ICCJ. Decizia nr. 1641/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1641 /2012

Dosar nr. 56330/3/2010

Şedinţa publică din 17 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 529 din data de 14 iunie 2011 pronunţată în Dosar nr. 56330/3/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen. (prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), a condamnat pe inculpatul M.D.V. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani şi 6 luni închisoare, prevenţia de la data de 7 octombrie 2010 la data de 8 octombrie 2010.

S-a constatat că proba în litigiu (cantitatea de 0,11 gr. heroină) a fost consumată în analiza de laborator.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 RON.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen. (prin înlăturarea actului material al vânzării a 0,36 gr. heroină către inculpata M.G.C.), a condamnat pe inculpata M.G. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare prevenţia de la data de 7 octombrie 2010 la data de 8 octombrie 2010.

A constatat că probele în litigiu (cantitatea de 0,58 gr. heroină) au fost consumate în analizele de laborator.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 50 RON.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpata M.G.C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 807 din 22 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 19112/300/2009 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata M.G.C. urmând să execute în final 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpata este arestată în altă cauză.

În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 0,20 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 11 iunie 2010.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii M.G. şi M.D.V. la plata a câte 1.800 RON fiecare, iar pe inculpata M.G.C. la plata sumei de 900 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata M.G.C. se avansează din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a pronunţa sentinţa penală nr. 529 din data de 14 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că prin rechizitoriul din 23 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), M.D.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi M.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că inculpata M.G. la datele de 13 aprilie 2010, 14 aprilie 2010 şi 22 aprilie 2010, în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea totală de 0,58 gr. heroină, contra sumei de 150 RON, provenită din rondurile M.A.I., după cum urmează:

La 13 aprilie 2010 a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” o punguţă cu substanţă, ce cântărea 0,20 gr. heroină, contra sumei de 50 RON; la 14 aprilie 2010 a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” o punguţă cu substanţă, ce cântărea 0,17 gr. heroină, contra sumei de 50 RON; la 22 aprilie 2010 a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” o punguţă cu substanţă, ce cântărea 0,21 gr. heroină, contra sumei de 50 RON; la data de 13 aprilie 2010, împreună cu inculpatul M.D.V., a vândut inculpatei M.G.C., dar nu personal ci prin intermediar, două punguţe ce conţineau 0,36 gr. heroină.

Cu privire la inculpatul M.D.V. s-a reţinut că, la data de 15 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” o punguţă ce conţină 0,11 gr. heroină, contra sumei de 50 RON, iar la data de 13 aprilie 2010, împreună cu inculpata M.G., a vândut inculpatei M.G.C., dar nu personal ci prin intermediar, două punguţe ce conţineau 0,36 gr. heroină.

Referitor la inculpata M.G.C. se arată că, la data de 13 aprilie 2010, a fost depistată având asupra ei două punguţe ce conţineau 0,32 gr. heroină, drog de mare risc pe care îl deţinea pentru consum propriu.

Inculpata M.G.C. a solicitat mai înainte de citirea actului de sesizare ca judecata să se facă, în ceea ce o priveşte, după procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., declarând cu ocazia audierii sale că recunoaşte integral acuzaţia ce i se impută prin actul de trimitere în judecată. În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii M.D.V. şi M.G., martorul L.N. şi s-au depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere şi pe situaţia de fapt.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că la data de 1 aprilie 2010, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona sectorului 2, inculpaţii M.D.V. şi M.G. comercializează droguri de mare risc, respectiv heroină, atât în locuinţa lor, cât şi stradal, sesizare ce s-a înregistrat la Serviciul Teritorial Bucureşti.

Prin ordonanţa din data de 12 aprilie 2010 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Bucureşti au fost introduşi în cauză investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.I.” şi colaboratorul acestuia „V.M.” nume de cod, care au fost autorizaţi să procure cantitatea de 20 gr. heroină de la inculpaţii M.D.V. şi M.G., autorizarea fiind valabilă 30 zile, de la 12 aprilie 2010 la 11 mai 2010.

