ICCJ. Decizia nr. 1870/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1870/2012
Dosar nr. 11133/86/2011
Şedinţa nepublică din 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 07 noiembrie 2011 Tribunalul Suceava a condamnat inculpatul H.R. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „loviri sau alte violenţe.
În temeiul art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen., art. 99 alin. (2) C. pen. şi art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpatul H.R. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. (cu titlu de pedeapsă accesorie, de la împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente şi, conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În conformitate cu art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, cu încredinţarea supravegherii inculpatului H.R. către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
În baza art. 71 alin. (1) şi (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, dar începând cu vârsta de 18 ani, a suspendat şi executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava conform programului ce urmează a-i fi stabilit;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se comunică Serviciului anterior stabilit.
Potrivit art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună şi următoarelor obligaţii:
a) să urmeze un curs de învăţământ sau de calificare, într-o unitate şcolară (cu excepţia unităţilor pentru copii cu nevoi speciale).
d) să nu intre în legătură cu partea vătămată minoră N.V.M.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev de art. 864 alin. (1) cu trimitere la art. 83 C. pen. şi art. 864 alin. (2) C. pen. (săvârşirea din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare, respectiv nerespectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse).
S-a luat act că partea vătămată N.V.M., prin reprezentanţi legali N.A. şi N.V., nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, nr. 375/P/2011, din data de 25 august 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului H.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) şi 99 alin. (2) C. pen., victimă, fiind minora N.V.M. constând în aceea că în prima parte a zilei de 27 mai 2011 în timp ce se afla pe imaşul satului Părhăuţi comuna Todireşti jud. Suceava unde era şi partea vătămată N.V.M. în vârstă de 9 ani, ambii cu vacile la păscut, după o discuţie contradictorie, inculpatul a lovit partea vătămată cu un băţ în zona ochiului stâng producându-i leziuni ce au putut necesita 2-4 zile îngrijiri medicale, după care a încercat să întreţină cu aceasta un raport sexual împotriva voinţei ei, activitatea infracţională fiind întreruptă de apariţia martorului S.C.
S-a mai arătat că între inculpatul H.R., în vârstă de 15 ani şi partea vătămată N.V.M. în vârstă de 9 ani, a avut loc o discuţie contradictorie, urmare căreia inculpatul a luat un băţ de jos şi l-a aruncat spre partea vătămată, lovind-o pe aceasta în zona ochiului stâng, partea vătămată începând să plângă întrucât zona respectivă a feţei a început să se umfle.
Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să nu spună acasă provenienţa leziunii de la ochiul stâng, ceea ce s-a şi întâmplat întrucât părţii vătămate i-a fost frică de învinuit.
Partea vătămată a fost examinată din punct de vedere medico-legal şi conform adresei nr. 194/A din 30 mai 2011, aceasta prezintă caractere morfologice de virginitate şi prezintă contuzii cu echimoze şi excoriaţie, leziuni ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, putând data din data de 27 mai 2011, leziunile necesitând pentru vindecare 2-4 zile îngrijiri medicale. Totodată, părţii vătămate i s-a acordat asistenţă psihologică de specialitate conform raportului de asistenţă psihologică nr. 142672 din 10 iunie 2011 întocmit de IPJ Suceava Compartimentul Psihologic care a concluzionat că minora nu manifestă simptome de tip post traumă, însă pentru evitarea unor situaţii de risc în viitor, este necesară asigurarea grijii şi protecţiei în familie, scop în care este nevoie de asumarea rolurilor în familie în concordanţă cu vârsta şi poziţia celorlalţi membri.
Pe de altă parte, inculpatul a avut o poziţie procesuală sinceră de recunoaştere şi regret a faptelor comise, la audierea acestuia fiind prezenţi avocatul desemnat din oficiu şi unul din părinţi. Aceeaşi atitudine a avut-o inculpatul şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală care a avut loc în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a consilierului de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava, precum şi a mamei învinuitului, conform procesului verbal din data de 17 august 2011.
Instanţa de fond a apreciat că executarea pedepsei rezultante aplicată inculpatului, în regim penitenciar, nu ar fi oportună raportat la vârsta fragedă a acestuia, fiind suficientă în cauză aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, relevant pentru a concluziona în acest sens stând şi aprecierile făcute de către evaluatorul din cadrul Serviciului de Probaţiune, care a constatat următoarele:
Relaţiile din cadrul familiei sunt caracterizate, atât de către tânăr, cât şi de câtre mama acestuia, ca fiind perturbate de certurile dintre părinţi, generate în special de consumul de alcool al tatălui. În acest context, H.R. a relatat că părinţii săi adesea „se luau la bătăii'' şi, de câteva ori, a fost chiar el pus în situaţia de a se bate cu tatăl său - „cu tata nu sfădesc, câteodată nu iau la bătaie cu dânsul când îi beat".
