ICCJ. Decizia nr. 3980/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3980/2012
Dosar nr. 1348/36/2012
Şedinţa publică din 3 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 142/P din 19 noiembrie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a luat act de consimţământul persoanei solicitate I.B., la predare.
A dispus executarea Mandatului de arestare europeană nr. 20442/12 RGNR - 4963/12 RG GIP emis la data de 14 septembrie 2012 de autorităţile judiciare italiene - Tribunalul din Milano privind persoana solicitată I.B. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare solicitante cu respectarea principiului specialităţii prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
A menţinut măsura arestării preventive a persoanei solicitate I.B. pe o perioadă de 24 zile, cu începere de la data de 19 noiembrie 2012 până la data de 12 decembrie 2012, inclusiv, în vederea predării.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a înaintat documentele pentru punerea în executare a Mandatului european de arestare nr. 20442/12 RGNR - 4963/12 RG GIP emis la data de 14 septembrie 2012 de autorităţile judiciare italiene - Tribunalul din Milano împotriva persoanei solicitate I.B. şi semnalarea autorităţilor judiciare din Italia, ca pe baza acesteia să se ia măsura arestării faţă de persoana solicitată.
Mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale de către autorităţile judiciare italiene pentru săvârşirea infracţiunii de criminalitate organizată transfrontalieră, aducerea unei persoane la starea de sclavie, trafic de persoane în stare de sclavie, prev. de art. 416, 600 şi 601 C. pen. italian şi pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 8 la 20 ani. Faptele sunt incriminate şi de legea penală română şi constituie infracţiunile prevăzute de disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, art. 190 alin. (1) C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pedepsite cu pedeapsa închisorii de până la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin Încheierea nr. 134/P din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa a dispus, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, luarea măsurii arestării persoanei solicitate I.B. pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la 15 noiembrie 2012 până la data de 19 noiembrie 2012, inclusiv şi emiterea mandatului de arestare.
S-a reţinut, ca situaţie de fapt că, persoana solicitată I.B. este acuzată că este membră al unei organizaţii având ca scop recrutarea de persoane fără venituri, cu handicap fizic, din România şi aducerea acestora la Milano - Italia, în vederea practicării cerşetoriei, împotriva voinţei lor, în perioada octombrie 2011 - septembrie 2012. Membrii grupării organizate din care făceau parte mai multe persoane, dispuneau de vehicule, bani şi case, erau extrem de violenţi cu victimele, pe care le ameninţau şi le agresau pentru a le determina să cerşească, obligându-le să trăiască asemenea sclavilor, în locuinţe improprii şi fără a li se asigura condiţii minime de hrană şi apă.
Fiind audiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în ref. la art. 103 alin. (5) din acelaşi act normativ, persoana solicitată I.B. a declarat că este de acord cu predarea, în vederea efectuării urmăririi penale privind fapta menţionată în mandat, cu respectarea principiului specialităţii prev. de art. 115 din acelaşi act normativ.
În raport de dispoziţiile art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel a constatat că nu este incident vreunul din motivele de refuz ale executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel a declarat recurs persoana solicitată I.B.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 38514 şi art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Pe de altă parte, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, se constată că recurenta a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată I.B. împotriva Sentinţei penale nr. 142/P din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana solicitată I.B. împotriva Sentinţei penale nr. 142/P din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2119/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3979/2012. Penal → |
|---|
