ICCJ. Decizia nr. 2284/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2284/2012
Dosar nr. 595/83/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197 din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul C.S. a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, din două infracţiuni de viol prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.S., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate mai sus inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., fără aplicarea vreunui spor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 şi art. 17 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 şi urm. C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului C.S. la plata sumei de 20.000 lei în favoarea părţii civile H.A.F., în prezent internată la C.A.P.V.T.P. A. pe cale judecătorească pe durata măsurii plasamentului la C.T.F.S., reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, în contul B.A. Satu Mare, a sumei de 200 lei, in favoarea av. D.L., conform delegaţiei nr. 145/2011 şi respectiv a sumei de 200 lei, in favoarea av. B.A., conform delegaţiei nr. 311/2011, cu titlu de onorariu avocaţial din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.S., pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului reţinându-se că, în perioada iulie – septembrie 2010 a întreţinut, în două rânduri, acte sexuale normale cu minora H.A.F. în vârstă de 12 ani, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa.
Instanţa a reţinut în fapt că, în perioada iulie – septembrie 2010, inculpatul C.S. a întreţinut, în două rânduri, acte sexuale normale cu minora H.A.F. în vârstă de 12 ani, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa.
S-a mai reţinut că inculpatul C.S. a locuit împreună cu concubina sa, H.M., şi cei doi copii minori ai acesteia, C.M., în vârstă de 2 ani şi 8 luni şi H.A.F., în vârstă de 12 ani, într-o remorcă amenajată ca spaţiu de locuit, amplasată pe păşunea satului Homorodul de Jos, jud. Satu Mare.
În vara anului 2010 inculpatul, împreună cu partea vătămată, se aflau pe păşunea satului Homorodu de Jos, unde duceau de regulă la păscut oile numitului S.V., din aceeaşi localitate. Cu această ocazie, inculpatul i-a propus părţii vătămate să întreţină relaţii sexuale cu el. Deşi, partea vătămată nu a fost de acord, inculpatul a dezbrăcat-o de haine şi a întreţinut relaţii sexuale normale cu aceasta. Când a ajuns acasă, partea vătămată i-a povestit mamei sale ceea ce i s-a întâmplat, dar aceasta nu a crezut-o, motiv pentru care, nu a sesizat organele de poliţie.
În luna septembrie 2010, inculpatul întorcându-se la locul unde domiciliază, respectiv, remorca amplasată pe păşunea satului Homorodu de Jos, i-a găsit acasă doar pe cei doi copii, C.M. şi H.A. Constatând lipsa concubinei, i-a cerut băiatului să meargă afară pentru a se juca, iar părţii vătămate H.A. i-a spus să se dezbrace şi să vină lângă el, în pat, pentru a întreţine relaţii sexuale. În timp ce se consuma actul sexual, în zonă a venit H.M., mama părţii vătămate, care şi-a anunţat prezenţa, strigând-o pe minoră, întrerupând astfel acţiunea inculpatului. Întrând în locuinţă, H.M. I-a găsit pe inculpat în pat, îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni scurţi, prefăcându-se că doarme, iar pe fiica sa, a găsit-o, pe marginea patului. Partea vătămată i-a spus imediat că, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu ea, împotriva voinţei sale.
În aceste circumstanţe, la data de 24 septembrie 2010, H.M. a sesizat S.I.C. din cadrul I.P.J. Satu Mare, sesizarea fiind înregistrată sub nr. 68175 din 24 septembrie 2010, în conţinutul căreia aceasta a reclamat faptul că, inculpatul C.S., concubinul său, a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa minoră H.A., în vârstă de 12 ani.
Conţinutul şi concluziile raportului constatator medico-legal cu nr. 1394/ll/c/320/2010, întocmit în cauză de către S.M.L. Satu Mare, a reliefat faptul că, la data examinării, 24 septembrie 2010, partea vătămată H.A. nu mai era virgină, prezentând rupturi himenale vechi, a căror dată de producere nu a putut fi stabilită.
Din raportul de evaluare psiho - socială întocmit de către D.G.A.S.P.C. Satu Mare, reiese faptul că minora prezintă semne comportamentale evidente ale unor agresiuni de natură sexuală, în prezent victima fiind instituţionalizată la C.A.P.V.T.P. A. din Satu Mare.
