ICCJ. Decizia nr. 1830/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1830/2012

Dosar nr. 4168/116/2011

Şedinţa publică din 29 mai 2012

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală în Dosarul nr. 4168/116/2011, în baza art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata D.F. la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani.

În baza art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 3 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a dispus ca inculpata D.F. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.

A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii si arestării preventive de la 24 august 2011 la zi.

A fost respinsă cererea formulata de inculpaţii A.T. şi A.D., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 in infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

A fost respinsă cererea inculpatului A.T. de schimbare a încadrării juridice din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 alin. (1) C. pen.

A fost admisă - cererea formulată de inculpatul A.T. de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 in art. 329 alin. (2) C. pen.

În baza art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A.T. la 1 an închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. pen. şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) pe o durata de 2 ani.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul. A.T. la 2 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) pe o durata de 2 ani.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul A.T. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului A.T. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi pană la terminarea executării pedepsei.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului A.T. şi în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reţinerii si arestării preventive de la 22 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnat pe inculpatul A.D. la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin 7 C. pen. şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A.D. la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. si art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A.D. la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani.

În-baza art. 71 C. pen i s-a interzis, inculpatului A.D. „exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe si până la terminarea executării pedepsei.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului A.D. şi in baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii si arestării preventive de la 22 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata V.F.E. la 1 an închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹alin 7 C. pen. si art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata V.F.E. la 1 an închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. si art. 74-76 C. pen. a fost condamnată inculpata V.F.E. la 1 an închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a dispus ca inculpata V.F.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei V.F.E. sub supraveghere, pe 6 durata de 3 ani, ce constituie termen de încercare, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata V.F.E. să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul Călăraşi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

- să comunice si să justifice schimbarea locului de munca;

- să comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 si 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei V.F.E. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe si pana la terminarea executării pedepsei, iar in baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse accesorii.

S-a dedus din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii si arestării preventive de la 24 august 2011 la zi.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei V.F.E., de sub puterea mandatului de arestare preventive nr. 217/ UP din 25 august 2011 emis de Tribunalul Bucureşti, dacă nu este arestată în alta cauză.

Au fost admise, în parte, cererile de despăgubiri civile, formulate de părţile civile V. (L.) G.N., B.A.M., V.G.P., A.C.F., I.M.

A fost obligată inculpata D.F. către partea civila V. (L.) G.N. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale.

A fost obligată inculpata D.F. către partea civilă B.A.M. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii V.F., A.D., D.F., în solidar, către partea civilă V.G.P. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii A.D. si D.F., in solidar, către partea civila A.C.F. la plata sumei de 10 000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii A.D. si D.F., în solidar, către partea civila I.M. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza. art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii D.F., A.D., A.T. si V.F.E. la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.LI.C.O.T. - Structura Generală - din 17 octombrie 2011 au fost trimişi în judecată inculpaţii D.F., V.F.E., A.D. şi A.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003.

În fapt, s-a reţinut de către prima instanţă că la data de 29 ianuarie 2009, ofiţerii din cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate - Direcţia de Combatere a Traficului de Persoane - Serviciul de Combatere a Traficului de Minori şi Organe, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor tinere din judeţele Constanţa şi Călăraşi, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin promisiuni de facilitare a obţinerii unor locuri de muncă în Grecia si Spania, dar, odată ajunse în ţara de destinaţie, tinerele au fost obligate să practice prostituţia.

Astfel, tinerele erau racolate din judeţele Călăraşi şi Constanţa, de regulă din familii sărace, fără venituri, de către inculpaţii V.E., A.D. sau A.T. şi soţia acestuia A.I.O., care le promiteau că le facilitează obţinerea unor locuri de muncă bine plătite în Grecia sau în Spania. Aceştia se ocupau şi de obţinerea declaraţiilor notariale prin care părinţii victimelor minore îşi dădeau consimţământul ca acestea să călătorească împreună cu inculpaţii şi pe care îi asigurau că fetele vor desfăşura o activitate decentă şi că vor trimite sumele de bani obţinute în ţară.

Au existat şi cazuri în care tinerele au fost trecute fraudulos frontiera de stat dintre România si Bulgaria de către traficanţii care cereau în schimb favoruri sexuale pentru ei sau pentru şoferii autovehiculelor cu care circulau. Cheltuielile efectuate cu ocazia deplasării din România în Grecia erau suportate de inculpaţi şi recuperate apoi din veniturile obţinute de victime din activitatea de prostituţie.

Fetele erau transportate până în Grecia de inculpatul S.M.D. împreună cu inculpaţii A.D. sau V.G., care acţionau atât în ţară cât şi în Grecia, victimelor li se reţineau documentele de identitate, erau cazate în apartamente deţinute de traficanţi, iar apoi erau trimise să practice prostituţia în diferite bordeluri din Atena sau alte oraşe sub stricta supraveghere a inculpatei D.F.

Inculpatul S.M.D. era cel care reuşea să scoată minorele din ţară, fără acordul părinţilor acestora sau fără documente legale, având relaţii strânse cu unii lucrători vamali.

Înainte de a ajunge la bordel, tinerele erau prezentate inculpatei D.F., zisă „tanti F. ”, care controla întreaga activitate de practicare a prostituţiei şi hotăra, după ce mai întâi le evalua din punct de vedere fizic, în care dintre bordelurile din Atena va lucra fiecare fată.

În aceste bordeluri se „lucra” în două ture, iar sumele de bani obţinute de victime de la clienţi se împărţeau între inculpaţi astfel: jumătate din sumă era încasată de inculpata D.F. care ţinea evidenţa tuturor clienţilor cu care fetele întreţineau raporturi sexuale, o parte era încasată de inculpatul D.S., acesta fiind cel care le transporta pe tinere cu un scuter de la. locul de cazare până la bordelul în care erau repartizate, iar cealaltă parte era primită de traficantul care se ocupa de tânăra respectivă. De asemenea, membrii grupării, în special inculpaţii A.D. şi D.F., se ocupau şi de procurarea de documente de identitate pentru victimele minore, pentru ca acestea să poată lucra în bordelurile din Grecia. O parte din sumele de bani obţinute de traficanţi erau trimise în ţară prin serviciile sistemelor de curierat electronic „W.” si „M.”, de cele mai multe ori chiar de către tinerele exploatate, iar altă parte era adusă în ţară chiar de traficanţi.

Au fost identificate şi audiate patru persoane, respectiv: D.F., V.F.E., A.D. şi A.T., faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală.

