ICCJ. Decizia nr. 1829/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Deciziei nr. 1829/2012
Dosar nr. 2672/112/2011
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24/ F din 05 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, conform art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.D.V., din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.
A fost condamnat inculpatul B.D.V., la pedeapsa de 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată privind restul neexecutat de 849 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare (sentinţă prin care au fost contopite pedepsele de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1121/2000 a Judecătoriei Baia Mare, Sentinţa penală nr. 124/2000 a Tribunalului Maramureş şi Sentinţa penală nr. 857/2000 a Judecătoriei Baia-Mare) şi s-a contopit acest rest neexecutat cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul B.D.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 09 martie 2011 la zi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile. Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a lamei de cuţit ridicată în cursul urmăririi penale.
S-a dispus restituirea către părţile vătămate a obiectelor ridicate în cursul urmăririi penale care nu au legătură cu soluţionarea cauzei (mătură, plici, lacăt, belciug, coc, cuţit, pătură şi 2 sule), iar inculpatului, şapca cu inscripţia „D. ” .
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu în favoarea avocat D.A., din faza de urmărire penală şi 200 lei cu titlu de onorar avocat din oficiu în favoarea avocat D.O.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 207/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.D.V., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.
În fapt s-a reţinut că, la data de 27 mai 2010, ora 10,00 martora B.M., domiciliată în comuna Mărişelu a sesizat faptul că vecina sa, victima P.A. a fost găsită decedată în locuinţa sa.
Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a stabilit faptul că victima P.A. locuia la domiciliul său din comuna Mărişelu nr. 22 împreună cu fiul ei, inculpatul B.D.V. care, la momentul sesizării decesului, era plecat de la domiciliu, precum şi împrejurarea că între cei doi exista o stare conflictuală, astfel că încă din primul moment inculpatul a fost principalul suspect.
Inculpatul B.D.V. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 124 din 10 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 616/2000, la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., faptă pentru care a fost arestat preventiv la data de 03 septembrie 1999.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1567 din 18 octombrie 2001 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul B.D.V. a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat şi complicitate la furt calificat, care au fost contopite cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 757/2000 şi sentinţa penală nr. 1121/2000 pronunţate de Judecătoria Baia Mare, precum şi cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru omor prin Sentinţa penală nr. 124/2000 a Tribunalului Maramureş, dispunându-se ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, din care s-a dedus fracţiunea executată, începând cu 03 septembrie 1999 la zi. Din executarea acestei pedepse inculpatul B.D.V. s-a liberat condiţionat la data de 06 mai 2008, cu un rest rămas neexecutat de 849 zile închisoare.
După liberarea condiţionată, inculpatul şi-a stabilit domiciliul la mama sa, victima P.A.
Instanţa de fond a apreciat că din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a lucrat ocazional, iar în jurul datei de 11 mai 2010 a fost angajat de martorul G.A. la ciurda de vaci a satului Măgurele, însă obţinea doar 10 lei pe zi, bani care nu îi ajungeau de la o zi la alta.
În condiţiile în care banii pe care îi obţinea erau foarte puţini, inculpatul B.D.V. prin ameninţări şi agresiuni repetate îi lua banii de pensie ai mamei sale, victima P.A.. în ultima perioadă a vieţii, victima refuza să îi mai dea bani inculpatului, încercând să-i lase fie la cunoscuţi., fie la factorul poştal.
Totuşi, pentru a obţine bani de la victimă, inculpatul o ducea pe aceasta cu căruciorul, întrucât aceasta sa se deplasa greu, la diferite persoane din sat şi îi cerea să se împrumute, pentru a beneficia astfel de bani.
Teama de inculpat a victimei a fost afirmată faţă de mai multe persoane din comuna Mărişelu.
Cu referire la inculpat victima afirma că „E un criminal” şi că „Astă mă omoară”!.
A existat şi o situaţie în care de teama inculpatului, victima i-a cerut. martorei B.M. să doarmă la ea, însă aceasta a refuzat, fiindu-i şi ei frică de inculpat (f. 81 dosar fond).
Victima i-a povestit martorului L.I., vecinul său, că în luna martie 2010, inculpatul a trântit-o prin casă şi i-a luat toţi banii.
Declaraţii în acest sens a dat şi martora B.F., care a relatat că victima i se plângea adesea că este ameninţată cu moartea de inculpat şi că îi era frică să doarmă acasă. Această martoră a mai declarat că de frica inculpatului, victima „şi-a ascuns banii de pensie în păr, respectiv înfăşurându-i în păr” (fila 78 dosar instanţă).