Starea de fapt reţinută a fost dovedită cu următoarele probe si mijloace de probe:
a) dosarul de urmărire penală:
- - referat de terminare a urmării penale
- rezoluţie de confirmare a începerii urmării penale
- rezoluţie de începere a urmării penale
- proces verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral
- declaraţie de parte vătămată
- certificat de naştere a părţii vătămate
- rezoluţie motivată de efectuarea unei constatări medico-legale
- concluzii provizorii întocmite de S.M.L. Satu Mare
- raport constatator medico-legal
- raport de evaluare psiho - socială
- cazier judiciar al inculpatului
- proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii - declaraţie de învinuit
- declaraţie martori
- proces - verbal de prezentarea materialului de urmărire penală
b) precum şi in cursul cercetării judecătoreşti:
- declaraţiile inculpatului C.S.;
- declaraţiile părţii vătămate H.A.;
- declaraţiile martorilor: P.E., H.M., K.T.V., K.A.I.;
- cazier judiciar al inculpatului
- referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare privind situaţia psiho-comportamentală a inculpatului;
- raport de constatare ştiinţifică;
- raport de evaluare psihologică;
La termenul de judecata din 08 noiembrie 2011, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea de act sexual cu minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 33 lit. a) C. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol.
S-a considerat că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv din declaraţiile inculpatului nu rezultă faptul că ar fi avut loc o constrângere a minorei, iar declaraţia minorei parte vătămată nu poate fi avută în vedere la soluţionarea cauzei, raportat la faptul că acesta a arătat că cei doi martori au văzut ce i-a făcut inculpatul, aspect care nu a fost confirmat de către martorii audiaţi. Un alt argument, este redat de Raportul constatator medico-legal, punctul nr. 3, aflat la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că la data examinării minorei, membrana himenală prezenta ruptură veche completă a cărei vechime nu s-a putut aprecia, astfel reieşind faptul că minora şi-a pierdut cu mult timp în urmă virginitatea.
La acelaşi termen de judecată, instanţa, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a pus în discuţie din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor de viol prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., de viol prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen.
Instanţa examinând solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, astfel cum a fost formulată, a constatat că aceasta este neîntemeiată, în raport cu situaţia de fapt reliefată de coroborarea probelor administrate in cauză.
Pe de altă parte, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei şi îndeosebi la calitatea autorului, aceea de concubin al mamei părţii vătămate, acesta locuind de mai mult timp cu familia minorei, cei doi copii minori aflându-se în întreţinerea inculpatului, instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, din două infracţiuni de viol prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a mai reţinut că în cursul procedurilor judiciare inculpatul a avut o atitudine nesinceră.
Astfel, deşi acesta a recunoscut că a avut relaţii sexuale normale cu minora, atât în vara anului 2010, cât şi în luna septembrie 2010, a justificat că de fiecare dată s-a întâmplat cu consimţământul minorei, fără nicio constrângere, ameninţare ori promisiuni de bani sau alte bunuri în schimbul actului sexual.
Vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea celor două infracţiuni de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (3) teza I-a C. pen., este reliefata fără echivoc de împrejurările rezultate din coroborarea probelor şi elementelor cu valoare probatorie administrate în cauza, relevante sub acest aspect fiind următoarele:
- recunoaşterea de către inculpat a existentei celor două acte sexuale;
- relatările părţii vătămate în care se arată că inculpatul strigând la ea, a dezbrăcat-o cu forţa, a imobilizat-o si cu toate că plângea cerându-i să înceteze, a avut raport sexual cu aceasta.
- relatările mamei minorei, in care se arată ca minora deseori fugea de acasă când inculpatul venea seara de la oi si întrebându-o ce are, aceasta i-a spus ca inculpatul a avut relaţii sexuale cu ea si ca îi este frică de acesta, însă nu ar fi crezut-o, întrucât „ nu prea are minte”.
- relatările martorei P.E., în care se arată că, în timpul prestării de către mama minorei a unor munci agricole in gospodăria sa, a întrebat-o pe minoră, care era si ea de fata, de ce este supărată, moment in care aceasta a început să plângă iar la insistenţele sale minora a recunoscut că a fost agresată sexual de către inculpat.
- Conţinutul şi concluziile raportului evaluare psihologică din care rezultă în mod evident faptul că minora prezintă semne comportamentale evidente ale unor agresiuni de natură sexuală.
- Conţinutul şi concluziile raportului de constatare ştiinţifică întocmit in urma examinării poligraf, care la întrebările relevante cauzei privitoare la întrebuinţarea constrângerii prin violente sau ameninţări cu ocazia actelor sexuale, a reliefat reacţii specifice comportamentului simulat din partea inculpatului.
Procedând la coroborarea tuturor probelor si elementelor cu valoare probatorie mai sus enunţate, instanţa de fond a constatat vinovăţia inculpatului referitor la comiterea infracţiunilor de viol, condiţii în care apărările acestuia nu au fost primite, fiind înlăturate ca fiind neconcludente.