Astfel, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor tinere din judeţele Constanţa şi Călăraşi, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin promisiuni de facilitare a obţinerii unor locuri de muncă în Grecia şi Spania, dar, odată ajunse în ţara de destinaţie, tinerele au fost obligate să practice prostituţia.

1. Inculpata D.F. era liderul acestui grup infracţional care în perioada 2008 - 2009 a coordonat activitatea de prostituţie a victimelor în Grecia, tinerele racolate de ceilalţi membri ai grupării, fiind analizate în primă fază din punct de vedere fizic de către inculpată, care ulterior hotăra în ce bordel va lucra fiecare fată. De asemenea, aceasta a coordonat activitatea tinerelor în mai multe bordeluri din Atena împreună cu un cetăţean grec pe nume „S.” care se ocupa de procurarea documentelor de identitate false pentru tinerele minore. Toate aceste activităţi infracţionale erau desfăşurate de inculpată în schimbul unor sume de bani stabilite pentru fiecare fată.

Astfel, partea vătămată V.G.N. a fost racolată la vârsta de 17, ani, în cursul lunii noiembrie 2007 de către V.G. şi V.C., iar la data de 24 martie 2008 a fost transportată de inculpaţii V.G. şi A.D. şi exploatată sexual în Grecia, imediat după împlinirea vârstei de 18 ani.

Despre inculpata D.F., partea vătămată a declarat că în data de 7 octombrie 2008, după ce a ajuns în Grecia împreună cu V.G. si A.D., a fost aşteptată de inculpată şi soţul acesteia, care i-au condus la un apartament închiriat pe numele său, compus din două camere, bucătărie si baie. Odată ajunşi în locaţia respectivă, inculpata D.F. i-a explicat victimei ce urma să facă începând chiar de a doua zi, adică să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, în două ture, între orele 9,30 si 16,30, iar cea de-a doua tură între orele 17,00 si 23,00. Pentru fiecare tură inculpata urma să primească suma de 50 de euro.

A doua zi, victima a fost repartizată de către inculpata D.F., zisă „tanti F. ” la bordelul nr. 69, situat pe strada F. din Atena, unde aceasta a practicat prostituţia până în luna ianuarie 2009.

De asemenea, inculpata D.F. era cea care, dacă una dintre tinere nu era aleasă de clienţii din bordeluri o perioadă mai mare de timp, îi sfătuia pe traficanţi să o vândă la albanezi, cunoscuţi ca fiind persoane violente, care, de asemenea exploatau sexual fete în bordelurile din Atena.

Partea vătămată a mai arătat că, în cursul lunii noiembrie 2008, V.G. a plecat în România cu suma de 3.000 euro, iar în cursul lunii decembrie 2008, cu suma de 5.000 euro reprezentând o parte din sumele de bani obţinute de aceasta din practicarea prostituţiei.

Din declaraţia părţii vătămate B.A.M. (minoră) a rezultat că în cursul lunii octombrie 2008, a fost racolată de V.G., care i-a propus să meargă în Grecia în scopul practicării prostituţiei.

Deşi nu a fost de acord, acesta a ameninţat-o spunându-i că va face rău familiei sale. în aceeaşi seară, victima a dormit la domiciliul lui V.G., iar spre seară aceasta a sunat o femeie căreia i s-a adresat cu apelativul „tanti F.” şi căreia i-a spus că a luat minora şi că urmează ca a doua zi să vină cu ea la Constanţa să o vadă. Cu aceeaşi ocazie, V.G. i-a spus părţii vătămate că tanti F. este asociată cu un cetăţean grec pe nume „S.”, la bordelurile din Atena unde urma să lucreze si aceasta.

Victima a fost transportată de V.G. până la Atena, unde a fost cazată într-un apartament, în care locuia împreună cu partea vătămată V.G.

În seara în care au ajuns, V.G. a sunat-o pe aceeaşi tanti F., respectiv inculpata D.F., care a sosit la scurt timp în apartament şi care i-a spus că va merge să practice prostituţia în bordelul nr. 40, de pe strada F.

În aceleaşi împrejurări, inculpata i-a spus că de la fiecare client cu care urma să întreţină raporturi sexuale va primit 20 de euro şi că nu trebuie să stea mai mult de 10 minute cu fiecare client. De asemenea, inculpata i-a spus că urmează să lucreze în două ture, respectiv prima tură de la 0,9 - 17,00 iar cea de a doua tură de la 17,00 la 23,00.

După o perioadă în care a practicat prostituţia, în data de 24 decembrie 2008 partea vătămată B.A.M., împreună cu V.G. au încercat să fugă din apartamentul închiriat de V.G. pe numele inculpatei D.F., dar ulterior au fost sunate de aceasta din urmă care le-a ameninţat şi le-a cerut să se întoarcă.

Partea vătămată B.A.M. a declarat că pentru fiecare tură lucrată era obligată să-i dea inculpatei D.F. suma de 50 de euro, existând zile în care tinerele erau obligate să lucreze două ture, iar inculpata primea 100 de euro de la fiecare.

La data de 02 ianuarie 2009 victima a refuzat să mai întreţină raporturi sexuale cu clienţii, dar supraveghetoarea de bordel a sunat-o pe „tanti F.”.

La scurt timp, inculpata a luat legătura telefonic cu partea vătămată B.A.M., avertizând-o să nu se mai plângă, întrucât este posibil ca un client să. cheme poliţia.

Văzând că refuză să se mai întâlnească cu clienţii, partea vătămată a fost dusă acasă cu scuterul de către inculpatul D.S., nepotul inculpatei D.F.

Pentru că a fost lovită şi ameninţată de V.G., în aceeaşi zi victima B.A.M. a fost nevoită să meargă la inculpata D.F., să-şi ceară iertare şi să o roage să o primească din nou la bordel. Aceasta a repartizat-o la un alt bordel şi a avertizat-o că-i urmăreşte toate greşelile pe care le va face.

La data de 4 ianuarie 2009 partea vătămată B.A.M. a refuzat din nou să lucreze, iar inculpata D.F. a ameninţat-o şi i-a propus lui V.G. să o vândă albanezilor, spunându-i că le aduce numai necazuri.

Din declaraţia părţii vătămate V.G.P. a rezultat că în cursul lunii iunie 2008, în timp ce se întorcea din Spania, a cunoscut-o pe inculpata V.F.E., care i-a spus că este din Călăraşi ca şi ea şi că în Spania s-a ocupat cu prostituţia.

După aproximativ două săptămâni, a fost sunată de către aceasta care a întrebat-o dacă vrea să meargă în Grecia întrucât soţul său V.G. are o spălătorie chimică şi are nevoie de forţe de muncă.

