ICCJ. Decizia nr. 231/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 231/2012

Dosar nr.2785/116/2011

Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 119 din data de 8 august 2011, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost admisă cererea formulată de inculpaţii G.F. şi R.E. de judecare a cauzei în baza art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 174-176 lit. d) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.F. la 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.F. la 13 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.F. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 5 ani.

În baza art. 174 -176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin aceeaşi sentinţă penală a fost condamnat inculpatul R.E. la 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.E. la 13 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor G.F. şi R.E. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor G.F. şi R.E., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele pronunţate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 martie 2011 la zi, pentru ambii inculpaţi.

S-au aplicat inculpatului R.E. dispoziţiile art. 67 C. pen., privind degradarea militară.

A fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de părţile civile S.D.M., W.J.L.A. şi W.L.R.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către partea civilă S.D.M. la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale si 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către partea civilă minoră W.J.L.A., născut la 24 noeimbrie 2001, prin reprezentantul legal S.D.M., la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând de la data 16 iulie 2010 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani a părţii civile, dar nu mai târziu de 25 de ani în cazul continuării studiilor, precum şi la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către partea civilă W.L.R., născută la 26 noiembrie 1996, prin reprezentantul legal S.D.M. la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând de la data de 16 iulie 2010 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani a părţii civile, dar nu mai târziu de 25 de ani, în cazul continuării studiilor, precum şi la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au mai fost obligaţi inculpaţii către stat la plata a câte 7000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 5974 lei fiecare reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală şi câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariu apărător oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:

În data de 17 iulie 2010, ora 9,00 poliţia a fost sesizată în legătură cu aspectul că pe malul bazinului piscicol Paicu, de pe raza comunei Nicolae Bălcescu a fost găsit cadavrul cetăţeanului chinez W.Z.G., administrator al respectivului bazin piscicol, ce poseda multiple leziuni de violenţă.

Ca urmare a deplasării echipei operative în zonă, a fost identificat pe malul lacului cadavrul susnumitului, din ancheta efectuată reieşind că victima a fost ucisă în cursul nopţii anterioare, fiindu-i sustrase un telefon mobil, o lanternă şi un cuţit.

În apropierea victimei, au fost identificate mai multe fragmente dintr-o coadă de târboc (murdare de sânge), o cruce metalică de târboc, un hanorac ce prezenta o pată de sânge, două pachete de ţigări, (în care se mai aflau 6 ţigări nefumate) şi unul gol, o şapcă de culoare albastră, iar pe pământul şi vegetaţia din zonă au fost descoperite mai multe pete de sânge.

În urma autopsierii cadavrului victimei, prin raportul medico legal din 21 septembrie 2010 al S.M.L. Călăraşi, s-a constatat că acesta prezenta multiple leziuni de violenţă pe întregul corp. De la nivelul leziunilor din zona capului a fost extras un fragment de lemn ce provenea din fragmentele de coadă de târboc găsite la faţa locului, iar la nivelul braţului stâng a fost relevată si o plagă înţepată.

S-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale, contuziei cerebrale, hemoragiei interne si asfixiei mecanice cu sânge, consecutive unui politraumatism cranio cerebral cu fracturi craniene, multiple fracturi costale si rupturi de organe interne.

Plaga de la nivelul braţului stâng s-a produs prin lovire cu corp dur, tăietor înţepător, posibil cuţit. între leziunile constatate la necropsie si decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă.

Concubina victimei S.D.M. a predat organelor de anchetă documentele de achiziţie ale telefonului mobil sustras, stabilindu-se seria şi numărul cartelei telefonice.

Pe parcursul anchetei, cartela telefonică sus menţionată a fost folosită într-un terminal mobil aparţinând numitului S.M., iar în urma anchetei efectuate s-a stabilit că respectiva cartelă a fost găsită în după amiaza zilei de 17 iulie 2010 pe drumul ce leagă satul Paicu de bazinul piscicol, de către B.V. care i-a dat-o numitului S.M. ce a verificat-o în telefonul său fără ca aceştia să aibă vreo legătură cu uciderea victimei.

S-a procedat la expertizarea biocriminalistică genetică a unora dintre corpurile delicte găsite la faţa locului (hanorac, fragmente de băţ, şi altele) şi s-a format un cerc de suspecţi, fiind prelevate probe de comparaţie de la aceştia.

După efectuarea expertizelor, prin raportul întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, s-a stabilit că petele de sânge de pe hanorac şi cele găsite pe vegetaţia din zona locului faptei au un profil genetic unic şi aparţin victimei.

În acelaşi timp, pe hanorac s-a evidenţiat şi urma de contact cu un profil genetic mixt provenit din amestecul de material biologic de la minim două persoane, cel puţin una fiind de sex masculin şi regăsindu-se integral în proba de referinţă a suspectului G.F.

De asemenea, pe unul din fragmentele de băţ ridicate din câmpul infracţional a fost evidenţiat o pată de sânge cu un profil genetic unic complet cu corespondenţă perfectă cu profilul inculpatului G.F.

În data de 23 martie 2011 au fost percheziţionate domiciliile celor doi inculpaţi. În wc-ul din curtea imobilului inculpatului G.F. au fost găsite lanterna si cuţitul sustrase de la victimă, iar în cel din curtea locuinţei inculpatului R.E. au fost găsite fragmentele telefonului mobil.

Cei doi inculpaţi au fost expertizaţi psihiatric, stabilindu-se că au avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care sunt cercetaţi.

Audiaţi în faza de cercetare judecătorească, ca de altfel şi pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii G.F. si R.E. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de inculpare, recunoaştere care se coroborează cu probele administrate în cauză.

Au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., privind recunoaşterea vinovăţiei, însuşindu-şi probele administrate în faza de urmărire penală.

Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, a constatat că din acestea rezultă, cu certitudine şi fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpaţilor şi săvârşirea infracţiunilor de către aceştia, motiv pentru care, a admis cererea de judecare a cauzei în baza art. 320¹ C. proc. pen.

A concluzionat prima instanţă că, în drept, faptele inculpaţilor G.F. şi R.E., care în noaptea de 16 iulie 2010 l-au ucis pe cetăţeanul chinez W.Z.G., prin aplicarea intenţionată de multiple lovituri de băţ şi cuţit în scopul de a săvârşi (sustrage şi păstra bunul - peşte, lanternă, cuţit, telefon mobil) şi a ascunde infracţiunea de tâlhărie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora instanţa de fond a pronunţat condamnarea inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpaţi, Tribunalul Călăraşi a avut în vedere circumstanţele personale ale acestora respectiv, tineri în vârstă de 29 de ani şi respectiv 40 de ani, fără antecedente penale, gradul sporit de pericol social al faptei săvârşite, natura infracţiunilor, modalitatea de comitere a acestora, urmarea produsă respectiv moartea victimei precum si dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

În raport de toate aceste circumstanţe, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei şi reeducarea inculpaţilor nu se pot realiza decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată spre maximul general.

Trecând la soluţionarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat că în speţă s-a constituit parte civilă concubina victimei, numita S.D.M., solicitând plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea - cavou, incinerare, monument funerar.

A solicitat pentru minorii: W.J.L.A. şi W.L.R. rezultaţi din concubinajul cu victima plata unei pensii de întreţinere, susţinând că victima avea un salariu de aproximativ 4.000 lei pe lună, în calitate de administrator al unei bălţi de peşte.

A solicitat pentru ea şi copii ei suma de 35.000 lei daune morale.

În dovedirea pretenţiilor solicitate, a fost administrată proba cu acte şi martori, fiind audiat numitul G.Ş., din declaraţia acestuia rezultând că partea civilă S.D. a cheltuit în jur de 200-300 milioane lei cu înmormântarea victimei şi cu obiceiurile ulterioare.

În raport de probele administrate, Tribunalul a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de părţile civile S.D.M., W.J.L.A. şi W.L.R., în sensul că a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, către partea civilă S.D.M. la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi 10.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a mai arătat că partea civilă S.D.M. a susţinut că victima avea un venit lunar de 4.000 lei, dar nu a putut dovedi acest lucru, întrucât victima nu a lucrat cu carte de muncă, motiv pentru care la stabilirea prestaţiei periodice, instanţa a avut în vedere venitul minim pe economie la data pronunţării sentinţei, respectiv 650 lei.

Având în vedere aceste repere, Tribunalul Călăraşi a dispus obligarea solidară a inculpaţilor, către partea civilă minoră W.J.L.A., născut la 24 noiembrie 2001, prin reprezentantul legal S.D.M., la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând de la data 16 iulie 2010 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani a părţii civile, dar nu mai târziu de 25 de ani în cazul continuării studiilor, precum şi la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.

Pentru aceleaşi argumente, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către partea civilă W.L.R., născută la 26 noiembrie 1996, prin reprezentantul legal S.D.M. la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând de la data de 16 iulie 2010 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani a părţii civile, dar nu mai târziu de 25 de ani în cazul continuării studiilor, precum şi la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, inculpatul R.E. şi inculpatul G.F.

La termenul de judecată, din data de 8 septembrie 2011, inculpatul G.F. şi-a retras calea de atac, împrejurare faţă de care, Curtea potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen. va lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.

Ministerul Public invocă nelegalitatea hotărârii atacate, pe latură penală, susţinând că judecătorul fondului, în mod greşit, a aplicat dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., aceste prevederi negăsindu-şi aplicarea în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav.

Inculpatul R.E., în apelul său, susţine greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, arătând, prin apărător, că se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., precizând că acesta a recunoscut faptele şi nu este cunoscut cu antecedente penale. în plus, susţine că acesta a conştientizat gravitatea faptelor sale şi, pe cale de consecinţă, solicită reducerea pedepsei stabilite de instanţa de fond.

Prin Decizia penală nr. 243/A din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 119 din 08 august 2011 a Tribunalului Călăraşi, în ceea ce priveşte latura penală şi, pe fond, rejudecând s-au decis următoarele:

I. În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul G.F., la 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. pen., condamnă pe inculpatul G.F. la 13 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul G.F. execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 5 ani.

II. În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. condamnă pe inculpatul R.E. la 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. Aplică inculpatului R.E. dispoziţiile art. 67 C. pen., privind degradarea militară.

În baza art. 71 C. pen., interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) C. pen.., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. pen., condamnă pe inculpatul R.E. la 13 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen., inculpatul R.E. execută pedeapsa cea mai grea respectiv 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. Aplică inculpatului R.E. dispoziţiile art. 67 C. pen., privind degradarea militară.

În baza art. 71 C. pen., interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de arr.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor G.F. şi R.E. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedepsele pronunţate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 martie 2011 la zi, pentru ambii inculpaţi.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.E.

S-a luat act de retragerea, la data de 08 septembrie 2011, a apelului declarat de inculpatul G.F., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Au fost obligaţi inculpaţii către stat la plata a câte 1000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, în apel, din care pentru fiecare 300 lei fiecare, reprezentând onorariu apărător oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor invocate de Ministerul Public şi inculpatul R.E., precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 teza finală C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că apelul Parchetului este fondat, dată fiind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar cel al inculpatului (apelant în speţă) este nefondat, urmând a fi respins potrivit art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., în considerarea următoarelor argumente:

Acuzaţiile Ministerului Public vizează săvârşirea de către inculpaţii G.F. şi R.E. a infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, fapte săvârşite pe raza comunei Nicolae Bălcescu judeţul Călăraşi, având ca victimă cetăţeanul chinez W.Z.G.

În acord cu instanţa de fond, Curtea constată vinovăţia dovedită.

Se reţine că, în drept, faptele inculpaţilor G.F. şi R.E., care în noaptea de 16 iulie 2010 l-au ucis pe cetăţeanul chinez W.Z.G., prin aplicarea intenţionată de multiple lovituri de băţ şi cuţit în scopul de a săvârşi (sustrage şi păstra bunul - peşte, lanternă, cuţit, telefon mobil) şi a ascunde infracţiunea de tâlhărie - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora instanţa de fond a pronunţat condamnarea inculpaţilor.

Critica Ministerului Public a vizat greşita aplicare a art. 320¹ C. proc. pen.

Dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prevăd în mod clar, fără loc de interpretare că: „Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă."

Apreciind motivul de apel formulat de Ministerul Public ca fiind fondat, Curtea a înlăturat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Chiar dacă inculpaţii nu pot beneficia de procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., recunoaşterea faptelor le profită, fiind reflectată în cuantumul sancţiunilor.