În drept: faptele inculpatului C.S., care, în perioada iulie – septembrie 2010 a întreţinut, în două rânduri, acte sexuale normale cu minora H.A.F., în vârstă de 12 ani, aflată în îngrijirea sa, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. după cum urmează:
1. gradul de pericol social ridicat ce rezultă din modul si împrejurările concrete in care au fost comise faptele;
2. circumstanţele faptice in care inculpatul a pus in executare activitatea infracţională, profitând de vârsta frageda a minorei, retardul în dezvoltarea psiho – intelectuala a acesteia, realizarea actelor sexuale prin constrângere şi profitând de imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa si nu in ultimul rând împrejurarea ca fapta a fost săvârşită asupra unei persoane aflate în îngrijirea acestuia;
3. atitudinea manifestata in fata autorităţilor judiciare, de negare a săvârşirii faptelor;
4. limitele speciale de pedeapsa prevăzute in textele de lege incriminatoare;
5. posibilităţile relativ reduse de reeducare ale inculpatului prin prisma situaţiei sale juridice, sociale si comportamentale, astfel cum rezulta din conţinutul referatului de evaluare;
6. conştientizarea redusă a consecinţelor grave produse prin faptele infracţionale;
7. împrejurarea că inculpatul nu poseda antecedente penale şi că anterior săvârşirii faptei a fost cunoscut cu o atitudine adecvată in familie si comunitate, ce va fi reţinută ca şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.;
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul C.S. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzut de art. 198 alin. (1) C. pen.
Prin decizia penală nr. 23 din 23 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a fost respins, ca nefundat, apelul penal declarat de inculpatul C.S., împotriva sentinţei penale nr. 197 din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menţine în întregime.
A obligat pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu N.B. (delegaţia nr. 358 din 04 ianuarie 2012), va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar, a reţinut că c ererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către acesta din infracţiunea de viol, prevăzută 197 alin. (1) și (2) lit. b) şi alin. (3) prima teză C. pen., în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. , este nefondată.
S-a arătat că, aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa în condiţiile în care în vara anului 2010 în două rânduri în timp ce se afla pe păşunea satului Homorodu de Jos a profitat de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra (avem în vedere vârsta de 12 ani, inculpatul era concubinul mamei fetiţei) şi a întreţinut cu ea relaţii sexuale. A doua oară în septembrie 2010 inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu aceeaşi minoră într-o remorcă ce servea drept domiciliu inculpatului şi concubinei acestuia, împreună cu minora şi încă doi copii în vârstă de 8 luni, 2 ani 8 luni dar de data aceasta mama părţii vătămate i-a surprins şi a sesizat organele de poliţie.
A considerat că starea de fapt reţinută de către instanţa de fond este legală, iar schimbarea de încadrare juridică nu se impune, raportul sexual având loc împotriva voinţei minorei care se afla în îngrijirea, ocrotirea şi educarea inculpatului. Instanţa a respins şi teza potrivit căruia actul sexual ar fi avut loc cu manifestarea de voinţă a părţii vătămate câtă vreme aceasta s-a plâns mamei sale pentru fapta din vara anului 2010 dar nu a fost crezută şi a doua oară i-a spus imediat mamei sale că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu ea împotriva voinţei sale.
S-a mai reţinut că t oate aceste aspecte, alături de probele existente în cauză conduc la concluzia că vinovăţia inculpatului este dovedită în mod indubitabil şi din acest punct de vedere hotărârea instanţei de fond este legală, iar criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
O altă critică formulată de către inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicarea unei pedepse cu executare sub supraveghere, nu poate fi primită.
Astfel, a arătat că Lipsa antecedentelor penale nu reprezintă în sine o circumstanţă atenuantă ci, eventual, poate reprezenta un criteriu pe care instanţa să îl aibă în vedere la individualizarea pedepsei şi a şi fost avut în vedere la aplicarea acestei pedepse alături de faptul că inculpatul păzind oile comunităţii avea un loc de muncă în înţelesul general al unei ocupaţii.
Raportat la gravitatea deosebită a faptei săvârşită, a abuzat de un copil de 12 ani aflat în îngrijirea sa, de maniera în care a abuzat inculpatul, o pedeapsă de 8 ani închisoare cu privare de libertate este de natură să contribuie la reeducarea acestuia în mod decisiv, iar reducerea acestei pedepse nu ar face altceva decât să ducă în derizoriu criteriile prevăzute de art. 52 C. pen. şi anume raportul care trebuie să existe între pedeapsă şi scopul acestei pedepse.
S-a concluzionat temeinică hotărârea instanţei de fond, iar criticile inculpatului privind reducerea pedepsei şi aplicarea unei alte modalităţi de executare a pedepsei decât cea prin privare de libertate ca fiind nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.M.S., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.S. împotriva deciziei penale nr. 23/ A din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2293/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