La sfârşitul lunii octombrie 2008 victima a fost transportată de V.G. până la Atena si cazată într-un apartament unde se mai aflau şi alte tinere. La plecarea din România V.G. i-a spus părţii vătămate cu ce urma să se ocupe în Grecia, adică cu prostituţia şi ea a fost de acord să plece. A doua zi, s-au întâlnit cu inculpata D.F. care a evaluat-o din punct de vedere fizic şi care i-a spus că va lucra într-un bordel între orele 9,45 - 16,45 urmând să-i plătească suma de 50 de euro pe zi pentru o tură, iar dacă lucra două ture să-i dea suma de 100 de euro.

Partea vătămată V.G.P. a fost repartizată de „tanti F.” la bordelul, în care fetele erau în permanenţă supravegheate de o femeie mai în vârstă, care era sunată de mai multe ori pe zi de inculpata D.F. pentru a întreba câţi clienţi a avut fiecare. De asemenea, inculpata le suna personal pe fete pentru a le întreba câte ture au lucrat şi câţi clienţi au avut.

În toată perioada în care partea vătămată V.G.P. a practicat prostituţia, V.G. i-a dat din banii obţinuţi de la clienţi 50 de euro şi i-a cumpărat mai multe obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 30 de euro.

Din declaraţia părţii vătămate A.C.F. (minoră) a rezultat că în cursul lunii august 2008, întrucât nu se mai înţelegea cu părinţii ei, prin intermediul fratelui său, R.P., l-a cunoscut pe inculpatul A.D., care s-a oferit să o ajute să-şi găsească un loc de muncă în Grecia. întrucât la acea dată victima era minoră, inculpatul A.D. a luat legătura cu inculpatul S.M.D. care s-a oferit să o ajute la trecerea frontierei.

La data de 14 august 2008, partea vătămată a plecat spre Grecia împreună cu S.M. şi cu fratele său R.P. întrucât inculpatul S.M. a discutat cu unul dintre vameşii bulgari, victimei nu i-a fost cerut nici un act de identitate la trecerea frontierei.

În Atena au fost aşteptaţi de inculpatul A.D., care a preluat-o pe partea vătămată şi a dus-o la locuinţa sa din strada Filis, locuinţă în care se mai aflau încă 4 tinere care se prostituau în folosul aceluiaşi inculpat. A doua zi, inculpatul a luat legătura cu o femeie căreia i se adresa cu apelativul „tanti F.” şi care a repartizat-o pe partea vătămată în bordelul.

După aproximativ o săptămână, în apartamentul în care era cazată victima A.C.F. a venit inculpata D.F., care şi-a manifestat dorinţa să o vadă şi i-a spus că se va ocupa şi de ea aşa cum se ocupă de fiecare fată care lucrează în bordeluri şi că la fiecare tură lucrată trebuie să-i dea suma de 50 de euro. Partea vătămată a arătat că, începând cu acea zi inculpata venea periodic în locuinţa respectivă pentru a-şi încasa sumele de bani obţinute de fiecare fată.

Partea vătămată A.C.F. a lucrat o perioadă de 3 luni în bordelul respectiv după care a fost mutată de inculpata D.F. într-un alt bordel. Aceasta era transportată de acasă până la bordel cu un scuter de nepotul inculpatei D.S., care avea şi rolul de a le supraveghea pe tinere pentru ca acestea să nu meargă în altă parte.

Victima a arătat că a practicat prostituţia în folosul inculpatului A.D. o perioadă de 6 luni, iar în data de 10 februarie 2009 a reuşit să fugă.

De asemenea, partea vătămată I.M. (minoră) a arătat că în cursul anului 2008 i-a cunoscut pe numiţii „C.” şi M.B., care au întrebat-o în mai multe rânduri dacă vrea să meargă în Grecia pentru a munci într-un magazin. întrucât era minoră, victima a fost sfătuită de cei doi să nu le spună nimic părinţilor săi, pentru că o vor ajuta ei să treacă frontiera, iar în Grecia îi vor face un act de identitate fals.

La data de 08 mai 2008 au plecat toţi trei spre Grecia, cu un autocar condus de numitul „C.”, care, în schimbul trecerii părţii vătămate minore în Bulgaria fără declaraţie notarială de consimţământ de la părinţi, i-a cerut acesteia să întreţină raporturi sexuale cu el, chiar în autocar. Din Bulgaria până în Grecia tânăra a stat ascunsă în locul amenajat special pentru odihna şoferului, pentru a nu fi depistată de lucrătorii vamali.

Odată ajunşi în Grecia, „C.” şi M.B. i-au spus părţii vătămate că urmează să practice prostituţia în bordelurile din Atena, pentru a achita şi contravaloarea deplasării ei din România în Grecia.

După trei zile, cei doi au vândut-o pe tânără inculpatului A.D. cu suma de 2.500 euro, urmând să practice prostituţia în folosul acestuia.

La început, inculpatul i-a spus că în bordel există o femeie pe nume „tanti F.” de care trebuie să se ascundă, pentru a nu plăti taxa de bordel, însă, apoi i-a fost prezentată acesteia, iar A.D. i-a comunicat faptul că din acea dată trebuia să-i dea acesteia suma de 50 de euro pentru fiecare tură lucrată.

De asemenea, partea vătămată I.M. a arătat că inculpata D.F. era cea care repartiza fetele în bordeluri şi stabilea câte ture să lucreze fiecare.

2. Inculpata V.F.E. - în cursul anului 2008 a racolat-o pe numita V.G.P., a găzduit-o în locuinţa sa pe victima minoră B.A.M. (minoră) înainte de a pleca în Grecia şi l-a sprijinit pe soţul său în activitatea de exploatare a victimelor, a fost beneficiara unor sume de bani provenite din traficul de persoane, a încercat să determine familiile victimelor să-şi retragă declaraţiile.

Din declaraţia părţii vătămate V.G.P., rezultă că în cursul lunii iunie 2008, în timp ce se întorcea din Spania a cunoscut-o pe inculpata V.F.E., care i-a spus că este din Călăraşi ca şi ea şi că în Spania s-a ocupat cu prostituţia.

La sfârşitul lunii octombrie 2008, victima a fost transportată de V.G. până la Atena şi cazată într-un apartament unde se mai aflau şi alte tinere şi exploatată sexual în bordelurile din Atena de către V.G. şi inculpata D.F. Din declaraţia ei rezultă că înainte de a ieşi din România V.G. i-a spus acesteia că în Grecia urma să se prostitueze, lucru cu care ea a fost de acord.

