acestuia, M.V.L. şi discuţiile purtate de acesta din urmă cu „V.” şi cu o doamnă, la datele de 08 martie 2011, ora 20.41.45, şi 27 martie 2011, ora 16.51.58).
Inculpatul A.C.B., fiind audiat a recunoscut aspectele legate de racolarea celor trei minore - H.G.M., G.I.G. şi M.T.A. - şi transportarea acestora la clubul „R.” din municipiul Brăila. Acesta s-a apărat însă, declarând că acţiunile ilegale au fost desfăşurate doar de către inculpatul T.B., fără contribuţia sa.
Inculpatul A.C.B. a mai declarat că în clubul „R.” inculpatul T.B. le-a dat minorelor să consume alcool şi produse etnobotanice, apoi s-au deplasat la apartamentul lui T.B., locuinţă în care inculpatul le-a indus minorelor şi o stare de teamă (pe lângă cea de ebrietate) şi a întreţinut relaţii sexuale cu M.T.A.
Inculpatul A.C.B. a plecat de la acea locuinţă după circa o oră, astfel încât nu cunoaşte şi alte amănunte. A.C.B. a încercat să acrediteze ideea că nu a avut nici un rol în racolarea victimelor, inculpatul T.B. fiind cel care a realizat acţiunea nelegală.
În apărare, inculpatul A.C.B. a înţeles să declare că a ajuns la locuinţa părţii vătămate M.T.A., însoţit fiind de martorul D.G.S., iar atunci când a ajuns acolo, inculpatul T.B. discuta deja cu partea vătămată M.T.A., astfel încât el nu a avut rolul de a-i prezenta partea vătămată.
Declaraţia inculpatului A.C.B. a fost infirmată atât de părţile vătămate M.T.A. şi H.G.M. şi de martora G.I.G., cât şi de martorul D.G.S.
Fiind reaudiat, inculpatul A.C.B. a mai declarat că la sfârşitul lunii mai 2011, persoane din familia inculpatului T.B. l-au căutat în vederea determinării de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului.
Martorul D.G.S., fiind audiat la data de 17 mai 2011, a negat că în luna august 2010 l-ar fi însoţit pe inculpatul A.C.B. la locuinţa părţii vătămate M.T.A., arătând că în perioada mai - octombrie 2010 a fost plecat din România.
Cu privire la acest aspect, al racolării celor trei minore de către cei doi inculpaţi, s-a mai administrat şi proba testimonială depusă de către B.Ş.C.
Acest martor a declarat că a fost abordat de către inculpatul A.C.B. (pe care l-a şi recunoscut în fotografii), că acesta, însoţit fiind de un alt bărbat (de T.B. n.n.), i-a cerut numărul de telefon al părţii vătămate H.G.M. şi că, în prezenţa sa, inculpatul a sunat-o pe partea vătămată, fără a i se răspunde.
În aceste condiţii, martorul i-a condus pe cei doi bărbaţi la locuinţa părţii vătămate M.T.A. şi l-a pus în legătură pe inculpatul A.C.B. cu partea vătămată M.T.A., cunoscând că aceasta este verişoara părţii vătămate H.G.M.
Martorul a identificat şi autoturismul cu care se deplasau cei doi inculpaţi - marca V., autoturism indicat şi de alţi martori şi de inculpaţi.
Şi acest martor a confirmat faptul că partea vătămată H.G.M. a fost plecată din localitate cu cei doi inculpaţi.
De altfel, predispoziţia inculpatului A.C.B. pentru racolarea tinerelor, în vederea obligării la practicarea prostituţiei a rezultat şi din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în prezenta cauză.
Din aceste convorbiri rezultă că, la puţin timp după consumarea faptelor de racolare a părţilor vătămate H.G.M. şi M.T.A., inculpatul A.C.B. a racolat-o prin ameninţare pe numita G.A.M., elevă a unui liceu din municipiul Galaţi.
Racolarea s-a produs cu sprijinul numitei T.M.I., victima G.A.M. fiind chemată de învinuit la locuinţa pe care o folosea în acel moment şi constrânsă să întreţină relaţii sexuale cu numitul T.V.
S-a subliniat faptul că inculpatul A.C.B., pentru înfrângerea voinţei viitoarei victime, i-a transmis ameninţări că va fi mutilată („tăiată cu lama pe faţă) şi i-a cerut iubitei sale - T.M.I. - să „cumpere o sticlă de suc să-i pună puţină licoare de-aia în ea” (convorbirea telefonică din data de 16 septembrie 2010, ora 13:26:02), metodă folosită şi în cazul minorelor H.G.M., M.T.A. şi G.I.G., cărora le-a fost indusă starea de ebrietate în club, înainte de a fi duse la locuinţa inculpatului T.B.
Taptele de racolare şi obligare a victimei G.A.M. la întreţinerea unui raport sexual cu T.V. rezultă din declaraţia victimei şi convorbirile telefonice interceptate la datele de 15 şi 16 septembrie 2010.
Acţiuni specifice racolării rezultă şi din convorbirile telefonice purtate la datele de 16 septembrie 2010, ora 19:26:39, 18 septembrie 2010, ora 16:08:09 şi 30 septembrie 2010, orele 14:59:39 şi 22:05:35.
Cu privire la această faptă, care poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 C. pen., s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea organelor de urmărire penală competente material şi teritorial.
Inculpatul T.B. a declarat la organele de urmărire penală că le cunoaşte pe cele trei minore anterior arătate, că le-a transportat singur la locuinţa sa din Brăila, unde le-a oferit haine şi telefoane mobile, lăsându-le să plece în cursul aceleiaşi seri.