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că din probele dosarului rezultă că victima a anunţat în mai multe rânduri organele de poliţie despre comportamentul inculpatului, însă nu s-a intervenit, sub pretextul că victima a fost de acord să-i permită acestuia să locuiască împreună după liberarea din penitenciar.
Totuşi, în urma unor sesizări formulate de victima P.A. şi partea vătămată B.E.M., inculpatul B.D.V. a fost sancţionat contravenţional în două rânduri pentru faptul că-şi alunga mama din locuinţă şi pentru că o ameninţa (f. 86 dosar de urmărire penală).
În seara de 22 mai 2010, în jurul orelor 22-23,00 inculpatul a dus-o pe victimă, cu căruciorul la martora G.M. (vânzătoare la un magazin situat în apropierea locuinţei sale), care a fost întrebată dacă nu are bani de-ai victimei spre păstrare şi dacă nu-i dă bani cu împrumut. Martora i-a răspuns victimei că niciodată nu i-a lăsat bani spre păstrare şi că nu are posibilitatea de a-i împrumuta bani. înainte de a pleca spre casă, inculpatul i-a reproşat victimei: „Tu ai spus să venim”!
În urma acestui episod, inculpatul având impresia că victima îl minte şi că are totuşi bani acasă, pe fondul enervării că mama sa nu-i dă banii de pensie, a agresat-o, conform declaraţiei sale prin care şi-a recunoscut fapta, lovind-o într-o primă fază cu scaunul în cap. Ulterior inculpatul a aplicat victimei şi alte lovituri, peste tot corpul, inclusiv cu un cuţit, iar ulterior a sugrumat-o.
În dimineaţa de 23 mai 2010, fiind şi ziua de Rusalii, în jurul orelor 8-9,00 inculpatul B.D.V. s-a deplasat la domiciliul martorului B.V. şi i-a cerut telefonul pentru a suma pe cineva. întrucât martorul nu avea „credit” pe telefon, inculpatul a apelat la martorul L.I., care i-a înmânat telefonul.
Martorul L.I. a observat că inculpatul era agitat, acesta spunându-i că va chema un taximetrist pentru a-1 duce la un frate de-al său în Bistriţa.
Martorul a auzit o parte din discuţia la telefon, respectiv când inculpatul a întrebat în cât timp ajunge. Apoi inculpatul a cumpărat un pachet de ţigări de la magazinul martorei G.M.
La întrebarea martorei (cu referire la vizita pe care i-a făcut-o cu o seară înainte) „Aţi rezolvat problema cu banii”, inculpatul a răspuns „Staţi liniştiţi că am rezolvat”.
După 20 de minute, martorul L.I. a ieşit în stradă şi l-a văzut pe inculpat în faţa casei mamei sale.
Inculpatul l-a întrebat pe martor dacă nu cumva a venit taxi-ul. Martorul a apelat numărul de telefon la care a sunat anterior inculpatul, astfel că taximetristul C.A. i-a spus că îl aştepta pe pod.
Martorul L.I. i-a spus inculpatului că taximetristul îl aşteaptă pe pod, după care inculpatul a luat o haină şi o pungă din plastic şi a plecat. Pe durata deplasării cu autoturismul taxi, inculpatul era îngândurat şi l-a întrebat pe martorul C.A. dacă găseşte vreun autobuz spre Timişoara sau Arad, iar la răspunsul acestuia că nu crede acest lucru, inculpatul i-a spus că va lua trenul spre Beclean şi de acolo va pleca cu un accelerat spre Timişoara.
În Gara C.F.R. Bistriţa, inculpatul s-a întâlnit cu martorii G.M. şi A.A.
Inculpatul a cumpărat bere şi a consumat-o cu martorul G.M., căruia i-a spus că merge la lucru în Spania şi că se deplasează la Arad, unde se întâlneşte cu prietenii „de-ai săi”. Când a plătit berea, martorul a observat că inculpatul avea asupra sa mai mulţi bani, în bancnote de 100 şi 50 lei.
La data de 27 mai 2010, la 4 zile de la plecarea inculpatului, martora B.M. observând că victima P.A. nu mai ieşea afară din casă, s-a deplasat la locuinţa acesteia. A constatat că uşa era asigurată cu lacăt şi că pe ferestre sunt feţe de masă ţesute şi nu perdele, ca de obicei. De asemenea, a observat că pe banca din faţa casei victimei se afla un pulover de-al acesteia, pe care obişnuia să se aşeze.
