ICCJ. Decizia nr. 203/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 203/2012

Dosar nr.1867/108/2010

Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 174 din 04 aprilie 2011 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul N.A., fiul lui O. şi V., porecla R., la:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi 7 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, 64 lit. b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile stabilite de art. 71 C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din durata pedepsei durata arestului preventiv din 04 martie 2011 la zi.

În baza art. 18 din Legea nr. 302/2004 a fost computată din durata pedepsei durata din 06 ianuarie 2011 până la data de 3 martie 2011 inclusiv, reprezentând durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea mandatului european de arestare.

În baza art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.M. şi în consecinţă inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor:

- 33501 lei cu titlu de daune materiale şi a respins restul pretenţiilor formulate cu acest titlu;

- 307 lei pe lună începând cu luna decembrie 2008 şi până la încetarea stării de nevoie.

- 100.000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă exercitată din oficiu de procuror pentru părţile civile minore A.A.M. şi A.K.A. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor:

- câte 98 lei pe lună pensie de întreţinere pentru fiecare minor începând cu data de 13 mai 2008 până la împlinirea vârstei de 18 ani;

- câte 30.000 lei pentru fiecare minor cu titlu de daune morale.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă A.M. a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorar avocat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad emis în Dosar nr. 251/P din 24 martie 2010, înregistrat pe rolul instanţei sub nr. 1867/108 din 24 martie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.A. pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut.

În noaptea de 12/13 mai 2008, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad a fost sesizat telefonic despre faptul că la barul U. din Arad, în zona P., are loc un scandal, respectiv că în apropiere a fost găsită o persoană de sex masculin, căzută la pământ şi în stare de inconştienţă. În baza acelei sesizări o echipă operativă s-a deplasat în zona P. pe strada I.M. unde, căzut pe partea dreaptă a scărilor din faţa alimentarei D.E.F., cu capul foarte aproape de zidul imobilului şi cu picioarele spre intersecţia străzilor I.M. cu Bd. R., se afla partea vătămată A.M. în vârstă de 33 ani, inconştient şi prezentând urme de lovituri la nivelul capului.

Din probele administrate s-a stabilit că în data de 13 mai 2008 în jurul orelor 22.30 - 23.00, împreună cu martorul M.C. şi soţia acestuia (fila 95) partea vătămată A.M. s-a deplasat la barul U. din zona P. din municipiul Arad. deşi partea vătămată era sub influenţa alcoolului înainte de a veni la bar, acesta a mai consumat băuturi alcoolice şi din cauza stării în care se afla a intrat în conflict cu învinuitul N.A. aflat şi el în stare de ebrietate şi care era foarte agitat (aspect confirmat şi de martorii H.A., S.L. şi D.A. (filele 123-128, 139, 100-101) dar şi cu barmanul (martorul D.F.) pe care partea vătămată îl chema şi făcea comanda fluierându-l (aspect confirmat şi de martorul M. ce a plecat din bar în jurul orelor 0.30 - 1.00, lăsându-l pe învinuit singur la masă precum şi de martorul B.A.A. - fila 98).

În local s-a aflat şi martorul H.A. care s-a oferit să-l ajute pe barman „să facă ordine” în situaţia în care s-ar fi iscat scandal, ofertă pe care barmanul nu a respins-o ştiind că acesta îi cunoştea pe L.D., C.C., G.M., N.P., cunoscuţi ca persoane ce asigurau ordinea în barul M. din Arad.

De remarcat că în acea noapte învinuitul N.A. purta pantalon de camuflaj.

Deoarece partea vătămată - „blondul şi cel care purta pantalon de camuflaj dar şi o a treia persoană mai scundă, nu s-au potolit” martorul D.F. împreună cu martorul H.A. i-au scos pe cei trei în faţa barului, martorul H. sugerându-i învinuitului să plece acasă (filele 116, 137-140).

Partea vătămată după ce a vorbit cu martorul D. în faţa barului - a fost văzut plecând pe jos, urmat de învinuit pe Bd. R. spre sensul giratoriu de la P. (intersecţia cu strada I.M.).

Pe fondul consumului de alcool şi probabil al altercaţiei ce avusese loc între ei în bar, ajunşi pe strada I.M., după aproximativ 3 metri de colţul intersecţiei, în faţa alimentarei D., învinuitul i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu picioarele la nivelul capului, fapt ce a condus la producerea unui traumatism cranio-cerebral cu hematon epidural parietal, comă gradul III, plăgi la nivelul maxilo-facial dreapta şi auricular stânga cu lipsă de substanţă (a se vedea raportul de constatare medico-legală nr. 272/A/3 din 16 mai 2008 şi raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 192/A1 din 03 martie 2010 (filele 45 şi 77-79).

Probele administrate şi detalierea acestora:

