ICCJ. Decizia nr. 2352/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2352/2012

Dosar nr. 3777/109/2009

Şedinţa publică din 4 iulie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă constată:

Prin Sentinţa penală nr. 324 din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. 3777/109/2009, a fost soluţionată acţiunea penală privind pe inculpaţii C.E., T.G.D. şi B.I., după cum urmează:

I. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei C.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b şi c) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleiaşi inculpate şi la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 331 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpata C.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 - 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

II. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului T.G.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 291 C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat şi la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În temeiul art. 331 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul T.G.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

III. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional.

În baza art. 291 C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat şi la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În temeiul art. 331 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A fost respinsă acţiunea penală exercitată în procesul penal. S-a dispus anularea filei cec şi a contractului din 3 aprilie 2006, ca înscrisuri falsificate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

SC U.C. SRL Piteşti avea ca principal obiect de activitate confecţionarea de tâmplărie PVC şi aluminiu. Respectiva societate îşi desfăşura activitatea de producţie în atelierul de fabricaţie situat în aproprierea autostrăzii A1.

Începând cu luna decembrie 2008, societatea comercială a înregistrat o scădere a volumului de activitate, fapt ce a determinat imposibilitatea de plată a salariilor către angajaţi.

Din luna ianuarie 2009, SC U.C. SRL a încetat activitatea de producţie, iar marea majoritate a salariaţilor au părăsit firma.

În acest context, având în vedere obligaţiile de plată scadente ale societăţii şi lipsa fondurilor băneşti necesare acoperirii respectivelor debite, inculpata C.E. împreună cu coinculpaţii B.I. şi T.G.D. au conceput un plan de fraudare a SC G.F.C. 2003 SRL Piteşti (actualmente SC T.C.C.I. Argeş SRL), societate cu care desfăşurase anterior relaţii comerciale.

După luarea rezoluţiei infracţionale, inculpata C.E. a procedat la falsificarea unei file cec aparţinând SC G.F.C. 2003 SRL Piteşti, pe care o primise în alb de la societate, ca garanţie pentru executarea unei obligaţii de plată, în anul 2005.

Inculpata a completat respectiva filă cec cu suma de 3.177.700 RON. De asemenea, inculpata a completat şi un borderou de plată, prin care a avansat respectivul instrument de plată către M.B. - Sucursala Piteşti, la data de 30 martie 2009.

Fila cec cu borderoul completat şi semnat de inculpată au fost depuse la bancă, directorul unităţii bancare solicitându-i inculpatei şi depunerea unui act doveditor al relaţiei comerciale cu emitentul filei cec.

În aceste condiţii, profitând de faptul că deţinea un exemplar al contractului din 3 aprilie 2006 încheiat anterior între SC U.C. SRL Piteşti şi SC G.F.C. 2003 SRL Piteşti, inculpata C.E. a plăsmuit, folosindu-se de conţinutul acestui contract şi cu ajutorul mijloacelor electronice, un nou contract, căruia i-a atribuit nr. aaa din 1 august 2008.

Inculpata a imprimat cele 4 pagini ale vechiului contract, le-a completat olograf cu data şi numele partenerului contractual, respectiv SC G.F.C. 2003 SRL.

Contractul astfel plăsmuit nu era semnat şi ştampilat pe fiecare pagină, iar pentru a obţine semnătura şi ştampila reprezentantului SC G.F.C. 2003 SRL, a desprins ultima pagină a vechiului contract, pe care a ataşat-o ca ultimă pagină a contractului falsificat.

Inculpata nu a observat însă diferenţele privind dimensiunile scrisului şi ale marginilor nescrise ale filei din contractul original şi ataşată contractului falsificat.

La percheziţia informatică efectuată în cauză, în calculatorul folosit de inculpată, a fost identificat un fişier creat la data de 24 martie 2009, orele 10:32:36, denumit "contract g.f.doc" care reprezenta de fapt primele 4 pagini ale unui contract standard, identic ca formă cu cel incriminat.

Ca atare, s-a constatat că înscrisul reprezentând contractul nr. aaa din 01 august 2008 fusese întocmit în fals la 24 martie 2009.

