ICCJ. Decizia nr. 1871/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1871/2012
Dosar nr. 4860/85/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 25 mai 2011, Tribunalul Sibiu - secţia penală în dosarul nr. 4860/85/2010, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului P.Ş.M. la 12 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri părţilor civile după cum urmează: - 35.670, 08 lei SC F. SRL 72.800 lei SC R.I.C. SRL - 139.198 lei SC V. SRL.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezentând onorariu pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 12 noiembrie 2008 a fost înfiinţată SC M.G. SRL cu sediul în Târgu Jiu, având ca obiect de activitate - comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor.
Inculpatul P.Ş.M., asociat şi administrator al SC M.G. SRL Târgu Jiu, din data de 23 martie 2009, a deschis un punct de lucru şi la Sibiu, din data de 30 martie 2009, unde pentru o perioadă scurtă de timp a funcţionat ca depozit.
La începutul lunii martie martorul F.S.B. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul numitului S.S., fiindu-i recomandat ca administrator al SC M.G. SRL Târgu Jiu, şi că doreşte să închirieze un depozit în Sibiu în vederea înfiinţării unui punct de lucru. La data de 25 martie 2009 a fost încheiat contractul de locaţiune între SC O. SRL reprezentată de martorul F.B. şi SC M.G. SRL reprezentată de inculpatul P.Ş.M., cu privire la depozitul de pe str. Viile Sibiului, până la data de 24 martie 2011, contract ce a stat la baza înfiinţării sediului secundar al SC M.G. SRL.
La data de 27 aprilie 2009 SC F. SRL a livrat prima tranşă de marfă în valoare de 15.001, 95 lei, conform facturii fiscale, iar în data de 28 aprilie 2009 a fost semnat şi contractul de vânzare cumpărare între SC F. SRL, reprezentantă de administrator R.L. şi SC M.G. SRL reprezentantă de inculpat.
În baza contractului au avut loc livrări către firma inculpatului, iar la data de 20 mai 2009, inculpatul a emis, semnat, completat şi antedatat la 12 iunie 2009, fila CEC în valoare de 22.940, 75 lei, reprezentând contravaloarea mărfii achiziţionate în perioada 27 aprilie 2009- 06 mai 2009. În perioada 11 mai 2009 - 02 iunie 2009 inculpatul s-a mai aprovizionat cu scule, pentru care au fost emise facturi în valoare totală de 12.729,33 lei, pentru care nu a mai fost emis instrument de plată.
În data de 12 iunie 2009, fila cec a fost depusă în bancă, dar a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă total disponibil, client aflat în interdicţie bancară. Ulterior martorul a încercat să-l contacteze pe inculpat, dar acesta nu mai răspundea la telefon iar la depozit a constatat că firma nu mai desfăşoară nici un fel de activitate.
Valoarea prejudiciului cauzat părţii civile SC F. SRL de către inculpat se ridică la suma de 35.670,08 lei, sumă cu care societatea s-a constitui parte civilă în cauză.
În cursul lunii mai 2009, martorul F.S.B. (agent de vânzări la SC M.G. SRL Târgu Jiu, punct de lucru Viile Sibiului din Sibiu), l-a contactat pe martorul M.R.C., fost director la SC R.I.C. SRL, care s-a arătat interesat de achiziţionarea unor uşi. Cei doi s-au întâlnit şi au discutat despre preţul de achiziţie al unei uşi termenul de plată, stabilind de comun acord ca preţul unei uşi să fie de 370 lei, iar termenul de plată să fie de 37 de zile de la data emiterii facturii cu fila CEC. Martorul F. i-a spus martorului M.R.C., că va transmite mai departe şefului lui, în persoana inculpatului P., întrucât el nu are putere de decizie, iar dacă inculpatul este de acord vor lansa comanda.
În data de 29 mai 2009, inculpatul a lansat o comandă către SC R.I.C. SRL, iar după lansarea comenzii martorul M.R.C., a negociat telefonic cu inculpatul stabilind ca preţul pe uşă să fie de 350 lei, cu fila CEC la termen de 37 zile, inculpatul dând asigurări că nu vor fi probleme de decontare şi că există disponibil bănesc în cont.
În data de 02 iunie 2009, uşile au fost livrate către SC M.G. SRL iar după ce s-a efectuat recepţia inculpatul a emis şi semnat fila CEC, cerându-i martorului F.B. să completeze fila cec, în ce priveşte suma, antedatată 09 iulie 2009, conform înţelegerii. în aceste condiţii a fost livrată marfa în valoare de 72.800 lei, suma înscrisă şi pe fila CEC.
Valoarea prejudiciului cauzat părţii vătămate SC R.I.C. SRL se ridică la suma de 72.800 lei, sumă cu care societatea s-a construit parte civilă în cauză.
La începutul lunii aprilie 2009, inculpatul a contactat firma SC V. SRL, arătându-se interesat de achiziţionarea de centrale pe gaz şi lemne. Martorul N.O., reprezentantul vânzări la SC V. SRL, s-a deplasat la Viile Sibiului, punct de lucru al SC M.G. SRL, unde s-a întâlnit cu inculpatul P.Ş.M. şi martorul F.S.B.
În aceste condiţii au fost încheiate două contracte de vânzare cumpărare, între SC V. şi SC M.G. SRL, în datele de 06 aprilie 2009, respectiv 15 aprilie 2009, contracte care au fost semnate de inculpat.
În baza primului contract, la data de 08 aprilie 2009 au fost livrate centrale în valoare de 34.135,15 lei, iar în baza celui de al doilea contract au fost livrate centrale şi accesorii către SC M.G. SRL în valoare totală de 100.467,46 lei.
Inculpatul l-a asigurat pe martorul N.O. că nu vor fi probleme de decontare, dar după ce a fost depusă în bancă prima filă CEC şi a fost refuzată la plată, nu a mai răspuns la telefon. Ulterior, au fost depuse în bancă toate filele CEC, dar au fost refuzate la plată, pe motiv lipsă totală de disponibil în cont, client aflat în interdicţie bancară.
Inculpatul P.Ş.M. a cesionat părţile sociale ale societăţii în favoarea numitei C.E.C., care a devenit administrator, prin cererea de efectuare menţiune din data de 09 iunie 2009 făcută la O.R.C. Gorj, în baza încheierii din data de 10 iunie 2009.
Din extrasul de cont rezultă că SC M.G. SRL a fost declarată în interdicţie bancară de a mai emite file CEC din data de 10 iunie 2009, inculpatul fiind singura persoană cu drept de semnătură în bancă, iar prin bancă nu au fost derulate sume de bani.
Din constatarea tehnico - ştiinţifică din data de 12 august 2010 a reieşit că semnătura de pe fila CEC a fost executată probabil de inculpatul P.Ş.M.
Starea de fapt astfel descrisă a fost dovedită cu probatoriul mai sus amintit, conţinând plângerile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile martorilor şi înscrisurile din dosar.
Inculpatul a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că deşi tânăr şi fără antecedente penale, a comis totuşi o infracţiune cu consecinţe deosebit de grave, ceea ce rezultă din prejudiciul cauzat celor trei părţi civile. Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi atitudinea procesuală care poate fi caracterizată ca necorespunzătoare, sustrăgându-se de la urmărirea penală, fiind prezent la instanţă doar sporadic şi tergiversând soluţionarea cauzei printr-o serie de cereri fără finalitate.
Cu privire la aspectul civil al cauzei, s-a reţinut că din probele administrate, reiese că inculpatul a cauzat prejudicii părţilor civile după cum urmează : 35.670, 08 lei către SC F. SRL Braşov,; 72.800 lei către SC R.I.C. SRL Bucureşti şi 139.198 lei către SC V. SRL Ghimbav.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel inculpatul P.Ş.M., care a invocat aspecte de netemeinicie şi nelegalitate a soluţiei instanţei de fond şi considerente ce ţin de cuantumul prea mare al pedepsei. Prin decizia nr. 155/A din 8 noiembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia Penală a admis apelul declarat de inculpatul P.Ş.M. împotriva sentinţei penale nr. 104 din 25 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4860/85/2010 şi a fost desfiinţată sentinţa penală atacată sub aspectul modului de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului şi rejudecând în aceste limite:
A condamnat pe inculpatul P.Ş.M. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că instanţa de fond a stabilit în baza probelor administrate că inculpatul prin activitatea infracţională desfăşurată a provocat un prejudiciu în sarcina părţilor civile SC F. SRL Braşov în sumă de 35.670,08 lei, a părţii civile SC R.I.C. SRL, Bucureşti în sumă de 72.800 lei şi a părţii civile SC V. SRL Ghimbav în sumă de 139.198 lei, sume la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile.
În apel, inculpatul nu a negat starea de fapt reţinută de către judecătorul fondului, iar criticile vizează pe de o parte chestiuni privitoare la nelegalitatea pedepsei accesorii, iar pe de altă parte, la netemeinicia pedepsei din perspectiva cuantumului stabilit de către instanţa de fond şi a modului de executare a acesteia.
Curtea procedând la reindividualizarea pedepsei judiciare aplicate inculpatului, a stabilit în sarcina acestuia pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, Curtea a constatat întemeiată critica referitoare la interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a tuturor drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen. raportat la jurisprudenţa stabilită de CEDO în cauza Hirst vs. Regatul Unit coroborat cu decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, recurentul-inculpat P.Ş.M.
Apărătorul recurentului-inculpat P.Ş.M., având cuvântul cu privire la recursul declarat a invocat ca motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a stabilit starea de fapt în baza probelor administrate în faza de urmărire penală coroborate cu actele procesuale desfăşurate în faza cercetării judecătoreşti şi a stabilit că inculpatul P.Ş.M. a săvârşit infracţiunea de înşelăciune în condiţiile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., în formă continuată (art. 41 alin. (2) C. pen.).
S-a reţinut împrejurarea că activitatea infracţională s-a consumat în intervalul aprilie 2009 - iulie 2009, s-a desfăşurat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fapt rezultat din modul de operare şi perioada scurtă de timp în care inculpatul a comis acte frauduloase în mod repetat.
Faţă de această situaţie, Curtea va admite recursul şi va casa în parte decizia penală sub aspectul laturii penale, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În rejudecare, la individualizarea pedepsei Curtea va avea în vedere prejudiciul relativ mic produs părţilor vătămate, împrejurarea în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului, criterii pe care le apreciază ca şi circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen. cărora le va da eficienţă conform art. 76 C. pen., şi va coborî pedeapsa de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare. Din fişa de antecedente penale rezultă că inculpatul este la prima încălcare a legii, având un comportament social normal, în limitele obligaţiilor asumate în cadrul comunităţii.
Curtea constată că pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenţie nu a fost corect individualizată ca întindere, instanţa neavând în vedere, şi împrejurarea că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta săvârşită.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte, va admite recursul declarat de inculpatul P.Ş.M. împotriva deciziei penale nr. 155/A din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia Penală.
Va casa în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului şi, rejudecând:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.Ş.M., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul P.Ş.M.
Împotriva deciziei penale nr. 155/A din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia Penală.
Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului şi, rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.Ş.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 881/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1430/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