Martora V.F. a declarat faptul că, în cursul lunii septembrie 2008; fiica sa, partea vătămată V.G.P., a venit acasă însoţită de o femeie care s-a prezentat E., care i-a spus că soţul său si soacra sa au o spălătorie chimică în Grecia, unde mai are două fete angajate, dar mai are nevoie de încă una_; Inculpata i-a spus martorei că s-a gândit la fiica sa, întrucât aceasta îi spusese că are un copil şi nu are venituri să-l crească. Cu acea ocazie, martora i-a spus inculpatei V.E. că dacă este un lucru cert şi serios este de acord ca fiica sa să plece, iar inculpata i-a promis că îi va trimite o copie după contractul de muncă în momentul angajării sale în Grecia.

După trei zile, într-o dimineaţă, în jurul orelor 04,00 martora a coborât în stradă împreună cu fiica sa, V.G.P., unde se afla inculpata V.F., la volanul unui autoturism aflându-se soţul acesteia, V.G.. După ce a ajutat-o să-şi pună bagajele în portbagaj, partea vătămată a plecat cu V.G. spre Grecia.

De asemenea, inculpata a găzduit-o în locuinţa sa pe victima minoră B.A.M. înainte de a fi transportată în Grecia de soţul său, V.G., care ulterior a exploatat-o sexual în bordelurile din Atena. Pe de altă parte, inculpata a fost beneficiara unor sume de bani pe care soţul său, V.G. le-a obţinut în urma practicării prostituţiei de tinerele exploatate-sexual.

Din declaraţia martorului B.G., tatăl victimei B.A.M., rezultă faptul că, după arestarea lui V.G. de către autorităţile din Grecia, soţia acestuia, inculpata V.F.E., s-a prezentat la locuinţa sa, încercând să o determine pe victimă să-şi schimbe declaraţiile date.

De asemenea, din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză, reiese faptul că, aceeaşi inculpată este sfătuită telefonic de către soţul său să meargă să ia legătura cu familiile victimelor şi să le determine să-şi schimbe declaraţiile anterioare, procedând chiar la ameninţări.

3. Inculpatul A.D., în cursul anului 2008, a transportat-o pe victima V.G.N. (minoră la data racolării) cu autoturismul său până în Grecia, împreună cu V.G., care a exploatat-o sexual ulterior în această ţară, însuşindu-şi toate sumele încasate de această de Ta clienţi, a cumpărat-o pe victima V.G.P. de la V.G. şi apoi a exploatat-o sexual în Grecia pe minora A.C.F., a racolat-o pe Ş.F.C., care a fost transportată în Grecia de A.T., zis D., exploatată sexual de ambii în Grecia, le-a exploatat sexual în Grecia pe martora cu identitate protejată G.S., victimele I.M. (minoră) şi M.C. (minoră).

Astfel, victima V.G.N. a declarat că, în data de 7 octombrie 2008, a fost transportată cu autoturismul inculpatului A.D., marca B., de culoare neagră, până la Atena, ulterior fiind exploatată sexual de V.G. şi inculpata D.F. Din discuţiile purtate pe drum între V.G. şi A.D., partea vătămată a înţeles că aceasta din urmă are în Atena mai multe tinere care practică prostituţia în folosul său şi care câştigă sume mari de bani. Totodată, victima a declarat că inculpatul A.D. a plecat la un moment dat în România cu suma de 13.000 de euro, bani încasaţi de partea vătămată din practicarea prostituţiei.

Partea vătămată V.G.P. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în Grecia, fiind prieten cu V.G. şi care avea în Atena trei fete pe care le exploata sexual, însuşindu-şi toate veniturile obţinute de acestea. După ce a exploatat-o pe victimă o perioadă de două luni, V.G. a vându-o inculpatului A.D. cu suma de 1.500 euro.

Acesta a transportat-o cu autoturismul său marca B. din Grecia în România, pentru a-şi vizita familia, urmând ca după o săptămână să se întoarcă în Grecia pentru a practica prostituţia. întrucât în zilele următoare tânăra nu i-a răspuns la telefon, inculpatul i-a trimis un SMS, prin care a ameninţat-o că, dacă nu răspunde, va veni la ea acasă şi le va spune părinţilor cu ce s-a ocupat în Grecia.

Partea vătămată A.C.F. (minoră) a fost transportată până în Grecia de inculpatul S.M.D., de unde.

A fost preluată de inculpatul A.D. şi cazată într-un apartament închiriat de acesta în Atena. în aceeaşi zi, inculpatul a vorbit cu o femeie cunoscută sub numele de tanti F., care i-a comunicat că va lucra într-un bordel situat pe strada Fochea.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul i-a precizat că toţi banii pe care îi va obţine de la clienţi în urma practicării prostituţiei, va trebui să-i dea lui, întrucât aşa procedează toate fetele care se prostituează pentru el.

De asemenea, inculpatul A.D. i-a luat paşaportul, motivând că îi trebuie pentru a obţine un act de identitate fals, având în vedere că victima era minoră şi nu putea lucra în bordel. A doua zi, inculpatul i-a adus o carte de identitate falsificată, cu fotografia si datele victimei, fiind schimbat numai anul naşterii.

Începând din ziua respectivă, partea vătămată a practicat prostituţia o perioadă de 3 luni, având în medie 25 - 30 de clienţi pe zi, primind de la fiecare client suma de 20 de euro. Jumătate din suma obţinută rămânea la bordel, din care era plătită şi inculpata D.F., iar cealaltă jumătate o dădea inculpatului A.D., adică, în medie, 250 de euro pe zi.

După aproximativ o săptămână la bordel a venit inculpata D.F. căreia victima îi dădea zilnic 50 de euro pentru fiecare tură lucrată.

Ulterior, partea vătămată a fost mutată de inculpată într-un alt bordel, de pe strada Filis, unde a practicat prostituţia pentru inculpatul A.D. încă 3 luni.

Ori de câte ori tinerele încercau să-i ceară bani inculpatului, acesta devenea violent, agresându-le atât verbal cât si fizic.

După ce a împlinit vârsta de 18 ani, victima a reuşit să fugă din bordel, fiind ajutată de un cetăţean grec.

Partea vătămată I.M. (minoră) rezultă că a fost racolată în Călăraşi de numiţii C. şi M.B. şi transportată de aceştia până în Grecia. După circa 3 zile, s-au întâlnit la o cafenea cu inculpatul A.D., care a cazat-o într-un apartament în care se mai aflau 5 fete, despre care a aflat ulterior că se prostituează pentru acesta şi dintre care 3 erau minore.

După 3 zile, inculpatul i-a spus că trebuie să meargă să lucreze la un bordel, fiind condusă de un bărbat pe nume R. La bordel a fost nevoită să meargă fără cartea de identitate şi să spună că este majoră.