O copie a contractului original, având nr. bbb din 3 aprilie 2006, a fost găsită de organele de politie între documentele depuse de inculpată la B. - sucursala Piteşti.

Respectivul contract nu a putut fi prezentat în original de către inculpată, aceasta neoferind nicio explicaţie pentru lipsa actului din arhivă.

Prin constatarea tehnico-ştiinţifică întocmită în faza de urmărire penală, s-a stabilit că semnăturile de la rubricile vânzător şi distribuitor, cât şi impresiunile ştampilei de la rubricile corespunzătoare din contractul nr. aaa din 01 august 2008 constituie o reproducere a celor din contractul nr. bbb din 3 aprilie 2006, fiind realizate prin folosirea unui copiator xerografic.

În cauză a fost audiată martora O.C., avocata societăţii al cărei administrator era şi inculpata C.E., aceasta arătând că între cele 2 societăţi comerciale nu au existat raporturi contractuale în perioada anilor 2008 - 2009, neexistând astfel nici obligaţii financiare reciproce.

Deşi introdusă la bancă fila cec falsificată, aceasta nu a fost onorată la plată, ca urmare a intervenţiei martorului Ş.M.C., acţionar al grupului de firme din care făcea parte şi SC G.F.C. 2003 SRL, şi a martorului L.Ş., administratorul SC G.F.C. 2003 SRL, care au cerut efectuarea de verificări, cunoscând că respectiva societate nu avea nicio datorie faţă de SC U.C. SRL Piteşti.

Pentru a ascunde activitatea infracţională, inculpata C.E. şi ceilalţi 2 coinculpaţi au hotărât încheierea unei cesiuni fictive de părţi sociale, parte din părţile sociale ale SC U.C. SRL Piteşti fiind cesionate inculpatului T.G.D., ceilalţi 2 inculpaţi încercând să acrediteze ideea că inculpatul T.G.D. se ocupa de conducerea firmei, ei doar ajutându-l în această activitate.

În realitate, treburile societăţii erau conduse de inculpatul B.I. care s-a prezentat în tot acest interval de timp sub numele de C.l.

Cesiunea părţilor sociale ale SC U.C. SRL Piteşti către inculpatul T.G.D. s-a făcut de inculpată şi fostul ei soţ, F.A., cu titlu gratuit, deşi activele societăţii aveau o valoare ridicată.

Ca urmare, s-a considerat că cesiunea de părţi sociale s-a făcut în scopul ascunderii activităţii infracţionale, aceeaşi motivaţie stând şi Ia baza schimbării denumirii şi sediului societăţii.

După cesionarea părţilor sociale, inculpatul B.I. i-a cerut martorului L.Ş. să efectueze plata filei cec falsificate, sub ameninţarea implicită a săvârşirii unor acte de violenţă.

De asemenea, la data de 14 aprilie 2009, inculpaţii B.I. şi T.G.D. au solicitat executarea silită a instrumentului de plată falsificat.

În acest scop, inculpaţii s-au deplasat la sediul BEJ B.E.A. unde inculpatul T.G.D. a semnat şi ştampilat cererea de executare silită, ca reprezentat al SC U.C. SRL Piteşti, iar inculpatul B.I. i-a cerut executorului judecătoresc îndeplinirea cu celeritate a formelor de executare, achitând şi avansul din cheltuielile de executare.

Fila cec falsificată nu a fost onorată la plată şi nici executarea silită nu a fost finalizată, ca urmare a intervenţiei organelor de urmărire penală.

Inculpaţii nu au recunoscut comiterea infracţiunilor şi au contestat faptul de a se fi constituit într-o grupare infracţională, susţinând că niciuna dintre acţiunile întreprinse nu se circumscrie dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, au solicitat înlăturarea din examinare a declaraţiei martorei O.C., invocând impedimentul legal la audiere decurgând din calitatea acesteia de avocat al SC U.C. SRL Piteşti.

Instanţa a constat însă că nu este îndeplinită prevederea de la art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat întrucât la momentul când s-a realizat audierea martorei O.C. nu exista un contract de asistenţă juridică în derulare, având în vedere neîndeplinirea obligaţiei de plată a serviciilor avocaţiale de către societatea în cauză.