Martora, împreună cu soţul ei s-au uitat în casă, pe geam, să vadă dacă victima este înăuntru. La un moment dat soţul martorei a reuşit să zărească o mână a victimei, constatând că „bătrâna este în casă”, în pat.
Întrucât bătând în geam victima nu le-a răspuns, martora B.M. a anunţat-o pe fiica acesteia, B.E.M., care a venit însoţită de fiul ei şi cu un topor au forţat lacătul, au deschis uşa şi au găsit-o pe P.A. decedată.
În urma autopsiei efectuate pe cadavrul victimei s-au constatat pe corpul acesteia numeroase leziuni, la nivelul piramidei nazale, pe membrele superioare şi inferioare şi pe cap, majoritatea echimoze, însă şi o plagă la tibia piciorului stâng, ceea ce dovedeşte faptul că victima a fost agresată în mod repetat de inculpat.
Prin Raportul de Constatare Medico - Legal nr. 1322/111/168/2010 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, (f. 31-35) s-a concluzionat că moartea victimei P.A. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecutivă asfixiei mecanice prin sugrumare. S-a mai menţionat în actul medico-legal că leziunile pe care le-a prezentat cadavrul victimei s-au putut produce cu corp dur, cu corp tăietor-înţepător (probabil cuţit) şi prin comprimare cu mâna, moartea acesteia putând data din 22-24 mai 2010.
Instanţa de fond a apreciat că, din probele dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul a fost cel care a agresat-o pe victima P.A. şi că imediat după comiterea faptei, în dimineaţa de 23 mai 2010 a părăsit teritoriul ţării.
S-a mai reţinut că, potrivit declaraţiei date de inculpat în faţa instanţei, după ce acesta a agresat-o pe mama sa în seara de 22 mai 2010, în cursul nopţii de 22/ 23 mai 2010 şi dimineaţa zilei de 23 mai 2010, până la plecarea sa de la domiciliu când a lăsat uşa închisă pe dinafară cu un lacăt, nu a fost nicio altă persoană în casa victimei. Din declaraţia inculpatului a rezultat că nicio altă persoană nu mai avea chei de la lacătul cu care a fost asigurată uşa de la casa victimei.
Prima instanţă a apreciat că, împrejurarea că inculpatul a închis uşa cu lacătul pe dinafară, că a acoperit geamurile cu pături sau feţe de masă şi a plecat imediat din localitatea de domiciliu în străinătate, dovedeşte că acesta şi-a luat măsuri de prevedere pentru a nu fi descoperită fapta înainte de a reuşi să părăsească ţara. De asemenea, până la arestarea sa în lipsă, inculpatul nu a luat legătura cu nici un membru al familie, fiind depistat la data de 9 martie 2011 în Vama Petea, când încerca să plece în Italia împreună cu concubina sa.
Fiind expertizat medico-legal psihiatric, s-a concluzionat pe baza Raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1+E2/3106/ 2011 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (f. 127-129), care a fost „Avizat” de Comisia de Avizare şi Control din cadrul acestui Institut (f.126), că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip auto-social, că păstrează aprecierea critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi că are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Prima instanţă-a apreciat că, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului rezultă din următoarele probe: procesul verbal de cercetare la faţa locului (filele 6-11), planşele fotografice cuprinzând aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei (filele 13-28), Raportul de constatare medico-legal nr. 1322/111/168/2010 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină legală Bistriţa-Năsăud (filele 31-35), Raportul din 27 mai 2010 întocmit de Postul de Poliţie Mărişelu referitor la sancţionarea contravenţională a inculpatului (fila 86), însoţit de xerox copia unor procese-verbal de sancţionare contravenţională a inculpatului (filele 87-88), referatul cu propunerea de neînceperea urmării penale, întocmit de Poliţia Mărişelu în Dosarul nr. 2305/ P din 11 august 2009 în legătură cu o altă faptă de violenţă comisă de inculpat (filele 89-90), Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1+E2/3106/2011 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, referitor la examinarea medico-legală psihiatrică a inculpatului aflat la dosar (filele 127-128) însoţit de Avizul nr. 2/3106/2011 al Comisiei de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (fila 126), certificate de cazier judiciar (filele 72-73), xerocopia sentinţei penale nr. 1567 din 18 noiembrie 2001 a