ICCJ. Decizia nr. 2119/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2119/2012
Dosar nr. 4399/1/2012
Şedinţa publică din 15 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 60/A din 31 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3998/90/2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, în baza art. 1603 C. proc. pen. a respins cererile de modificare a controlului judiciar formulate de inculpaţii I.I., S.F. şi T.O.L. dispus prin Încheierile nr. 34 din 21 iunie 2007, nr. 41 din 6 iulie 2007 şi nr. 14 din 28 mai 2008 ale Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1603 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recursuri inculpaţii I.I. şi S.F. solicitând admiterea acestora, casarea parţială a hotărârii atacate şi modificarea controlului judiciar în sensul de a li se permite inculpaţilor să părăsească ţara.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 1603 C. proc. pen. referitoare la modificarea sau ridicarea controlului judiciar, controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin Încheierea nr. 41 din 6 iulie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 2657/90/2007, Tribunalul Vâlcea, secţia penală a admis cererea formulată de inculpatul I.I., fiul lui T. şi M., şi în baza art. 1602 C. proc. pen. a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În baza art. 1602 alin. (3) C. proc. pen. a pus în vedere acestui inculpat să respecte, printre alte obligaţii şi pe aceea de a nu depăşi limita judeţului Vâlcea decât cu încuviinţarea instanţei.
Totodată prin Încheierea nr. 34 din 21 iunie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 2490/90/2007, aceeaşi instanţă a admis cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de inculpatul S.F., fiul lui F. şi I., şi a dispus punerea în libertate provizorie a acestui inculpat.
În baza art. 1602 alin. (3) C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului să respecte, printre alte obligaţii şi pe aceea de a nu depăşi limita teritorială a municipiului Rm. Vâlcea decât în condiţiile stabilite de instanţă.
Înalta Curte constată că încheierea atacată cu recursuri de către cei doi inculpaţi este legală şi temeinică.
Liberarea provizorie sub control judiciar este un drept subiectiv dar nu abstract şi necondiţionat, iar exercitarea în concret a acestuia se realizează în condiţiile prevăzute de art. 1602 C. proc. pen. şi în conformitate cu aprecierea pe care instanţa o face în raport cu ansamblul probelor administrate în cauză asupra temeiniciei unei astfel de cereri.
În mod corect instanţa de apel a reţinut cu referire la inculpatul S.F. care a invocat necesitatea părăsirii ţării pentru a participa în calitate de redactor-şef la mai multe publicaţii, la o conferinţă organizată la Bruxelles, că o cerere similară a mai fost formulată de inculpat, cerere respinsă de instanţă prin încheierea pronunţată la data de 5 aprilie 2012 şi că nici motivele invocate în prezenta cerere nu sunt de natură să determine modificarea controlului judiciar dispus de instanţă, faţă de împrejurarea că există posibilitatea delegării unei alte persoane pentru participarea la acest eveniment apreciindu-se că nu este absolut necesară părăsirea ţării de către inculpat în vederea participării la evenimentul mai sus-menţionat.
Totodată, în mod corect s-a apreciat de către prima instanţă că motivele invocate de inculpatul I.I. privind modificarea controlului judiciar sunt de asemenea neîntemeiate, avându-se în vedere că starea medicală a soţiei sale care se află pe teritoriul Germaniei persistă de mai multă vreme, deplasarea inculpatului în Germania nefiind singura modalitate de a ameliora starea de sănătate precară a soţiei sale.
Se constată că nici motivul invocat de inculpatul I.I., acela de a efectua un tratament în Germania întrucât a suferit un traumatism cranio-cerebral nu este de natură să ducă la modificarea măsurilor privind controlul judiciar.
Apreciind că nu există motive temeinice pentru a fi modificat controlul judiciar instituit de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la cei doi inculpaţi, constatând legală şi temeinică încheierea pronunţată la data de 31 mai 2012, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii I.I. şi S.F.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.I. şi S.F. împotriva Încheierii nr. 60/A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3998/90/2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1612/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3980/2012. Penal → |
|---|