Ca urmare, s-a considerat că respectivul contract de asistenţă juridică fusese implicit reziliat.

De asemenea, s-a arătat că din modul cum au acţionat cei trei inculpaţi rezulta existenţa înţelegerii infracţionale stabilită în vederea fraudării părţii vătămate SC G.F.C. 2003 SRL, toate acţiunile ulterioare, şi anume: plăsmuirea contractului nr. aaa/2008, completarea în fals a filei cec, introducerea acesteia la plată şi în final punerea ei în executare silită, demonstrând cooperarea inculpaţilor pentru aducerea la îndeplinire a obiectivului urmărit prin asociere.

Nu a fost primită nici apărarea inculpatului B.I. în sensul că ei doar l-a ajutat prieteneşte pe inculpatul T.G.D. în demersurile efectuate în vederea obţinerii sumei de bani prin intermediul executorului judecătoresc, reţinându-se că, dacă tatăl inculpatului B.I. era într-adevăr grav bolnav în respectiva perioadă de timp, numai prefigurarea încasării unui câştig necuvenit justificase plecarea inculpatului din locuinţă, într-o altă localitate.

Tot astfel, a fost înlăturată şi susţinerea inculpatei C.E. care a negat falsificarea contractului de distribuţie, cu motivarea că existenţa falsului era confirmată de diferenţele existente cu privire la dimensiunile scrisului şi ale marginilor nescrise ale filelor contractului.

În fine, a fost respinsă şi cererea apărării privind schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în una dintre infracţiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

S-a arătat de către instanţă că infracţiunile prevăzute de legea specială presupun existenţa unui cec eliberat pentru stingerea unei datorii a emitentului, or, în speţă, cec-ul fusese emis în fals pentru o datorie care în realitate nu exista.

În consecinţă, reţinând vinovăţia inculpaţilor, prima instanţă a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu executare în regim de detenţie.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a constatat că, deşi îndreptăţită la recuperarea prejudiciului invocat, în condiţiile art. 998 şi urm. C. civ., partea vătămată SC G.F.C. 2003 SRL nu a tăcut dovada întinderii prejudiciului cauzat prin infracţiune.

Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii C.E., T.G.D. şi B.I. şi partea civilă SC T.C.C.I. Argeş SRL (fostă SC G.F.C. 2003 SRL).

Prin apelul procurorului a fost criticată greşita stabilire în conţinut a pedepsei accesorii şi complementare aplicate inculpaţilor din cauză şi prin interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Prin apelul părţii civile s-a criticat greşita soluţionare a acţiunii civile, arătându-se că introducerea la plată a filei cec falsificate a cauzat prejudicii importante societăţii în cauză, acesta având conturile blocate, ceea ce a determinat înregistrarea de penalităţi de întârziere la plată, pierderea unor facilităţi şi beneficii din partea băncii, cât şi alte oportunităţi privind perfectarea de noi contracte comerciale.

La rândul lor, inculpaţii au formulat mai multe critici de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:

1. nelegala sesizare a instanţei ca urmare a nerespectării dreptului la apărare pe parcursul urmăririi penale, deşi era obligatorie asistenţa juridică a inculpaţilor;

2. nelegalitatatea mijloacelor de probă administrate în cauză, cu referire la audierea martorei O.G. în privinţa căreia exista impedimentul legal prevăzut de art. 46 din Legea nr. 51/1995 decurgând din calitatea de avocat al societăţii administrate de inculpaţi;

3. insuficienţa probelor în acuzare pentru toate faptele reţinute în sarcina inculpaţilor;

4. respingerea nemotivată a unora dintre probele propuse în apărare.

Prin Decizia penală nr. 130/A din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate în cauză şi desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe numai în ceea ce priveşte greşita stabilire în conţinut a pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor C.E., T.G.D. şi B.I., greşita aplicare a dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. şi greşita soluţionare a acţiunii civile exercitată în proces de partea civilă SC T.C.C.I. Argeş SRL. În rejudecare, a fost înlăturată interdicţia de la art. 64 lit. a) teza I C. pen. prevăzută în conţinutul pedepselor aplicate inculpaţilor din cauză.

