ICCJ. Decizia nr. 2501/2012. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2501/2012
Dosar nr. 1937/40/2012
Şedinţa publică din 1 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 iulie 2012, a fost înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petentul T.L.G. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 696 din 16 iulie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1937/40/2012.
Prin decizia penală nr. 696 din 16 iulie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petent împotriva sentinţei penale nr. 158 din 19 iunie 2012 a Tribunalului Botoşani şi ca inadmisibil împotriva încheierii de şedinţă din 19 iunie 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, care a modificat dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a constatat că acesta este neîntemeiat sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 pct. 24 din Legea nr. 202/2010 şi a respingerii cererii de scutire de la plata amenzii judiciare.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 67/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor invocate în faţa instanţelor de judecată privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Dispoziţiile art. 198 alin. (4) lit. k) C. proc. pen., introdus prin art. 18 pct. 24 din Legea nr. 202/2010 prevăd că „abuzul de drept constând în exercitarea cu rea credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali ai acestora ori consilierii juridici” constituie abatere săvârşită în cursul procesului penal.
Din economia art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor acestui text, una dintre acestea fiind existenţa unui interes procesual, cu referire la pertinenţa excepţiei în sensul că dispoziţia legală a cărei neconstitutionalitate se cere a fi constatată are legătură cu soluţionarea cauzei.
Existenţa unei legături cu soluţionarea cauzei presupune un interes real şi legitim al unei persoane de a se constata că o anumită dispoziţie legală, incidenţă într-un proces, este contrară prevederilor Constituţiei, creând o situaţie discriminatorie faţă de alte persoane aflate în situaţii identice.
În speţă, petentul nu a argumentat în ce constă legătura textului în discuţie cu prevederile constituţionale, referirile generice la dispoziţiile art. 21 care reglementează accesul la instanţă neavând relevanţă.
Nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii apare ca fiind legală şi temeinică.
A invocat recurentul că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 impun pronunţarea unei încheieri şi nu a unei sentinţe în situaţia soluţionării unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale.
Instanţa a reţinut, că de vreme ce prin sentinţa recurată a fost soluţionat fondul cauzei, rezolvarea acestei cereri prin aceeaşi sentinţă nu contravine textului enunţat, având în vedere şi dispoziţiile art. 311 C. proc. pen., în condiţiile în care pentru fiecare capăt de cerere soluţionat petentul are la îndemână căile de atac prevăzute de lege.
Curtea nu a apreciat necesar a examina cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate a disp. art. 18 pct. 24 din Legea nr. 202/2010 având în vedere că aceasta a fost analizată de instanţa de fond, constituind motiv de recurs, analizat pe larg în considerentele prezentei decizii.
Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2012 care modifică alin. (10) al art. 278 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, neexistând o legătură directă între textul invocat şi soluţionarea în fond a cauzei.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. prevăd că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Prin sentinţa recurată s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei nr. 211/11/2 din 21 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, întemeiată pe disp. art. 278 C. proc. pen., aşa încât textul pretins neconstituţional nu este aplicabil.
Nefiind îndeplinită cerinţa impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia neavând legătură cu cauza, cererea urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei sus-menţionate, petentul T.L.G. a declarat recurs.
Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de petent, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul declarat de petent fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de petentul T.L.G. este inadmisibilă.
Examinând excepţia invocată de petent, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită una dintre cerinţele cumulative impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În cauză, dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. criticate de petent nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât aceasta are ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei nr. 211/11/2 din 21 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. Or, dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., criticate de petent ca fiind neconstituţionale, reglementează o altă instituţie procesuală decât cea prevăzută de art. 278 C. proc. pen. şi presupun existenţa unei soluţii a procurorului de netrimitere în judecată.
Drept urmare, dispoziţiile criticate nu au vreo influenţă asupra soluţiei ce ar putea fi dată pe fondul cauzei, astfel că în mod corect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2012, care modifică alin. (10) al art. 2781 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă.
În raport de aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.L.G. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 696 din 16 iulie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1937/40/2012, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.L.G. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 696 din 16 iulie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1937/40/2012.
Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2500/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2578/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