Judecătoriei Baia-Mare (filele 74-74), sentinţa penală nr. 124 din 10 aprilie 2000 a Tribunalului Maramureş (filele 78-81), decizia penală nr. 215/ A din 04 iulie 2000 a Curţii de Apel Cluj (filele 81-85), probe aflate în dosarul de urmărire penală. La aceste probe se adaugă declaraţiile părţilor vătămate, B.C. (filele 36) şi B.E.M. (filele 37-40), aflate în dosarul de urmărire penală, declaraţiile martorilor M.G.E. (fila 41 dosar de urmărire penal) şi (fila 238 dosar instanţă, B.F. (filele 45-48 dosar de urmărire penală şi fila 78 dosar instanţă), G.M. (f.49-50 dosar de urmărire penală şi f. 79 dosar instanţă), B.M. (filele 51-53 dosar de urmărire penală şi fila 81 dosar instanţă), I.A. (filele 54-55 dosar de urmărire penală şi fila 80 dosar instanţă), V.M. (fila 56 dosar de urmărire penală) şi L.I. (fila 57-59 dosar de urmărire-penală şi fila 110 dosar instanţă), Z.E.M. (fila 60 dosar de urmărire penală şi fila 38 dosar instanţă), G.A. (fila 111 dosar instanţă); C.A. (fila 139 - dosar instanţă), B.V. (fila 110 - dos. instanţă, referatul de evaluare, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud (filele 133-137 dosar instanţă).
În drept, prima instanţa a apreciat că, fapta săvârşită de inculpatul B.D.V. întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1), lit. c), C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.
Solicitarea inculpatul B.D.V. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., pusă în discuţie în şedinţa publică din 29 noiembrie 2011, nu a fost însuşită de instanţă.
În acest sens s-a apreciat că, leziunile multiple constatate pe corpul victimei au fost produse prin lovire repetată cu corpuri dure, altele cu ajutorul unui corp dur, tăietor înţepător şi prin compresiune cu mâna, concluzionându-se medico-legal că moartea victimei P.A. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecutivă asfixierii mecanice prin sugrumare.
Instanţa de fond a mai precizat că, în faţa instanţei inculpatul a recunoscut că şi-a bătut mama şi că a lovit-o cu scaunul de mai multe ori (fila 52, fila 218, fila 237). Inculpatul a recunoscut că şi-a lovit mama cu obiecte de mobilier, cu pumnii şi picioarele şi în faţa consilierului din cadrul Serviciului de Probaţiune, afirmând în cele din urmă că „a bătut-o foarte rău” (fila 136 dosarul instanţei de fond).
În consecinţă, s-a reţinut că inculpatul a prevăzut posibilitatea morţii victimei, rezultat pe care nu doar că la acceptat ci l-a şi urmărit, având în vedere multitudinea loviturilor aplicate acesteia şi faptul că în final a sugrumat-o prin compresiune cu mâna.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în urma examinării adresei nr. U/49708/PCCJ din 07 decembrie 2011, emisă de Penitenciarul Gherla (fila 68) şi a adresei nr. D/42708/PBMMM din 16 decembrie 2011, emisă de Penitenciarul Baia Mare (fila 182) rezultă că inculpatul B.D.V. s-a liberat condiţionat la data de 06 mai 2008 din Penitenciarul Baia Mare, cu un rest neexecutat de 849 zile închisoare, din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată de Judecătoria Baia Mare prin sentinţa penală nr. 1567/2001, pronunţată în Dosarul nr. 6343/1999.
Prin sentinţa penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, i-a fost aplicată inculpatului B.D.V. pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, urmare a contopirii pedepselor de: 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1121/2000 a Judecătoriei Baia Mare, 11 ani închisoare aplicată de Tribunalul Maramureş şi 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 857/2000 a Judecătoriei Baia Mare.
Instanţa de fond a mai reţinut că, în operaţiunea de contopire efectuată prin sentinţa penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, a intrat şi pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., stabilită inculpatului prin sentinţa penală nr. 124 din 18 aprilie 2000 a Tribunalului Maramureş (filele 76-85 dosar de urmărire penală).
S-a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea dedusă judecăţii în prezentul dosar, în termenul de încercare al liberării condiţionate din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, deci în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru considerentele relevate, instanţa de fond a dispus conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.D.V., din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.