A fost înlăturată dispoziţia de anulare a contractului nr. bbb din 3 aprilie 2006 şi s-a dispus desfiinţarea contractului nr. aaa din 1 august 2008.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC T.C.C.I. Argeş SRL (fostă SC G.F.C. 2003 SRL) şi s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele cu relevanţă în stabilirea stării de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a constat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

În considerentele deciziei din apel au fost arătate motivele pentru care nu au fost primite cererile de achitare formulate în cauză de către inculpaţi şi motivele pentru care au fost înlăturate susţinerile invocate în apărare şi menţinută sub aceste aspecte hotărârea primei instanţe.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că probele ştiinţifice administrate în cauză, cu referire la expertizele tehnice întocmite în cursul urmării penale, demonstrează că înscrisul folosit ca document justificativ pentru emiterea şi deţinerea filei cec aparţinând societăţii parte vătămată constituie un act falsificat de inculpată prin reproducerea conţinutului unui contract anterior - contractul de distribuţie nr. bbb/2006 încheiat între SC U.C. SRL Piteşti şi SC G.F.C. 2003 SRL la care fusese, mai apoi, ataşată ultima filă din vechiul contract, pentru a se obţine astfel semnătura şi ştampila debitoarei din contract.

Deşi în cursul judecăţii în apel a fost prezentat exemplarul original al contractului falsificat, instanţa de prim control judiciar nu a găsit necesară efectuarea unei expertize criminalistice în cauză, apreciindu-se că administrarea unei asemenea probe nu modifica starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, având în vedere celelalte probatorii din proces.

În schimb, instanţa de apel a constatat întemeiată critica privind greşita stabilire în conţinut a pedepselor accesorii şi complementare pentru inculpaţi, considerându-se că interzicerea dreptului de a alege era inadecvată scopului urmărit prin aplicarea sancţiunii penale, având în vedere natura preponderent economică a infracţiunilor săvârşite şi împrejurările comiterii faptelor.

S-a mai constatat şi că dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. privitoare la anularea înscrisurilor falsificate fuseseră greşit aplicate în cauză cu referire la contractul nr. bbb din 3 aprilie 2006 când, în realitate, falsul se săvârşise în legătură cu contractul nr. aaa din 1 august 2008.

Ca urmare, şi sub acest aspect a fost reformată hotărârea primei instanţe. De asemenea s-a constatat că la judecata în apel partea vătămată a făcut dovada prejudiciului nepatrimonial încercat prin fapta ilicită a inculpaţilor, rezultând din probele administrate că, subsecvent introducerii la plată a filei cec falsificate, mai mulţi furnizori au întrerupt livrarea de produse către partea vătămată şi au reziliat contractele de colaborare încheiate, societatea parte vătămată înregistrând astfel pagube materiale cât şi un prejudiciu de imagine.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că societatea parte vătămată este îndreptăţită la repararea prejudiciului moral, obligând inculpaţii în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata unei despăgubiri în valoare de 20.000 euro, în echivalent RON la data plăţii efective.

Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.E., T.G.D. şi B.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 2, 9, 12, 17² şi 18 C. proc. pen., susţinute în esenţă cu aceleaşi argumente prezentate şi la judecata în apel.

Motivarea scrisă a recursului corespunde însă numai cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 17² şi 18 C. proc. pen., critici care pot fi rezumate astfel:

Reiterându-se argumentaţia din apel, apărarea a susţinut că martora O.C., persoană care acordase asistenţă juridică societăţii administrate de inculpata C.E. încă din anul 2003, cât şi inculpatei înseşi, nu putea fi ascultată ca martor cu privire la fapte şi împrejurări despre care luase cunoştinţă în calitatea sa de apărător, fără să existe dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea clienţilor interesaţi în cauză.

Ca urmare, având în vedere interdicţia prevăzută de art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995, s-a arătat că era îndeplinită ipoteza de la art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi, ca atare, se impunea înlăturarea din examinare a respectivei declaraţii, ca probă ilegal obţinută în proces.

