ICCJ. Decizia nr. 1868/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1868/2012
Dosar nr. 29753/3/2011
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 489/F din 23 iunie 2011 Tribunalul Bucureşti - Secţia I-a Penală în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74-76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului S.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca şi pedeapsă complementară.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul S.C. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti în vederea integrării sale într-un program de supraveghere întocmit de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
I s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 864 pct. 1 C. pen. cu aplic. art. 83 şi 84 C. pen. şi asupra art. 864 pct. 2 C. pen. şi art. 865 pct. 1 C. pen. cu aplic. art. 85 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6760,69 lei reprezentând despăgubiri materiale şi a dobânzii aferente acestei sume calculată la cursul BNR, pe perioada cuprinsă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la data achitării debitului, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei despăgubiri materiale şi la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea civilă D.G.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că partea vătămată D.G., inculpatul S.C. şi martorii D.I., A.C., M.G.A. sunt colegi de serviciu, jandarmi cu grade de subofiţeri, care, la data de 22 iunie 2010, în jurul orelor 07.00, după ieşirea din tura de noapte de la unitatea militară unde îşi desfăşoară activitatea, hotărându-se să petreacă o vreme împreună, au început prin a consuma câte o bere în zona Piaţa Victoriei, după care s-au deplasat la ştrandul C.D., unde au rămas până aproape de orele 18.00, timp în care au consumat toţi diverse cantităţi de bere.
În final, la propunerea inculpatului S.C., s-au deplasat la restaurantul „L.N." din Crângaşi, aflat în apropierea Secţiei 20 Poliţie, unde au luat masa şi au mai consumat câte o bere.
În incinta restaurantului, cei cinci aflându-se la aceeaşi masă, între partea vătămată D.G. şi inculpatul S.C. a intervenit o altercaţie în cadrul căreia cei doi şi-au adresat reciproc cuvinte jignitoare.
În continuare, conflictul între partea vătămată şi inculpat amplificându-se, aceştia s-au lovit şi îmbrâncit reciproc şi, căzând la sol, s-au tăvălit pe jos până au fost despărţiţi de către colegii lor, martorii A.C., M.G.A. şi D.I.
În continuare, pentru detensionarea situaţiei conflictuale, inculpatul a fost convins să plece acasă, motiv pentru care a părăsit incinta restaurantului împreună cu martorul M.G.A.
În acest loc, partea vătămată D.G. i-a aplicat inculpatului S.C. o lovitură de pumn în zona feţei, iar inculpatul a înjunghiat-o în mod repetat pe partea vătămată cu o şurubelniţă pe care o luase din autoturismul său. Imediat după înjunghierea în mod repetat a părţii vătămate, inculpatul a plecat de la locul faptei la volanul autoturismului său, iar lângă partea vătămată au venit martorii A.C., M.G.A. şi D.I., moment în care aceasta a început să aibă dificultăţi în a respira, a realizat că a fost înjunghiată de mai multe ori cu şurubelniţa de către inculpat, le-a spus colegilor săi că a fost înjunghiat şi le-a arătat leziunile pe care le avea pe abdomen, ridicându-şi tricoul cu care era îmbrăcat. Partea vătămată a fost transportă la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
Tribunalul a reţinut că inculpatul a înjunghiat-o, în mod repetat, cu o şurubelniţă pe partea vătămată, la data de 22 iunie 2010, pe fondul unui conflict spontan, generat de partea vătămată, care, „fără nici un motiv a început să şicaneze pe inculpat, s-a ridicat si l-a lovit cu pumnul în zona feţei şi l-a urmărit pe inculpat până la maşină unde, a avut loc o nouă altercaţie, lovindu-l din nou, cu pumnul în zona feţei „În urma acestor lovituri, inculpatul a fost julit la picior si cot si a pierdut câţiva dinţi din gură. După aceste momente, inculpatul a luat o şurubelniţă din maşină şi a înjunghiat-o pe partea vătămată, într-o zonă vitală a corpului, săvârşind infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Tribunalul a constatat că inculpatul S.C. a săvârşit fapta descrisă mai sus determinată de o provocare din partea părţii vătămate D.G., produsă prin violenţă, respectiv, prin lovituri în zona feţei, prin crearea unui prejudiciu estetic, având în vedere împrejurarea că partea vătămată i-a rupt dinţii din gură inculpatului, l-a julit la picior şi la cot.