Minorul nu se consideră ataşat de vreunul dintre părinţi şi nu recunoaşte autoritatea acestora, relatând că singura persoană pe care a considerat-o ca fiindu-i apropiată a fost un frate de-al său, decedat la vârsta de 26 ani urmare a unui cancer invaziv - „îmi pare rău că a murit, d a fost şi tata şi numi mea".
În acelaşi context, minorul o învinovăţeşte pe mama sa de relaţia disfuncţională creată pe parcursul anilor între părinţi, susţinând că şi mama sa consumă băuturi alcoolice (dar nu atât de des ca şi tatăl), iar acest tip de comportament a fost preluat ulterior şi de către tatăl său - „tata nu a băut, dar nunu l-a împins".
Informaţiile obţinute au permis evidenţierea următorilor factori care au favorizat sau permis menţinerea comportamentului infracţional al tânărului: lipsa de supraveghere din partea părinţilor şi dezinteresul acestora privind educaţia propriilor copii; răspuns defectuos la deschiderea oferită prin diminuarea supravegherii din partea părinţilor, lipsa valorilor în cadrul familiei şi exemplul negativ oferit de către părinţi prin perpetuarea unui comportament violent fizic şi verbal; abandonul şcolar; absenţa dialogului dintre tânăr şi părinţi în ceea ce priveşte educaţia/identitatea sexuală; capacitatea diminuată de a anticipa consecinţele faptelor sale; stilul de viaţă libertin.
Totodată, în favoarea inhibării comportamentului antisocial al tânărului s-au evidenţiat următorii factori: dorinţa de a avea resursele financiare proprii şi desfăşurarea a diferite activităţi lucrative în acest sens; deţinerea de abilităţi privind creşterea şi îngrijirea animalelor care, chiar şi pentru o perioada de timp scurtă, i-au oferit independenţă financiară; intenţia declarată de a-şi găsi un loc de muncă la pădure; frica privind eventualele repercusiuni pe care pedeapsa aplicată le-ar avea asupra sa.
Ţinând cont de dorinţa, chiar şi declarativă a tânărului de a-şi găsi un loc de muncă, dar şi de conduita generală pozitivă, axată pe desfăşurarea a diferite activităţi lucrative, s-a concluzionat că supravegherea din partea unei instituţii abilitate în acest sens, care să includă minorul în programe de remodelare comportamentală, ar putea creşte şansele de menţinere a comportamentului prosocial al acestuia. Tot în vederea sporirii şanselor de reinserţie socială s-a impus participarea tânărului la o serie de şedinţe de consiliere psihologică, necesare depăşirii aspectelor negative generate de implicarea într-o faptă penală cu caracter sexual, dar şi în vederea descoperirii/dezvoltării unor mecanisme care să-l ajute, pe viitor, în stoparea conduitei delincvenţionale.
Prin decizia nr. 6 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava - Secţia Penală, a admis apelul declarat de inculpatul H.R., desfiinţând în parte sentinţa penală mai sus-menţionată în rejudecare a înlăturat din sentinţa penala dispoziţiile de aplicare a art. 861 C. pen., art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen., precum şi cele de aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen. rap. la art. 99 alin. (2) şi art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.R. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 200 lei amendă penală (în loc de 3 luni închisoare).
În temeiul art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. rap. la art. 99 alin. (2) şi art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare (în loc de 2 ani închisoare).
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. d) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 1101, art. 103 C. pen. dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pe un termen de 3 ani şi 6 luni cu încredinţarea supravegherii inculpatului către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 1101 rap. la art. 863 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul, pe durata rămasă din termenul de încercare, se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
În temeiul art. 103 alin. (3) lit. b), art. 863 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul nu va intra în legătură cu partea vătămată minora N.V.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava - motiv prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acestuia de către instanţa de apel a fost judicios individualizată, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că pedeapsa la care a fost condamnat minorul inculpat H.R. este rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete comise de inculpat, a gravităţii faptei imputate şi a posibilităţii reiterării comportamentului infracţional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatului şi conduita adoptată pe parcursul procesului penal.
În ce priveşte cuantumul pedepsei aplicat pentru infracţiunea de viol, Curtea constata ca la individualizarea acesteia s-au avut în vedere în egală măsură criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) În timp ce prima instanţa nu a reţinut existenţa circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, instanţa de apel a ţinut seama şi de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum şi poziţia procesuală corectă a acestuia, motiv pentru care în favoarea acestuia se justifică a fi reţinute circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., urmând a le da efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen.
De aceea, având in vedere poziţia procesuala sincera a inculpatului pe parcursul procesului penal, instanţa de apel în mod correct a dat eficienţă circumstanţelor de atenuare a pedepsei, circumstanţe care, odată reţinute, trebuie sa duca la o individualizare judicioasa a răspunderii penale a inculpatului.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Reprezentantul Ministerului Public nu justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de apel de suspendare sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pe un termen de 3 ani şi 6 luni cu încredinţarea supravegherii inculpatului către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 6 din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat H.R., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1430/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1429/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