De asemenea, cu aceeaşi argumentaţie prezentată şi în faţa instanţei de apel, apărarea a solicitat să se constate că probele administrate în cauză nu confirmă vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, neexistând pe de o parte, dovezi din care să reiasă presupusa asociere infracţională în scopul fraudării părţii vătămate, iar, pe de altă parte, probe certe care să ateste falsificarea contractului nr. aaa din 1 august 2008 de către inculpată şi a filei cec folosite pentru recuperarea creanţei deţinute împotriva părţii vătămate.

În esenţă, s-a arătat că acuzarea nu a prezentat nicio dovadă pretinsa asociere infracţională şi că instanţele anterioare ar fi preluat fără cenzură susţinerile din rechizitoriu, considerând în mod eronat că acţiunile ulterioare ale inculpaţilor demonstrează asocierea acestora în constituirea grupării infracţionale, concluzie ce se cerea însă să fie susţinută de anumite probatorii, spre exemplu interceptarea unor convorbiri telefonice care să confirme relaţionarea dintre membrii grupului infracţional, rolul acestora în grupare şi, mai ales, scopul în vederea căruia se asociaseră.

În ceea a ce priveşte falsificarea contractului nr. aaa din 1 august 2008, apărarea a invocat în special lipsa de concludentă a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuată în cursul urmării penale, arătându-se că respectiva constatare se făcuse pe baza unor înscrisuri xerocopiate, în lipsa originalelor înscrisurilor, ceea ce a determinat formularea unor concluzii insuficiente, redactate în sensul că nu se putea stabili dacă scrierea din conţinutul contractelor de distribuţie în copie xerografiată cu nr. bbb/2006 şi nr. aaa/2008 reproduc scrisul executat de inculpata C.E.

S-a arătat că niciunde în cuprinsul constatării tehnico-ştiinţifice nu se menţionează ca falsul să se fi realizat prin folosirea unui copiator xerografic, aşa cum fără temei s-a reţinut de către procuror şi mai apoi de cele două instanţe.

În legătură cu acelaşi aspect, a fost criticat refuzul instanţelor anterioare privind încuviinţarea efectuării în cauză a unei expertize criminalistice de specialitate, în condiţiile în care, potrivit opiniei unui expert criminalist de reputaţie naţională, pretinsul contract falsificat constituia un înscris original, iar vechiul contract era o copie contrafăcută a contractului nr. aaa/2008, original.

Prin urmare, având în vedere şi celelalte probe administrate în cauză, cu referire la declaraţiile martorului L.Ş., apărarea a subliniat necesitatea efectuării unui raport de expertiză care să analizeze exemplarul original al contractului nr. aaa/2008, depus în cauză de către inculpată, şi scrisul olograf de pe contractul nr. bbb/2006, cât şi a unei lucrări de expertiză contabilă care să stabilească relaţiile de afaceri dintre cele două societăţi comerciale, situaţia debitelor şi a plăţilor efectuate şi, în acest context, motivaţia deţinerii în anul 2009 a unei file cec provenind dintr-un carnet corespunzător anului 2005.

S-a concluzionat că toate aceste aspecte nu au fost deloc lămurite în cauză, existând un dubiu major în ceea ce priveşte pretinsa încercare de fraudare a părţii vătămate prin introducerea la plată a unei file cec falsificate.

Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile inculpaţilor sunt fondate.

Trimiterea în judecată a inculpaţilor C.E., T.G.D. şi B.I. s-a făcut sub acuzaţia de constituire a unei grupări infracţionale în vederea fraudării SC G.F.C. 2003 SRL (actualmente SC T.C.C.I. Argeş SRL) prin plăsmuirea unui contract comercial şi falsificarea unei file cec pentru suma de 3.177.700 RON.

Pe baza probelor administrate în cauză, s-a stabilit că inculpata C.E. completase fila cec aparţinând SC G.F.C. 2003 SRL, pe care aceasta o primise în alb de la societatea emitentă, ca garanţie pentru executarea unei obligaţii de plată, în anul 2005.