Inculpatul T.B. a negat atât săvârşirea oricărei acţiuni legate de infracţiunile pentru care este pus sub învinuire, cât şi faptul că l-ar cunoaşte pe inculpatul A.C.B.
Prin declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul îşi contrazice susţinerile iniţiale, arătând că îl cunoaşte pe inculpatul A.C.B., însă doar din vedere.
Totodată, în declaraţia dată la data de 03 mai 2011 în faţa procurorului, inculpatul T.B. a arătat că nu le cunoaşte pe minorele I.A. şi M.M.P., deşi i-au fost arătate fotografiile acestora, dar nu le-a recunoscut.
Inculpatul a dovedit că este nesincer, în aceiaşi zi, în faţa instanţei declarând că pe cele două victime minore arătate anterior (I.A. şi M.M.P.) le cunoaşte, întrucât ie-a văzut împreună cu Ş.C., acesta din urmă obişnuind „să meargă cu câte o fată la domiciliul” inculpatului T.B., care îi dădea cheia şi îi permitea să locuiască acolo.
De altfel, la percheziţia domiciliară efectuată în luna mai 2011, la domiciliul inculpatului T.B. a fost descoperită cartea de identitate aparţinând lui Ş.C., iar cu prilejul efectuării percheziţiei informatice asupra sistemului şi mediilor de stocare a datelor informatice descoperite la domiciliul inculpatului T.B., au fost identificate fotografii ale lui Ş.C.
Declaraţiile inculpatului T.B. sunt nesincere şi sunt contrazise de probele administrate în prezenta cauză, după cum urmează:
- inculpatul a arătat că în vara anului 2010, aflându-se la un bar în comuna S., judeţul Brăila, s-a întâlnit şi a făcut cunoştinţă întâmplător cu partea vătămată M.T.A., cu care s-a deplasat până la locuinţa acesteia. Partea vătămată i-a spus că „este verişoară cu G.” (partea vătămată H.G.M.), deşi în cuprinsul aceleiaşi declaraţii inculpatul arătase că le cunoscuse pe H.G.M., M.T.A. şi G.I.G. prin intermediul unui taximetrist care i le prezentase „ca fiind prostituate”. Acest aspect, al cunoaşterii întâmplătoare a părţii vătămate M.T.A. este infirmat atât de partea vătămată cât şi de martorul B.Ş.C. care a arătat că el i-a condus pe inculpatul T.B. şi inculpatul A.C.B., la solicitarea acestora, la locuinţa părţii vătămate M.T.A.;
- inculpatul a declarat că, la iniţiativa părţii vătămate M.T.A. au fost chemate şi partea vătămată H.G.M. şi martora G.I.G., acestea propunându-i „să facă împreună o plimbare” cu autoturismul inculpatului. Inculpatul T.B. a fost de acord şi împreună cu cele trei minore, fără a fi însoţiţi de o altă persoană, au plecat la Brăila, conducând fetele în apartamentul său, unde le-a servit cu băuturi alcoolice şi sucuri şi le-a oferit haine şi telefoane mobile. Bunurile oferite părţii vătămate M.T.A. erau cu titlu gratuit, iar partea vătămată H.G.M. şi G.I.G. urmau să achite contravaloarea lor.
Inculpatul a mai arătat că în cursul aceleiaşi seri, în jurul orelor 21.00 - 22.00, le-a oferit celor trei minore o sumă de bani pentru a-şi putea achita un taxi şi le-a trimis la locuinţele lor din comuna S., judeţul Brăila. Acesta a mai declarat că cele trei minore nu au rămas în acea noapte în apartamentul inculpatului şi nu au fost împreună în niciun club din municipiul Brăila.
Aceste susţineri ale inculpatului T.B. sunt infirmate atât de declaraţiile celor trei minore, părţile vătămate H.G.M. şi M.T.A. şi martora G.I.G., de martorele U.M., G.S., C.N.L., cât şi de declaraţiile inculpatului A.C.B. care a arătat că l-a însoţit pe inculpatul T.B. în deplasarea sa, împreună cu cele trei minore, din comuna S. până în municipiul Brăila, apoi în clubul „R.” şi ulterior la locuinţa inculpatului T.B.
Inculpatul A.C.B. a confirmat şi faptul că inculpatul T.B. a chemat-o pe partea vătămată M.T.A. în dormitor, după ce le indusese celor trei minore atât o stare de beţie, cât şi una de teamă.
Inculpatul A.C.B. a arătat că a plecat din locuinţa inculpatului T.B. în dimineaţa zilei următoare celei în care le luaseră pe cele trei minore de la locuinţele lor din comuna S., judeţul Brăila, acestea rămânând în apartamentul lui T.B., împreună cu inculpatul (în condiţiile în care T.B. arătase că cele trei tinere părăsiseră apartamentul încă din seara anterioară, în jurul orelor 21.00 - 22.00).
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, chiar inculpatul T.B. a recunoscut faptul că în acea noapte a întreţinut relaţii sexuale cu M.T.A., cu acordul acesteia, arătând şi în acest fel că declaraţiile sale sunt mincinoase („nu am întreţinut relaţii sexuale niciodată cu G. şi nici cu A.” - declaraţia inculpatului T.B., dată la procuror în data de 03 mai 2011, „nu este adevărat că aş fi întreţinut relaţii sexuale cu M.T. şi că aş fi obligat-o pe aceasta şi pe celelalte fete să se prostitueze” - declaraţia inculpatului T.B. din data de 03 mai 2011, dată în faţa instanţei în Dosarul nr. 2235/113/2011).