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpatului, s-a efectuat un referat de evaluare de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad (f. 92-96), s-a administrat proba cu înscrisuri pentru dovedirea acţiunii civile, au fost audiaţi martorii propuşi prin rechizitor, cu excepţia martorilor B.A. (f. 254 vol. I, f. 37 vol. II), S.T. (f. 250 vol. I, f. 39 vol. II) şi N.G.P. (f. 247 vol. I, f. 43 vol II) pentru care instanţa a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., fiind imposibilă audierea acestora conform proceselor verbale privind neexecutarea mandatelor de aducere. Pe lângă aceste mijloace de probă, instanţa a reţinut şi probele administrate în cursul urmăririi penale cu respectarea garanţiilor procesual penale: dovadă ridicare (fila 8); proces verbal de sesizare din oficiu (fila 11); raport (fila 12); plic conţinând înregistrare bar U. - 13 mai 2008 (filele 13-14); proces verbal de cercetare la faţa locului (fila 15); planşe foto (filele 15-27); planşe foto parte vătămată şi învinuit N. la data de 16 mai 2008 (filele 28-40); planşe foto parte vătămată 2009 (fila 65); înscrisuri (filele 41-42, 187-189); raport de constatare medico-legală nr. 272/A/3 (fila 45), raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei (filele 77-78); înscrisuri medicale (filele 46-62); procese verbale (filele 63, 64); dovadă de predare a bunurilor (fila 68); declaraţie curator A.E., declaraţie constituire de parte civilă (filele 69, 74); dispoziţia privind instituirea curatelei pe seama lui A.M. (fila 70); proces verbal de informare a victimei (filele 71-73); ordonanţă de efectuare a unei expertize medico-legale (filele 75-76), ordonanţă de efectuare a unei expertize criminalistice traseologice (filele 80-81), de efectuare a unei expertize biocriminalistice (filele 150-154); raport de expertiză criminalistică traseologică (filele 82-93); raport de expertiză biocriminalistică (fila 155-165); declaraţii martori (filele 94-147); declaraţie martor N.V.D. (fila 172); fişă de evidenţă locală învinuit (fila 166); cazier judiciar (fila 168); declaraţii învinuit în faza actelor premergătoare (filele 169-171); adrese/răspunsuri Primăria municipiului Arad, I.P.J. Arad - centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă, Penitenciarul Arad (filele 173-179); procese verbale de căutare (filele 180-181);

Partea vătămată a fost internată la secţia Anestezie - Terapie Intensivă cu următorul diagnostic: comă gradul III (GCS5), traumatism cranio-cerebral, contuzie forte temporo-malară dreaptă cu escoriaţii, echimoză periorbitară dreaptă, plagă delabrantă cu lipsă de substanţă pavilion ureche stângă, escoriaţie regiune parietală şi temporal stânga, policontuzii.

La data de 03 martie 2010, prin raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 192/A1, s-a constatat că partea vătămată A.M. prezenta pavilionul urechii stângi deformat cu lipsă de substanţă la nivelul marginii libere, pe aproximativ o treime din pavilion. Pacientul este conştient, nu colaborează, înţelege unele cuvinte, nu vorbeşte, răspunde prin gestică la comenzi simple.

Pe baza constatărilor din actele medicale puse la dispoziţie cu ocazia examinării s-a concluzionat că partea vătămată A.M. prezintă diagnosticul: encefalopatie posttraumatică, tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă predominant expresivă care reprezintă sechele ale leziunilor traumatice suferite de acesta la data de 13 mai 2008. Aceste sechele au determinat o infirmitate fizică şi psihică cu caracter permanent. S-a apreciat că leziunile suferite la data de 13 mai 2008 totalizează un număr de 320 zile de îngrijiri medicale, în care sunt incluse atât perioadele de spitalizare cât şi cele de recuperare. S-a precizat că A.M. prezintă grad grav de handicap, care necesită asistent personal. Au fost menţinute concluziile formulate în raportul de constatare medico-legală cu nr. 272/A/3 din 16 mai 2008, atât cu privire la mecanismul de producere a leziunilor traumatice cât şi cu privire la punerea în primejdie a vieţii victimei (filele 77-79). Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 272/A/3 din 16 mai 2008 (fila 45) A.M. - aflat în comă, internat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad - Secţia ATI, la examinarea medico-legală din 16 mai 2008, prezenta o zonă escoriată de 8 x 4 cm acoperită parţial cu cruste hematice la nivelul regiunii fronto-temporale dreapta, o echimoză de 4 x 3 cm de culoare roşiatică periorbital drept, o plagă delabrantă cu lipsă de substanţă la nivelul pavilionului urechii stângi. Examenul I.R.M. efectuat, a pus în evidenţă acumulări semifluide la nivelul celulelor mastoidiene bilateral - posibil otoragie bilaterală, iar la nivel de hemicraniu stâng, în spaţiul subdural, mică acumulare hemoragică cu aspect lenticular de 26 mm în diametru longitudinal şi 4 mm grosime cu aspect de mic hematom epidural. De asemenea, au fost evidenţiate atât infra cât şi supratentorial în masa parenchimului cerebral, mici depozite cu aspect de leziuni axonale difuze. S-a concluzionat că leziunile suferite de Andronic Mihai au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, că necesită 60-70 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii, respectiv că prin acele leziuni viaţa victimei a fost pusă în primejdie.

Din declaraţiile martorilor H.A. şi G.M. - ajunşi la intersecţia de la Podgoria, plecând de la barul Unic la scurt timp după ce inculpatul fusese văzut plecând în urma părţii vătămate, reiese că acesta a fost singura persoană care s-a aflat în zona în care a fost găsită căzută victima. Martorii audiaţi în cauză (şi care s-au aflat în faţa barului U. din momentul când partea vătămată a plecat spre domiciliu până la sosirea ambulanţei şi a echipei operative), afirmă că nu a fost văzută nici o altă persoană deplasându-se spre intersecţia cu strada I.M. după ce partea vătămată a plecat de la bar urmată de inculpat.

Martorii audiaţi au mai confirmat că inculpatul era în stare de agitaţie şi îşi căuta telefonul mobil, fiind convins că l-a pierdut în acea zonă (martorii: G.S., F. şi B.).

Starea de fapt reţinută de instanţă:

În data de 12/13 mai 2008 partea vătămată A.M. împreună cu martorul M. şi soţia acestuia (fila 95) s-au deplasat la barul U. din zona P. din municipiul Arad. Conform declaraţie martorului M. partea vătămată era sub influenţa alcoolului înainte de a veni la bar. Datorită acestei stări a intrat în conflict cu persoanele din bar, respectiv cu inculpatul N. (îmbrăcat în acea seară cu un pantalon de camuflaj), dar şi cu barmanul (martorul D.F.) pe care partea vătămată îl chema şi făcea comanda fluierându-l (aspect confirmat şi de martorul M. ce a plecat din bar în jurul orelor 0.30 - 1.00, lăsându-l pe învinuit singur la masă.