La aproximativ o săptămână, inculpatul A.D. i-a spus tinerei că a cumpărat-o de la cei care au adus-o din ţară cu suma de 2.500 de euro şi că va trebui să practice prostituţia pentru a recupera această sumă.

Într-una din zile, inculpatul i-a cerut cartea de identitate, iar după câteva zile i-a adus o altă carte de identitate, cu data de naştere modificată. Partea vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului o perioadă de 4 luni, din mai până în septembrie 2008, având în medie 35-40 de clienţi pe zi, toţi banii obţinuţi de la aceştia fiindu-i luaţi de inculpatul A.D., existând cazuri în care a obţinut şi 800 de euro pe zi.

De asemenea, victima cunoaşte faptul că, în această . perioadă, inculpatul şi-a achiziţionat o importantă cantitate de bijuterii din aur, un autoturism marca B. şi a renovat imobilul pe care îl deţinea în România. în data de 17 septembrie 2008, tânăra a reuşit să fugă de la bordel, ajutată de un cetăţean grec.

M.Ş.F. arată că l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în cursul anului 2007, acesta fiind în perioada respectiva taximetrist.

În luna ianuarie 2008 l-a întrebat pe inculpat dacă o poate ajuta să-şi găsească un loc de muncă în străinătate, întrucât cunoştea faptul că are mulţi prieteni plecaţi în Grecia. Acesta i-a propus să meargă să practice prostituţia în Grecia, iar banii obţinuţi să-i împartă. în cursul aceleiaşi luni, inculpatul i-a comunicat martorei că urmează să plece în Grecia cu fratele lui, cunoscut sub numele D. (inculpatul A.T.), unde trebuia să fie găzduită de un bărbat pe nume C.

În cursul lunii februarie 2008, martora a fost transportată de inculpatul A.D. de la Călăraşi până la Bucureşti iar apoi a fost preluată de inculpatul A.T. şi au plecat cu un autocar până la Atena. La sosire, cei doi au fost aşteptaţi de C. şi tanti F. care, după ce a evaluat-o din punct de vedere fizic, a repartizat-o într-un bordel situat pe strada Filis, spunându-i că poate să înceapă să lucreze chiar din seara respectivă.

După aproximativ o săptămână în care a practicat prostituţia în bordel, martora i-a dat toţii banii obţinuţi inculpatului A.T., care i-a trimis inculpatului A.D. prin W.

În luna martie 2008 în Atena a venit şi inculpatul A.D., împreună cu o fată minoră pe nume C. (M.C.), pe care a exploatat-o sexual împreună cu inculpata D.F. în aceleaşi bordeluri de pe strada Filis. întrucât în toată perioada în care a practicat prostituţia, respectiv februarie - aprilie 2008 martora nu a primit nici un ban de la inculpatul A.D., aceasta s-a hotărât să se întoarcă în ţară. După ce a luat din nou legătura cu inculpatul A.D., acesta a convins-o să se întoarcă în Grecia, promiţându-i că, de data aceasta vor împărţi în mod egal banii obţinuţi. Martora a fost de acord, s-a întors să practice prostituţia în bordelurile din Atena, dar situaţia s-a repetat, iar inculpatul nu i-a dat nici de data aceasta vreo sumă de bani.

În perioada în care a stat la Atena, martora a văzut că inculpatul A.T. a adus din România o fată pe nume S. (T.S.A.) care a fost preluată apoi de inculpatul A.D., repartizată într-un bordel de inculpata D.F. si care de asemenea, nu a primit nici un ban de la aceştia.

Martora M.M.E. a declarat că în cursul lunii ianuarie 2008, fiica sa, M.C. (minoră) l-a cunoscut pe inculpatul A.D., care a venit la domiciliul său şi i-a spus că o poate angaja pe fiica sa într-un restaurant fast food din Atena. Iniţial, martora nu a fost de acord, întrucât fiica sa era minoră şi elevă în clasa a XI-a dar ulterior a acceptat.

În cursul lunii februarie 2008 inculpatul A.D. a venit din nou la locuinţa martorei şi i-a spus că, pentru a putea să iasă din ţară, este necesar să dea o declaraţie notarială şi, în aceeaşi zi, au mers împreună la biroul unui notar din Călăraşi, taxele fiind achitate de către inculpat.

La data de 14 februarie 2008 inculpatul a venit şi a luat-o pe tânără de acasă, au mers cu autoturismul său până la Bucureşti, iar de acolo până la Atena cu un autocar.

Deşi M.C. i-a spus martorei că a lucrat în Atena într-un restaurant, din declaraţia martorei Ş.F., rezultă că aceasta a practicat prostituţia în bordelurile de pe strada Filis, în folosul inculpatului A.D.

Martora cu identitate protejată G.S. a declarat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în cursul lunii noiembrie 2008 în municipiul Călăraşi, acolo unde locuieşte împreună cu mama sa.

Martora a arătat că în perioada respectivă, A.D. lucra ca taximetrist şi că a avut o relaţie cu acesta, dar nu cunoştea faptul că acesta este căsătorit. Martora mai declară că, tot în cursul anului 2008, a plecat la o prietenă de-a sa C., despre care ştia că a plecat în Grecia cu fratele lui A.D., A.T., în scopul practicării prostituţiei.

Martora a precizat că în Atena a fost aşteptată de prietena ei C., care a dus-o într-un imobil de pe strada Filis pe scara aceluiaşi imobil locuind şi o anume tanti F. care cunoştea mai mulţi patroni de bordeluri în care ducea fetele care veneau din România.

Martora arată că tanti F. nu a vrut să o primească şi chiar începând de a doua zi s-a dus pe stradă în scopul practicării prostituţiei iar banii încasaţi îi oprea pentru ea. De asemenea, martora declară că tanti F. primea suma de 50 de euro, pentru fiecare fată pe care o ducea la bordel, de la fete sau de la inculpatul A.D.C. îi dădea din banii pe care îi obţinea de la clienţi şi lui A.T., La circa o săptămână după venirea martorei în Grecia a venit şi inculpatul A.D. împreună cu M.C. din Călăraşi, care îi dădea toţi banii proveniţi din practicarea prostituţiei. Ulterior, au mai venit şi alte fete care au fost cazate tot pe strada Filis la nr. x şi care practicau prostituţia în folosul inculpatului A.D.: T.A.S., M.F., F. (minoră) din Constanţa, şi M.S. Toate aceste fete îi dădeau toţi banii obţinuţi lui A.D. care la rândul său dădea câte 50 de euro pentru fiecare fată inculpatei D.F. Aceasta din urmă stabilea şi preţul pe care trebuia să-l obţină fiecare fată în urma întreţinerii raporturilor sexuale cu clienţii.

Martora a mai arătat că a trimis de mai multe ori bani în ţară pe adresa soţiei lui A.D., A.P. în perioada în care a stat în Atena martora l-a cunoscut pe numitul S. nepotul inculpatei D.F. care le transporta pe fete la bordel si înapoi la locul în care erau cazate.

Activitatea infracţională a inculpatului a fost dovedită şi de convorbirile telefonice purtate între acesta şi soţia sa A.P., convorbiri telefonice aflate la dosarul cauzei.

Inculpatul A.D. a trimis sume mari de bani în România, soţiei sale A.P. prin sistemele de curierat electronic W. şi M. iar în mai multe rânduri a plecat din Grecia cu sumele strânse de către tinerele exploatate sexual.

4. Inculpatul A.T. în cursul anului 2008 a transportat-o până în Grecia pe Ş.F.C., pe care a exploatat-o sexual în această ţară împreună cu A.D., însuşindu-şi în întregime veniturile obţinute de aceasta din practicarea prostituţiei, a racolat-o împreună cu soţia sa A.I.O., pe T.A. (minoră) care ulterior a fost exploatată sexual în Grecia de A.D.;

Martora Ş.F. axată, că l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în cursul anului 2007 acesta fiind în perioada respectivă taximetrist.

În luna ianuarie 2008 martora l-a întrebat pe inculpat dacă o poate ajuta să-şi găsească un loc de muncă în străinătate, întrucât cunoştea faptul că are mulţi prieteni plecaţi în Grecia. Acesta i-a propus să meargă să practice prostituţia în Grecia, iar banii obţinuţi să-i împartă. în cursul aceleiaşi luni, inculpatul i-a comunicat martorei că urmează să plece în Grecia cu fratele lui, cunoscut sub numele de D. (inculpatul A.T.) unde trebuia să fie găzduită de un bărbat pe nume C.

În cursul lunii februarie 2008 martora a fost transportată de inculpatul A.D. de la Călăraşi până la Bucureşti iar apoi a fost preluată de inculpatul A.T. si au plecat cu un autocar până la Atena. La sosire, cei doi au fost aşteptaţi de C. şi tanti F. care, după ce a evaluat-o din punct de vedere fizic, a repartizat-o într-un - bordel situat pe strada Filis, spunându-i că poate să înceapă să lucreze chiar din seara respectivă.

După aproximativ o săptămână, în care a practicat prostituţia, în bordel martora i-a dat toţi banii obţinuţi inculpatului A.T. care i-a trimis inc. A.D. prin W.

În perioada în care a stat la Atena, martora a văzut că inculpatul A.T. a adus din România o fată minoră pe nume „S. ” (T.S.A.) care a fost preluată apoi de inculpatul A.D., repartizată într-un bordel de inc. D.F. şi care, de asemenea, nu a primit nici un ban de la aceştia.

Astfel, martorul N.M., tatăl minorei T.S.A., declară că, în cursul lunii martie 2008 în timp ce se afla la serviciu a fost vizitat de fiica sa, care era însoţită de 2 vecini, soţ şi soţie, respectiv A.T. şi A.I.O. Aceştia i-au spus că vor să o ducă pe fiica sa, T.S.A. în Grecia, pentru a munci într-un restaurant dar că pentru a pleca din ţară, minora are nevoie de o declaraţie notarială de la tatăl său.

După câteva zile, au mers împreună la un biroul notarial, unde martorul a fost de acord ca fiica sa să călătorească până în Grecia împreună cu inculpaţii A.T. şi A.I.O. în aceeaşi zi cei 3 au plecat în Grecia cu autoturismul inculpatul A.T. unde a fost preluată de inculpatul A.D. si obligată să practice prostituţia.

Audiate în faza de cercetare judecătorească, inculpatele D.F. şi V.F.E. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de inculpare, solicitând judecarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. referitoare la recunoaşterea vinovăţiei.

Prima instanţă, analizând probele administrate în cauză a constatat că acestea dovedesc cu certitudine şi fără putinţă de tăgadă săvârşirea infracţiunilor de către cele 2 inculpate şi vinovăţia lor, motiv pentru care judecarea cauzei a avut loc în baza dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Audiaţi în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii A.D. şi A.T. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin actul de inculpare, solicitând însă schimbarea încadrării juridice şi judecarea lor în raport de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpaţii A.D. şi A.T. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) si (2) C. pen.

În argumentarea susţinerilor sale, inculpaţii au arătat că, având în vedere faptul că infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune un grup infracţional bine structurat, format din mai multe persoane, care există pentru o anumită perioadă şi acţionează în mod coordonat, fiecare membru având atribuţii distincte şi bine stabilite, trăsături care în speţa de faţă nu se regăsesc în ceea ce îi priveşte pe cei doi inculpaţi.

Inculpatul A.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzută de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea; de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., motivat de faptul că activitatea desfăşurată de acesta nu a avut caracterul unui trafic de fiinţe umane.

Analizând cererea formulată de inculpaţii A.T. şi A.D. de schimbare a încadrării juridice din faptele prevăzută de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003 în fapta prevăzută de art. 323 alin. (1) si (2) C. pen., instanţa de fond a dispus respingerea acesteia pentru următoarele considerente:

Prima instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, care defineşte noţiunea de grup organizat ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave (prevăzute de art. 2 lit. b) din lege), pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

S-a măi reţinut că, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracţiuni şi care are continuitate sau o structură determinată şi roluri prestabilite pentru membrii săi din cadrul grupului.

Instanţa de fond a apreciat că, din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpaţii au format ocazional, spontan un grup în scopul comiterii imediate a unor infracţiuni şi cu o continuitate determinată, ci a rezultat că s-a constituit un grup structurat, format dintr-un număr mare de persoane, care a acţionat pentru o perioadă mare de timp (de peste 2 ani), în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave, în scopul obţinerii directe a unor beneficii materiale.

Totodată, s-a apreciat că în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi nu ale celei prevăzută de art. 323 C. pen., motiv pentru care a respins cererea de schimbare de încadrare juridică cu privire la această faptă.

Inculpatul A.T. a mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) si art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instanţa de fond a apreciat că în cauză, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.T. nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, din probele administrate în cauză, rezultând săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

Inculpatul A.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 329 alin. (1) C. pen., referitoare la îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

Instanţa de fond a apreciat nu sunt întrunite elementele infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. ci ale art. 329 alin. (2) C. pen., în varianta recrutării şi traficării de persoane în vederea prostituţiei, inculpatul A.T. informând-o pe martora Ş.F. că are condiţii de a se prostitua în Grecia (cu consimţământul ei evident), iar aceasta a avut reprezentarea producerii acestei consecinţe (prostituţia). Din declaraţia acestei martore a rezultat că consimţământul acesteia nu a fost viciat în nici una din modalităţile prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, fiind de acord să practice de bună voie în Grecia, prostituţia.

Prin urmare, prima instanţă, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.

Totodată, prima instanţă a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul A.T. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens a fost avută în vedere declaraţia martorului N.M., tatăl minorei T.S.A., din care a rezultat că în luna martie 2008, inculpatul A.T. şi soţia acestuia, A.O.I., i-au solicitat să o lase pe fiica sa să meargă cu ei în Grecia pentru a munci într-un restaurant. Martorul a fost de acord cu această propunere exprimându-şi acordul printr-o declaraţie notarială. T.S.A. a plecat în Grecia cu inculpatul şi soţia acestuia şi ajungând la destinaţie, a fost preluată de inculpatul A.D. care a obligat-o să practice prostituţia.

De asemenea, s-a mai reţinut că, din situaţia prezentată de martorul N.M. a rezultat că acest a fost indus în eroare cu privire la natura muncii pe care fiica sa urma să o presteze în Grecia, în realitate inculpatul A.T. urmărind exploatarea acesteia, prin obligarea ei la practicarea prostituţiei.

În raport de modalitatea în care s-a realizat recrutarea martorei minore T.S.A., instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte.

Instanţa de fond a apreciat că în drept:

Faptele inculpatei D.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane şi trafic de minori, în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatei V.F.E. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a), art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 si art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului A.D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane şi trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 33 C. pen.

Faptele inculpatului A.T. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Din fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor D.F., V.F.E. şi A.T. a rezultat că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

S-a mai reţinut că, din fişa de cazier judiciar a inculpatului A.D. a rezultat că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 109/2004 a Judecătoriei Călăraşi la 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendarea executării.

S-a constat că, faţă de această pedeapsă a intervenit reabilitarea de drept, înainte de săvârşirea faptelor deduse judecăţii în prezenta cauză.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.F., V.F.E., A.D. şi A.T., prima instanţă a avut în vedere persoana acestora - tineri cu vârste cuprinse între 26 si 44 ani, lipsite de antecedente penale (mai puţin A.D. faţă de care a intervenit reabilitarea de drept), natura infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, urmărire produse, atitudinea unor părţi vătămate care au acceptat de bună voie să se prostitueze - unele dintre ele practicând şi în prezent prostituţia în Grecia, atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret, cooperarea cu organele judiciare, aspecte în raport de care s-a apreciat că în cauză se pot reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite.

Ca modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor D.F., A.T. si A.D., instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei şi reeducarea inculpaţilor se pot realiza numai prin privare de libertate.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei V.F.E. instanţa a ţinut seama de persoana acesteia lipsită de antecedente penale, situaţia-existent pentru 19 ani; iar cei 2 copii rezultaţi din căsătorie se află în prezent în grija bunicilor, participaţia indirectă la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi nu în ultimul rând atitudinea părţii vătămate V.G.P. care anterior întâlnirii cu inculpata D.F. s-a ocupat cu prostituţia în Spania şi după întâlnirea cu inculpata şi soţul acesteia au acceptat, aşa cum rezultă din declaraţia ei (pag. 280-297 dup, vol. II), să meargă în Grecia pentru a se prostitua într-un bordel, aspecte în raport de care instanţa a apreciat că în cauză se poate reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante prevăzută de art. 74 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor sub rninimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite.

Instanţa de fond a apreciat că, toate aceste elementele conduc la convingerea că scopul educativ al pedepsei şi reeducarea inculpatei pot fi atinse şi fără privarea de libertate prevăzută de art. 86¹ C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a admis, în parte pretenţiile formulate, avându-se în vedere că din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că acestea au achiesat la practicarea prostituţiei în Grecia, aspect care i-a încurajat pe inculpaţi.

S-a apreciat că obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale corespunde cerinţelor unei juste şi integrale despăgubiri în sensul prevederilor art. 14 din C. proc. pen. şi cele prevăzute în Codul civil.

împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii D.F., A.D. şi A.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2008 apelanţii inculpaţi A.D. şi A.T., prezenţi personal în instanţă, având cuvântul, au învederat că înţeleg să-şi retragă cererile formulate.

Prin decizia penală nr. 112 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata D.F. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 09 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în Dosarul nr. 4168/116/2011.

A fost menţinută starea de arest a inculpatei D.F.

A fost dedusă prevenţia inculpatei de la 24 august 2011 la zi.

A fost obligată recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpaţii A.T. şi A.D., împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost obligat fiecare dintre apelanţii inculpaţi A.T. şi A.D. la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul parţial al avocatului din oficiu de 50 lei pentru fiecare inculpat urmând să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Cu privire la retragerea apelurilor declarate de inculpaţii A.D. şi A.T. au fost avute în vedere dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen., conform cărora până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, instanţa de apel luând act de manifestarea de voinţă a inculpaţilor, exprimată în acest sens.

Cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de apel inculpata D.F. a solicitat reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate de către prima instanţă, în sensul de a se face aplicarea disp. art. 86¹C. pen. şi a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, are în întreţinere un copil minor iar în toată activitatea infracţională rolul său s-a limitat la „calitatea" de traducător, fiind angajată cu carte de muncă la un patron grec care desfăşura astfel de activităţi, condamnarea sa bazându-se doar pe declaraţiile părţilor vătămate, la dosarul cauzei neexistând interceptări telefonice.

Examinând hotărârea apelantă prin prisma criticilor formulate de inculpata D.F., dar şi din oficiu cauza, conform disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că apelul formulat de inculpată este nefundat.

În acest sens s-a reţinut că, instanţa de fond a admis în mod corect cererea formulată de către inculpată, soluţionând cauza în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., apreciindu-se în mod just că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale era suficient şi permitea soluţionarea cauzei numai în baza acestuia. în atare condiţii inculpata a beneficiat, conform alin. (7) al art. 320¹ C. proc. pen. de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

În baza propriului examen al actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt dedusă judecăţii a fost în mod corect reţinută de către prima instanţă, iar încadrarea juridică a faptelor este corectă, acestea constând în aceea că în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, inculpata D.F., în schimbul unor sume de bani, a coordonat activitatea de prostituţie a mai multor tinere racolate din România, printre care şi minore, în bordelurile din Atena, împreună cu un cetăţean grec pe nume S. care se ocupa de procurarea documentelor de identitate false pentru tinerele minore. Inculpata D.F. era cea care analiza, din punct de vedere fizic, pe fiecare dintre victime şi care strângea în fiecare zi de la acestea sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei. Totodată, inculpata îi sfătuia pe ceilalţi coinculpaţi ca in cazul in care una dintre tinere nu era aleasă de clienţii din bordeluri o perioadă mai mare de timp să fie vândută către albanezi, cunoscuţi ca persoane violente ce se ocupau cu traficul de persoane şi exploatarea sexuală.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă în mod corect a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. cărora le-a dat relevanţă în condiţiile art. 76 C. pen., aplicând inculpatei pedeapsa cu închisoarea în cuantum orientat sub minimul limitei rezultate din incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie aplicată de instanţa de fond, pentru un concurs de infracţiuni comise în formă continuată, fără adăugarea vreunui spor, instanţa de apel, însuşindu-şi motivarea primei instanţe, a constatat că aceasta corespunde tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar şi exigenţelor impuse de art. 52 C. pen.

S-a mai apreciat că, deşi, în principiu, sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării sub supraveghere, fiind născută astfel vocaţia (iar nu dreptul) inculpatei la această măsură de individualizare judiciară, instanţa de prim control judiciar a constatat că, în acord cu instanţa de fond, ţinând seama de persoana inculpatei, de comportamentul său avut ulterior comiterii faptei, că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privarea acesteia de libertate, simpla condamnare a acesteia neconstituind un avertisment pentru ca pe viitor să nu mai comită infracţiuni.

Punând în balanţă toate criteriile de individualizare, instanţa de apel a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei este aptă să realizeze atât prevenţia generală cât şi prevenţia, specială şi să satisfacă scopul preventiv-educativ, prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.

În acest context, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., conform cărora, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că apelul declarat de inculpata D.F. este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., l-a respins ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata D.F., a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, reducerea pedepsei aplicate, întrucât a avut o atitudine procesuală sinceră de recunoaştere şi regret a faptei, nu este cunoscută cu antecedente penale şi are în întreţinere un copil minor, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., care reglementează instituţia juridică a suspendării executării pedepse sub supraveghere.

Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, prin rechizitoriul din 17 octombrie 2011 emis de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, în Dosarul nr. 27/D/P/2009, au fost trimişi în judecată, printre alţii, inculpata D.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani; trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003 pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. rezultă că până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecată să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cauza dedusă judecăţii, prin declaraţia dată în faţa primei instanţe (existentă la fila 266 din dosarul instanţei de fond), rezultă că inculpata D.F. a recunoscut fapta reţinută prin rechizitoriu, fiind de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Totodată, instanţa de fond a apreciat în mod corect că în faza de urmărire penală a fost administrat un amplu material probator, care permite soluţionarea cauzei numai în baza acestuia şi în atare condiţii, inculpata a beneficiat, conform alin. (7) al art. 320¹ C. proc. pen. de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei D.F., au fost avute în vedere corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatore, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, - trafic de persoane, trafic de minori şi iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat sau aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup - prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viaţă a persoanei, integrităţii corporale, libertăţii fizice şi psihice şi inviolabilităţii vieţii sexuale a persoanei, modalitatea, împrejurările comiterii faptei şi împrejurările care atenuează răspunderea penală anume.

Astfel, din materialul pronator administrat în cauză în faza de urmărire penală, a rezultat că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, inculpata D.F., în schimbul unor sume de bani, a coordonat activitatea de prostituţie a mai multor tinere racolate din România, printre care şi minore, în bordelurile din Atena, împreună cu un cetăţean grec pe nume S. care se ocupa de procurarea documentelor de identitate false pentru tinerele minore. Inculpata D.F. era cea care analiza, din punct de vedere fizic pe fiecare dintre victime şi care strângea în fiecare zi de la acestea sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei. Totodată, inculpata îi sfătuia pe ceilalţi coinculpaţi ca in cazul in care una dintre tinere nu era aleasă de clienţii din bordeluri o perioadă mai mare de timp să fie vândută către albanezi, cunoscuţi ca persoane violente ce se ocupau cu traficul de persoane şi exploatarea sexuală.

Totodată, se constată că, în cadrul aceluiaşi proces de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa de fond a ţinut seama şi de circumstanţe personale favorabile inculpatei care a avut o poziţie procesuală sinceră, a recunoscut şi regretat faptele comise, din fişa de cazier judiciar rezultă că aceasta se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscută cu antecedente penale şi are doi copii minori în întreţinere.

Acestor elemente prima instanţă le-a dat eficienţă atunci când i-a aplicat inculpatei o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, în cuantum orientat sub minimul limitei prevăzută de textele incriminatoare, prin reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi ale art. 74 lit. a) C. pen.

Prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpată au fost lezate relaţiile sociale ce ocrotesc dreptul la libertate de voinţă şi acţiune, şi demnitatea, integritatea corporală, sănătate şi chiar viaţa persoanelor traficate, astfel că pedeapsa de câte 3 ani închisoare reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, fiind apte să conducă la reeducarea şi la formarea unei atitudini pozitive a inculpatei faţă de ordinea de drept, regulile de. convieţuire socială şi principiile morale.

De asemenea, critica inculpatei referitoare la greşita modalitate de executare a pedepsei aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, se constată că este neîntemeiată.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o sancţiune alternativă la pedeapsa închisorii şi face parte din cadrul măsurilor de individualizare judiciară a pedepsei.

La stabilirea modalităţii de executare a unei pedepse, instanţa este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalităţile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială, a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Potrivit dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condiţiilor referitoare la cuantumul sancţiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a - dispoziţiilor art. 86¹C. pen.

Totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilităţile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate şi supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele privaţiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familia şi social obişnuit.

Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, în acord cu prima instanţă şi cu instanţa de apel, înalta Curte apreciază că în raport de natura şi de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpată, singura modalitate ca aceasta să fie determinată să-şi formeze o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială şi deprinderi conforme cu morala majorităţii membrilor societăţii, este executarea prin privare de libertate a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu instanţa de prim control judiciar, constată că nu se impune schimbarea modalităţii de executare pedepsei, având în vedere că, astfel cum a fost stabilită, pedeapsa aplicată este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatei, pe de o parte şi sancţiunea aplicată.

Totodată, inculpata, săvârşind faptele în circumstanţele anterior menţionate, dovedeşte un comportament ce nu permite presupunerea că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este suficientă pentru a se realiza reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

Faţă de aceste considerente, se constată că atât cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea sa de executare au fost corect individualizate, astfel că în mod justificat, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea prin privare de libertate a sancţiunii aplicate inculpatei.

Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.F., apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 august 2011 la data de 29 mai 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.F., împotriva deciziei penale nr. 112 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 august 2011 la data de 29 mai 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1829/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2162/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1830/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1830/2012. Penal