Procedând la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, circumstanţele săvârşirii ei, urmările cauzate şi persoana inculpatului.
Raportat la probele existente la dosar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit anterior o altă infracţiune de omor, comisă de asemenea asupra unei femei în vârstă, căreia i-a aplicat lovituri repetate în cap cu „sucitorul şi cu ciocanul” (potrivit menţiunilor din considerentele sentinţei penale nr. 124/2000 a Tribunalului Maramureş - fila 78, dosar de urmărire penală).
Din certificatul de cazier judiciar (filele 72-73 - dosar de urmărire penală) şi datele furnizate de Penitenciarul Gherla (fila 68 - dosarul instanţei de fond), instanţa reţine că inculpatul a fost condamnat în mai multe rânduri şi pentru infracţiuni de furt calificat.
Este de adăugat că după liberarea din Penitenciar, inculpatul şi-a stabilit domiciliul la mama sa - victima P.A., pe care a agresat-o în mod repetat, a alungat-o din locuinţa sa şi a ameninţat-o. Din aceste motive, astfel cum rezultă din Raportul emis la data de 27 mai 2010 de Postul de Poliţie Mărişelu, victima P.A. a sesizat în mod repetat organele de poliţie cu privire la comportamentul violent al inculpatului la data de 11 august 2009 şi de 01 februarie 2010 (fila 86 - dosar de urmărire penală). De asemenea, organele de poliţie au fost sesizate şi de partea vătămată B.E.M., care de asemenea, la data de 19 februarie 2010, s-a plâns referitor la comportamentul inculpatului faţă de victima P.A.. în urma acestei sesizări inculpatul a fost sancţionat contravenţional (f. 87-88 - dos. de urm. penală). în fine, Postul de Poliţie Mărişelu a fost sesizat referitor la comportamentul violent al inculpatului şi de concubina acestuia - T.T.S., care în cuprinsul plângerii a relatat că în ziua de 06 august 2009 a fost agresată şi lovită de cesta cu pumnii peste faţă şi corp, ulterior fiind internată în spital (f. 89 - dos. de urm. penală).
Având în vedere că inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii după comiterea unei alte infracţiuni de omor, comportamentul său violent, dovedit prin probele administrate în cauză şi statutul său de recidivist, instanţa a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa maximă a închisorii prevăzută de lege.
Aşa fiind, instanţa a dispus condamnarea inculpatului B.D.V. la pedeapsa de 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. c) C. pen. art. 37 lit. a) C. pen.
Conf. art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată privind restul neexecutat de 849 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în Dosar nr. 6343/1999 şi s-a contopit acest rest neexecutat cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul B.D.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor în conţinutul prevăzut de art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen.
La aplicarea pedepsei accesorii s-a avut în vedere natura şi gravitatea faptei comisă de inculpat, dar şi datele care caracterizează persoana acestuia.
Conf. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv, începând cu data de 09 martie 2011 la zi. Sub acest aspect este de precizat că în faza de urmărire penală inculpatul a fost arestat în lipsă/mandatul de arestare preventivă fiind pus în executare la data de 09 martie 2011 (f. 98 - 100 dos. de urm. penală şi f. 113 - 114 dos. de urm. penală).
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, având în vedere hotărârea de condamnare pronunţată împotriva sa. Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus preluarea de probe biologice de la inculpat.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a luat act că părţile vătămate B.E.M., B.A. şi B.C., care s-au prezentat în instanţă, au declarat că nu se constituie părţi civile. Referitor la celelalte părţi vătămate citate în cauză s-a reţinut că nu au formulat pretenţii civile în cauză, aceste fiind plecate în străinătate (fila 215 şi fila 59 dosarul instanţei de fond).
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a lamei de cuţit ridicate de la locuinţa victimei în faza de urmărire penală. Cu privire la acest obiect, instanţa reţine că a aparţinut inculpatului, potrivit declaraţiei acestuia (fila 149 - dosarul instanţei de fond).
De asemenea, la luarea măsurii confiscării s-a avut în vedere că pe corpul victimei au fost găsite şi leziuni care s-au putut produce şi cu un corp tăietor înţepător.
Apreciind că nu servesc soluţionării cauzei, instanţa de fond a dispus restituirea către părţile vătămate a obiectelor ridicate de la locuinţa victimei în cursul urmăririi penale, obiecte despre care inculpatul a precizat că nu-i aparţin, respectiv: mătură, plici, lăcat, belciug, coc, cuţit, pătură şi 2 sule).