Deoarece partea vătămată nu s-a potolit martorul D.F. l-a scos afară din bar. Întrucât urmau să vină martorii C., L., G. şi N., cunoscuţi „ca persoane ce asigură liniştea” în localuri, martorul H. i-a sugerat inculpatului să plece acasă.

Până la sosirea persoanele menţionate în afara barului s-au aflat inculpatul şi partea vătămată. Pe fondul consumului de alcool şi probabil al altercaţiei ce avusese loc în bar, ajunşi pe strada I.M., după aproximativ 3 metri de colţul intersecţiei, în faţa alimentarei D., inculpatul i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri, iar apoi fiind căzută la pământ pe partea dreaptă, inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele la nivelul capului, fapt ce a condus la producerea leziunilor descrise mai sus (raportul de constatare medico-legală nr. 272/A/3 din 16 mai 2008 şi raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 192/A1 din 03 martie 2010 (filele 45 şi 77-79).

Analiza elementelor constitutive ale infracţiunilor:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Latura obiectivă a infracţiunii de omor calificat a constat în acţiunea de lovire repetată cu piciorul, acţiune ce a avut ca rezultat producerea leziunilor la nivelul capului, ce au dus la encefalopatie posttraumatică, tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă predominant expresivă şi o infirmitate fizică şi psihică cu caracter permanent, totalizând un număr de 320 zile de îngrijiri medicale, grad grav de handicap, cu punerea în primejdie a vieţii victimei.

Vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei a rezultat din coroborarea probelor administrate.

Instanţa reţine că martorii audiaţi deşi nu au văzut direct acţiunea de lovire a părţii vătămate au furnizat informaţii cu privire la împrejurări anterioare (incidentul din bar care a avut loc între părţi, că ambele părţi se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice şi s-au aflat împreună în afara barului) precum şi ulterioare activităţii de lovire a victimei, precum: - împrejurarea că inculpatul a fost singura persoană aflată în apropierea părţii vătămate la momentul la care aceasta a fost văzută căzută la pământ şi faptul că inculpatul era agitat şi îşi căuta telefonul prin preajma victimei.

Vinovăţia inculpatului a rezultat fără dubiu din coroborarea expertizelor bio – criminalistice, cu procesul verbal de la faţa locului, planşele foto, şi declaraţiile inculpatului, care a învederat că există posibilitatea ca urmele de sânge să se fi produs atunci când s-ar fi împiedicat de victimă, fiind în căutarea telefonului (aspect ce va fi înlăturat în continuare fiind dovedită încercarea acestuia de a explica mincinos crearea urmelor de sânge pe obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte).

Astfel: - prin raportul de expertiză biocriminalistică al Institutului de Criminalistică din cadrul M.A.I. - I.G.P.R. s-a concluzionat că urmele prelevate de pe cracul drept inferior, zona manşetei pantalonului respectiv de pe suprafaţa tălpii pantofului sport ridicate de la N.A. sunt constituite din sânge uman respectiv că genotiparea acestuia a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel obţinut din proba de referinţă recoltată de la victima A.M. (filele 156-165).

- prin expertiza criminalistică traseologică, prin raportul de expertiză nr. 88357 din 12 februarie 2010 a Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. - Arad s-a concluzionat că: - petele cu aspect de sânge de pe pantoful de sport ridicat de la N.A. au fost create prin contact multiplu, cu o intensitate probabil mare, al pantofului cu o suprafaţă cu proprietăţi uşor elastice, o parte din substanţa de pe această suprafaţă transferându-se pe pantof; - petele cu aspect de sânge de pe pantalonul ridicat de la N.A. prezintă caracteristicile unei creări prin contact cu un corp, o parte din substanţa de pe acest corp transferându-se pe pantalon. Unele pete, de mici dimensiuni, prezintă caracteristicile creării prin stropire; nu se poate stabili modalitatea creării urmelor de pe ciorap (contact, picurare, stropire); urmele de încălţăminte în litigiu au fost create prin stratificare (transfer de substanţă de pe talpa încălţămintei pe pavelele trotuarului) - filele 83-93.

În consecinţă, s-a stabilit fără posibilitate de tăgadă că pantoful sport al inculpatului a avut un contact multiplu cu pielea capului şi respectiv urechea părţii vătămate (suprafeţe cu proprietăţi uşor elastice). De asemenea, analizând planşa foto de la fila 23, instanţa constată că lungimea pantalonului acoperea şoseta inculpatului, ceea ce duce la concluzia că urmele de sânge puteau fi create numai dacă cracul pantalonului s-ar fi ridicat, aspect posibil doar ca urmare a acţiunii de lovire cu piciorul. De asemenea, analizând planşa foto de la fila 24, tribunalul constată că urmele de sânge se găsesc până la jumătatea pantofului sport, aspect ce induce concluzia că acestea au fost create tot ca urmare a acţiunii de lovire şi nu ca urmare a călcării într-o „baltă de sânge” aşa cum a susţinut inculpatul. De altfel, conform planşelor foto de la fila 18 şi fila 20 rezultă că la faţa locului nu exista „baltă de sânge” singurele acumulări de sânge fiind găsite sub partea vătămată. De altfel, susţinerea inculpatului că s-ar fi putut împiedica de partea vătămată este contrazisă şi de locul în care aceasta se găsea, respectiv în colţul format de scările alimentarei şi zidul acesteia, deci într-un loc ferit şi în care inculpatul s-ar fi dus să-şi caute telefonul numai în situaţia în care ar mai fi fost în acel loc. Or, pretinsa agresiune asupra inculpatului din partea persoanelor chemate de barman nu a avut loc în acea zonă, aspect indicat chiar de către inculpat. Totodată, susţinerea că inculpatul s-ar fi împiedicat de partea vătămată este contrazisă şi de poziţionarea urmelor de sânge găsite pe obiectele inculpatului: - pe faţa interioară a pantofului, şosetei şi cracului drept al pantalonului, specific acţiunii de lovire. În situaţia în care inculpatul s-ar fi împiedicat, urmele de sânge s-ar fi găsit pe vârful pantofului conform deplasării înainte a inculpatului, aspect neconfirmat de probe.