De asemenea, s-a stabilit că tot inculpata era cea care întocmise în fals şi contractul de distribuţie nr. aaa din 1 august 2008, folosit ca act doveditor al relaţiei comerciale în baza căreia fusese eliberată fila cec introdusă la plată.

Existenţa falsurilor a fost reţinută pe baza constatărilor şi concluziilor din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 22 iunie 2009 întocmit de IPJ Argeş - Serviciul Criminalistic, în cursul urmării penale.

Prin sus-menţionata constatare ştiinţifică s-a stabilit că scrierea din fila cec eliberată de societatea parte vătămată a fost executată de inculpata C.E.

Inculpata nu a contestat completarea filei cec. A susţinut însă că societatea emitentă îi datora respectiva sumă de bani în baza contractului comercial nr. aaa din 1 august 2008.

Societatea parte vătămată nu a recunoscut existenţa debitului şi nici valabilitatea filei cec introduse la plată, susţinând că raporturile comerciale avute cu societatea inculpatei încetaseră încă din anul 2007.

A rezultat că respectiva filă cec provenea dintr-un carnet de cec-uri corespunzător anului 2005, partea vătămată susţinând că aceasta fusese remisă inculpatei în alb, ca garanţie în vederea executării unei obligaţii de plată scadente în anul 2005.

În cursul investigaţiilor preliminare, organele de urmărire penală au ridicat de la B. - sucursala Piteşti o copie a unui contract care avea ca părţi societatea parte vătămată şi societatea administrată de inculpată.

A rezultat că respectivul contract de distribuţie, având nr. bbb din 3 aprilie 2006, fusese depus de inculpată la unitatea bancară sus-menţionată şi era redactat în acelaşi conţinut cu cel prezentat de inculpată în justificarea filei cec introduse la plată.

Pe baza examinării comparative şi a rezultatelor percheziţiei informatice efectuate în calculatorul inculpatei, s-a concluzionat că înscrisul intitulat contract de distribuţie nr. aaa din 1 august 2008 fusese plăsmuit de inculpată, prin imprimarea celor 4 pagini ale vechiului contract, pe care ulterior le-a completat olograf cu data şi numele SC G.F.C. 2003 SRL. Ultima filă a contractului nr. bbb/2006 a fost ataşată ca atare contractului falsificat spre a se obţine astfel semnătura şi ştampila partenerului contractual, SC G.F.C. 2003 SRL.

Existenţa falsului a fost reţinută şi pe baza diferenţelor privind dimensiunile scrisului şi ale marginilor nescrise ale filei din contractul original faţă de contractul falsificat.

Prin aceeaşi constatare tehnico-ştiinţifică efectuată în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că semnăturile de la rubricile vânzător şi distribuitor din contractul nr. aaa/2008 fuseseră realizate prin folosirea unui copiator xerografic, constituind o reproducere acelor din contractul nr. bbb/2006.

De asemenea s-a constat că şi impresiunile de ştampilă de la rubricile distribuitor de pe ultima filă a contractelor nr. aaa/2008 şi nr. bbb/2006 reproduceau una şi aceeaşi impresiune de ştampilă, realizată de pe un singur document.

Inculpata a contestat faptul de a fi plăsmuit contractul nr. aaa/2008 şi a solicitat efectuarea a unei lucrări de expertiză criminalistică care să aibă în vedere originalul pretinsului contract falsificat, invocându-se lipsa de concludenţă a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică întocmită în cursul urmăririi penale.

Originalul înscrisului menţionat a fost prezentat şi ataşat la dosarul cauzei la judecata în apel, subsecvent solicitării privind efectuarea expertizei criminalistice.

Instanţa de apel a refuzat încuviinţarea expertizei criminalistice, cu motivarea că respectiva probă fusese administrată la urmărirea penală şi nu existau elemente noi care justifice readministrarea ei.

Dispoziţia instanţei de apel a fost criticată în cauză, subliniindu-se caracterul hotărâtor al probei în stabilirea temeiniciei acuzaţiei de fals. Înalta Curte constată întemeiată critica apărării.

Se reţine astfel că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale nu a avut în vedere originalele contractelor expertizate şi, din acest motiv, nici concluziile formulate nu au lămuritoare în ceea ce priveşte săvârşirea falsului de către inculpată.