Prin încheierea din 13 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti a emis pentru o perioadă de 30 zile, de la 13 aprilie 2010 la 12 mai 2010, autorizaţia din 2010 privind interceptarea şi înregistrarea audio/video a convorbirilor directe şi a imaginilor ambientale pe care investigatorul cu nume de cod „P.I.” şi colaboratorul acestuia „V.M.” le vor avea cu inculpaţii M.D.V. şi M.G.

La data de 13 aprilie 2010, investigatorul cu nume de cod „P.I.” a efectuat o percheziţie corporală asupra colaboratorului „V.M.” nume de cod, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere după care, i-a înmânat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpaţii M.D.V. şi M.G. o doză de heroină. Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod „V.M." a intrat în imobilul din str. A., sector 2, iar accesul în locuinţă i-a fost permis de către inculpata M.G. În schimbul sumei de 50 RON, inculpata M.G. i-a vândut colaboratorului „V.M.”, o punguţă din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conţinea o substanţă pulverulentă.

După încheierea tranzacţiei, colaboratorul cu nume de cod „V.M.” a părăsit locuinţa inculpaţilor şi s-a deplasat la locul unde era aşteptat de investigator, predându-i punguţa cu substanţă cumpărată de la inculpata M.G.

Proba a fost înmânată de colaborator investigatorului.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 aprilie 2010 s-a stabilit că punguţa cu substanţă pulverulentă, cumpărată la 13 aprilie 2010 de către colaboratorul de la inculpata M.G., conţinea 0,20 gr. heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 14 aprilie 2010, s-a efectuat o nouă cumpărare autorizată de droguri, sens în care, după ce investigatorul cu nume de cod „P.I.” a efectuat o percheziţie corporală asupra colaboratorului „V.M.” nume de cod, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere, i-a încredinţat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpaţii M.D.V. şi M.G. o doză de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod „V.M.” a intrat în imobilul din str. A., sector 2, accesul în locuinţă fiindu-i permis de către inculpata M.G., care în schimbul sumei de 50 RON, i-a înmânat o punguţă din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conţinea o substanţă pulverulentă.

Proba a fost introdusă într-un plic ce a fost sigilat şi predată laboratorului pentru analize.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 aprilie 2010 s-a stabilit că punguţa cu substanţă, cumpărată la 14 aprilie 2010, de către colaboratorul cu nume de cod „V.M.” de la inculpata M.G., conţinea 0,17 gr. heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 22 aprilie 2010, investigatorul cu nume de cod „P.I.” a efectuat o percheziţie corporală asupra colaboratorului „V.M.” nume de cod, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere, după care i-a încredinţat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpaţii M.D.V. şi M.G. o doză de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod „V.M.” a intrat în imobilul din str. A., sector 2, iar accesul în locuinţă i-a fost permis de către inculpata M.G.

Colaboratorul a înmânat suma de 50 RON inculpatei M.G., iar aceasta i-a dat i-a vândut colaboratorului o punguţă din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conţinea o substanţă pulverulentă.

După încheierea tranzacţiei, colaboratorul a părăsit locuinţa inculpaţilor şi s-a deplasat la locul unde era aşteptat de investigator, predându-i punguţa cu substanţă cumpărată de la inculpata M.G. Proba a fost sigilată şi predată laboratorului pentru analize.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 aprilie 2010 s-a stabilit că punguţa cu substanţă, cumpărată la 22 aprilie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod „V.M.” de la inculpata M.G., conţinea 0,21 gr. heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 15 aprilie 2010, investigatorul cu nume de cod „P.I.” a efectuat o percheziţie corporală asupra colaboratorului „V.M.” nume de cod, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere, după care i-a încredinţat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpaţii M.D.V. şi M.G. o doză de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul a intrat în imobilul din str. A., sector 2, iar accesul în locuinţă i-a fost permis de către inculpatul M.D.V.

Colaboratorul cu nume de cod „V.M.” i-a dat inculpatului M.D.V. suma de 50 RON, în schimbul căreia acesta i-a vândut o punguţă din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conţinea o substanţă pulverulentă.

După încheierea tranzacţiei, colaboratorul a părăsit locuinţa inculpaţilor şi s-a deplasat la locul unde era aşteptat de investigator, căruia i-a predat punguţa cu substanţă cumpărată de la inculpatul M.D.V. Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic ce a fost sigilat şi predată laboratorului pentru analize.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 aprilie 2010 s-a stabilit că punguţa cu substanţă, cumpărată la 15 aprilie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod „V.M.” de la inculpatul M.D.V., conţinea 0.11 gr. heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Situaţia de fapt mai sus reţinută de tribunal rezultă din declaraţiile date în cursul judecăţii de inculpaţii M.G. şi M.D.V. de recunoaştere a săvârşirii faptelor, care se coroborează cu: procesul verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de verificări şi investigaţii; procese-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod „P.I.”; procesele-verbale de redare a declaraţiilor colaboratorului cu nume de cod „V.M.”; procesele-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpaţii M.G. şi M.D.V.; suporturile optice ce conţin convorbirile efectuate în mediul ambiental; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 aprilie 2010, din 29 aprilie 2010, din 20 aprilie 2010 şi din 15 aprilie 2010.

Tribunalul a reţinut că probele administrate în cauză nu confirmă în niciun fel că în data de 13 aprilie 2010, inculpaţii M.G. şi M.D.V. ar fi vândut prin intermediar cantitatea de 0,36 gr. heroină către inculpata M.G.C.

Susţinerea inculpatei M.G.C., dată în cursul urmăririi penale, că a cumpărat cele două doze de heroină de la o persoană despre care ştia că vinde droguri pentru inculpaţii M.G. şi M.D.V. nu este suficientă pentru a se concluziona fără dubiu că heroina cumpărată provenea într-adevăr de la cei doi inculpaţi.

Referitor la săvârşirea acestei fapte de către cei doi inculpaţi există un dubiu serios generat atât de lipsa unor probe directe, dar şi de faptul că la adresa din str. A. locuiesc mai multe familii, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de inculpaţi, dar şi din adresa din 23 mai 2011, a secţiei 8 de poliţie, în care se arată că la respectiva adresă locuiesc 7 familii.

În aceste condiţii, tribunalul consideră că acest act material nu poate fi reţinut în sarcina inculpaţilor, întrucât nu există probe certe, ci doar indicii vagi care nu pot întemeia o soluţie de condamnare.

În drept, Tribunalul a reţinut că fapta inculpatei M.G., care, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data 13 aprilie 2010, 14 aprilie 2010 şi 22 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea de 0,58 gr. heroină, contra sumei de 150 RON, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În drept, fapta inculpatului M.D.V., care, la data 15 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea de 0,11 gr. heroină, contra sumei de 50 RON, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor M.G. şi M.D.V., Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei şi persoana făptuitorilor, care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, Tribunalul a ţinut seama de cantitatea mică de droguri traficată, urmările grave care se pot produce prin punerea în circulaţie sau deţinerea de droguri în vederea consumului, de caracterul repetat şi de durată al activităţii infracţionale a inculpatei M.G., de faptul că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, pe care le-au comis, că nu aveau nicio ocupaţie la momentul săvârşirii faptelor. De asemenea, tribunalul va avea în vedere situaţia familială, vârsta relativ tânără a inculpaţilor şi înscrisurile în circumstanţiere şi caracterizările pozitive depuse la dosarul de instanţă.

În raport de atitudinea sinceră a inculpaţilor din timpul judecăţii şi de lipsa antecedentelor penale, tribunalul a reţinut în favoarea acestora circumstanţele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

Cu privire la inculpata M.G.C., tribunalul a reţinut că, în data de 13 aprilie 2010, aceasta s-a deplasat cu autoturismul tip taxi condus de martorul L.N. din zona D. pe str. A. Inculpata a coborât din autoturism, a intrat în curtea imobilului, de unde a cumpărat două doze de heroină de la o persoană necunoscută.

După câteva minute, inculpata M.G.C. s-a întors, a urcat în taxiul parcat în apropiere, iar la scurt timp autoturismul a fost oprit de organele de poliţie pe b-dul P.P. La interpelarea poliţiştilor, inculpata a declarat că are asupra sa două doze de heroină, ce conţineau 0,32 gr. heroină, drog de mare risc pe care îl deţinea pentru consum propriu.

Cele două pungi din plastic au fost ridicate şi introduse într-un plic sigilat.

Fiind supusă analizelor de laborator, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 aprilie 2010, s-a constatat că substanţa de culoare bej din cele două punguţe din plastic conţin 0,32 gr. heroină, substanţă menţionată în tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 0,20 gr. heroină, rămasă din probă după efectuarea analizelor de laborator, a fost predată la I.G.P.R., D.C.S.J.E.O. cu dovada din 11 iunie 2010.

Situaţia de fapt mai sus reţinută de tribunal rezultă din declaraţiile inculpatei de recunoaştere a săvârşirii faptei, date atât în timpul judecăţii cât şi în timpul urmăririi penale, care se coroborează cu proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, cu declaraţiile martorului L.N., cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 aprilie 2010.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei M.G.C., care în data de 13 aprilie 2010, a fost depistată având asupra ei două punguţe ce conţineau 0,32 gr. heroină, drog de mare risc pe care îl deţinea pentru consum propriu, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Cum prin sentinţa penală nr. 807 din 22 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 19112/300/2009 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea a cinci infracţiunii la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani închisoare, Tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunea dedusă judecăţii fiind comisă în starea de recidivă postcondamnatorie.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei M.G.C., Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare reduse cu o treime ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., natura şi gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei şi persoana făptuitoarei.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, Tribunalul a ţinut seama de cantitatea mică de droguri deţinută în vederea consumului propriu, de urmările grave care se pot produce prin deţinerea de droguri în vederea consumului, de faptul că inculpata a recunoscut sincer săvârşirea faptei atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, că nu avea nicio ocupaţie la momentul săvârşirii faptelor şi că starea de recidivă postcondamnatorie denotă un potenţial criminogen sporit.

Deşi inculpata a dat dovadă de lipsă de respect faţă de avertismentul serios dat de societate prin pedeapsa de 3 ani închisoare suspendată sub supraveghere, tribunalul a avut în vedere că inculpata este o victimă a consumului de droguri.

Faţă de cantitatea mică deţinută pentru consumul propriu, respectiv 0,32 gr. de heroină, tribunalul a apreciat că se poate reţine în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 529 din data de 14 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 56330/3/2010 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (la 22 iunie 2011), apelantul intimat-inculpat M.D.V. (la 16 iunie 2011), apelanta intimată-inculpată M.G. (la 16 iunie 2011) şi apelanta intimată-inculpată M.G.C. (la 6 iulie 2011, după comunicarea hotărârii).

Apelanta M.G.C. şi-a retras, la 10 noiembrie 2011, calea de atac declarată.

În apelul Ministerului Public nu s-a susţinut primul motiv, din cadrul motivelor formulate în scris, respectiv, motivul referitor la omisiunea punerii în discuţie, în cursul judecăţii, de către instanţa de fond, a schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor M.G. şi M.D.V., întrucât punerea în discuţie a respectivei schimbări de încadrare juridică ar fi echivalat cu o antepronunţare.

S-a invocat greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei M.G.C. prin coborârea cuantumului acesteia sub minimul special de 1 an şi 4 luni, prevăzut de lege pentru art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi neconcordanţa între motivarea hotărârii atacate şi dispozitivul acesteia, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

S-a considerat că din eroare nu s-a făcut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât în considerente s-au avut în vedere circumstanţele atenuante însă nu au fost menţionate şi în dispozitiv.

În susţinerea apelurilor declarate de inculpaţii M.G. şi M.D.V., s-a criticat hotărârea atacată sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate pe care-l consideră prea sever în raport cu circumstanţele atenuante ale inculpaţilor. S-a solicitat să fie dată eficienţă maximă circumstanţelor atenuante, subliniind conduita bună adoptată de inculpaţi, anterior faptei cât şi după săvârşirea faptei penale.

Conduita bună a inculpaţilor M.G. şi M.D.V., anterior săvârşirii faptei, a fost dovedită atât prin faptul că nu au antecedente penale cât şi prin înscrisurile depuse în circumstanţiere.

Conduita bună a inculpaţilor M.G. şi M.D.V., după comiterea faptei a fost dovedită prin faptul că au recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

Motivaţia săvârşirii traficului de droguri s-a datorat faptului că inculpaţii erau consumatori de droguri care, la momentul respectiv, erau puşi în situaţia de a-şi procura doza zilnică necesară întreţinerii viciului. S-a precizat faptul că în prezent inculpaţii M.G. şi M.D.V. nu mai consumă droguri, au locuri de muncă şi venituri licite pentru întreţinerea celor doi copii ai lor, copii foarte buni, cu rezultate şcolare remarcabile.

S-a solicitat să fie dispusă suspendarea executării pedepselor în varianta prevăzută de art. 81 C. pen. ori art. 86¹ C. pen., considerând că prin suspendarea executării pedepselor este atins scopul acestora aşa cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Analizând hotărârea apelată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat apelul Ministerului Public fondat şi apelurile inculpaţilor M.G. şi M.D.V. nefondate, soluţie ce a fost pronunţată prin decizia nr. 529/F din 14 iunie 2011.

Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că în acord cu instanţa de fond, Curtea a constatat că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost condamnaţi, astfel cum au rezultat din probele administrate. De altfel nici Ministerul Public nici inculpaţii nu au formulat critici referitoare la vinovăţia persoanelor acuzate, iar inculpata M.G.C. şi-a retras calea de atac declarată.

Critica formulată atât de Ministerul Public cât şi de inculpaţii M.G. şi M.D.V. vizează individualizarea pedepsei.

În acord cu concluziile orale formulate de Ministerul Public, instanţa de apel a apreciat critica scrisă ca nefondată, iar schimbarea de încadrare juridică drept corectă, o soluţie contară echivalând cu o antepronunţare.

În ceea ce priveşte pe inculpata M.G.C., s-a reţinut că este întemeiată critica Ministerului Public.

Potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpatul care recunoaşte săvârşirea infracţiunii şi solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul închisorii.

Deşi în mod legal instanţa a constatat că în cazul inculpatei M.G.C. se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., întrucât aceasta a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare, instanţa reducând pedeapsa cu o treime a aplicat inculpatei o pedeapsă nelegală de 1 an închisoare.

A reţinut instanţa de apel că pedeapsa astfel calculată este nelegală întrucât Legea nr. 143/2000 prevede pentru infracţiunea de deţinere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 5 ani. Astfel, reducând pedeapsa cu 1/3 se ajunge la o pedeapsă legală de 1 an şi 4 luni şi nu de 1 an.

În situaţia în care în cauză instanţa făcea şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. putea să aplice inculpatei M.G.C. o pedeapsă de 1 an.

În dispozitivul sentinţei nu s-a făcut nicio menţiune cu privire şi la aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., deşi în considerentele sentinţei instanţa a arătat că: „Faţă de cantitatea mică deţinută pentru consumul propriu, respectiv 0,32 gr. heroină, tribunalul apreciază că se poate reţine în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.”

Astfel, deşi instanţa în motivarea soluţiei a reţinut şi aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a redus pedeapsa aplicată la 1 an închisoare, în dispozitivul sentinţei, instanţa nu a reţinut aceste dispoziţii.

În ceea ce priveşte cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor M.G. şi M.D.V., Curtea a apreciat criticile drept nefondate.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatei M.G., care, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data 13 aprilie 2010, 14 aprilie 2010 şi 22 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea de 0,58 gr. heroină, contra sumei de 150 RON, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) aplicând o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru această infracţiune cu reţinerea de circumstanţe atenuante.

De asemenea, instanţa a avut în vedere că fapta inculpatului M.D.V., care, la data 15 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea de 0,11 gr. heroină, contra sumei de 50 RON, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 aplicând o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru această infracţiune cu reţinerea de circumstanţe atenuante.

Instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea pedepselor de 4 ani şi şase luni pentru M.D.V. şi de 6 ani pentru M.G. numărul actelor materiale pentru care au fost acuzaţi un act material pentru M.D.V. şi trei acte materiale pentru M.G.

Tribunalul a ţinut seama de cantitatea mică de droguri traficată, de faptul că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, pe care le-au comis, vârsta relativ tânără a inculpaţilor şi înscrisurile în circumstanţiere şi caracterizările pozitive depuse la dosar, aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 10 ani.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a sancţiunii, instanţa de apel a considerat că depunerea celor două adeverinţe privind angajarea inculpaţilor la 17 octombrie 2011, pe durată nedeterminată, la o societate comercială, nu poate fi de natură să schimbe concluziile instanţei de fond. Suspendarea executării pedepsei, condiţionată sau sub supraveghere, trebuie să se bazeze pe aspecte obiective din care să rezulte aprecierea că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privare de libertate. A mai stabilit instanţa de apel că aceste aspecte nu au fost probate. Inculpaţii nu au colaborat cu organele judiciare pentru a indica de unde provin drogurile, iar de la 1 aprilie 2010, data primului act material şi până la 17 octombrie 2011, inculpaţii nu au avut un loc de muncă din care să obţină venituri licite.

În condiţiile pedepsei aplicate, de 6 ani pentru M.G. şi de 4 ani şi şase luni pentru M.D.V. condamnaţii se pot libera condiţionat după executarea efectivă a minimum jumătate din pedeapsă.

După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani.

Prin decizia nr. 529/F din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, faţă de împrejurarea că în şedinţa publică de la (10 noiembrie 2011), inculpata M.G.C., personal, întrebată fiind de Curte, a declarat că înţelege să-şi retragă apelul, în temeiul prevăzut de art. 368 şi art. 369 C. proc. pen. s-a luat act de manifestarea de voinţă a acesteia, în baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.G. şi M.D.V.

În temeiul art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 529F din 14 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rejudecând în fond:

În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 37 lit. a) şi art. 74-76 C. pen. şi art. 320¹ C. pen., a condamnat pe inculpata M.G.C. la 1 an închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. împotriva deciziei penale nr. 290 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs inculpaţii M.G. şi M.D.V. criticând decizia atacată pentru netemeinice şi nelegalitate sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei reţinute în sarcina inculpaţilor atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare. Au invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 ⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c), art. 76 şi art. 86¹ C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 56330/3/2010.

Examinând hotărârile atacate atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:

Referitor la stabilirea încadrării juridice dată faptelor, a stabilirii pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia, instanţa de fond a dat eficienţă redusă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pericolul social al faptelor comise de trafic de droguri de mare risc în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.D.V. şi respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată în ceea ce o priveşte pe inculpata M.G., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptelor săvârşite, pericolul concret al săvârşirii faptelor şi împrejurările comiterii faptelor.

S-a ţinut cont şi de persoana inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, aplicând pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de 4 ani şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului M.D.V. şi de 6 ani închisoare în sarcina inculpatei M.G., dând eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., instanţa apreciind că faţă de aspectele agravante avute în vedere, se justifică reţinerea în beneficiul inculpaţilor a unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa stabilirii unor pedepse sub minimul special.

