ICCJ. Decizia nr. 2495/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2495/2012
Dosar nr. 366/116/2012
Şedinţa publică din 1 august 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 15 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la 4 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi a art. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenţia acestuia, de la 29 noiembrie 2011, la zi.
A luat act că partea vătămată B.N., asistată de tatăl său B.O., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 150 RON reprezintă onorariu avocat oficiu partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călăraşi din 15 februarie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul P.C., deţinut în Penitenciarul Slobozia, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În actul de trimitere în judecată s-a reţinut că, la data de 07 octombrie 2011, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Călăraşi s-au sesizat din oficiu privitor la faptul că inculpatul P.C. din Călăraşi o găzduieşte la domiciliul său pe minora B.N., în scopul exploatării sexuale a acesteia, pe raza municipiului Călăraşi.
Din datele şi informaţiile culese şi din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul P.C. a cunoscut-o pe minora în vârstă de 16 ani B.N. încă din vara anului 2011 prin intermediul unui prieten, care i-a recomandat-o pentru a întreţine cu ea raporturi sexuale, însă, ulterior, inculpatul a instalat-o la el acasă, aceasta continuând să se prostitueze în beneficiul amândurora, fără ştirea părinţilor inculpatului, care locuiau în aceeaşi casă cu cei doi.
Astfel, începând din vara anului 2011, până la data descoperirii faptei, respectiv 29 noiembrie 2011, partea vătămată B.N., sub controlul permanent, îndrumarea şi protecţia inculpatului P.C., a practicat prostituţia pe raza municipiul Călăraşi, atât în diferite locuri şi restaurante din oraş, dar şi în autoturisme sau tiruri, mergând, în acest sens, cu clienţii la marginea oraşului, în zone izolate.
O parte a clienţilor o contactau direct pe partea vătămată, stabilind tariful, tipul de raporturi sexuale, dar şi intervalul de timp alocat, însă de fiecare dată aceasta îl informa, în timp util, pe inculpat, comunicându-i acestuia toate datele şi detaliile, atât înainte de oferirea serviciilor, cât şi ulterior.
Existau şi situaţii în care, pe baza unei înţelegeri prealabile cu diferiţi ospătari de la restaurante şi hoteluri din oraş aceştia, în momentul în care aveau clienţi, o contactau pe partea vătămată sau pe inculpat, cerându-i acesteia să vină sau inculpatului să o trimită şi percepând, bineînţeles, un comision pentru această intermediere de circa 30 RON pentru fiecare „combinaţie”. În această situaţie s-au aflat numiţii N.C.O., N.C., C.G. şi P.O., care, în calitate de ospătari la restaurantele A. şi P. din Călăraşi, i-au procurat clienţi părţii vătămate B.N., însă fără a cunoaşte vârsta fragedă a acesteia, percepând comisioane pentru serviciile de înlesnire a practicării prostituţiei.
Cea mai mare parte a clienţilor părţii vătămate îl contactau direct, telefonic chiar, pe inculpat, acesta impunând, din start, tariful în funcţie de intervalul de timp şi tipurile de raporturi sexuale solicitate de client.
Astfel, tarifele practicate erau de 150 RON sau 200 RON pe oră pentru clienţii din oraş, diferenţa fiind generată de genul de relaţii sexuale practicate, iar pentru cetăţenii străini, cu precădere italieni, era de 100 euro pentru o oră, iar numărul clienţilor nu era constant. După cum declară partea vătămată, banii câştigaţi din practicarea prostituţiei îi oferea integral inculpatului, iar acesta îi oferea şi ei pentru diferite necesităţi, asigurând, practic, întreţinerea zilnică atât pentru el, cât şi pentru partea vătămată. Deşi în perioada de referinţă, partea vătămată a efectuat chiar o întrerupere de sarcină, nici după acest moment nu a întrerupt practicarea prostituţiei, inculpatul comunicând însă, de fiecare dată, clienţilor, că nu poate întreţine decât raporturi sexuale orale.
În scopul culegerii de date şi informaţii cu privire la existenţa infracţiunii sus-menţionate şi pentru realizarea unei întâlniri cu inculpatul P.C., pentru a cumpăra servicii sexuale oferite de minora B.N., s-a procedat la introducerea şi autorizarea, de către procuror, în cauză, a doi investigatori sub acoperire, sub numele codificate D.V. şi R.S. În acest sens, în după amiaza zilei de 29 noiembrie 2011, investigatorul R.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.C., solicitându-i acestuia, într-un limbaj codificat, să-i ofere servicii sexuale contra cost pentru el şi prietenul său. Înţelegând, din discuţie, că este vorba de doi bărbaţi interesaţi să întreţină raporturi sexuale cu persoane de sex feminin, inculpatul P.C., pentru a-l ajuta şi pe prietenul său Z.C., despre care ştia că obişnuieşte să-i procure diferiţi clienţi prietenei sale A.S.C., s-a gândit să-i ofere şi acestuia şansa de a câştiga, în seara respectivă nişte bani, mai ales în condiţiile în care cei doi clienţi doreau fetele pentru toată noaptea, oferind suma considerabilă de 800 RON pentru fiecare fată.
În baza înţelegerii cu cei doi clienţi (investigatorii sub acoperire) inculpatul P.C., după ce a încercat să-l contacteze pe telefonul său pe numitul Z.C., întrucât acesta nu i-a răspuns, a apelat-o pe A.S.C., care l-a dat la telefon pe Z.C., cei doi aflându-se la domiciliul acestuia. Convenind telefonic cu Z.C. asupra intervalului de timp şi a sumei de bani pentru care urma să le ofere pe cele două fete celor doi clienţi pentru a presta servicii de natură sexuală, inculpatul P.C. l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire R.S. stabilind, de comun acord cu acesta, să se întâlnească pentru a stabili nemijlocit condiţiile şi termenii înţelegerii.
Imediat după stabilirea întâlnirii cu cei doi clienţi, inculpatul P.C. l-a contactat telefonic pe numitul Z.C., solicitându-i şi acestuia să vină pentru a se întâlni personal cu cei doi clienţi şi, totodată, a informat-o şi pe partea vătămată B.N. cu privire la cei doi clienţi pentru care urma să presteze servicii sexuale împreună cu A.S.C., stabilind să trimită pe cineva cu un autoturism să le aducă pe amândouă la locul de întâlnire cu clienţii.
După circa două minute, inculpatul P.C. l-a apelat pe numitul M.I., care obişnuia să şofeze autoturismul acestuia, el neavând permis de conducere, pentru a-l aduce pe Z.C. şi, ulterior, pe cele două fete.
În jurul orelor 18.20, inculpatul P.C., însoţit de numitul Z.C., s-au întâlnit cu cei doi clienţi în mun. Călăraşi şi, la cererea acestora din urmă, s-au urcat în autoturismul acestora pentru a discuta condiţiile în care urmau să cumpere serviciile sexuale ale celor două tinere.
În urma discuţiilor purtate, aceştia au convenit ca fetele să meargă cu cei doi clienţi până în jurul orelor 02-03.00 noaptea, contra sumei de 1.600 RON (800 RON pentru fiecare fată). Cu acest prilej, inculpatul P.C. a solicitat şi primit de la investigatorul sub acoperire D.V. un avans de 800 RON, din care 400 RON i-a oferit prietenului său Z.C., urmând ca restul de 800 RON să fie înmânat fetelor. Pentru urgentarea acţiunilor, numitul Z.C. a apelat-o telefonic pe A.S.C. de faţă cu cei doi clienţi, solicitându-i să coboare şi, totodată, i-a cerut inculpatului P.C. să o sune pe partea vătămată B.N. pentru a se întâlni cu C. a lui, aceasta din urmă conformându-se solicitărilor.
Cei patru au pornit apoi pentru a le întâlni pe fete, care i-au aşteptat pe aceştia într-un autoturism. După o scurtă discuţie purtată cu inculpatul P.C. şi cu numitul Z.C., cele două fete s-au urcat în autoturismul investigatorilor, care le-a condus la sediul poliţiei. Imediat după săvârşirea faptelor, numitul Z.C. a fost găsit de organele de poliţie în zona restaurantului I. din Călăraşi, fiind găsite asupra lui patru bancnote din cupiura de 50 RON cu inscripţia „trafic de minori”, iar inculpatul P.C. a fost identificat în zona Club B. din Călăraşi, fiind găsite asupra sa şase bancnote din cupiura de 50 RON şi 10 RON, toate inscripţionate „trafic de minori”.
Prin ordonanţa nr. 67/D/P/2011 din 30 noiembrie 2011, în vederea derulării cu celeritate a actelor de urmărire penală faţă de inculpatul P.C. şi pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, s-a dispus disjungerea cauzei, în vederea cercetărilor faţă de numitul Z.C. pentru comiterea infracţiunii de „trafic de minori”.
Deşi, iniţial, nu a dorit să colaboreze cu organele de urmărire penală, pe parcursul cercetărilor inculpatul P.C. a revenit asupra poziţiei sale, recunoscând integral faptele comise şi contribuind în mod direct la stabilirea adevărului în cauză şi a modului de derulare a evenimentelor, oferind relaţii şi cu privire la participaţia penală a numitului Z.C. Astfel, inculpatul P.C. a declarat că a cunoscut-o pe partea vătămată B.N. prin intermediul unui prieten M., care i-a recomandat-o pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta, însă au devenit prieteni şi, de aceea, a dus-o acasă, fără a le spune părinţilor că aceasta practică prostituţia. Inculpatul a recunoscut faptul că o parte din clienţii minorei îl contactau direct pe el, stabilind cu aceştia tariful şi tipul de relaţii sexuale, însă existau şi clienţi care o contactau pe aceasta, dar de câte ori mergea la o întâlnire de acest gen îl consulta, în prealabil, şi îi comunica suma de bani solicitată, dar şi locaţia în care întreţinea relaţii sexuale, printre care şi restaurantele P., A. şi C. Tot inculpatul P.C. a declarat că a existat o înţelegere şi cu ospătarii de la aceste localuri care, atunci când identificau clienţi dornici de relaţii sexuale, îl contactau pentru a-i comunica acest lucru şi, pentru respectivul ajutor, le oferea 20 RON sau îi cinstea cu băutură sau mâncare. În privinţa sumelor de bani încasate, inculpatul nu a fost în totalitate sincer, încercând să diminueze valoarea veniturilor obţinute din activităţile ilicite desfăşurate, susţinând că numărul de clienţi era în medie de 5-7 pe săptămână sau, uneori, deloc, iar tariful practicat era de 50 RON pentru fiecare raport sexual, indiferent de natura acestuia. Aceste aspecte sunt infirmate de declaraţia părţii vătămate, care a precizat un tarif de 150-200 RON pentru clienţii autohtoni şi 100 euro pentru cei străini, susţinerile sale coroborându-se cu probele administrate în baza art. 911 şi urm. C. proc. pen., dar şi cu declaraţiile martorilor N.C., N.C.O., C.G., P.O. şi M.I. Aceşti martori au arătat că i-au înlesnit părţii vătămate B.N. practicarea prostituţiei prin aceea că îl contactau pe inculpat şi îi spuneau că există clienţi care doreau să întreţină relaţii sexuale şi că doreau să o trimită pe M., despre care nu ştiau că e minoră, ei crezând că are „în jur de 20 de ani”. De asemenea, martorii au mai declarat că aceasta obişnuia să racoleze clienţi în zona restaurantelor menţionate anterior şi i-a rugat să o anunţe când se ivesc clienţi interesaţi de întreţinerea de raporturi sexuale, lăsându-le, în acest scop, numărul ei de telefon mobil. Martorii au mai făcut precizări în legătură cu tarifele practicate de către partea vătămată B.N., cu faptul că banii pentru genul de relaţii întreţinute de aceasta erau ridicaţi de la recepţia hotelului de o persoană de sex masculin, după care B.N. urca într-o cameră, cu clientul plătitor. Deşi nu au recunoscut acest fapt, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate ca urmare a autorizaţiilor emise de către Tribunalul Călăraşi au scos în evidenţă împrejurarea că barmanii şi ospătarii audiaţi în cauză percepeau un comision pentru serviciile prestate, în funcţie de faptul dacă respectivii clienţi erau români sau străini.