În concret, la concluziile de la pct. 1 din lucrare, se menţionează expres că nu s-a putut stabili dacă scrierea din conţinutul contractului de distribuţie în copie xerografiată a fost executată de inculpata C.E., precizându-se că respectiva imposibilitatea tehnică era dată de faptul neprezentării originalului contractului.

Or, în condiţiile în care se reţinuse că falsificarea contractului a fost realizată de inculpată prin completarea olografa a menţiunilor privind data şi numele societăţii parte vătămată era imperios necesară verificarea acestor aspecte cu ocazia soluţionării cauzei în apel, având în vedere criticile formulate împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă şi dispariţia cauzei care determinase imposibilitatea examinării grafice a înscrisului, în cursul urmăririi penale.

Cu toate acestea, instanţa de apel nu a găsit necesară administrarea unei asemenea probe, considerând în mod eronat că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale era lămuritor sub aspectul existenţei falsului.

De asemenea, se constată că instanţa de prim control judiciar nu a acordat importanţa cuvenită nici înscrisurilor depuse în probaţiune şi care confirmau că între societatea parte vătămată şi societatea administrată iniţial de inculpată au existat raporturi contractuale şi după anul 2007 şi chiar în baza pretinsului contract falsificat - înscrisuri depuse la dosar apel, neoferind nicio explicaţie pentru înlăturarea lor din examinare.

Ca atare, există puternice prezumţii de fapt în sensul continuării raporturilor comerciale şi după data declarată de reprezentanţii părţii vătămate, iar pentru desluşirea acestui aspect, cu relevanţă directă pentru verificarea temeiniciei acuzaţiilor, era necesară şi efectuarea unei expertize contabile care să stabilească relaţiile de afaceri dintre cele 2 societăţi comerciale, situaţia debitelor şi a plăţilor efectuate şi, în acest context, motivaţia deţinerii de către inculpată a unei file cec provenind dintr-un carnet aferent anului 2005.

Sub acest aspect, este de observat că dacă fila cec a fost lăsată în garanţie pentru o plată efectuată în anul 2005 nu exista nicio raţiune pentru ca aceasta să rămână în posesia inculpatei ulterior acestui moment.

Cum toate aceste aspecte nu au fost lămurite la judecata în apel, instanţei de prim control judiciar, competentă să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, îi revenea obligaţia să administreze proba cu expertiză criminalistică grafică şi expertiză contabilă pentru a se stabili cu certitudine dacă contractul nr. aaa din 1 august 2008 constituia un înscris falsificat de inculpată şi dacă prin introducerea la plată a filei cec menţionate s-a încercat recuperarea unei datorii inexistente în realitate.

Cum neregularitatea constatată afectează de nulitate decizia pronunţată în apel şi nici nu poate fi complinită în recurs, având în vedere dispoziţiile art. 385¹⁴ alin. (1) C. proc. pen., admiţând recursurile declarate în cauză de inculpaţi, conform art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune casarea deciziei din apel, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă a Curţii de Apel Piteşti, urmând ca instanţa de rejudecare să administreze probatoriile indicate şi orice alte probe pe care le va găsi utile pentru justa soluţionare a cauzei.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere critici formulate în recurs, urmând a se verifica măsura în care presupusa asociere a inculpaţilor în vederea fraudării părţii vătămate se circumscrie infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., ştiut fiind asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni implică constituirea prin consensul mai multor persoane într-o grupare organizată în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi duce la îndeplinire una sau mai multe infracţiuni, în timp ce, pluralitatea ocazională, ca modalitate a participaţiei penale, implică săvârşirea în comun a unei fapte prevăzute de legea penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociaţie, ci exclusiv în vederea executării respectivei infracţiuni, actele comune anterioare comiterii faptei constituind acte pregătitoare menite să asigure executarea rezoluţiei infracţionale.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.E., T.G.D. şi B.I. împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza pentru rejudecare apelurilor la Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu inculpaţilor, în sumă de câte 50 RON până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2012/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 2354/2012. Penal. Omorul deosebit de grav... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2352/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs