ICCJ. Decizia nr. 2354/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2354/2012

Dosar nr. 9062/99/2011

Şedinţa publică din 4 iulie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 548 din 28 noiembrie 2011 Tribunalul laşi în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul M.I. din infracţiunea prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru L.M. din infracţiunile prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.; art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 40 C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă ca nefondată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţia părţilor din oficiu, din infracţiunea de autorat la omor deosebit de grav în cea de complicitate la aceeaşi infracţiune.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul D.M. din infracţiunile prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă ca nefondată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţia părţilor din oficiu, din infracţiunea de autorat la omor deosebit de grav în cea de complicitate la aceeaşi infracţiune.

A fost condamnat inculpatul M.I., fiul lui C. şi L., născut în mun. Botoşani, jud. Botoşani, domiciliat în sat. Gugeşti, com. Boţeşti, jud. Vaslui, arestat preventiv în Penitenciarul laşi, necunoscut cu antecedente penale, cetăţean român, studii 4 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I., fiul lui C. şi L., născut în mun. Botoşani, jud. Botoşani, domiciliat în sat. Gugeşti, com. Boţeşti, jud. Vaslui, arestat preventiv în Penitenciarul laşi, necunoscut cu antecedente penale, cetăţean român, studii 4 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "omor deosebit de grav".

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I., fiul lui C. şi L., născut în mun. Botoşani, jud. Botoşani, domiciliat în sat. Gugeşti, com. Boţeşti, jud. Vaslui, arestat preventiv în Penitenciarul laşi, necunoscut cu antecedente penale, cetăţean român, studii 4 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, ia pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei laşi, definitivă prin nerecurare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită pentru inculpatul M.I. prin Sentinţa penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei laşi, în pedepsele componente, respectiv:

- 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea la data de 11/12 martie 2011 a infracţiunii prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea în perioada februarie 2011 - 11/12 martie 2011 a infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului M.I. urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 17 (şaptesprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, deci un total de 18 (optsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 160^b C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen., a condamnat pe inculpatul L.M., fiul lui D. şi M.D., născut în mun. laşi, jud. laşi, domiciliat în comuna Holboca, judeţul laşi şi fără forme legale în mun. laşi, str. P., jud. laşi, cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul laşi, cetăţean român, studii 6 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2081 din 10 iunie 2009 a Judecătoriei laşi, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009, pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 3 (trei ) ani şi 9 (nouă) luni.

În baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 40 C. pen., a condamnat pe inculpatul L.M., fiul lui D. şi M.D., născut în mun. laşi, jud. laşi, domiciliat în comuna Holboca, judeţul laşi şi fără forme legale în mun. laşi, str. P., jud. laşi, cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul laşi, cetăţean român, studii 6 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "omor deosebit de grav".

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2081 din 10 iunie 2009 a Judecătoriei laşi, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009, pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 18 (optsprezece ) ani şi 3 (trei) luni.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen., a condamnat pe inculpatul L.M., fiul lui D. şi M.D., născut în mun. laşi, jud. laşi, domiciliat în comuna Holboca, judeţul laşi şi fără forme legale în mun. laşi, str. P., jud. laşi, cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul laşi, cetăţean român, studii 6 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare şi s-a aplicat inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2081 din 10 iunie 2009 a Judecătoriei laşi, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009, pedeapsă care a fost cumulată cu cea aplicată, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 8 (opt) ani şi 3 (trei) luni.

A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei laşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1180 din 01 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, şi Sentinţa penală nr. 269 din 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei laşi, definitivă prin Decizia penală nr. 448 din 15 iunie 2011 a Tribunalului laşi.

A descontopit pedepsele rezultante de 2 ani şi 9 luni închisoare, stabilită pentru inculpatul L.M. prin Sentinţa penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei laşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1180 din 01 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, şi 2 ani închisoare, stabilită pentru acelaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 269 din 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei laşi, definitivă prin Decizia penală nr. 448 din 15 iunie 2011 a Tribunalului laşi, în pedepsele componente, respectiv:

- 2 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea la data de 11/12 martie 2011 a infracţiunii prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.;

-2 ani şi 9 luni închisoare, pentru comiterea în perioada 21 decembrie 2010 - 12 martie 2011 a infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 40 C. pen.;

- 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 29 august 2009 a infracţiunii prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.;

- 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 29 august 2009 a infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.;

- 11 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 26 februarie 2010 a infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea în perioada 29 august 2009 - 26 februarie 2010 a infracţiunii prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 40 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului L.M. urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani şi 3 (trei) luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, deci un total de 18 (optsprezece) ani şi 9 (nouă) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 160^b C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi în temeiul disp. art. 88 C. pen., deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului L.M. prin prezenta sentinţă penală, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând din data de 14 martie 2011, ora 01:00, la zi.

În baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., fiul lui G. şi M., născut în comuna Ciurea, judeţul laşi, domiciliat în comuna Bârnova, judeţul laşi, cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Iaşi, cetăţean român, neşcolarizat, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "omor deosebit de grav".

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1317 din 07 mai 2007 a Judecătoriei laşi, definitivă prin Decizia penală nr. 598 din 09 august 2007 a Curţii de Apel laşi, şi contopeşte restul de pedeapsă rămas de executat, de 793 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 17 (şaptesprezece) ani şi 6 (şase) luni.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., fiul lui G. şi M., născut în comuna Ciurea, judeţul laşi, domiciliat în comuna Bârnova, judeţul laşi, cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul laşi, cetăţean român, neşcolarizat, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1317 din 07 mai 2007 a Judecătoriei laşi, definitivă prin Decizia penală nr. 598 din 09 august 2007 a Curţii de Apel laşi, şi a contopit restul de pedeapsă rămas de executat, de 793 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 7 (şapte) ani şi 3 (trei) luni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 793 zile închisoare stabilită (în urma revocării liberării condiţionate) inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei laşi, definitivă prin nerecurare, cu pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului D.M. prin prezenta sentinţă penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 17 (şaptesprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, sporită cu 9 luni închisoare, deci un total de 18 (optsprezece) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 160^b C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi în temeiul disp. art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului D.M. prin prezenta sentinţă penală, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând din data de 14 martie 2011, ora 01:00, la zi.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 şi art. 1003 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Z.C.M., domiciliat în laşi, B-dul I., jud. laşi, şi a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 3260 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, cei trei inculpaţi se cunosc între ei întrucât locuiau toţi în casa martorului L.D.

Astfel, inculpatul M.I. era angajat ca cioban la martorul L.D. de circa un an de zile, având ca principală atribuţie să meargă cu animalele la păşunat şi să aibă grijă de ele la domiciliu, locuind efectiv în casa martorului. Inculpatul L.M. era nepotul de frate al martorului şi îl ajuta pe acesta la treburile din gospodărie, locuind preponderent la martor, dar mergând şi la casa tatălui său din când în când. Inculpatul D.M. este fratele concubinei martorului L.D., respectiv D.N., şi locuia în casa martorului de la momentul liberării acestuia din penitenciar în ianuarie 2011 ajutând la treburile gospodăreşti. Pentru munca prestată în gospodăria martorului L.D. inculpatul M.I. primea 500 RON lunar iar ceilalţi doi inculpaţi erau plătiţi ocazional, când aveau nevoie, potrivit declaraţiilor martorului, acesta luând în calcul şi faptul că cei trei locuiau şi mâncau în casa sa.

În contextul celor menţionate, inculpatul L.M. este primul care a început desfăşurarea de acte ilicite în zonă, realizând, la datele de 21/22 decembrie 2010 şi 23/24 decembrie 2010, singur, două acte de sustragere în dauna aceleiaşi părţi vătămate, respectiv Z.C.M. Ulterior, inculpatul a cooptat şi pe ceilalţi doi inculpaţi, realizând un act de sustragere împreună în luna februarie 2011, pentru ca apoi doar inculpatul L.M. şi inculpatul M.I. să mai sustragă bunuri în data de 11/12 martie 2011.

Inculpaţii L.M. şi M.I. s-au deplasat pe jos în zona în care îşi au locuinţele părţile vătămate din cauză şi, cu ajutorul unui patent, au secţionat cablul electric de la un capăt, smulgându-l de la celălalt, fără a pătrunde în vreuna dintre locuinţe. Au reuşit să sustragă astfel cca 80 de metri din cablul întins între cele două case, după care au revenit la domiciliul martorului L.D. Cablul sustras, potrivit declaraţiilor inculpaţilor, a fost ascuns în apropierea locuinţei martorului L.D., însă nu a fost găsit de organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiilor domiciliare sau al căutărilor efectuate în zonă.

În acest timp, constatând că au rămas fără curent electric şi crezând că victima P.P., paznicul locuinţei părţii vătămate Z.C.M., se face vinovat de întreruperea lui, familia părţii vătămate N.S. a luat legătura telefonic cu acesta pentru a verifica legătura. Conform declaraţiilor părţii vătămate N.S. victima a promis că va verifica dacă este vreo defecţiune, însă, evident, în acea noapte familia părţii vătămate nu a mai beneficiat de curent electric. Nici partea vătămată şi nici concubinul acesteia, martorul A.I., nu au mers la locuinţa vecină, întrucât, conform declaraţiilor acestora, era prea întuneric şi Ie-a fost frică.