- cu privire la inculpatul A.C.B., inculpatul a declarat în faţa procurorului, la data de 03 mai 2011, că nici măcar nu îl cunoaşte, deşi organele de poliţie i-au prezentat o fotografie a acestei persoane, pentru ca în aceeaşi zi, în faţa instanţei să arate că îl cunoaşte doar din vedere, întâlnindu-se întâmplător o dată „la piaţa de ruşi”;
- inculpatul T.B. a arătat că în toamna anului 2010 a fost împreună cu concubina sa - S.N.S. în comuna S., judeţul Brăila, însă el a rămas la un bar tară a se deplasa la locuinţa părţii vătămate H.G.M., deşi toate celelalte persoane care au cunoştinţă despre incidentul violent l-au plasat pe inculpat la locuinţa părţii vătămate, împreună cu S.N.S. şi ceilalţi doi bărbaţi, identificaţi ca fiind I.N. şi I.N.R.;
- cu privire la martorele I.A. şi M.M.P., inculpatul T.B. a declarat că nici măcar nu le cunoaşte, deşi i-au fost prezentate fotografiile acestor persoane (declaraţia din data de 03 mai 2011 dată în faţa procurorului). În cursul aceleiaşi zile, fiind audiat de instanţă, inculpatul a arătat că pe I.A. şi pe M.M.P. le cunoaşte întrucât le-a văzut împreună cu Ş.C. Relaţia de concubinaj dintre Ş.C. şi I.A. a fost confirmată atât de l.D., mama minorei I.A., de minoră şi de martora O.D., concubina tatălui lui Ş.C. Declaraţiile tuturor acestor persoane concordă şi contrazic susţinerile inculpatului T.B. că nu le-ar cunoaşte pe cele două minore - I.A. şi M.M.P.
Din toate declaraţiile sale, inculpatul T.B. a încercat să acrediteze ideea potrivit căreia minorele M.T.A. şi H.G.M. sunt prostituate, că el le-a oferit nişte bunuri, iar acestea, pentru a nu plăti respectivele bunuri şi „din invidie” au sesizat organele de poliţie.
Inculpatul a mai încercat să dovedească faptul că aceste minore i-au întins o cursă, fără a lua în considerare însă faptul că acestea au vârste cuprinse între 13 şi 17 ani, pregătire şcolară şi experienţă de viaţă reduse în comparaţie cu inculpatul care are vârsta de 34 de ani, a mai fost căsătorit şi a dovedit o abilitate dezvoltată în a induce în eroare tinere, prin promisiuni de căsătorie, având ca finalitate exploatarea acestora.
Reţinând practic aproape în întregime situaţia de fapt, reţinută prin rechizitoriu şi coroborând probele administrate în faza de urmărire penală cu cele administrate în faza de judecare a cauzei în fond, prima instanţă a apreciat însă că încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu este greşită.
Pentru a face aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, instanţa a avut în vedere că, potrivit art. 62, 63, şi 74 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, care nu au valoare mai dinainte stabilită şi că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
S-a avut în vedere că din declaraţiile celor cinci părţi vătămate, respectiv: H.G.M., M.T.A., G.I.G., I.A. şi M.M.P., coroborate cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, a rezultat faptul că acestea au dat declaraţii diferite, provin din familii dezorganizate sau ai căror părinţi muncesc prin străinătate, ori sunt divorţaţi, fetele au abandonat şcoala şi sunt la limita analfabetismului, iar pentru a se întreţine, practică prostituţia.
Astfel, minora H.G.M. (asistată de mamă U.M., care este recăsătorită şi are alţi copii cu actualul soţ) a precizat că împreună cu verişoara sa M.T.A. şi G.I.G. au mers de bună voie cu cei doi inculpaţi la clubul „R.” unde au fost servite cu whisky, au consumat etnobotanice în WC, fiind supravegheate de inculpatul A.C.B. şi au dansat la bară. Au mers apoi la domiciliul lui T.B. şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta, spunându-i că are 15 ani. Nu a dorit să întreţină relaţii sexuale, însă nu a reclamat în zilele următoare fapta la poliţie, nu i-a spus nimic mamei ei, a mers să practice şi prostituţia, primind de la inculpat o perucă, prezervative, haine, pantofi, un telefon mobil. Fiind surprinsă de către organele de poliţie, a fost sancţionată contravenţional cu avertisment spunând că nu are bani şi că doreşte să-i obţină din prostituţie. Cu ultimul client de fapt a şi fugit, spunându-i ca să o ducă acasă. Nu poate preciza data exactă când a fost violată.
M.T.A., în vârstă de 15 ani, a arătat că a fost racolată de către A.C.B., care apoi a venit însoţit la poarta sa de T.B. şi că în acea seară împreună cu G.I.G. şi H.G.M. au mers la clubul „R.”, fiind însoţite de cei doi, au băut whisky, au consumat etnobotanice în WC, la îndemnul lui A.C.B., au dansat, apoi le-a dus acasă la el şi prin ameninţare a întreţinut un raport sexual cu acesta. Nu cunoaşte dacă inculpatul a întreţinut relaţii sexuale şi cu H.G.M.. La plecare i-a dat nişte bani şi un telefon. Verişoara ei l-a reclamat iniţial pe T.B. la poliţie Ia circa 2 săptămâni de la acest incident.
