ICCJ. Decizia nr. 252/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.252/2012
Dosar nr. 4280/100/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 283 din data de 13 mai 2011 a Tribunalului Maramureş s-a respins cererea inculpatului P.M. de a se schimba încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. e) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. sau de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
A fost condamnat inculpatul P.M. la: 9 ani închisoare cu interzicerea pe 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c), i), 176 alin. (1) lit. e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. e) C. pen., conf. art. 334 C. proc. pen.
Cu consecinţele prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (18 iunie 2010 la zi).
În baza art. 14 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.A. (în prezent B.A.), dom. în comuna Poienile de sub Munte, jud. Maramureş cu reşedinţa în comuna Poienile de sub Munte, jud. Maramureş suma de 20.000 lei, despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească Serviciului Judeţean de Ambulanţă Maramureş suma de 781,95 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei până la plata integrală a debitului, cheltuielile de asistenţă medicală ale părţii civile P.A.
A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Vişeu de Sus suma de 200,37 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a debituluicheltuit de spitalizare ale aceleiaşi părţi civile.
A fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare a sumei de 2.766,15 lei cu dobânda legală calculată de la aceeaşi dată (cea a rămânerii definitive a sentinţei) până la plata în totalitate a debitului cu acelaşi titlu.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpat următoarele bunuri: o cagulă improvizată tricotată de culoare neagră marca „Adidas", o pereche de mănuşi tricotate de culoare neagră şi un cuţit cu lama din oţel înregistrate la registrul de corpuri delicte al acestei instanţe. Dispune restituirea în favoarea inculpatului a unei perechi de pantaloni de culoare bej, a unei perechi de cizme de cauciuc de culoare neagră având mărimea nr. 43, a unui hanorac din fâş de culoare neagră-violet-roz şi a unui tricou de culoare neagră având mărimea 46, înregistrate la aceeaşi poziţie în acelaşi registru. Dispune restituirea către partea civilă P.A. a unui batic cu motive florale pe fond vişiniu înregistrat la aceeaşi poziţie în registrul menţionat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.765 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul întocmit la 7 iulie 2010 în dosarul nr. 179/P/2010 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.M. pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. e) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, faptul că în data de 6 iunie 2010 inculpatul a încercat să suprime viaţa părţii vătămate P.A. (soţia sa) care era însărcinată (sarcina a avut o vechime de 38 de săptămâni), aplicându-i lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale care i-au pus în pericol viaţa şi care au dus la decesul fătului.
Inculpatul a recunoscut doar parţial fapta.
Partea vătămată P.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei - despăgubiri pentru daune morale.
Din actele de la dosar au rezultat următoarele:
Părţile au fost căsătorite din anul 2007, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr. 1007 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Vişeu de Sus (rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 2 iulie 2010 prin neapelare dosar urmărire penală şi dosar tribunal). Din această căsătorie au rezultat doi copii minori, la data de 6 iunie 2010 partea civilă P.A. fiind din nou însărcinată, sarcina având o vechime de 38 de săptămâni.
Pe fondul unei stări conflictuale existente între cele două părţi, în data de 6 iunie 2010 inculpatul P.M. s-a deplasat în pădurea din comuna Poienile de sub Munte după ce, în prealabil, şi-a pus o cagulă improvizată şi o pereche de mănuşi şi şi-a luat cu el şi un cuţit. Aici inculpatul i-a aplicat părţii civile P.A. mai multe lovituri cu mâinile şi picioarele la nivelul mâinii stângi, a abdomenului şi a picioarelor, i-a introdus pământ în gură şi a aruncat-o în pârâul aflat în acea zonă, partea civilă reuşind să scape şi să se deplaseze apoi la locuinţa mătuşii sale, martora H.T. de unde a fost transportată la Spitalul Vişeu de Sus şi apoi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare.
Potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală întocmite de S.M.L. Baia Mare, partea civilă P.A. a prezentat echimoze tegumentare extinse, a avut o sarcină de 38 de săptămâni cu făt ce s-a născut mort din cauza traumatismului abdominal suferit de aceasta, leziunile i-au pus părţii civile în pericol viaţa şi au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale (dosar urmărire penală).
Cererea inculpatului de a se înlătura declaraţiile părţii civile cu motivarea că aceasta suferă de anumite afecţiuni psihice se va respinge, acestea coroborându-se cu celelalte probe de la dosar (depoziţiile martorelor H.T., B.M., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, rapoartele de expertiză medico-legală, iar martorii C.I. şi M.I. nu au fost în măsură să relateze aspecte legate de acest incident).