Ajunşi în zona celor două case în construcţie inculpaţii au lăsat căruţa pe terenul spaţios dintre aceste case şi cea aparţinând lui N.S. şi, toţi trei, au escaladat gardul locuinţelor. De menţionat că dintre cele două case inculpaţii vizau, ca şi în alte rânduri, doar pe cea aparţinând părţii vătămate Z.C.M., din cealaltă neavând ce să fure conform declaraţiilor martorului Z.N.D.

Întrucât locuinţa avea în afară un bec aprins, inculpatul L.M. a tras de cablul de alimentare al acestuia şi astfel becul s-a stins. Cei trei inculpaţi au încercat să pătrundă în locuinţă, moment în care victima P.P., alertat probabil şi de câinele din curte, a vrut să iasă din camera în care locuia.

Faptul că victima a opus o oarecare rezistenţă rezultă şi din faptul că acesta pare să fi căzut la pământ nu în zona unde s-a întâlnit cu inculpaţii, respectiv în uşa de acces în camera în care locuia, ci în partea de hol aferentă uşii de ieşire din locuinţă, zonă în care stropii de sânge se opresc. Din acest loc victima P.P. a fost târâtă de inculpaţi în partea din afară a locuinţei, unde a şi fost găsită de organele de poliţie. Dovada faptului că victima a fost târâtă rezultă din urmele de pământ existente pe obiectele de îmbrăcăminte ale acestuia, doar pe partea dorsală şi în regiunea inferioară ce sugerează apucarea victimei de mâini şi târârea pe spate a acesteia.

Odată eliminat paznicul, cei trei inculpaţi au pătruns în toată locuinţa în căutare de bunuri, sustrăgând un televizor color marca N., o antenă Tv improvizată, o drujbă de culoare roşie, o lampă halogen, o aerotermă, un aparat de sudură, un cablu de alimentare cu cupla de pornire, un cablu prelungitor, o geacă de piele aparţinând victimei, un telefon marca N. aflat în folosinţa victimei, un spray paralizant. Valoarea totală a acestor bunuri a fost apreciată de partea vătămată Z.C.M. (proprietarul locuinţei) la suma de 500 RON, mare parte fiind recuperate.

Bunurile astfel sustrase au fost transportate de inculpaţi peste gard şi încărcate în căruţa cu care veniseră, fiind ascunse pe drumul de întoarcere către locuinţa martorului L.D. în mai multe locaţii, în tufe de mărăcini.

Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu menţiunile şi cu situaţia de fapt reţinute pe baza recunoaşterii inculpaţilor în Sentinţa penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei laşi, instanţa a fost în măsură să stabilească relaţiile dintre cei trei inculpaţi din prezenta cauză.

Astfel, inculpaţii au susţinut pentru prima dată în declaraţiile date că au fost trimişi la furat în noaptea respectivă de martorul L.D. şi că nu era prima dată când comiteau astfel de fapte la indicaţiile martorului. Dincolo de faptul că martorul L.D. nu a confirmat aspectele susţinute de inculpaţi, din verificările efectuate rezultă că susţinerile acestui martor referitoare la antecedenţa sa penală sunt reale, fiind ataşată la dosar Sentinţa penală nr. 1848/2010 a Judecătorie laşi şi Decizia penală nr. 100/2011 a Tribunalului laşi. În plus, în Dosarul nr. 19943/245/2011 al Judecătoriei laşi, finalizat cu pronunţarea Sentinţei penale nr. 2240/2011, inculpaţii au fost cercetaţi şi condamnaţi pentru comiterea unor acte de sustragere de bunuri, acte pe care le-au recunoscut, fără a indica că ar fi acţionat la îndemnul sau insistenţele martorului L.D. Mai mult, din cuprinsul Sentinţei penale nr. 2240 rezultă că toţi cei trei inculpaţi din prezenta cauză au fost condamnaţi pentru comiterea, în coautorat, a unei infracţiuni de furt calificat în dauna părţii vătămate D.C.R. constând în aceea că în luna februarie 2011 au sustras 20 de ţevi din curtea părţii vătămate care are o casă în zona Bucium. Ori, acest act de sustragere este descris de inculpaţi în declaraţiile date în cauza de faţă ca fiind comis în noaptea de 12/13 martie 2011 la cererea martorului L.D.

Din analiza celorlalte probatorii este evident că altercaţia dintre inculpaţi şi victimă nu a avut loc în două etape, după primul şi singurul conflict cu inculpaţii victima suferind leziuni incompatibile cu viaţa care au dus la decesul acesteia.