Din depoziţia mamei părţii vătămate U.M., a rezultat că fiica sa a întreţinut relaţii sexuale cu un alt bărbat anterior faptelor deduse judecăţii, că a abandonat cursurile şcolare în clasa a VIII-a şi că munceşte ca zilieră, că în prezent convieţuieşte cu alt bărbat, că obişnuieşte să meargă cu taxiul la Brăila, o cursă costând în jur de 25 RON. De precizat este faptul că ambele părţi vătămate nu au reţinut data exactă când au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul. G.I.G. a relatat faptul că mergând la clubul „R.”, împreună cu cele două părţi vătămate şi cei doi inculpaţi, la un moment dat la cererea lui B., a mers cu acesta la WC-ul barului şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta.
Instanţa a reţinut că nu se confirmă existenţa celor două violuri, ci faptul că inculpatul a chemat-o pe G. şi i-a spus să o convingă pe A. să meargă în dormitor şi să întreţină relaţii sexuale cu el. Aceasta s-a întors, i-a spus şi aceasta s-a dus cu el în dormitor. Nu mai recunoaşte faptul că a practicat prostituţia pe centura Brăilei pentru inculpatul B., arătând că aşa i s-a sugerat ca să declare de către celelalte două părţi vătămate. Revenirea acesteia nu se coroborează cu alte probe aflate la dosar şi deci nu corespunde adevărului.
Partea vătămată I.A. are 16 ani şi în prezent urmează cursurile clasei a VIII-a la fără frecvenţă. Era prietenă cu Ş.C. şi prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe T.B. Nu a întreţinut relaţii sexuale cu acesta, însă dorea ca să plece în Germania, circa un an a practicat de bună voie prostituţia pentru că aşa a dorit ea, iar mama sa nu a fost de acord ca să-i dea aprobare pentru a pleca în străinătate.
Deşi este minoră în prezent convieţuieşte de cea. 4 luni cu „G.M.”. A confirmat faptul că M.M.P. a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul T.B.
Minora M.M.P. mai are trei fraţi, mama a decedat, iar tatăl munceşte în străinătate. A fost colegă cu I.A. şi la îndemnul acestuia a început să practice prostituţia deoarece dorea ca să câştige bani. A întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul T.B. de două ori într-o săptămână, acesta i-a adus clienţi ca să practice prostituţia, însă a refuzat. A mers cu acesta şi A. la Bucureşti, le-a cazat o noapte la hotel, iar la întoarcere a mers Ia apartamentul inculpatului unde au întreţinut din nou relaţii sexuale.
În zilele următoare atât ea, cât şi I.A. au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul B. Partea vătămată a mai precizat că la îndemnul acestuia a întreţinut relaţii sexuale cu un bărbat, însă nu cunoaşte suma pe care i-a dat-o lui B. A declarat că a stat o săptămână împreună cu A. în apartamentul lui B. şi că, deşi putea pleca în lipsa acestuia, nu a făcut acest lucru deoarece i-a fost frică.
A mai precizat că a început să practice prostituţia cu mult timp înainte de a-l cunoaşte pe T.B. şi că obişnuia să primească în schimbul prestaţiilor efectuate cca. 50 RON. Conform fişei medicale prezintă tulburări de comportament, retard mintal uşor.
S-a concluzionat de prima instanţă că:
- fapta inculpatului T.B. de a întreţine un raport sexual cu minora H.G.M., în vârstă de 15 ani, în cursul lunii august 2010, prin oferirea de cadouri, etnobotanice şi băutură (whisky), găzduirea la domiciliul său, întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de raport sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.;
- fapta aceluiaşi inculpat de a întreţine un raport sexual cu minora M.T.A. în vârstă de 14 ani, în cursul lunii august 2010, prin găzduirea acesteia la domiciliul său, oferindu-i băuturi alcoolice, etnobotanice, haine, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen.;
- faptele inculpatului T.B. de a îndemna, înlesni, recruta pentru practicarea prostituţiei pe minorele: H.G.M., M.T.A., G.I.G., în cursul lunii august 2010 şi pe minorele: I.A. şi M.M.P., în cursul verii anului 2010, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de ar. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
Cu privire la inculpatul A.C.B., s-a reţinut că acesta a fost complice la comiterea infracţiunii de proxenetism, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., în referire Ia art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece acesta l-a ajutat pe inculpatul T.B. să le racoleze pentru practicarea prostituţiei pe cele trei minore din comuna S.: H.G.M., M.T.A. şi G.I.G.
S-a avut în vedere că, potrivit art. 26 C. pen., complicele este persoana care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală. Complicitatea implică existenţa unor acte de executare a infracţiunii săvârşite de către inculpat, prin care se aduce o contribuţie prin acte exterioare infracţiunii încriminate şi ceea ce este relevant sub aspect subiectiv este faptul că acest complice a ştiut că celălalt inculpat doreşte să le racoleze pe minore în vederea practicării prostituţiei în folosul acestuia.
S-a avut în vedere faptul că acesta nu a obţinut nici un folos material de pe urma faptei sale.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor au fost avute în vedere dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptelor generat de modalitatea în care au fost comise, precum şi persoana inculpaţilor.
Pentru inculpatul T.B. s-a reţinut că acesta are 34 ani, a fost condamnat definitiv pentru tâlhărie şi lipsire de libertate, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu are ocupaţie, însă are o situaţie materială bună: apartament cu 3 camere, autoturism marca V. şi sume importante de bani. Chiar la percheziţia domiciliară s-a găsit asupra sa suma de 450 euro care a fost ridicată în vederea confiscării.