Tot procesele-verbale de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental şi de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice confirmă integral situaţia de fapt prezentată în partea expozitivă a rechizitoriului, din care rezultă că, la un moment dat, inculpatul P.C. a dorit să o trimită pe partea vătămată B.N. să se prostitueze în Italia.
Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 21 februarie 2012 şi, în şedinţa publică din 15 martie 2012, inculpatul P.C. a recunoscut comiterea infracţiunilor cercetate şi pentru care a fost trimis în judecată, şi-a menţinut declaraţiile date la urmărirea penală, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în faza procesuală menţionată şi arătând că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 şi urm. C. proc. pen.
Fapta inculpatului P.C., care, în cursul anului 2011, a transportat-o şi a cazat-o pe partea vătămată minoră B.N. în scopul exploatării sexuale a acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de minori”, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat inculpatul.
La individualizarea pedepsei acestuia, Tribunalul a reţinut periculozitatea deosebită a faptelor cercetate, pericolul social concret al acestora fiind relevat de modul de săvârşire, de faptul că inculpatul a fost conştient, pe deplin, de acţiunile sale îndreptate împotriva unei minore, pe care a exploatat-o sexual. Este adevărat că, la dosar, nu există dovezi din care să reiasă că respectiva minoră ar fi fost maltratată de către inculpat sau că acesta ar fi exercitat asupra acesteia vreun fel de constrângere, dar a încurajat, a cazat, a transportat, a făcut posibilă practicarea prostituţiei de către partea vătămată B.N. şi a beneficiat material de pe urma acestei activităţi. Faţă de aceste aspecte, Tribunalul a constatat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi sinceritatea acestuia manifestată pe tot parcursul procesului urmează a rămâne fără relevanţă în raport de gravitatea infracţiunii comise şi fac imposibil de aplicat dispoziţiile art. 74 şi 76 C. pen.
Ca modalitate de executare a pedepsei pronunţate în cauză, Tribunalul a constatat că doar executarea în regim de detenţie este în măsură să realizeze scopul punitiv, preventiv şi educativ a menţionatei sancţiuni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.C. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul reindividualizării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. De asemenea, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau de dispoziţiile art. 867 C. pen., referitoare la executarea pedepsei la locul de muncă.
Prin decizia penală nr. 119/R din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinţei instanţei de fond.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi executarea la locul de muncă a pedepsei aplicate.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
În ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că a fost just individualizat, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de trafic de minori, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunea (prin exploatarea sexuală a minorei parte vătămată, care îi oferea integral inculpatului sumele de bani obţinute prin practicarea prostituţiei, chiar şi în perioada în care partea vătămată a suferise o întrerupere de sarcină, inculpatul comunicând însă, de fiecare dată, clienţilor, că nu poate întreţine decât raporturi sexuale orale), precum şi datele ce caracterizează persoana acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţele au dat eficienţă prevederilor art. 3201 C. proc. pen., însă, în mod corect au apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, dată fiind gravitatea faptei săvârşite şi perseverenţa infracţională a inculpatului, care rezultă din caracterul continuat şi controlul constant asupra practicării prostituţiei de către minoră, pe care o găzduia în locuinţa sa, împreună cu părinţii acestuia. Cât priveşte atitudinea părţii vătămate, de achiesare la practicarea prostituţiei şi a împărţirii cu inculpatul a câştigurilor materiale, este lipsită de relevanţă, sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de minori, iar, pe de altă parte, nu poate fi valorificată nici ca o împrejurare cu caracter atenuant a răspunderii penale, prin raportare la gravitatea concretă a faptei.
Faţă de cele arătate, se constată că, în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei, instanţele au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, însă, în mod corect, nu le-au valorificat în favoarea acestuia, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, apreciind că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, al cărei scop nu poate fi realizat decât prin privare de libertate.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul-inculpat P.C. împotriva deciziei penale nr. 119/R din 19 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 119/R din 19 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2011 până la data de 01 august 2012.
Obligă recurentul-inculpat P.C. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2494/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2500/2012. Penal → |
|---|