Văzând si circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv, împrejurarea că acesta a fost angajat al MAI, în cadrul Jandarmeriei Române, Unitatea militară 0530 Bucureşti, că a desfăşurat activităţi si a lucrat în locuri de muncă cu condiţii speciale, că a fost coleg de serviciu cu victima, că nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată compusă din părinţi, soră, un nepot si este prins într-o relaţie de concubinaj de 3 ani de zile, este o persoană tânără, cu şanse mari de a fi redat societăţii şi nu în ultimul rând, nu este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul a apreciat că acesta poate beneficia de dispoziţiile art. 74, 76 lit. b) C. pen. În sensul de a i se reduce pedeapsa sub limita minimă prevăzută de legea penală specială.
Referitor la latura civilă a cauzei, în caz de provocare, la stabilirea proporţiei cuantumului despăgubirilor civile, Tribunalul a ţinut seama de culpele celor două părţi, de gravitatea actului de provocare, evidenţiată prin împrejurarea că si inculpatul a fost agresat fizic de partea vătămată si i s-a creat un prejudiciu estetic, prin pierderea dinţilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel recurenta parte civilă D.G. pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat pentru a-l susţine.
Prin decizia nr. 311 din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I Penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G., împotriva sentinţei penale nr. 23 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Penală, în dosarul nr. 29753/3/201 şi a obligat partea civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că la acordarea despăgubirilor civile, instanţa a reţinut toate împrejurările în care s-a săvârşit fapta, inculpatul fiind şi el agresat fizic de partea vătămată, agresare soldată cu pierderea dinţilor de către inculpat, iar despăgubirile materiale acordate corespund culpei celor două părţi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs recurenta partea civilă D.G. pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat pentru a-l susţine.
Examinând recursul declarat în cauză de recurenta parte civilă D.G. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanţa a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor cercetate.
În esenţă, ca foşti colegi de serviciu, inculpatul şi partea vătămată au consumat diverse cantităţi de bere, după care, urmare unei altercaţii, la provocarea părţii vătămate, inculpatul a săvârşit fapta descrisă în rechizitoriu.
În acest sens, în doctrină, s-a reţinut că pentru a se evidenţia scuza provocării se cere ca actele de violenţă, din partea victimei să fie de natură a determina făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie. Agresiunea din partea autorului trebuie să constituie o ripostă la fapta victimei care să nu fie determinată de manifestările agresive ale făptuitorului. Pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, nu este suficient, ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau ameninţătoare. Pentru incidenţa art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie.
Verificând toate circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei, instanţa a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
O reindividualizare a pedepsei nu justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
În latura civilă a cauzei, la acordarea despăgubirilor civile, instanţa a reţinut toate împrejurările în care s-a săvârşit fapta, precum şi starea de provocare, inculpatul fiind şi el agresat fizic de partea vătămată, agresare soldată cu un prejudiciu estetic, prin pierderea dinţilor. În acest context, despăgubirile materiale acordate corespund culpei celor două părţi.
De asemenea, daunele morale acordate au în vedere atât criteriul culpei părţilor, cât şi necesitatea acoperirii prejudiciului produs părţii vătămate prin suferinţele şi trauma la care aceasta a fost supusă, suma de 10.000 lei fiind îndestulătoare în contextul arătat.
Ceea ce contează, în esenţă, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa constantă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forţă care să-i arate inculpatului că a greşit, să-l determine la reflecţie şi să stimuleze în el dorinţa ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justeţea pedepsei fiind susceptibilă să-l determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete, lucru care în opinia înaltei Curţii, s-a şi produs.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D.G. împotriva deciziei penale nr. 311 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1428/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 666/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