Apărarea formulată de inculpat în sensul că partea civilă i-a adresat injurii şi a exercitat acte de agresiune fizică înainte de a exercita asupra acesteia, la rândul său, acte de agresiune nu poate fi primită, nefiind probată. Prin urmare, nu se poate reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a scuzei provocării. Dimpotrivă, s-a dovedit faptul că inculpatul a comis fapta cu premeditare, pregătindu-şi în acest sens o cagulă, mănuşi (pe care le-a şi folosit) şi înarmându-se cu un cuţit. Chiar dacă inculpatul a contestat faptul că a avut asupra sa primele două obiecte menţionate, această împrejurare rezultă din declaraţiile părţii civile, ale martorelor H.T. şi B.M. şi din procesul-verbal de percheziţie domiciliară (potrivit căruia la domiciliul acestuia s-a găsit într-o anexă o sacoşă în care s-au aflat, pe lângă alte obiecte de îmbrăcăminte şi înscrisuri, un batic cu urme de noroi, o cagulă improvizată tricotată, mănuşi, un cuţit, dosar urmărire penală).
Fapta inculpatului P.M. constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat şi omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c), i), 176 alin. (1) lit. e) C. pen., tribunalul urmând să schimbe încadrarea juridică a acesteia din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. e) C. pen. Instanţa a reţinut incidenţa şi a prev. art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. întrucât, în raport de actele de pregătire efectuate de inculpat (pregătirea unei cagule, a unor mănuşi şi înarmarea cu un cuţit), acesta a comis fapta cu premeditare. Sunt aplicabile şi prev. art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. întrucât la data comiterii faptei (6 iunie 2010) sentinţa de divorţ nu a fost încă definitivă (ea a devenit definitivă, dar şi irevocabilă doar la data de 2 iulie 2010) astfel că părţile au avut la acea dată calitatea de soţi. De asemenea, tribunalul a reţinut aplicabilitatea şi a prev. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. având în vedere că fapta s-a comis într-un loc public - în pădure (martora B.M. a precizat faptul că deşi nu ştie în proprietatea cui se află, orice persoană poate să treacă prin locul respectiv pentru că este un drum forestier; deci tribunalul consideră că acesta este un loc întotdeauna accesibil publicului).
Cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. sau de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. se va respinge având în vedere faptul că acesta i-a aplicat părţii civile multiple lovituri cu pumnii şi picioarele inclusiv în zone vitale (abdomen cu atât mai mult cu cât ştia că aceasta este însărcinată), acestea au fost intense (pentru că au dus la decesul fătului şi i-au pus în pericol părţii civile viaţa) şi a aruncat-o şi în pârâu - elemente specifice intenţiei de a-i suprima viaţa.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului tribunalul a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei (dat de modalitatea de comitere a ei – cu premeditare, asupra soţiei însărcinate, într-un loc public, prin aplicarea de multiple lovituri inclusiv în abdomenul părţii civile) şi al acestuia (nu a recunoscut decât parţial săvârşirea faptei, nu are antecedente penale).
Inculpatului i s-a interzis pe o perioadă de 3 ani drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. întrucât, în raport de gravitatea faptei comise, acesta nu este în măsură să facă aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor şi celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De asemenea, ocuparea funcţiilor la care se referă art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. este incompatibilă cu conduita reprobabilă a acestuia. Nu se impune a i se interzice şi drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen. întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie, activitate pentru a comite fapta şi nici cele prev. de art. 64 lit. d) C. pen. întrucât acesta a urmărit să suprime viaţa părţii civile şi nu în mod direct pe cea a fătului.
În raport de gravitatea faptei comise şi în raport de pedeapsa aplicată, aceasta se va executa în regim de detenţie, respectiv în condiţiile prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. (aplicarea acestor texte legale se justifică, nu şi cele ale art. 71, 64 lit. c), d) C. pen. pentru aceleaşi motive pentru care acestuia i s-au aplicat şi prev. art. 64 lit. a), b) C. pen., nu şi cele ale art. 64 lit. c), d) C. pen.).
În temeiul art. 350 C. proc. pen., se va menţine starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (18 iunie 2010 la zi).
Având în vedere suferinţele fizice şi psihice la care a fost supusă partea civilă P.A. urmare a faptei comise de inculpat (inclusiv urmare a decesului fătului), acesteia i se cuvin despăgubiri pentru daune morale în sumă de 20.000 lei.
Inculpatul a fost obligat să achite Serviciului Judeţean de Ambulanţă Maramureş suma de 781,95 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei până la plata integrală a debitului reprezentând cheltuielile de asistenţă medicală ale părţii civile P.A. De asemenea, inculpatul va fi obligat la plata către Spitalul Vişeu de Sus a sumei de 200,37 lei cu dobânda legală calculată în acelaşi mod reprezentând cheltuielile de spitalizare ale aceleiaşi părţi. Inculpatul va achita Spitalului Judeţean de Urgenţă Baia Mare suma de 2.766,15 lei cu dobânda legală calculată în aceeaşi modalitate cu acelaşi titlu (acestea s-au constituit părţi civile cu aceste sume).
