ICCJ. Decizia nr. 2652/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2652 /20 13
Dosar nr. 5632/271/2012*
Şedinţa publică din 9 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 262/R din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare declarată de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Oradea împotriva deciziei penale nr. 284/R din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că prin contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, prin judecător delegat, s-au arătat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1747 din 2 decembrie 2011 a Judecătoriei Oradea, Dosar nr. 314/271/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 284/R din 13 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, îndreptată prin încheierea din 14 martie 2012, a fost condamnat inculpatul C.I.Z., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a ocupa vreo funcţie de conducere sau administrare în cadrul vreunei societăţi comerciale).
În baza art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea pe o perioadă de 7 ani a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa vreo funcţie de conducere sau administrare în cadrul vreunei societăţi comerciale prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pedeapsă complementară a cărei executare începe după executarea pedepsei principale.
Iniţial, prin sentinţa penală nr. 1747 din 2 decembrie 2011, Judecătoria Oradea a hotărât:
I. În baza art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul C.I.Z., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare;
În baza art. 25 raportat la art. 293 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a)-art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a ocupa vreo funcţie de conducere sau administrare în cadrul vreunei societăţi comerciale).
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 66 C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea pe o perioadă de 7 ani a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa vreo funcţie de conducere sau administrare în cadrul vreunei societăţi comerciale prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pedeapsă complementară a cărei executare începe după executarea pedepsei principale.
Prin minuta deciziei penale nr. 284/R/2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea la data de 13 martie 2012, aflată la dosarul Curţii de Apel Oradea, s-a dispus după cum urmează:
A fost admis recursul penal declarat de către inculpatul C.I.Z. împotriva sentinţei penale nr. 1747 din 2 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Oradea, care a fost casează şi modifică în sensul că:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare în pedepse individuale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 C. pen. şi art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Prin încheierea penală din 14 martie 2012 emisă de Curtea de Apel în Dosarul nr. 314/271/2010, s-a dispus după cum urmează:
A fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta deciziei penale nr. 284/R din 13 martie 2012 a acestei instanţe, în sensul că, la alin. (3) al minutei, în loc de „în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 C. pen. şi art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată prin Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)”, se va citi „în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 C. pen.”
Faţă de cele ce preced, s-a solicitat instanţei de executare, conform art. 419 alin. (2) C. proc. pen., să se pronunţe cu privire la legalitatea deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 284/R din 13 martie 2012 şi a mandatului de executare a pedepsei emis la data 16 martie 2012 pe seama condamnatului C.I.Z., apreciindu-se că există nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută.
Prin sentinţa penală nr. 489 din 29 martie 2012 a Judecătoriei Oradea, Dosar nr. 5632/271/2012, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Prin sentinţa penală nr. 69/P din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, Dosar nr. 5632/271/2012, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Oradea şi s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă constatat.
Prin încheierea penală nr. 1215 din 6 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dosar nr. 5632/271/2012, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul C.I.Z. în favoarea Curţii de Apel Oradea, reţinându-se că în speţă este incident cazul de contestaţie prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen. întrucât există o nelămurire cu privire la condamnarea numitului C.I.Z., în condiţiile în care minuta deciziei pronunţate în data de 13 martie 2012 cuprindea dispoziţii de încetare a procesului penal pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina condamnatului, iar prin încheierea din 14 martie 2012 s-a îndreptat eroarea materială din respectiva minută în sensul încetării procesului penal doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 239 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1548 din data de 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dosar nr. 6352/1/2012, s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5632/271/2012* al Curţii de Apel Oradea la Curtea de Apel Cluj.
Analizând contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Oradea, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, potrivit prevederilor art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
În speţă, s-a constatat că nu există vreo nelămurire cu privire la ceea ce trebuie pus în executare, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea emiţând la data de 16 martie 2012 mandat de executare a pedepsei închisorii de 3 ani şi 6 luni, la care a fost condamnat C.I.Z. pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (Dosar nr. 5632/271/2012 al Judecătoriei Oradea).
De asemenea, s-a constatat că nu există vreo împiedicare la executare, câtă vreme împotriva deciziei penale nr. 284/R din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, îndreptată prin încheierea din 14 martie 2012 a aceleiaşi instanţe, nu a fost exercitată vreo cale de atac prevăzute de lege şi câtă vreme respectiva decizie nu a fost modificată.
S-a reţinut că împiedicările la executare, în sensul art. 461 lit. c) C. proc. pen., nu privesc cuprinsul dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti, fie acesta şi îndreptat printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, hotărâre intrată în autoritatea lucrului judecat.
Totodată, a fost avut în vedere că, în cazul unei contestaţii la executare, nu se verifică legalitatea şi temeinicia unei hotărâri penale definitive, ci se soluţionează numai incidentele ce pot apărea cu ocazia executării hotărârii.
În ceea ce priveşte contestaţia la executare, s-a mai reţinut că aceasta nu reprezintă o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive şi pe această cale nu poate fi examinată legalitatea deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 284/R din 13 martie 2012 ori a mandatului de executare a pedepsei emis la data 16 martie 2012 de Judecătoria Oradea, astfel cum a solicitat Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare declarată de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Oradea împotriva deciziei penale nr. 284/R din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul C.I.Z., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 martie 2013.
La termenul din data de 9 septembrie 2013, reprezentantul Ministerului Public a învederat că înţelege să-şi retragă recursul declarat în cauză.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de declaraţia de retragere a recursului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 262/R din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
La acelaşi termen, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul C.I.Z. împotriva deciziei penale anterior menţionate.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului ales al recurentului intimat inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul C.I.Z. este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 262/R din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.I.Z.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 262/R din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.I.Z. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2649/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2653/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