Reţinând vinovăţia inculpatului instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru comiterea cu vinovăţie a faptei penale.

În drept, fapta inculpatului N.A., care în data de 13 mai 2008, a aplicat lovituri puternice şi repetate cu piciorul asupra capului părţii vătămate (zonă vitală), cauzând leziuni de o gravitate maximă şi care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat săvârşit în public, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, acceptând faptul că prin loviri repetate aplicate cu piciorul la nivelul capului partea vătămată ar putea deceda. Intensitatea şi gravitatea leziunilor precum şi zona vitală în care au fost produse conduce la concluzia că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie specifică infracţiunii ce a făcut obiectul judecăţii.

Individualizarea judiciară a pedepsei la individualizarea judiciară a sancţiunii ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru fapta săvârşită, instanţa va avea în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv va ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de art. 175 alin. (1) C. pen., reduse la jumătate conform art. 20 C. pen. (închisoarea de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare), de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul apelant N.A. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 29 aprilie 2011 sub nr. 1867/108/2010.

În motivarea apelului inculpatul a solicitat în principal desfiinţarea în întregime a sentinţei penale atacate, procedarea potrivit art. 345 şi urm. C. proc. pen. privind judecarea în fond şi pronunţarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.; iar în subsidiar desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, procedarea potrivit art. 345 si urm. C. proc. pen. privind judecarea in fond şi pronunţarea unei noi hotărâri, iar în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului a se face aplicarea în cauza a art. 74 si 76 C. pen., astfel încât să poată fi coborâtă pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege.

S-a susţinut că, caracterul confuz şi vădit contradictoriu al mijloacelor de probă în baza cărora prima instanţă a pronunţat condamnarea le afectează acestora grav veridicitatea şi credibilitatea, fiind practic imposibil să se stabilească adevărul judiciar pe baza unor probe cu o valoare aleatorie. Într-adevăr, la dosar există şi alte mijloace de probă, care după caz, fie nu sunt relevante pentru dovedirea existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpatului, fie pur şi simplu confirmă şi întăresc prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază acesta.

Cum o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri, ci doar pe probe certe de vinovăţie, iar în cauză nu au fost administrate astfel de probe care să demonstreze dincolo de orice îndoială că infracţiunea imputata inculpatului ar fi fost săvârşita de către acesta, dubiile profitând din plin acestuia în virtutea regulii in dubio pro reo, s-a apreciat că în privinţa acestora nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, astfel că în baza art. 345, art. 6 paragraful II din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), C. proc. pen. a solicitat achitarea.

Referitor la individualizarea pedepsei inculpatul a arătat că i s-a aplicat o pedeapsa foarte aspra orientată spre maximul special prevăzut de lege de 12 ani şi 6 luni închisoare. Instanţa într-adevăr având posibilitatea să aplice o pedeapsă între 7 ani şi 6 luni (putând chiar coborî sub acest minim) şi 12 ani şi 6 luni închisoare, dar raportat la lipsa antecedentelor penale, la vârsta inculpatului, la Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad s-a apreciat că pedeapsa aplicată este într-un cuantum foarte mare. Instanţa de fond nu a ţinut cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de prevederile art. 74 C. pen. şi nu a făcut aplicarea in cauza a dispoziţiilor art. 76 C. pen.

Din analiza sentinţei apelate, prin prisma motivelor de apel invocate şi analizate din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

Instanţa de apel îşi însuşeşte starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată şi din care rezultă vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Astfel, în data de 13 mai 2008, inculpatul a aplicat lovituri puternice şi repetate cu piciorul asupra capului părţii vătămate (zonă vitală), cauzând leziuni de o gravitate maximă şi care i-au pus în primejdie viaţa, ce au dus la encefalopatie posttraumatică, tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă predominant expresivă şi o infirmitate fizică şi psihică cu caracter permanent, totalizând un număr de 320 zile de îngrijiri medicale, grad grav de handicap.

Critica inculpatului privind greşita sa condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. este nefondată.

Vinovăţia inculpatului a fost dovedită prin declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, expertizele bio-criminalistice, prin expertiza criminalistică traseologică, procesul verbal de la faţa locului, planşele foto, raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2008 şi raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 03 martie 2010 (filele 45 şi 77-79).

Nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului referitoare la faptul că depoziţiile martorilor sunt contradictorii și trebuie înlăturate, deoarece declaraţiile acestora nu au fost singurele mijloace de probă, iar martorii audiaţi nu au văzut direct acţiunea de lovire a părţii vătămate, dar au furnizat informaţii necontradictorii cu privire la împrejurări anterioare lovirii, respectiv incidentul din bar care a avut loc între părţi, faptul că acestea se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice şi s-au aflat împreună în afara barului, inculpatul Nacu era îmbrăcat în acea seară cu un pantalon de camuflaj precum şi ulterioare activităţii de lovire a victimei, precum împrejurarea că inculpatul a fost singura persoană aflată în apropierea părţii vătămate la momentul la care aceasta a fost văzută căzută la pământ şi faptul că inculpatul era agitat şi îşi căuta telefonul prin preajma victimei (declaraţiile martorilor H.A. şi G.M.).