Audiaţi fiind la instanţa de apel, după ce li s-au pus în vedere consecinţele înlăturării procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul G.F. a recunoscut fapta (dosar apel), iar inculpatul R.E. a arătat că nu mai doreşte să dea alte declaraţii.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că faptele de care sunt acuzaţi şi pe care inculpaţii le-au recunoscut sunt sancţionate cu o pedeapsă de la 15 la 25 de ani închisoare (omorul deosebit de grav) şi de la 7 la 20 de ani închisoare (tâlhăria).

La individualizarea pedepselor, Curtea va avea în vedere forma tipică a infracţiunii de omor deosebit de grav comisă de inculpaţi.

Astfel, cu privire la circumstanţele în care au agresat-o pe victima W.Z.G., cei doi inculpaţi au relatat următoarele:

Inculpatul R.E.: „..am plecat amândoi pe lângă fântâna şi pe lângă crucea de fier din coada lacului, am montat târbocul şi intrat în apă. F. stătea lângă mine, dar pe mal şi a fumat (avea un pachet de ţigări, iar eu unul de K.). Am reuşit să prin câţiva car aşi pe care i-am pus în traistă, însă la un moment dat s-a apropiat de noi pe apă cu barca chinezul care a pus lanterna pe noi şi a strigat ceva la noi din care am înţeles că ne-a văzut. Eu am scos târbocul şi am urcat malul încercând să fug dar după câţiva paşi m-am împiedicat într-o groapă şi am căzut. F. o luase înainte, fugind câţiva metri. Am fost ajunşi din urmă de chinez care a prins târbocul şi cu un cuţit a încercat să taie plasa de la târboc. Eu trăgeam de coada târbocului şi el încerca să mi-l ia trăgând în partea cealaltă, dar cele patru crăcane au ieşit din crucea metalică şi eu am rămas în mână cu coada târbocului, în lungime aproximativ 3 metri. Chinezul s-a aflat tot timpul la vârful cozii circa 3-4 metri distanţă.. am strigat la F. care o luase înainte să se întoarcă şi să mă ajute să scap de chinez. Când am rămas cu coada în mână am ridicat-o şi l-am lovit pe chinez peste picioare, coada rupându-se şi chinezul căzând la pământ. Din spate s-a apropiat şi F. care a luat bucata ruptă a cozii şi a început să-l lovească peste corp cu aceasta de mai multe ori. Am văzut că l-a lovit şi cu picioarele şi I-a călcat. întrucât îl lovise destul de tare pe chinez care ţipa şi fiind pericol să-l omoare, i-am zis lui F. să nu-l mai lovească. Acesta s-a oprit iar chinezul s-a târât spre mal lângă barcă, căzând în apă. F. mi-a spus că telefonul lui este la chinez şi că el are în mână telefonul chinezului. F., cu cuţitul chinezului în mâna - pe care respectivul îl scăpase după ce eu l-am lovit cu băţul peste picioare - s-a apropiat de chinez şi a încercat să îi i-a telefonul chinezului din mână, dar acesta nu-i dădea drumul telefonului. Nu-mi amintesc dacă F. l-a lovit şi cu cuţitul, însă l-am mai lovit şi eu pe chinez peste mână încă o dată cu bucata de băţ pe care o aveam în mână.

F. a reuşit să ia telefonul în cele din urmă, ne-am urcat din nou pe mal, eu am luat plasa şi cele patru beţe (covergi) ale târbocului, precum şi peştele prins din balta respectivă şi am plecat înapoi către casa lui F. pe acelaşi drum pe care venisem.

Pe drum F. mi-a arătat telefonul chinezului pe care eu i l-am luat din mână şi am scos cartela însă am scăpat-o şi am pierdut-o în iarbă. De asemenea am observat că F. luase cu el lanterna chinezului. Am ajuns acasă la F., am trezit-o pe soţia sa E. din somn şi i-am povestit că amândoi l-am bătut pe chinez. După aceea împreună cu F. am mers la mine acasă unde am rămas până dimineaţa. Când s-a trezit soţia mea, a plecat până la magazin întorcându-se şi spunându-ne că chinezul a fost găsit mort pe malul lacului. Atunci i-a povestit şi E. soţiei mele că noi l-am bătut pe chinez, lucru pe care l-am confirmat şi noi. Atunci am spart telefonul chinezului pe care îl luasem la mine acasă şi l-am aruncat în WC-ul din curte pentru a nu fi găsit de poliţie. Lanterna şi cuţitul rămăsese acasă la F. şi am înţeles că şi ei l-au aruncat în WC-ul lor.

Nu-mi amintesc dacă F. a avut la el hanoracul de culoare neagră, însă în mod sigur la momentul agresiunii a avut o şapcă de culoare albastră..".

Inculpatul G.F. a declarat următoarele: „..pe malul bălţii am ajuns în jurul miezului nopţii, am montat amândoi târbocul şi am coborât malul intrând în apă până mai sus de genunchi, după ce în prealabil ne-am lăsat pe mal un hanorac negru cu dungi albe pe lateral şi căptuşeala roşie şi o şapcă de culoare albastră. Aveam la mine un pachet de ţigări pe care l-am aruncat pe malul apei întrucât s-au terminat ţigările, fumând apoi de la J. care avea un pachet de ţigări şi pe care ulterior l-a lăsat şi el pe mal.

După o perioadă de timp în care am stat amândoi în apă cu târbocul fără a prinde însă peşte, am văzut că se apropie de noi în apă o barcă şi am bănuit că este chinezul, moment în care J. a spus că dacă se va apropia de noi să sărim pe el şi să-l batem. J. a urcat târbocul pe mal şi am reuşit să urcăm şi noi malul însă chinezul ne-a ajuns din urmă şi a aprins o lanternă luminându-ne şi strigând să stăm pe loc, că ne cunoaşte şi o să tragă. Totodată chinezul a prins târbocul cu care pescuisem cu intenţia de a ni-l lua, însă J. a tras de coada târbocului rămânând cu ea în mână şi cu aceasta l-a lovit pe chinez, coada rupându-se. Am luat şi eu în mână bucata ruptă şi împreună cu J. care avea cealaltă bucată a cozii am început să-l lovim pe chinez peste tot corpul, la întâmplare, în timp ce acesta se afla întins pe pământ (căzuse după prima lovitură).

Am continuat să-l lovim şi cu picioarele de o parte şi de cealaltă a corpului, timp în care chinezul ţipa să-l lăsăm în pace.

Când ne-am oprit să-l lovim, chinezul s-a târât spre barcă iar eu am luat de jos un cuţit pe care îl văzusem în mâna chinezului când am urcat pe mal şi pe care îl scăpase din mână după prima lovitură pe care o dăduse J. Chinezul nu ne-a ameninţat cu respectivul cuţit.

Întrucât zisese că ne-a recunoscut şi pentru a nu ne reclama la poliţie, eu am luat cuţitul respectiv şi m-am dus după chinez, gândindu-mă că astfel o să-l termin şi nu ne va spune poliţiei. Nu-mi amintesc în ce zonă a corpului l-am lovit.

Cu cuţitul respectiv în mână m-am urcat pe mal, luând hanoracul sub braţ, însă am observat că J. dispăruse. Mi s-a făcut frică şi am aruncat hanoracul (probabil în acel moment s-a murdărit hanoracul cu sângele chinezului de pe cuţit) şi am fugit şi eu către sat.

Menţionez că, după ce l-am lovit cu cuţitul pe chinez, i-am luat şi o lanternă de culoare neagră ce rămăsese aprinsă şi care mi-a plăcut întrucât avea lumina puternică.

Cu lanterna şi cuţitul asupra mea am fugit către sat, ajungându-l pe J. din urmă în zona crucii de fier şi am mers apoi împreună pană la mine acasă pe acelaşi drum.

Nu cunosc în ce moment a luat J. telefonul mobil de la chinez.

Când am ajuns acasă, am constatat că am o rană mare la mână, de unde îmi curgea sânge şi din care am scos o aşchie de lemn din coada târbocului. Le-am trezit pe soţia şi pe mama mea din somn şi, împreună cu J., le-am povestit că l-am bătut pe chinez, amândoi.

A doua zi am aflat că a fost găsit mort chinezul, motiv pentru care am aruncat lanterna şi cuţitul în WC-ul. din curte. De asemenea, cu J. m-am întâlnit a doua zi de dimineaţă la el acasă şi i-am povestit şi soţiei lui că eu l-am bătut pe chinez în seara respectivă.

A doua zi am fost chemat la poliţie unde mi-au fost arătate hanoracul, şapca albastră, crucea târbocului, dar le-am declarat că nu le cunosc. Şapca albastră am uitat-o de asemenea pe mal, lângă hanorac..".

Ulterior, inculpatul G.F. a revenit şi a completat propriile declaraţii, arătând că au reuşit să prindă câţiva peşti până să fie surprinşi de victimă, că a fost strigat de coinculpatul R.E. să vină să-l ajute să scape de victimă şi că tot el i-a luat telefonul acesteia, descriind desfăşurarea faptelor în modalitatea relatată de R.E.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, Curtea a avut în vedere că aceasta s-a produs după ce inculpaţii aplicaseră lovituri intense în zone vitale care, ulterior, au provocat decesul victimei.

Săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (sustragerea telefonului mobil din mâna victimei care nu se putea apăra, având în vedere violenţele aplicate anterior), prin lovirea victimei peste mână indică înclinarea către violenţă a celor doi inculpaţi şi justifică o pedeapsă peste mediul prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii R.E. şi G.F., invocând temeiul art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

În susţinerea motivelor de casare, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., susţinând că nu au avut intenţia de a ucide, iar loviturile aplicate nu au fost în zone vitale. Referitor la al doilea caz de casare, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor personale ale inculpaţilor, care nu au antecedente penale şi au avut o conduită bună anterior săvârşirii faptei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce priveşte incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Curtea reţine că în noaptea de 16 iulie 2010 inculpaţii au aplicat victimei multiple şi puternice lovituri cu un băţ şi un cuţit, acestea vizând inclusiv zone vitale ale corpului.

În urma loviturilor primite, victima a suferit leziuni grave (politraumatism cranio-cerebro-brahio-pelvin cu fracturi craniene, multiple fracturi costale şi rupturi de organe interne) care au condus la decesul acesteia.

Gravitatea acestor leziuni demonstrează că inculpaţii nu au urmărit doar lovirea victimei, ci aceştia au realizat că acţiunea lor conjugată poate avea consecinţe letale pe care şi le-au asumat, câtă vreme ei nu şi-au limitat activitatea infracţională la aplicarea unei corecţii fizice victimei, lovind-o cu putere şi în mod repetat cu obiecte apte să conducă, prin folosirea lor, la decesul persoanei vizate.

Circumstanţele în care fapta a fost comisă conduc astfel la concluzia că din punct de vedere subiectiv inculpaţii au acţionat măcar cu intenţia indirectă de a ucide victima, rezultatul actelor săvârşite de ei fiind prevăzut şi acceptat ca şi posibilitate de producere.

În condiţiile în care cealaltă infracţiune, de tâlhărie, a fost asumată în totalitate de inculpaţi (care au beneficiat în privinţa ei de disp. art. 320¹ C proc. pen., atât în fond, cât şi în apel), rezultă că faptele acestora de a ucide victima în scopul de a săvârşi, dar şi de a ascunde infracţiunea de tâlhărie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174- 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi (2¹) lit. a) C. pen.), astfel încât primul motiv de recurs este nefondat.

De asemenea neîntemeiat este şi cea de-a doua critică, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În acest sens, Curtea constată că pentru infracţiunea cea mai gravă inculpaţilor li s-au aplicat pedepse orientate către minimul special (16 ani şi 6 luni închisoare faţă de 15 ani închisoare), fiind avute în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, vârsta acestora şi lipsa antecedentelor penale, dar şi modalitatea de comitere a faptelor şi scopul urmărit prin activitatea infracţională.

Această pedeapsă reflectă totodată şi conduita procesuală a inculpaţilor, în condiţiile în care infracţiunea de omor deosebit de grav este exclusă de la aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În consecinţă, Curtea constată că instanţa de apel a evaluat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin raportare la circumstanţele reale şi personale rezultate din actele dosarului, iar pedepsele aplicate inculpaţilor satisfac necesităţile de constrângere şi reeducare a acestora, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Aşa fiind, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

Va fi dedusă prevenţia la zi.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi R.E. şi G.F. împotriva deciziei penale nr. 243/A din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 23 martie 2011 la 26 ianuarie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 203/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 252/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 231/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 231/2012. Penal