De asemenea, s-a reţinut în cadrul individualizării pedepselor pentru infracţiunile săvârşite de către inculpaţi şi atitudinea constant sinceră a acestora pe tot parcursul desfăşurării procesului penal, vîrsta relativ tînără a inculpaţilor, situaţia familială a acestora şi înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte reţine că, atitudinea corespunzătoare a inculpaţilor presupune nu numai lipsa antecedentelor penale, ci şi conduita corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă, şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpaţii le-au dezvoltat.

Infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este o infracţiune care are un pericol social ridicat, aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, care nu exclude însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii.

Înalta Curte, constată că ambele instanţe nu au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, având în vedere că deşi instanţa de fond a dispus, iar instanţa de apel a menţinut, aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. pentru ambii inculpaţi, ambele instanţe nu au dat eficienţă maximă acestor circumstanţe stabilind pedepse într-un cuantum mult prea mare în raport cu circumstanţele personale ale inculpaţilor şi în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor caracterizare prin cantitatea redusă de heroină traficată respectiv, 0,58 gr. pe care inculpata M.G. le-a vândut, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în data de 13 aprilie 20120, 14 aprilie 2010 şi 22 aprilie 2010 colaboratorului cu nume de cod „V.M.” contra sumei de 150 RON şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.D.V. care la data de 15 aprilie 2010 a vândut cantitatea de 0,11 gr. heroină colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „V.M.” contra sumei de 50 RON.

În egală măsură se vor avea în vedere de instanţa de recurs înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, respectiv, caracterizări provenite de la vecinii inculpaţilor din comunitatea unde aceştia îşi au domiciliul, respectiv de la numitul C.M. şi numitul F.M. care arată că îi cunosc pe soţii M. şi copii acestora de 5 ani de zile şi caracterizează familia M. ca fiind o familie unită, muncitoare şi care contribuie la educaţia copiilor cu bună credinţă.

De asemenea scrisorile medicale din data de 16 mai 2012 depuse în faţa instanţei de recurs emise de la Centrul de Tratamente A. din cadrul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „M.B.” atestă împrejurarea că din data de 14 noiembrie 2010 până în prezent, ambii inculpaţi efectuează tratament de substituire cu metadonă, ceea ce conduce la convingerea instanţei de recurs că inculpaţii au conştientizat săvârşirea faptelor sale şi urmăresc îndreptarea lor socio-morală , evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite, subliniind caracterizările evidenţiate în persoana inculpaţilor, astfel că se impune o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepselor atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte are în vedere criticile formulate în recurs de către ambii inculpaţi întrucât în cauză pedepsele aplicate acestora nu reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, respectiv prin faptul că inculpaţii se află la primul impact cu legea penală, că au avut o atitudine sinceră în faţa instanţelor, vârsta acestora dar şi împrejurarea că au trei copii minori în întreţinere, justificându-se reducerea pedepselor reţinute în sarcina acestora într-un cuantum care să permită şi stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpaţii M.D.V. şi M.G. împotriva deciziei penale nr. 290 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 529/F din 14 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, şi rejudecând:

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 86 ¹ C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce priveşte pe inculpatul M.D.V. pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce priveşte pe inculpata M.G. pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Va pune în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, precum şi dispoziţiile art. 86⁵ C. pen., referitor la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate prin hotărârile atacate.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii M.D.V. şi M.G. împotriva deciziei penale nr. 290 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 529/F din 14 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, şi rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce priveşte pe inculpatul M.D.V. pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce priveşte pe inculpata M.G. pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Pune în vedere inculpaţilor dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, precum şi dispoziţiile art. 86⁵ C. pen., referitor la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate prin hotărârile atacate.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 50 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 265/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 262/2012. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250... →

ICCJ. Decizia nr. 1641/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1641/2012. Penal