Cu privire la inculpatul A.C.B. s-a reţinut că are 21 ani, studii 8 clase, fără ocupaţie stabilă, neavând un domiciliu stabil. În minorat, conform cazierului, prin sentinţa penală nr. 122/2008 a fost condamnat de Judecătoria Târgu-Bujor, definitivă prin neapelare, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani. Întrucât a comis o nouă faptă în perioada termenului de încercare, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
S-a avut în vedere că inculpatul A.C.B. este tânăr, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, că a relatat în amănunt activitatea sa infracţională constând în aceea că cunoscut-o pe M.T.A. din comuna S. şi prin intermediul ei pe celelalte două: H.G.M. şi G.I.G., apoi a mers împreună cu B. la discotecă, le-a făcut cunoştinţă cu acesta şi s-au deplasat împreună la clubul „R.” din Brăila, unde cele trei au băut whisky, G.I.G. a dorit să consume etnobotanice, iar B. l-a trimis ca să cumpere de asemenea ţigări, că a mers cu ele la WC ca să le păzească în timp ce fumau ţigări şi că în continuare au consumat whisky cu cola până când s-au ameţit.
S-a reţinut că, potrivit declaraţiilor inculpatului A.C.B., şi lui îi era frică de inculpatul B., deoarece exista o diferenţă mare de vârstă între cei doi, iar inculpatul este o fire violentă. Instanţa a reţinut că, chiar şi la el acasă, inculpatul B. a căutat ca să-i intimideze spunându-le că „el este B.B., care nu se teme de nimic” şi că a scos un cuţit de pe un raft din prima cameră cu care i-a ameninţat, că iniţial a precizat că doreşte să se judece pe procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., după care a renunţat şi cu precizările de mai sus, a declarat că se consideră nevinovat şi că nu l-a ajutat în nici un mod pe B. ca să le oblige pe cele trei fete ca să practice prostituţia în folosul lui.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că în favoarea inculpatului se pot reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa aplicării art. 76 lit. b) C. pen. şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva sentinţei penale nr. 170 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila au declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila şi inculpaţii T.B. şi A.C.B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (3) C. pen., din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. şi din infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a susţinut că această schimbare de încadrare este nelegală, deoarece ea nu este grevată pe analiza probatoriului administrat în cele două faze procesuale.
Astfel, atât infracţiunea de viol, cât şi cea de trafic de persoane se caracterizează prin existenţa elementului de constrângere reprezentat atât de violenţe fizice sau psihice, în timp ce actul sexual cu un minor presupune prezenţa consimţământului părţii vătămate. Instanţa ignorând atât probele administrate în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, a constatat contrar realităţii care rezultă din probatoriu administrat lipsa acestor elemente de constrângere.
Din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că voinţa victimelor a fost înfrântă, atmosfera ameninţătoare, creată asupra acestora, prezentarea unor arme, consumul de etnobotanice, de băuturi alcoolice, cât şi violenţele fizice exercitate asupra minorelor, acestea şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, au prezentat aceeaşi situaţie de fapt pe care au arătat-o atât la urmărire penală, cât şi la cercetarea judecătorească.
Victima G.I.G., fiind cea de a treia victimă racolată de către inculpat, dusă în apartamentul acestuia, a relatat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, aspecte vizând constrângerea manifestată practic de inculpat, violenţa, consumul de alcool de etnobotanice, cât şi la violul din club aşa cum menţionează. De asemenea, martora a făcut referire la procurarea de documente false, pentru a le trimite în Spania, aşa cum s-a exprimat în declaraţia existentă la dosar „cum că va fi trimisă la produs”.
Din declaraţiile martorilor D.C., U.M., C.N., rezultă clar, violenţele fizice, psihice, ameninţările inculpatului asupra victimelor. De asemenea, arată că cea mai relevantă probă aparţine inculpatului A.C.B. care descrie în mod amănunţit folosirea ameninţărilor a armelor albe, inducerea unei reale stări de teamă a victimelor minore. Mai mult decât atât acesta a declarat că şi lui îi era teamă de inculpatul T.B.
În ceea ce priveşte declaraţia dată de M.M.P. în faza de cercetare judecătorească, s-a susţinut că aceasta nu a suferit modificări faţă de cea dată la urmărirea penală, singura care şi-a modificat declaraţia în faza de cercetare judecătorească fiind martora l.D.
S-a invocat că chiar dacă s-a constatat că minorele provin din familii dezorganizate că părinţii acestora nu au un loc de muncă, această împrejurare coroborate cu celelalte probe administrate în cauză dovedesc cu prisosinţă că voinţa acestora a fost înfrântă şi că nu a existat un consimţământ al acestora valabil exprimat.
S-a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere starea de vulnerabilitate a victimelor minore datorată atât vârstei, lipsei de experienţă de viaţă, posibilităţilor fizice reduse de a se apăra, situaţie în care având în vedere şi violenţele manifestate de inculpaţi, trebuia să constate lipsa oricărui consimţământ valabil exprimat.
Inculpatului T.B., a susţinut că a fost victima unui accident de circulaţie şi că prezintă leziuni atât la corp, dar şi la cap şi aşa se explică faptul că se comunică greu cu el, dorind să se reţină acest aspect.
Acesta a susţinut că nu a exercitat nici un fel de constrângeri sau ameninţări asupra părţilor vătămate şi că acestea ar fi fost de acord întreţină raporturi sexuale contra unor cadouri.
A susţinut că datorită stării de sănătate în care se afla şi stării de dezvoltare fizică a părţilor vătămate nu şi-a putut da seama că aceste nu au împlinită vârsta de 1 5 ani.
Inculpatul A.C.B. nu şi-a motivat în scris apelul şi, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine oral motivele de apel.
Prin apărătorul desemnat din oficiu a susţinut că activitatea sa a constatat doar în aceea că, într-o zi a mers cu inculpatul T.B. în comuna S., de unde aflase că acolo există nişte prostituate, pentru a beneficia de serviciile acestora, le-au găsit la bar, unde au consumat băuturi alcoolice, respectiv s-au distrat.
A susţinut că părţile vătămate sunt de notorietate cunoscute ca fiind prostituate, aşa cum rezultă şi din declaraţia proprietarului clubului din comuna S., iar a considera că ele au fost traficate, violate, aduse la Brăila şi exploatate este total deplasat. A solicitat respingerea apelului formulat de Parchet şi menţinerea cuantumului pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Prin decizia penată nr. 89/A din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila şi inculpatul T.B. şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 170 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul T.B. la:
- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- o pedeapsă principală de 2 ani şi 10 luni şi la pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;
- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 22 octombrie 2010.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila, în pedepsele componente, respectiv:
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 865 şi art. 851 alin. (1) în referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunile din prezenta cauză şi cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila şi a dispus ca inculpatul T.B. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 383 alin. (1) în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului T.B.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 06 august 2008 până la 10 iunie 2008 şi cu începere de la data de 03 mai 2011 la zi, respectiv 24 aprilie 2012.
A fost condamnat inculpatul A.C.B. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 122 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Târgu-Bujor, definitivă prin neapelare la data de 15 aprilie 2008 şi dispune ca această pedeapsă să fie executată separat de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea din prezenta cauză, urmând ca în total, inculpatul A.C.B. să execute o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 343 alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpatul A.C.B. prin încheierea de şedinţă nr. 3290 din 29 iunie 2011 a Tribunalului Brăila.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.C.B. împotriva sentinţei penale nr. 170 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele
Sub un prim aspect, s-a constatat că, din moment ce prima instanţă a reţinut că infracţiunile săvârşite de inculpatul T.B., în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care, prin sentinţa penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente, instanţa avea obligaţia ca, după anularea suspendării executării sub supraveghere, să descontopească pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Apoi, în temeiul art. 865alin. (1) şi art. 851, în referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să contopească pedepsele aplicate pentru cele trei infracţiuni deduse judecăţii in prezenta cauză şi cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila şi să dispună ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care să aplice un spor.
Pe fond, analizând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila şi inculpaţii T.B. şi A.C.B. şi faţă de probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi la judecarea cauzei în fond, s-a constatat că prima instanţă, deşi în principiu a reţinut, în mod corect faptele săvârşite de către cei doi inculpaţi cu vinovăţie a dat acestora o încadrare juridică greşită.
Astfel, din plângerile şi declaraţiile victimelor I.A. H.G.M. M.T.A. G.I.G. şi M.M.P., declaraţiile martorilor G.S., M.C.I., C.R.D., E.M.D., D.C Ş., U.M., U.C., R.V., O.E. şi C.M. şi chiar din declaraţiile inculpaţilor rezultă cu certitudine că, în vara anului 2010, inculpatul T.B. a recrutat şi găzduit pe minora I.A., în vârstă de 15 ani, în vederea exploatării prostituţiei pe teritoriul Germaniei, a primit şi găzduit pe minora M.M.P., în scopul exploatării prin prostituţie pe raza municipiilor Brăila şi Bucureşti şi că inculpatul T.B., împreună cu inculpatul A.C.B., prin înşelăciune, le-a recrutat şi transportat din comuna S., judeţul Brăila, în municipiul Brăila pe victimele minore M.T.A. (14 ani), H.G.M. (15 ani) şi G.I.G. (17 ani), pe care inculpatul T.B. le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostituţiei. De asemenea, a rezultat cu certitudine că, în cursul lunii august 2010, cei doi inculpaţi, prin inducere în eroare, le-au dus pe victimele minore M.T.A., H.G.M. şi G.I.G. la clubul „R.” din municipiul Brăila, unde le-au dat să bea băuturii alcoolice tari (whisky), le-au obligat să fumeze ţigări ce conţineau produse etnobotanice, inducându-le o atât o stare de ebrietate, cât şi una de ameţeală, după care le-au dus la apartamentul inculpatului T.B., unde prin constrângere şi ameninţare acesta a întreţinut raporturi sexuale cu victimele H.G.M. şi M.T.A.
S-a apreciat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că inculpaţii nu au săvârşit faptele prin inducere în eroare, constrângere şi ameninţare.
Astfel, din declaraţiile victimelor M.T.A., H.G.M. şi G.I.G., coroborate cu declaraţiile inculpatului A.C.B. rezultă că acestea au fost invitate în municipiul Brăila pentru „a bea un suc”, însă în bar li s-a dat să bea băuturi alcoolice tari (whisky) şi obligate să fumeze ţigări ce conţineau substanţe etnobotanice.
Este evident că datorită vârstei reduse, lipsei de experienţă de viaţă, instruirii şcolare precare şi a posibilităţilor fizice reduse de a se apăra, consumul de băuturi alcoolice şi fumatul de ţigări ce conţineau substanţe etnobotanice a fost de natură să creeze victimelor atât o stare de ebrietate, cât şi o stare de ameţeală, situaţie în care nu mai poate fi vorba de existenţa unui consimţământ valabil exprimat.
Faptul că victimele şi-ar fi început viaţa sexuală mai înainte existenţa faptelor din prezenta cauză, că şi-ar fi continuat viaţa sexuală şi după, că provin din familii dezorganizare, cu posibilităţi materiale reduse, nu justifică înlăturarea probele administrate în cauză şi nu justifica schimbarea încadrării juridice.
Susţinerile inculpatului T.B., în sensul că nu putea să săvârşească actele de viol deoarece a avut un accident de circulaţie au fost apreciate nefondate deoarece accidentul a avut loc în anul 2007 şi nu în anul 2010.
Având în vedere însă modul şi împrejurările concrete în care inculpatul T.B. a săvârşit faptele, numărul relativ de victime, comparativ cu alte cauze penale, durata scurtă de timp în care activitatea infracţională s-a derulat, în condiţiile reţinerii încadrării juridice din rechizitoriu, s-a apreciat că în favoarea inculpatului poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa aplicării art. 76 C. pen. şi condamnarea acestuia la pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege.
Apărările inculpatului A.C.B. în sensul că el nu ar fi avut nici o contribuţie la săvârşirea faptelor sunt contrazise de declaraţiile victimelor M.T.A., H.G.M. şi G.I.G. din care rezultă că iniţiativa invitării celor trei la un suc a aparţinut inculpatului A.C.B., acesta a fost cel care a cumpărat ţigările conţinând substanţe etnobotanice şi tot el a mers cu ele la WC ca să le păzească şi le-a obligat să le fumeze.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii şi A.C.B. Recursurile nu au fost motivate în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., iar cu ocazia dezbaterilor inculpatul T.B., prin apărătorul său ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 10 şi 14 C. proc. pen. Pentru inculpatul A.C.B., care, deşi legal citat nu a înţeles să se prezinte în faţa instanţei, apărătorul desemnat din oficiu a formulat critici privind încadrarea juridică, arătând că fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la proxenetism prev. de art. 26 rap. la art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., astfel cum a stabilit instanţa de fond şi în subsidiar a solicitat individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată acestuia, critici încadrate în cazul de cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Asupra recursului formulat de inculpatul T.B.
Analizând decizia recurată din prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, dar şi din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. se susţine de către recurentul inculpat T.B. că instanţele ar fi omis să se pronunţe cu privire la actele medicale depuse la dosar, în sensul de a dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, care ar fi condus la concluzia existenţei unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, conform, art. 48 C. pen.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. sunt incidente atunci când instanţa a omis să se pronunţe cu privire la unele probe administrate sau asupra unei cereri esenţiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Ceea ce invocă recurentul este deci omisiunea instanţei de a dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, şi nu nepronunţarea asupra acestei probe, întrucât aceasta nu a fost solicitată nici de apărare şi nici din oficiu nu s-a dispus efectuarea unei atare expertize, pe care instanţa să o fi ignorat ulterior. Ca atare, criticile se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului, în cazurile şi condiţiile prev. de art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., teza finală a art. 117 alin. (1) prevăzând obligativitatea efectuării expertizei când există îndoială asupra stării psihice a inculpatului.
Din analiza actelor medicale depuse la dosar rezultă că, în cursul anului 2007, inculpatul a fost victima unui accident rutier, concluziile raportului de expertiză efectuat în Dosarul nr. 1048/228/2008 al Judecătoriei Făurei fiindcă acesta prezintă sechele post-traumatism complex prin accident rutier, artoplastie umăr stâng cu redoare de umăr, sechele fractură femur stâng, sechele traumatism craniocerebral, acesta prezentând o capacitate de muncă redusă cu 50% corespunzător gradului III de invaliditate pe o perioadă de 12 luni de la accident.
Este adevărat că, la externarea din spital urmare a accidentului, inculpatului i s-a recomandat consiliere psihologică şi/sau psihiatrică cu menţiunea că ar fi sociopat, însă numai această împrejurarea, respectiv tulburarea de personalitate antisocială, nu este de natură să conducă la îndoieli cu privire la starea psihică a recurentului şi să impună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru stabilirea discernământului.
Ca atare, Înalta Curte apreciază neîntemeiate criticile formulate, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 3859alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen. Înalta Curte constată că inculpatului T.B. i-au fost aplicate, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedepse coborâte sub minimul special, prin reţinerea de către instanţa de apel a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.
Dincolo de faptul că aspectele reţinute de către Curtea de Apel, respectiv numărul redus de victime şi împrejurarea că activitatea infracţională s-a desfăşurat pe o scurtă perioadă de timp, nu au, în opinia Înaltei Curţi, semnificaţia unor circumstanţe atenuante care să poată fi valorificate conform art. 74 alin. (2) C. pen., se constată că nu există argumente de fapt sau de drept care să conducă la reducerea şi mai mult a acestor pedepse. Astfel, inculpatul şi-a continuat activitatea infracţională şi în perioada în care era arestat preventiv şi, totodată, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului influenţând părţile vătămate şi martorii să nu declare adevărul, astfel cum rezultă din interceptările telefonice efectuate în cauză. De asemenea, acesta a mai fost anterior condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi lipsire de libertate prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi (21) lit. b) C. pen. şi art. 189 alin. (2) C. pen., fapte concurente cu cele din prezenta cauză, la o pedeapsă rezultantă 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătorie Brăila, atât martorii, cât şi coinculpatul caracterizându-l ca o persoană violentă.
Ca atare, datele ce caracterizează persoana inculpatului şi comportamentul său după săvârşirea faptelor nu sunt de natură să conducă la reţinerea în cauză şi a altor circumstanţe atenuante şi, de altfel, în recurs nici nu au fost invocate împrejurări care să poate fi valorificate în condiţiile art. 74 C. pen. Starea precară de sănătate a recurentului, urmare a accidentului de circulaţie a cărui victimă a fost nu poate constitui o circumstanţă care să conducă la reducerea pedepsei, în condiţiile în care aceasta era anterioară săvârşirii faptelor din prezenta cauză.
Înalta Curte apreciază totodată că, în raport de natura şi gravitatea faptelor comise nu se justifică nici înlăturarea sporului de pedeapsă de 1 an închisoare, aceasta reprezentând un echivalent al celor 4 pedepse ce nu se mai execută, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin executarea pedepsei în raport de starea precară de sănătate a inculpatului, Înalta Curte reţine că dispoziiţile invocate de către apărare nu impun o obligaţie generală de a elibera un deţinut din motive de sănătate şi nici de a nu pronunţa, în atare situaţii, o pedeapsa cu suspendarea condiţionată a executării. Art. 3 din Convenţie obligă statul să protejeze integritatea fizică a persoanelor private de libertate, în special prin asigurarea accesului la îngrijirile medicale curente pe care autorităţile s-au angajat să le ofere persoanelor suferinde de aceeaşi afecţiune.
În raport de aceste considerente, se constată că nici cea de-a doua critică nu este întemeiată, pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului fiind aptă să contribuie la atingerea scopului prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
În fine, este de menţionat şi faptul că, acordându-i-se ultimul cuvânt, inculpatul T.B. a susţinut că în cauză nu există probe din care să rezulte vinovăţia sa.
Înalta Curte constată că situaţia de fapt stabilită de instanţe şi care a condus la pronunţarea unei soluţii de condamnare este susţinută de materialul probator administrat, respectiv declaraţiile părţilor vătămate I.A., H.G.M., M.T.A., G.I.G. şi M.M.P., declaraţiile martorilor G.S., M.C.I., C.R.D., E.M.D., D.C Ş., U.M., U.C., R.V., O.E. şi C.M. şi ale coinculpatului A.C.B.
În condiţiile în care inculpatul se limitează la a afirma doar că nu există probe din care să rezulte vinovăţia sa, fără a formula niciun fel de apărări în raport de probatoriul administrat şi de situaţia de fapt reţinută, apărări care să conducă la o analiză a hotărârii din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu se impune o reluare a acestui probatoriu care a fost amplu dezvoltat şi analizat de către ambele instanţe.
Faţă de toate aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate, urmează a respinge recursul inculpatului T.B. ca nefondat, soluţie în raport de care, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. acesta va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Asupra recursului formulat de inculpatul A.C.B.
Astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul A.C.B. nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs, apărătorul său din oficiu invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Analizând hotărârea recurată prin prisma celor două cazuri de casare, dar şi în limitele dispoziţiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte reţine următoarele:
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., astfel cum s-a statuat prin decizia în interesul legii nr. 16 din 19 martie 2007, distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două încriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele încriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
În situaţia în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei săvârşeşte infracţiunea de proxenetism, iar în cazul unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.
În cauză, în baza probatoriului administrat, inclusiv declaraţiile inculpatului A.C.B., instanţa de apel a reţinut că recrutarea victimelor minore M.T.A., H.G.M. şi G.I.G. s-a prin inducere în eroare, acestea fiind invitate de inculpaţi la un bar unde li s-au oferit spre consum băuturi alcoolice tari şi ţigări conţinând substanţe etnobotanice, după care, profitând de starea în care acestea se găseau, au fost transportate la locuinţa inculpatului T.B., unde, prin constrângere şi ameninţare acesta a întreţinut raporturi sexuale cu victimele H.G.M. şi M.T.A., iar ulterior le-a obligat la practicarea prostituţiei.
Ca atare, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de complicitate la trafic de minori prev. de art. 26 rap. la art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 fiind în concordanţă cu situaţia de fapt reţinută.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat sunt cuprinse între 10 şi 20 de ani, se constată că minimul până la care instanţa putea coborî pedeapsa este, conform art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de 3 ani închisoare.
Cum nu s-a reţinut incidenţa vreunei cauze legale de reducere a pedepsei, cuantumul la care s-a orientat instanţa de apel este egal cu minimul prevăzut de lege la care pedeapsa putea fi coborâtă prin reţinerea de circumstanţe atenuante, nefiind posibilă aplicarea unei pedepse sub această limită.
În cauză nu s-a dispus sporirea pedepsei astfel cum se susţine de către apărare, ci au fost aplicate dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 122 din 26 august 2008 a Judecătoriei Târgu-Bujor, definitivă prin neapelare la 15 aprilie 2008, în raport de împrejurarea că faptele din prezenta cauză au fost comise în interiorul termenului de încercare.
În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare, faţă de decizia în interesul legii nr. 1 din 17 ianuarie 2011, conform căreia suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 C. pen., Înalta Curte constată că în cauză nu era posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86 C. pen.
În raport de aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie va respinge recursul inculpatului ca nefondat, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. acesta să fie obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.B. şi A.C.B. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.B., timpul reţinerii şi arestării preventive de Ia 08 iunie 2010 la 10 iunie 2010 şi de la 03 mai 2011 la 02 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat T.B. la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat A.C.B. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3879/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 1694/2012. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