Faptul că inculpatul a fost cel care a lovit-o pe partea vătămată a fost dovedit şi prin concluziile rapoartelor de expertiză biocriminalistică al Institutului de Criminalistică din cadrul M.A.I. - I.G.P.R şi expertiza criminalistică traseologică, prin raportul de expertiză din 12 februarie 2010 a Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. – Arad potrivit procesului verbal de la faţa locului, planşelor foto, inculpatul încercând denaturarea adevărului cu privire la crearea urmelor de sânge pe obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Astfel, acesta susţine că urmele de sânge de pe îmbrăcămintea şi încălţămintea sa aşa cum au fost reţinute prin rapoartele de expertiză s-ar datora faptului că ar fi călcat într-o baltă de sânge, dar conform planşelor foto de la fila 18 şi fila 20 rezultă că la faţa locului nu exista „baltă de sânge” singur inele acumulări de sânge fiind găsite sub partea vătămată, iar urmele de sânge se găsesc până la jumătatea pantofului sport, aspect ce induce concluzia că acestea au fost create tot ca urmare a acţiunii de lovire şi nu ca urmare a călcării într-o „baltă de sânge”.

De asemenea inculpatul a mai susţinut în apărare că s-ar fi împiedicat de partea vătămată, dar aceste aspecte nu au fost dovedite, deoarece urmele de sânge de pe pantoful inculpatului nu au fost poziţionate spre vârful încălţămintei.

Prin raportul de expertiză s-a reţinut că petele cu aspect de sânge de pe pantoful de sport ridicat de la N.A. au fost create prin contact multiplu, cu o intensitate probabil mare, al pantofului cu o suprafaţă cu proprietăţi uşor elastice, o parte din substanţa de pe această suprafaţă transferându-se pe pantof. În ceea ce priveşte suprafeţele cu proprietăţi uşor elastice în mod corect prima instanţă a constatat că acestea sunt pielea capului şi respectiv urechea părţii vătămate având în vedere şi leziunile suferite de parte.

Astfel, în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul este autorul infracţiunii.

Critica inculpatului privind individualizarea pedepsei este întemeiată. La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepsei instanţa de apel a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei săvârşite şi consecinţele acesteia faţă de persoana părţii vătămate respectiv, infirmitate fizică şi psihică cu caracter permanent, totalizând un număr de 320 zile de îngrijiri medicale, grad grav de handicap, dar şi aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale motiv pentru care a redus pedeapsa principală aplicată de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare precum şi pedepsele complementare la 5 ani.

Astfel, raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, menţinerea modalităţii de executare este justificată, raportat la dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de inculpatul apelant N.A. împotriva sentinţei penale nr. 174 din 04 aprilie 2011 a Tribunalului Arad pronunţată în Dosarul nr. 1867/108/2010, va desfiinţa sentinţa apelată în latura penală şi rejudecând va reduce pedeapsa aplicată inculpatului la 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor. Va menţine celelalte prevederi ale sentinţei apelate.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 152/A din 03 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul apelant N.A. împotriva sentinţei penale nr. 174 din 04 aprilie 2011 a Tribunalului Arad pronunţată în Dosarul nr. 1867/108/2010.

S-a desfiinţat sentinţa apelată în latura penală şi rejudecând:

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor.

S-au menţinut celelalte prevederi ale sentinţei apelate.

În baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.A., iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus în continuare perioada arestării preventive a inculpatului de la data de 04 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.A. criticând-o ca nelegală şi netemeinică, în primul rând fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 357 alin. (1) C. proc. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. s-a susţinut că instanţa de fond, prin dispozitiv, a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de omor calificat, iar în considerente instanţa a făcut referire la infracţiunea de tentativă la omor, instanţa trebuind să facă o distincţie între corectă între infracţiunea consumată şi tentativă.

Pentru acest motiv de recurs s-a solicitat admiterea recursului şi rejudecând să se pronunţe o hotărâre corectă în sensul dispoziţiilor legale corecte.

S-a mai invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., arătând că ambele instanţe au comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpatului, susţinând că instanţa de fond şi-a însuşit întocmai actul de sesizare, ambele hotărâri bazându-se numai pe conţinutul actului de sesizare.

S-a arătat că prezenţa inculpatului la locul săvârşirii faptei în preajma victimei, inculpatul căutându-şi telefonul nu poate determina reţinerea vinovăţiei inculpatului pentru săvârşirea faptei reţinută în sarcina prin actul de sesizare.

S-a făcut referire la declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească, declaraţii din care rezultă împrejurarea că inculpatul recurent nu a exercitat nici o acţiune de violenţă faţă de partea vătămată şi nici nu rezultă prezenţa inculpatului în câmpul infracţional.

În continuare s-a arătat că raportul de expertiză criminalistică traseologică nu indică modalitatea imprimării amprentei pantofului sport purtat de inculpat, fotografiate cu ocazia cercetării la faţa locului, neluându-se în calcul dacă exista posibilitatea ca petele de sânge de pe şosetă, pantalon şi pantoful sport purtate de către inculpat să fi fost create ca urmare a contactului tălpii pantofului cu o suprafaţă pe care se găsea sânge.

Pentru acest motiv de casare s-a solicitat admiterea recursului şi în rejudecarea să se dispună achitarea inculpatului recurent în raport de dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât fapta nu a fost săvârşită de către inculpat.

Tot în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. s-a arătat că, deşi acest motiv nu l-a invocat în scris, înţelege să-l formuleze oral criticând hotărârea instanţei de apel întrucât a încălcat dispoziţiile art. 125 C. proc. pen. şi 124 C. proc. pen. referindu-se la îndoieli privind concluziile raportului de expertiză, apreciind că trebuia clarificată această situaţie prin intermediul unui expert, întrucât era necesară admiterea unei astfel de probe. Din acest punct de vedere, apreciază apărarea că instanţa de control judiciar a greşit, întrucât şi în cadrul motivelor, scrise, de apel a solicitat administrarea unei astfel de probe, întrucât numai un expert specialist, eventual cu avizul unei instituţii superioare, respectiv I.N.M.L., putea să clarifice situaţia de fapt.