În baza art. 118 lit. b) C. pen., se vor confisca de la inculpat în favoarea statului o cagulă, o pereche de mănuşi (folosite la comiterea faptei) şi un cuţit (cu care acesta s-a înarmat în acest sens). I se vor restitui inculpatului următoarele obiecte de îmbrăcăminte: o pereche de pantaloni, o pereche de cizme, un hanorac şi un tricou şi i se va restitui părţii civile P.A. un batic (toate aceste bunuri sunt individualizate în dispozitivul sentinţei).
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 1.765 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 1.200 lei reprezintă cheltuielile de urmărire penală, 100 lei - onorariul avocatului numit din oficiu în faza de judecată, 135 lei - contravaloarea expertizei psihiatrice.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş şi inculpatul P.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a solicitat admiterea apelului şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului P.M., arătând că instanţa de fond nu a ţinut seama la individualizarea pedepsei de gravitatea faptei, care decurge din faptul că inculpatul s-a pregătit pentru săvârşirea acesteia, a folosit o cagulă pentru a nu fi recunoscut, a aşteptat-o pe partea vătămată într-un loc izolat, unde i-a aplicat lovituri puternice în toate zonele corpului, în special în abdomen, iar când starea părţii vătămate s-a agravat a aruncat-o în apa pârâului din apropiere.
Pedeapsa trebuia să reflecte şi consecinţa gravă a faptei inculpatului constând în uciderea fătului intrauterin, prin care s-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Inculpatul nu a avut nicio justificare pentru a o agresa pe partea vătămată, mai mult nici nu a negat faptul că fătul era rezultatul relaţiilor sale de coabitare cu partea vătămată.
Inculpatul P.M., prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului, recalificarea faptei în vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. sau provocarea ilegală a avortului prev. de art. 185 alin. (2) C. pen., cu consecinţa diminuării cuantumului pedepsei, arătând că insistă în solicitarea de schimbare a încadrării juridice.
Prin Decizia penală nr. 158/a/2011 din 26 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia penală şi de minori în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş împotriva sentinţei penale nr. 283 din 13 mai 2011 a Tribunalului Maramureş pe care a casat-o în parte, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.M., pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi i), art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. de la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive începând cu data de 18 iunie 2010 la zi.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul inculpatului P.M., cu datele de mai sus, împotriva aceleiaşi sentinţe.
A respins cererea inculpatului P.M. de restituire a unui telefon mobil.
În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. P.D.G., ce se va achita din F.M.J.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel Cluj a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Analiza obiectivă a probelor administrate a relevat justeţea soluţiei instanţei de fond sub aspectul existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului P.M. în comiterea acesteia, vinovăţie parţial recunoscută de inculpat, punând însă în evidenţă caracterul neadecvat al cuantumului pedepsei aplicate.
A rezultat din ansamblul probator că în data de 6 iunie 2010 inculpatul a încercat să suprime viaţa părţii vătămate P.A., care era încă soţia sa, hotărârea de divorţ fiind irevocabilă la data de 2 iulie 2010, şi care era însărcinată în săptămâna 38, aplicându-i lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în pericol viaţa şi care au dus la decesul fătului.
Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatului.
Ori un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieţii persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate şi violenţă sancţiunea aplicată ar fi una modică.
În cazul concret se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.M. curtea constatând că actele de violenţă comise de inculpat denotă ferocitate şi sadism, un mod inuman, ieşit din comun de săvârşire a faptei, care potrivit, articolelor apărute în mass-media, a fost de natură să provoace un puternic sentiment de indignare în conştiinţa opiniei publice, astfel că pentru a se asigura justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată urmează a se majora cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 12 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Curtea a procedat la reindividualizarea pedepsei în limitele reduse la jumătate ale pedepsei închisorii, având în vedere că Parchetul nu a solicitat pedeapsa alternativă, care în cazul concret este detenţiunea pe viaţă, sancţionată în caz de tentativă în limite de la 10 la 25 de ani închisoare, conform art. 21 alin. (2) C. pen.
Nu poate fi primită solicitarea inculpatului apelant P.M. de schimbare a încadrării juridice din tentativa la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în infracţiunea de vătămare gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. sau provocarea ilegală a avortului prev. de art. 185 alin. (2) C. pen., întrucât probele administrate în cauză au conturat intenţia inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate şi nu de a cauza o vătămare însemnată integrităţii ei corporale şi nici de a-i cauza avortul.
Inculpatul a pregătit comiterea faptei prin pregătirea unei cagule, a unor mănuşi şi înarmarea cu un cuţit, aspecte dovedite prin procesul-verbal de percheziţie domiciliară din care reiese că la domiciliul inculpatului s-a găsit într-o anexă o sacoşă în care s-au aflat, pe lângă alte obiecte de îmbrăcăminte şi înscrisuri, un batic cu urme de noroi, o cagulă improvizată tricotată, mănuşi, un cuţit - dosar urmărire penală.
Inculpatul P.M. a aplicat părţii vătămate P.A. multiple lovituri cu pumnii şi picioarele în zone vitale, inclusiv în abdomen, deşi ştia că aceasta este însărcinată, loviturile au avut o intensitate deosebită, conducând la decesul fătului şi punând în pericol viaţa părţii vătămate, a aruncat-o în pârâu, plecând din acel loc doar când a văzut că partea vătămată nu se mai mişca - elemente specifice intenţiei de a-i suprima viaţa.
Din raportul de expertiză medico legală de la dosar reiese că partea vătămată P.A. a prezentat la data de 6 iunie 2010 multiple leziuni de părţi moi, cu contuzii, echimoze şi excoriaţii de părţi moi, făt mort. Examenul obiectiv din 7 iunie a evidenţiat echimoze violacee, tumefiate, cu fluctuenţă la palpare, pe braţul şi antebraţul stâng, pe % din suprafaţa abdomenului, pe ambele fese în totalitate, pe faţa anterioară coapsa dreaptă în 1/3 superioară şi medie, pe faţa posterioară coapsă, dreaptă pe toată suprafaţa ei, pe faţa posterior externă coapsa stângă în 1/3 superioară şi medie, echimozele având dimensiuni de 10/12-30-20 centimetri.
În declaraţiile date în faţa instanţei inculpatul a arătat că nu are nicio explicaţie cu privire la faptul că fosta sa soţie a ajuns la spital şi că fătul a decedat, că el nu a lovit-o într-atât încât să ajungă la spital, că i-a dat doar două palme şi a lovit-o în picior de 2-3 ori.
Ceea ce caracterizează infracţiunea de provocare ilegală a avortului fără consimţământul femeii însărcinate prev. de art. 185 alin. (2) C. pen., este intenţia de a întrerupe cursul sarcinii, care se poate realiza prin orice mijloace, inclusiv violenţa.
Ori inculpatul nu a recunoscut că a aplicat lovituri părţii vătămate în zona abdominală cu intenţia de a cauza pierderea sarcinii, iar declaraţia sa este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză - declaraţia părţii vătămate, a martorilor, raportul de expertiză medico-legală - care au conturat starea de fapt reţinută în mod corect de instanţa de fond, în sensul că inculpatul a premeditat suprimarea vieţii soţiei sale gravide.
Nu poate fi reţinută nici incidenţa prevederilor art. 22 C. pen. referitoare la desistare, deoarece inculpatul nu pus capăt de bună voie acţiunilor sale agresive, ci a încetat să agreseze partea vătămată după ce aceasta, căzută fiind în râu, a încetat să se mai mişte, inculpatul plecând de la faţa locului deoarece a crezut că partea vătămată este moartă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.M. care deşi iniţial prin motivele de recurs depuse la dosar a invocat o multitudine de cazuri de casare pe care de altfel le-a susţinut şi în apel, cu prilejul judecării recursului a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a precizat că doreşte să dea declaraţie, potrivit art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa directă a reducerii limitelor de pedeapsă potrivit acestei proceduri.
Analizând recursul formulat înalta Curte apreciază ca acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit prevederilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal (.) că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală", iar potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol.
„Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1) – (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă."
În speţă inculpatul a fost cercetat, judecat şi condamnat de comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi i), art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. pentru care legea prevede şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă aşa încât inculpatul nu poate beneficia de procedura specială prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., chiar dacă acesta a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav întrucât potrivit art. 1411 C. pen. prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege "pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
Chiar dacă procedura în sine îi este aplicabilă inculpatului întrucât este vorba despre comiterea unei infracţiuni pentru care judecata a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, fapta fiind comisă la data de 6 iunie 2010 prin natura şi cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru o atare infracţiune inculpatul nu poate beneficia de efectele acesteia,tentativa reprezintă o cauza de reducere a pedepsei care are ca rezultat final reducerea limitelor de pedeapsă astfel cum sunt ele prevăzute în art. 21 alin. (2) C. pen., fără însă să poată fi luată în considerare atunci când este vorba despre aplicarea procedurii judecării cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei dată fiind natura faptei, respectiv tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În raport de toate aceste aspecte, înalta Curte apreciază că nu îi poate fi aplicată inculpatului procedura specială de la 3201 C. proc. pen. aşa încât incidenţa cazului de casare de la 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu-şi găseşte aplicabilitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Compută prevenţia inculpatului de la 18 iunie 2010 la 27 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 231/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 342/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