De asemenea, s-a restituit inculpatului şapca cu inscripţia „D.”, ridicată în cursul urmăririi penale, despre care a afirmat că-i aparţine.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal inculpatul B.D.V., solicitând instanţei de prim control judiciar schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte. în subsidiar dacă instanţa de control judiciar va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii să-i fie redusă pedeapsa aplicată considerând că aceasta este mult prea mare.
Prin decizia penală nr. 66/ A din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.D.V. împotriva sentinţei penale nr. 24 din 5 martie 2012 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Potrivit articolului 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant timpul arestului preventiv, începând cu data de 09 martie 2011 lăzi.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, pentru avocat P.I.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocaţial.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Instanţa de fond, în urma analizării unui material probator extrem de vast, a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că inculpatul B.D.V., în noaptea de 22 spre 23 mai 2010, pe fondul unor relaţii conflictuale cu victima P.A., mama sa, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri după care a sugrumat-o fapt ce a dus la decesul acesteia.
S-a apreciat că, această stare de fapt reiese fără putinţă de tăgadă din declaraţiile inculpatului care a recunoscut că avea o relaţie conflictuală cu mama sa la care a domiciliat după ce a fost liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 11 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru comiterea unei infracţiuni de omor, stare generată de sumele de bani insuficiente pe care le primea de la aceasta. De asemenea, inculpatul a mai arătat că în seara zilei de 22 mai 2010, nemulţumit de faptul că victima nu a reuşit să obţină bani cu împrumut i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, negând doar faptul că ar fi sugrumat-o.
S-a mai reţinut că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că la data, 22/23 mai 2010, la locuinţa victimei nu se afla decât inculpatul care ulterior comiterii faptei a şi părăsit domiciliul luând un taxi care l-a transportat până în municipiul Bistriţa, apoi trenul până în localitatea Beclean şi în continuare până în Timişoara, inculpatul părăsind apoi teritoriul României şi deplasându-se în Grecia. Acest traseu al inculpatului a fost confirmat de martorii L.I., de taximetristul C.A., de martorii G.M. şi A.A. cu care inculpatul s-a întâlnit în gara CFR Bistriţa şi cărora le-a declarat că urmează să meargă la lucru în Spania.
La câteva zile după plecarea inculpatului, intrigaţi de faptul că victima nu mai apare pe scaunul din faţa casei aşa cum făcea de obicei în fiecare zi vecinii acesteia s-au alarmat, martora B.M. deplasându-se la locuinţa acesteia şi constatând că uşa este asigurată cu lacăt şi că în ferestre sunt atârnate textile care împiedică vizibilitatea spre interiorul locuinţei.
Uitându-se mai atent soţul acestei martore, numitul B.V., a observat o mână a victimei şi văzând că aceasta nu răspunde au anunţat-o pe martora B.E.M. care a sosit la locuinţa victimei împreună cu fiul ei, martorul M.G. care a spart lacătul aflat pe uşa de acces în locuinţă şi pătrunzând înăuntru a observat victima care era decedată.
Raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină legală Bistriţa Năsăud a concluzionat că moartea victimei P.A. a fost violentă datorându-se insuficienţei respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice prin sugrumare. Pe corpul victimei au fost observate numeroase leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu corp tăietor înţepător şi prin compresiune cu mâna. Astfel, victima prezenta echimoze pe aproape întreaga suprafaţă a corpului, leziunile fiind amplu prezentate şi uşor de observat din fişele foto existente, precum şi din planşele de la filele 25-27, 17, 18 şi 19 din dosarul de urmărire penală.
S-a mai reţinut că, declaraţiile inculpatului în faza de urmărire penale şi cu ocazia cercetării judecătoreşti au fost oscilante şi inconsecvente, reieşind însă fără putinţă de tăgadă că acesta în seara de 22 mai 2010 i-a aplicat lovituri mamei sale. Iniţial inculpatul a recunoscut că i-a aplicat lovituri victimei cu un scaun lovituri în picior şi în umăr arătând că în dimineaţa zilei următoare când s-a trezit victima era în viaţă oferindu-i chiar o cafea însă fiind refuzat. Apoi şi-a completat declaraţia arătând că dimineaţa când s-a trezit a observat că mama sa era căzută la podea, a ridicat-o şi a aşezat-o din nou în pat. Cu ocazia întocmirii referatului de evaluare în faţa consilierului din cadrul Serviciului de Probaţiune inculpatul a afirmat că şi-a lovit mama cu obiecte de mobilier, cu pumnii şi picioarele bătând-o foarte rău.
Starea conflictuală dintre inculpat şi victimă a rezultat atât din declaraţiile inculpatului cât şi din declaraţiile părţilor vătămate B.C., B.E.M., B.A., din depoziţiile martorilor L.I., B.F., G.M. şi B.M.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că vinovăţia inculpatului este dovedită fără putinţă de tăgadă rezultând din coroborarea judicioasă a probelor administrate în faza de urmărire penală şi cu ocazia cercetării judecătoreşti.
Cu privire la solicitarea inculpatului prin apărătorul desemnat din oficiu de schimbare a încadrării juridice reţinută în sarcina inculpatului, din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în lovituri cauzatoare de moarte s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, întrucât elementul subiectiv care diferenţiază cele două infracţiuni este intenţia care în cazul infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen. este praeter intenţia, respectiv intenţia depăşită, în timp ce în cazul infracţiunii de omor inculpatul acţionează cu intenţie, fie ea directă fie indirectă.
Instanţa de prim control judiciar a avut în vedere că infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte presupune că lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă-moartea victimei-i se atribuie făptuitorului pe baza culpei prin alte cuvinte, inculpatul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut dar a crezut că nu se va. produce, fie că nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă.
Poziţia subiectivă a inculpatului - intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală ori intenţia de a ucide-se stabileşte în fiecare caz ţinându-se seama de instrumentul folosit de inculpat, zona corpului unde au fost aplicate loviturile, numărul acestora, intensitatea lor, precum şi toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta.
Din datele concrete ale cauzei, din multitudinea leziunilor pe care le prezenta corpul victimei şi natura acestora, instanţa de apel a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei deoarece a aplicat numeroase lovituri în diferite zone ale corpului unei persoane în etate cauzându-i leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală prevăzând faptul că lovirea în mod repetat a victimei ar putea duce în cele din urmă la decesul acesteia.
În drept, instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cum în mod corect a dispus instanţa fondului.
S-a mai reţinut că, inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea unei alte infracţiuni de omor a cărei victimă a fost tot o femeie în vârstă a cărui deces a survenit urmare a aplicării unor lovituri repetate cu corpuri contondente. Inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie în termenul de încercare a liberării condiţionate din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare rămânând un rest neexecutat de 849 zile de închisoare.
Faţă de această situaţie, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului, a fost just individualizată având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, relaţiile de rudenie dintre victimă şi inculpat, atitudinea inculpatului pe parcursul întregului proces penal, comportamentul extrem de violent al acestuia, antecedentele penale, împrejurarea că a fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracţiuni de omor aflându-ne în prezenţa unei recidive post condamnatorii speciale.
De asemenea, s-a mai apreciat că această pedeapsă ar putea fi aptă să contribuie la reeducarea inculpatului şi să prevină comiterea de noi infracţiuni.
Totodată, s-a mai reţinut că, în mod corect şi legal s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de 849 de zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Constatând că nu există motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii apelate, instanţa de apel a respins ca nefondată calea de atac declarată de inculpat.
Constatând că temeiurile de arestare avute în vedere la momentul luării şi menţinerii acestei măsuri subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată şi de ia executarea unei eventuale pedepse ce i-ar putea fi aplicată, instanţa de apel a reţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu data de 9 martie 2011 la zi, conform dispoziţiilor art. 88 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.D.V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reducerea pedepsei, considerând că aceasta excesiv de severă, având în vedere starea precară a sănătăţii sale.
Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a încălca legea penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei este realizată numai de instanţa de judecată, fiind un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse care urmează să fie efectiv aplicată pentru infracţiunea comisă, cu respectarea limitelor speciale prevăzute de lege, minime şi maxime prevăzute de lege şi chiar cu depăşirea acestor limite în cazul constatării cauzelor de agravare sau de atenuare.
Pe de altă parte, ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., care este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 25 ani închisoare - şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. se situează la limita maximă prevăzută de textul incriminator, la stabilirea acesteia instanţa de fond în mod corect ţinând seama de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. şi răspunde principiului proporţionalităţii, în raport cu gradul concret de pericol social al faptei prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viaţă al persoanei şi cu datele personale ale inculpatului, fiind de natură a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
La stabilirea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptei. Aşa cum rezultă din Raportul de Constatare Medico - Legal nr. 1322/111/168/2010 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, rezultând că inculpatul a exercitat violenţe deosebite asupra victimei, aplicându-i lovituri fără să ţină seama că aceasta era mama sa, care se afla la o vârstă înaintată şi avea o stare de sănătate precară. Victima a suferit multiple leziuni la nivelul piramidei nazale, pe membrele superioare şi inferioare şi pe cap, majoritatea echimoze, plagă la tibia piciorului stâng, ce s-au putut produce cu corp dur, cu corp tăietor-înţepător (probabil cuţit) ceea ce dovedeşte faptul că aceasta a fost agresată în mod repetat de inculpat, urmarea produsă fiind decesul victimei.
De asemenea, se constată că atât instanţa de, cât şi instanţa de apel au evaluat în mod corect şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfăşurării procesului penal, iniţial a recunoscut că i-a aplicat lovituri victimei cu un scaun, apoi în picior şi în umăr, arătând că în dimineaţa zilei următoare când s-a trezit victima, aceasta era în viaţă, oferindu-i chiar o cafea, însă a fost refuzat. Apoi şi-a completat declaraţia arătând că, dimineaţa când s-a trezit a observat că mama sa era căzută la podea, a ridicat-o şi a aşezat-o din nou în pat.
Cu ocazia întocmirii referatului de evaluare în faţa consilierului din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud inculpatul a recunoscut că a aplicat mai multe lovituri asupra mamei sale cu diverse obiecte de mobilier, cu mâinile şi picioarele, recunoscând astfel că a bătut-o foarte rău (fila 136 din dosarul instanţei de fond).
De asemenea, anterior comiterii faptei inculpatul a avut permanent un comportament violent faţă de mama sa, agresând-o şi ameninţând-o în mod repetat, atunci când aceasta refuza să-i dea bani sau să se împrumute de bani de la cunoştinţe pentru el, aspecte ce rezultă chiar din declaraţiile inculpatului, ale părţilor vătămate B.C., B.E.M., B.A., ale martorilor L.I., B.F., G.M. şi B.M.
De asemenea, din procesul-verbal de efectuare a unor investigaţii întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud din data de 27 mai 2010 (fila 2 din dosarul de urmărire penală), precum şi din Raportul întocmit de Postul de Poliţie Mărişelu (fila 86 - dosar de urmărire penală) din care rezultă că victima P.A. a sesizat organele de poliţie cu privire la comportamentul violent al inculpatului, la data de 11 august 2009 şi de 01 februarie 2010.
Totodată, organele de poliţie au fost sesizate şi de partea vătămată B.E.M., care la data de 19 februarie 2010, a reclamat modul în care se comporta inculpatul faţă de mama sa, victima P.A..
Pe de altă parte, s-a mai ţinut seama şi de comportamentul inculpatului după săvârşirea faptei, care a abandonat victima, a închis cu lacătul pe dinafară uşa imobilului în care locuia împreună cu mama sa şi a acoperit geamurile cu pături şi feţe de masă şi a plecat imediat din localitatea de domiciliu în străinătate, luând măsuri de prevedere pentru a nu fi descoperită fapta înainte de a reuşi să părăsească ţara, încercând astfel să scape de răspundere penală.
De asemenea, instanţele au mai avut în vedere şi faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, din certificatele de cazier judiciar ataşate la dosar rezultând că a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracţiuni de omor a cărei victimă a fost tot o femeie în vârstă, decesul acesteia survenind urmare aplicării unor lovituri repetate cu corpuri contondente, precum şi a unor infracţiuni de furt.
Astfel, inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare a liberării condiţionate din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare - rămânând un rest neexecutat de 849 zile de închisoare.
De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere şi starea de sănătate precară a inculpatului, atestată de Raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1+E2/3106/ 2011 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (filele 127-129), care a fost „Avizat” de Comisia de Avizare şi Control din cadrul acestui Institut (fila 126), din care rezultă că acesta prezintă „diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat”.
Faţă de aceste considerente, se constată că în cauză, cuantumul pedepsei aplicat inculpatului a fost corect individualizat, astfel că în mod justificat, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat că nu există temeiuri pentru reducerea lui.
Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.V., apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2011 la data de 29 mai 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.V., împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2011 la data de 29 mai 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1812/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1830/2012. Penal → |
|---|