În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului şi reindividualizarea judiciară a pedepsei stabilită în sarcina recurentului invocând motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., arătând că se impunea aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei şi să se dea eficienţă mai mare dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică indicate şi de cazurile de casare susmenţionate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul N.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu referire la primul motiv de critică prin care se tinde la statuarea unei contradicţii între dispozitiv şi considerente în ceea ce priveşte hotărârea de primă instanţă în raport de împrejurarea că recurentul inculpat a fost condamnat pentru infracţiunea de omor calificat şi nu pentru tentativa la aceeaşi infracţiune, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Aceasta, întrucât în dispozitivul hotărârii primei instanţe s-a statuat condamnarea recurentului inculpat N.A. „în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.” şi numai ca o simplă eroare materială s-a continuat că pedeapsa aplicată este „pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat”; această eroare purtând exclusiv cu privire la denumirea infracţiunii imputate în contextul în care din întreg conţinutul deciziei rezultă condamnarea inculpatului pentru tentativă la omor, pedeapsa fiind aplicată între limitele stabilite de textul incriminator pentru infracţiunea de tentativă.

b) Este nefondată şi critica secundă promovată de acelaşi recurent inculpat prin care se pretinde incidenţa cazului casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., arătând că ambele instanţe au comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpatului, susţinând că instanţa de fond şi-a însuşit întocmai actul de sesizare, ambele hotărâri bazându-se numai pe conţinutul actului de sesizare.

Aceasta, deoarece pentru incidenţa susmenţionatului motiv de casare este necesară existenţa unei contradicţii esenţială, intrinsecă, necontroversată şi manifeste între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă; ceea ce nu este cazul în speţă şi generează consecinţa nepertinenţei cererii de achitare a recurentului inculpat în raport de dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pretinsa fapta nu a fost săvârşită de către inculpat.

Astfel, printr-un examen coroborat şi convingător al totalităţii mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal sesizare din oficiu (f. 11), raport (f. 12), plic conţinând înregistrare bar U. - 13 mai 2008 (f. 13-14), proces verbal de cercetare la faţa locului (f. 15), planşe foto (f. 15 - 27), planşe foto parte vătămată şi învinuit N. la data de 16 mai 2008 (f. 28 - 40), planşă foto parte vătămată 2009 (f. 65), înscrisuri (f. 41 - 42, 187 - 189), raport de constatare medico - legală nr. 272/A/3 (f. 45), raport de primă expertiză medico - legală cu examinarea persoanei (f. 77-78), înscrisuri medicale (f. 46 - 62), procese verbale (f. 63, 64), dovadă de predare a bunurilor (f. 68), declaraţie curator A.E., declaraţie constituire parte civilă (f. 69, 74), dispoziţia privind instituirea curatelei pe seama lui A.M. (f. 70), proces verbal de informare a victimei (f. 71-73), ordonanţă efectuare a unei expertize medico - legale (f. 75-76), ordonanţă de efectuare a unei expertize criminalistice traseologice (f. 80 - 81), de efectuare a unei expertize biocriminalistice (f. 152 - 154), raport de expertiză criminalistică traseologică (f. 82 - 93), raport de expertiză biocriminalistică (f. 155- 165), declaraţii martori (f. 94 - 147), declaraţie martor N.V.D. (f. 172), fişă de evidenţă locală învinuit (f. 166), cazier judiciar (f. 168), declaraţii recurent în faza actelor premergătoare (f. 169 -171), adrese/răspunsuri Primăria Municipiului Arad, I.P.J. -Arad - Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă, Penitenciarul Arad (f. 173 - 179), procese verbale de căutare (f. 180 - 181), dovezi de îndeplinire a procedurii de citare (f. 182 - 186, 192, 193), referat de neprezentare a materialului de urmărire penală (f. 194), cât şi al celor administrate la cercetarea judecătorească şi anume, referat de evaluare de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad (f. 92-96), înscrisuri pentru dovedirea acţiunii civile, declaraţiile martorilor propuşi prin rechizitor, cu excepţia martorilor B.A. (f. 254 vol. I, f. 37 vol. II), S.T. (f. 250 vol. I, f. 39 vol. II) şi N.G.P. (f. 247 vol. I, f. 43 vol. II) pentru care prima instanţa a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., fiind imposibilă audierea acestora conform proceselor verbale privind neexecutarea mandatelor de aducere - prima instanţă prin hotărârea pronunţată menţinută prin Decizia instanţei de apel a reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în aceea că în data de 13 mai 2008 în jurul orelor 22.30 - 23.00, împreună cu martorul M.C. şi soţia acestuia (fila 95) partea vătămată A.M. s-a deplasat la barul U. din zona P. din municipiul Arad. Deşi partea vătămată era sub influenţa alcoolului înainte de a veni la bar, acesta a mai consumat băuturi alcoolice şi din cauza stării în care se afla a intrat în conflict cu inculpatul recurent N.A. aflat şi el în stare de ebrietate şi care era foarte agitat (aspect confirmat şi de martorii H.A., S.L. şi D.A. (filele 123-128, 139, 100-101 dosar urmărire penală) dar şi cu barmanul (martorul D.F.) pe care partea vătămată îl chema şi făcea comanda fluierându-l (aspect confirmat şi de martorul M. ce a plecat din bar în jurul orelor 0.30 - 1.00, lăsându-l pe învinuit singur la masă precum şi de martorul B.A.A. - fila 98 dosar urmărire penală).

De remarcat că în acea noapte recurentul inculpat N.A. purta pantalon de camuflaj.

Partea vătămată după ce a vorbit cu martorul D. în faţa barului - a fost văzut plecând pe jos, urmat de învinuit pe Bd. R. spre sensul giratoriu de la P. (intersecţia cu strada I.M.).

Pe fondul consumului de alcool şi probabil al altercaţiei ce avusese loc între ei în bar, ajunşi pe strada I.M., după aproximativ 3 metri de colţul intersecţiei, în faţa alimentarei D., inculpatul recurent i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu picioarele la nivelul capului, fapt ce a condus la producerea unui traumatism cranio-cerebral cu hematon epidural parietal, comă gradul III, plăgi la nivelul maxilo-facial dreapta şi auricular stânga cu lipsă de substanţă (a se vedea raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2008 şi raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 03 martie 2010 (filele 45 şi 77-79 dosar urmărire penală).

Prin acelaşi raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 192/A1, s-a constatat că „partea vătămată A.M. prezenta pavilionul urechii stângi deformat cu lipsă de substanţă la nivelul marginii libere, pe aproximativ o treime din pavilion. Pacientul este conştient, nu colaborează, înţelege unele cuvinte, nu vorbeşte, răspunde prin gestică la comenzi simple”.

Pe baza constatărilor din actele medicale puse la dispoziţie cu ocazia examinării s-a concluzionat că „partea vătămată A.M. prezintă diagnosticul: encefalopatie posttraumatică, tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă predominant expresivă care reprezintă sechele ale leziunilor traumatice suferite de acesta la data de 13 mai 2008. Aceste sechele au determinat o infirmitate fizică şi psihică cu caracter permanent. S-a apreciat că leziunile suferite la data de 13 mai 2008 totalizează un număr de 320 zile de îngrijiri medicale, în care sunt incluse atât perioadele de spitalizare cât şi cele de recuperare”. S-a precizat că A.M. prezintă grad grav de handicap, care necesită asistent personal. Au fost menţinute concluziile formulate în raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2008, atât cu privire la mecanismul de producere a leziunilor traumatice cât şi cu privire la punerea în primejdie a vieţii victimei (filele 77-79 dosar urmărire penală). Potrivit raportului de constatare medico-legală din 16 mai 2008 (fila 45 dosar urmărire penală) A.M. - aflat în comă, internat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad - Secţia ATI, la examinarea medico-legală din 16 mai 2008, prezenta o zonă escoriată de 8 x 4 cm acoperită parţial cu cruste hematice la nivelul regiunii fronto-temporale dreapta, o echimoză de 4 x 3 cm de culoare roşiatică periorbital drept, o plagă delabrantă cu lipsă de substanţă la nivelul pavilionului urechii stângi. Examenul I.R.M. efectuat, a pus în evidenţă acumulări semifluide la nivelul celulelor mastoidiene bilateral - posibil otoragie bilaterală, iar la nivel de hemicraniu stâng, în spaţiul subdural, mică acumulare hemoragică cu aspect lenticular de 26 mm în diametru longitudinal şi 4 mm grosime cu aspect de mic hematom epidural. De asemenea, au fost evidenţiate atât infra cât şi supratentorial în masa parenchimului cerebral, mici depozite cu aspect de leziuni axonale difuze. S-a concluzionat că leziunile suferite de A.M. au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, că necesită 60-70 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii, respectiv că prin acele leziuni viaţa victimei a fost pusă în primejdie.

Din declaraţiile martorilor H.A. şi G.M. - ajunşi la intersecţia de la P., plecând de la barul U. la scurt timp după ce inculpatul recurent fusese văzut plecând în urma părţii vătămate, reiese că acesta a fost singura persoană care s-a aflat în zona în care a fost găsită căzută victima. Martorii audiaţi în cauză (şi care s-au aflat în faţa barului U. din momentul când partea vătămată a plecat spre domiciliu până la sosirea ambulanţei şi a echipei operative), afirmă că nu a fost văzută nici o altă persoană deplasându-se spre intersecţia cu strada I.M. după ce partea vătămată a plecat de la bar urmată de inculpat.

Martorii G.S., F. şi B. audiaţi au mai confirmat că inculpatul era în stare de agitaţie şi îşi căuta telefonul mobil, fiind convins că l-a pierdut în acea zonă.

Pentru configurarea concluziei că poziţia recurentului inculpat de nerecunoaştere a faptei imputate este doar expresia tendinţei sale de exonerare a răspunderii penale necesară angajată în cauză, Înalta Curte are în vedere că martorii ultim menţionaţi audiaţi deşi nu au văzut direct acţiunea de lovire a părţii vătămate au furnizat informaţii cu privire la împrejurări anterioare (incidentul din bar care a avut loc între părţi, că ambele părţi se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice şi s-au aflat împreună în afara barului) precum şi ulterioare activităţii de lovire a victimei, precum împrejurarea că inculpatul recurent a fost singura persoană aflată în apropierea părţii vătămate la momentul la care aceasta a fost văzută căzută la pământ şi faptul că inculpatul era agitat şi îşi căuta telefonul prin preajma victimei.

Vinovăţia inculpatului recurent nominalizat a rezultat fără dubiu din coroborarea expertizelor bio – criminalistice, cu procesul verbal de la faţa locului, planşele foto, şi declaraţiile inculpatului, care a învederat că există posibilitatea ca urmele de sânge să se fi produs atunci când s-ar fi împiedicat de victimă, fiind în căutarea telefonului (aspect ce va fi înlăturat în continuare fiind dovedită încercarea acestuia de a explica mincinos crearea urmelor de sânge pe obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte).

Astfel: - prin raportul de expertiză biocriminalistică nr. 342675 al Institutului de Criminalistică din cadrul M.A.I. - I.G.P.R. s-a concluzionat că urmele prelevate de pe cracul drept inferior, zona manşetei pantalonului respectiv de pe suprafaţa tălpii pantofului sport ridicate de la inculpatul recurent N.A. sunt constituite din sânge uman respectiv că genotiparea acestuia a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel obţinut din proba de referinţă recoltată de la victima A.M. (filele 156-165).

- prin raportul de expertiză criminalistică traseologică nr. 88357 din 12 februarie 2010 a Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. - Arad s-a concluzionat că: - petele cu aspect de sânge de pe pantoful de sport ridicat de la inculpatul N.A. au fost create prin contact multiplu, cu o intensitate probabil mare, al pantofului cu o suprafaţă cu proprietăţi uşor elastice, o parte din substanţa de pe această suprafaţă transferându-se pe pantof; - petele cu aspect de sânge de pe pantalonul ridicat de la N.A. prezintă caracteristicile unei creări prin contact cu un corp, o parte din substanţa de pe acest corp transferându-se pe pantalon. Unele pete, de mici dimensiuni, prezintă caracteristicile creării prin stropire; nu se poate stabili modalitatea creării urmelor de pe ciorap (contact, picurare, stropire); urmele de încălţăminte în litigiu au fost create prin stratificare [transfer de substanţă de pe talpa încălţămintei pe pavelele trotuarului (filele 83-93 dosar urmărire penală)].

În consecinţă, s-a stabilit fără dubiu că pantoful sport al inculpatului recurent a avut un contact multiplu cu pielea capului şi respectiv urechea părţii vătămate (suprafeţe cu proprietăţi uşor elastice). De asemenea, analizând planşa foto de la fila 23, instanţa constată că lungimea pantalonului acoperea şoseta inculpatului recurent, ceea ce duce la concluzia că urmele de sânge puteau fi create numai dacă cracul pantalonului s-ar fi ridicat, aspect posibil doar ca urmare a acţiunii de lovire cu piciorul. De asemenea, analizând planşa foto de la fila 24 dosar urmărire penală se reţine că urmele de sânge se găsesc până la jumătatea pantofului sport, aspect ce induce concluzia că acestea au fost create tot ca urmare a acţiunii de lovire şi nu ca urmare a călcării într-o „baltă de sânge” aşa cum a susţinut inculpatul. De altfel, conform planşelor foto de la filele 18 şi 20 dosar urmărire penală rezultă că la faţa locului nu exista „baltă de sânge” singurele acumulări de sânge fiind găsite sub partea vătămată. De altfel, susţinerea inculpatului recurent că s-ar fi putut împiedica de partea vătămată este contrazisă şi de locul în care aceasta se găsea, respectiv în colţul format de scările alimentarei şi zidul acesteia, deci într-un loc ferit şi în care inculpatul s-ar fi dus să-şi caute telefonul numai în situaţia în care ar mai fi fost în acel loc. Or, pretinsa agresiune asupra inculpatului din partea persoanelor chemate de barman nu a avut loc în acea zonă, aspect indicat chiar de către recurentul inculpat. Totodată, susţinerea că inculpatul s-ar fi împiedicat de partea vătămată este contrazisă şi de poziţionarea urmelor de sânge găsite pe obiectele inculpatului: pe faţa interioară a pantofului, şosetei şi cracului drept al pantalonului, specific acţiunii de lovirea, în situaţia în care inculpatul recurent s-ar fi împiedicat, urmele de sânge s-ar fi găsit pe vârful pantofului conform deplasării înainte a inculpatului, aspect neconfirmat de probe.

Aşa fiind, se conchide că în mod judicios ambele instanţe, de fond şi prim control judiciar au statuat legal că în drept, fapta inculpatului N.A., care în data de 13 mai 2008, a aplicat lovituri puternice şi repetate cu piciorul asupra capului părţii vătămate (zonă vitală), cauzând leziuni de o gravitate maximă şi care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat săvârşit în loc public, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Astfel, latura obiectivă a infracţiunii de omor calificat a constat în acţiunea de lovire repetată cu piciorul, acţiune ce a avut ca rezultat producerea leziunilor la nivelul capului victimei, ce au dus la encefalopatie posttraumatică, tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă predominant expresivă şi o infirmitate fizică şi psihică cu caracter permanent, totalizând un număr de 320 zile de îngrijiri medicale, grad grav de handicap, cu punerea în primejdie a vieţii victimei.

Concomitent, sub aspectul laturii subiective, inculpatul recurent a acţionat cu intenţie indirectă, acceptând faptul că prin loviri repetate aplicate cu piciorul la nivelul capului, partea vătămată ar putea deceda. Intensitatea şi gravitatea leziunilor precum şi zona vitală în care au fost produse conduce la concluzia că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie specifică infracţiunii ce a făcut obiectul judecăţii.

c) În fine, nu este fondată nici ultima critică a recurentului inculpat N.A. care în tiparul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. se tinde la reducerea pedepsei deja micşorată de instanţa de apel şi stabilită într-un cuantum de 9 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de violenţă sporită.

Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios dozată în raport de criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social extrem de sporit al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a recurentului inculpat şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Întrucât la stabilirea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei săvârşite, respectiv aceea că în data de 13 mai 2008, inculpatul recurent a aplicat lovituri puternice şi repetate cu piciorul asupra capului părţii vătămate (zonă vitală), cauzând leziuni de o gravitate maximă şi care i-au pus în primejdie viaţa, ce au determinat encefalopatie posttraumatică, tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă predominant expresivă şi o infirmitate fizică şi psihică cu caracter permanent, totalizând un număr de 320 zile de îngrijiri medicale, grad grav de handicap, dar şi aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, sens în care a redus pedeapsa principală aplicată de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare se conchide în sensul inexistenţei unor elemente care să justifice o nouă reducere a pedepsei aplicate.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia recurentului inculpat N.A. de la 06 ianuarie 2011 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva Deciziei penale nr. 152/ A din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.A., durata detenţiei provizorii de la 6 ianuarie 2011 la 3 martie 2011, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive la 4 martie 2011 la 25 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2083/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 231/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 203/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 203/2012. Penal