Evident că nu toate leziunile cauzate victimei au avut caracter tanato-generator însă multitudinea acestora şi localizarea arată că inculpaţii au acţionat concordant în scopul unic de a-i anihila, de a preîntâmpina orice opoziţie efectivă a victimei, diferenţa de talie dintre fiecare inculpat şi victimă fiind evidentă. Ori, tocmai numărul lor a fost aspectul pe care au mizat inculpaţii, acţiunea concordantă fiind aptă a înlătura orice obstacol în realizarea scopului lor de sustragere de bunuri din locuinţa părţii vătămate Z.C.M.

În raport de antecedenţa penală a inculpatului L.M. instanţa a reţinut că cele trei infracţiuni ce au făcut obiectul cauzei de faţă au fost comise de inculpat în stare de pluralitate intermediară de infracţiuni, respectiv după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru comiterea unei infracţiuni intenţionate în minoritate şi până la expirarea termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicate.

La fel în cazul inculpatului D.M. instanţa a reţinut că infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie ce au făcut obiectul cauzei au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la executarea efectivă a unei pedepse cu închisoarea şi până la considerarea acesteia ca executată. Astfel, inculpatul a fost condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 5 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 1317 din 07 mai 2007 a Judecătoriei laşi, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 20 ianuarie 2011, cu un rest de pedeapsă de executat de 793 zile. În aceste condiţii, faptele ce fac obiectul prezentei cauze, comise la data de 12/13 martie 2011, apar ca fiind săvârşite în cursul termenului liberării condiţionate prev. de art. 61 C. pen., în stare de recidivă postcondamnatorie.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.I. pentru fiecare dintre infracţiunile comise, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. privind dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, gradul de pericol social al faptei săvârşite, relevat de modalitatea de comitere - pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, prin pătrunderea în locuinţa unei persoane - şi scopul urmărit, dar şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin raportare la datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului M.I., astfel cum sunt ele relevate de probele administrate în cauză, dar şi la circumstanţele comiterii infracţiunilor (inculpatul a fost cooptat în adoptarea unui comportament ilicit de inculpatul L.M. însă s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate Z.C.M. cunoscând că aceasta este păzită de victima P.P.), la scopul acţiunilor ilicite întreprinse de inculpat şi rezultatul acestora, la starea de surescitare apărută pe fondul unei capacităţi scăzute de raţionament şi al consumului de alcool dar şi la atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, instanţa consideră că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, 17 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie corespunde unei juste individualizări a pedepsei, în acord cu dispoziţiile art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului L.M. pentru fiecare dintre faptele penale anterior descrise, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, relevat de modalitatea, condiţiile concrete de săvârşire a acestora (cauzarea, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a unor leziuni multiple victimei care au condus la decesul acestuia, pătrunderea în domiciliul unei persoane pe timp de noapte şi împreună cu alte două persoane în scopul deposedării de bunuri, în condiţiile în care, din aceeaşi locuinţă, mai sustrăsese anterior în două rânduri diferite bunuri), dar şi de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale (fapte comise încă din timpul minorităţii), poziţia sa procesuală oscilantă în încercarea de a-şi crea o situaţie juridică favorabilă, lipsa totală de empatie faţă de victima P.P. şi faptul că este liderul de opinie în raport de ceilalţi doi inculpaţi. Inculpatul a adoptat un comportament ilicit penal de la o vârstă fragedă, comportament favorizat de lipsa de supraveghere din sânul familiei, dar care a devenit o normalitate pentru inculpat, dovadă fiind multitudinea actelor de sustragere comise, multe dintre bunurile sustrase nefiind încă identificate şi reclamate de adevăraţii proprietari, şi "seninătatea" cu care inculpatul a compărut în faţa instanţei la toate termenele de judecată.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.M. pentru fiecare dintre faptele penale anterior descrise, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, relevat de modalitatea, condiţiile concrete de săvârşire a acestora (cauzarea, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a unor leziuni multiple victimei care au condus la decesul acestuia, pătrunderea în domiciliul unei persoane pe timp de noapte şi împreună cu alte două persoane în scopul sustragerii de bunuri), dar şi de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale (fiind condamnat anterior de mai multe ori pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului), poziţia sa procesuală oscilantă în încercarea de a-şi crea o situaţie juridică favorabilă şi lipsa totală de empatie faţă de victima P.P. Inculpatul a adoptat cu uşurinţă un comportament ilicit penal la nici o lună după eliberarea din executarea unei pedepse cu închisoarea, dovedind că pentru el ilicitul penal a devenit o normalitate.

Cu privire la starea de arest preventiv, instanţa a constatat că, lăsarea în libertate a inculpaţilor continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericol relevat de conţinutul concret al faptelor cu privire la care există indicii temeinice care justifică presupunerea că au fost comise de inculpaţi - comiterea unor acte repetate de sustragere de bunuri, pătrunderea pe timp de noapte în locuinţa unei persoane şi uciderea paznicului locuinţei în scopul facilitării sustragerii de bunuri - dar şi de dispreţul manifestat de inculpaţi pentru ordinea publică şi pentru autoritatea cu care au fost investite organele statului, aceştia săvârşind acte ilicite repetate împotriva patrimoniilor unor persoane dintr-o comunitate restrânsă, în condiţiile în care nu erau la primul conflict cu legea penală şi rigorile ei, fiind anchetaţi într-un dosar în care ulterior au fost şi condamnaţi definitiv.

Referitor la daunele materiale solicitate instanţa a reţinut că suma solicitată de partea civilă cu titlu de cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei P.P. (pregătirea cadavrului, ridicarea de la morgă, transportul în localitatea de domiciliu şi obţinerea certificatului de deces) este rezonabilă şi posibil a fi fost cheltuită în scopul organizării unui atare eveniment. De asemenea, întrucât s-a dovedit că inculpaţii au luat bunuri aflate asupra victimei, bunuri pe care acesta le avea de la partea civilă Z.C., victima fiind o persoană fără familie şi venituri, este rezonabil a obliga pe inculpaţi la restituirea contravalorii acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.l., L.M. şi D.M., solicitând admiterea apelului şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate considerând că acestea sunt prea mari raportat la poziţia procesuală de recunoaştere şi regret a faptelor comise.

Prin Decizia nr. 76 din 17 aprilie 2012 Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice .

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.I., L.M. şi D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 548 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi, pe care o menţine.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedusă din pedepsele aplicate acestora perioada arestării preventive.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea a constatat că instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidenţiind aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei.

În urma analizării întregului material probator, Curtea a apreciat că instanţa de fond just a reţinut că varianta faptică prezentată de inculpaţi nu explică numeroasele urme de sânge produse prin împroşcare evidenţiate în zona cuprinsă între uşa de acces din camera unde locuia victima, calea de acces în camera opusă şi uşa de ieşire din casă întrucât după primul conflict victima nu sângera iar loviturile ce au condus la deces au fost aplicate în afara locuinţei.

Prima instanţă a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât şi ca modalitate de executare, fiind respectată cerinţa prevăzută de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a reţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise prin ale cărei modalitate de săvârşire au fost aduse atingere unor valori sociale importante (viaţa şi patrimoniul) corelat cu condiţiile concrete de săvârşire, de consecinţele pe care le au asemenea fapte precum şi de elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, antecedenţa penală a acestora dar şi conduita procesuală oscilantă de încercare a inducerii în eroare a organelor judiciare.

Faptul că inculpaţii regretă faptele comise nu poate duce la reducerea pedepselor aplicate acestora având în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunilor reţinute în sarcina lor în special al infracţiunii de omor deosebit de grav şi tâlhărie.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, inculpaţii M.I., L.M. şi D.M.

Examinând recursurile declarate în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., reţine că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanţa a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor cercetate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

În ce priveşte gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, Înalta Curte constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă şi ireparabilă produsă, prin atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea (vieţii şi a patrimoniul) prin săvârşirea faptelor de omor deosebit de grav şi tâlhărie.

Verificând toate circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei, instanţa a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurenţii-inculpaţi nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptelor şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpaţilor, cât şi atitudinii acestora de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii. O sancţionare mai uşoară a inculpaţilor nu ar fi în măsură să asigure scopul şi funcţiile pedepsei, din perspectiva prevenţiei generale şi speciale, având în vedere că suntem în prezenţa săvârşirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancţionare proporţională cu fapta şi urmările acesteia.

Astfel, s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise prin ale cărei modalitate de săvârşire au fost aduse atingere unor valori sociale importante (viaţa şi patrimoniul) corelat cu condiţiile concrete de săvârşire, de consecinţele pe care le au asemenea fapte precum şi de elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, antecedenţa penală a acestora dar şi conduita procesuală, au condus la aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursurile declarate în cauză să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I., L.M. şi D.M. împotriva Deciziei penale nr. 76 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor M.I., L.M. şi D.M. durata măsurii arestării de la 14 martie 2011 la 4 iulie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2352/2012. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 2355/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2352/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2355/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2361/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2370/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2383/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs