ICCJ. Decizia nr. 2656/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2656 /20 12
Dosar nr. 5/177/2012
Şedinţa publică din 04 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 07 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Aleşd, în baza art. 403 alin. (3) teza a lI-a C. proc. pen. s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuienta petentă B.L., împotriva deciziei penale nr. 3548/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1998/177/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată revizuenta petentă la 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin referatul din data de 30 decembrie 2011, înregistrat la instanţă la data de 03 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd a înaintat instanţei spre competentă soluţionare cererea prin care revizuenta B.L. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 3548 din 11 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 1998/177/2009.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat faptul că solicită revizuirea întregului dosar cu nr. 1998/177/2009 al Judecătoriei Aleşd, neinvocând niciun temei juridic.
Prin referatul întocmit, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd a formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, invocând decizia nr. 17/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin rezoluţia din 24 iuie 2009 dată în Dosar nr. 219/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleşd, s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitoarele F.D., B.C.S. şi F.M., cercetate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 288, 290 şi 291 C. pen. şi art. 249 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 150/2009 a Judecătoriei Aleşd s-a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petenta B.L. împotriva rezoluţiei menţionate mai sus, care a fost menţinută prin rezoluţia nr. 153/11/2/2009 a prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleşd.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta B.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor.
Prin decizia penală nr. 138/R din 26 martie 2010, Tribunalul Bihor a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentă, cu obligarea acesteia la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta B.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Prin decizia penală nr. 372/R/2010 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentă, întrucât aceasta a uzat de o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.
Prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii faptul că în conformitate cu decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, este inadmisibilă cererea de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., reţinându-se în considerentele acestei decizii faptul că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii. Sunt supuse revizuirii numai acele hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat raportul juridic de drept substanţial cu consecinţa pronunţării unei hotărâri de condamnare de achitare sau de încetare a procesului penal.
Petenta a solicitat instanţei revizuirea întregului dosar însă a ataşat cererii sale decizia nr. 3548 din 11 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 1998/177/2009.
Faţă de cererea formulată de revizuentă, instanţa de fond a reţinut că revizuirea este o cale de atac extraordinară ce priveşte exclusiv hotărârile prevăzute în art. 393 C. proc. pen., cazurile în care aceasta poate fi exercitată fiind în mod expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Astfel, referitor la cauzele având ca obiect plângere împotriva soluţiei procurorului, instanţa de fond a arătat că nu se poate considera că în această etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna din soluţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
S-a mai reţinut că pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii de atac extraordinare a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac este inadmisibilă, motiv pentru care în baza art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentă B.L., împotriva deciziei penale nr. 3548 din 11 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1998/177/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată revizuentă la 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta B.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea.
Prin decizia penală nr. 370/R din 03 aprilie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta B.L., împotriva sentinţei penale nr. 6 din 07 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Aleşd.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 407 C. proc. pen., sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1), sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781alin. (10) C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă, astfel că hotărârea instanţei de fond este definitivă şi nu mai poate fi atacată cu recurs.
Pentru aceste motive, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul penal declarat de revizuenta B.L., împotriva sentinţei penale nr. 6 din 07 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Aleşd.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta B.L., susţinând că hotărârea instanţei de recurs este nelegală, netemeinică şi nemotivată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 5/177/2012.
La termenul de judecată din 04 septembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de revizuienta B.L., faţă de împrejurarea că hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 370/R din 03 aprilie2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este definitivă.
Examinând hotărârea atacată din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil.
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul procesului penal.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen. legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual penale, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
În raport de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Capitolul III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul de recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri fiind exclusă.
În cauză, secţia penală a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu recursul declarat revizuienta petentă B.L. împotriva decizia penală nr. 370/R din 03 aprilie2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care au fost soluţionat recursul declarat de aceasta împotriva sentinţei penale nr. 6 din 07 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Aleşd.
Din dispoziţiile C. proc. pen. rezultă că între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulate pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
În speţă, hotărârea recurată a dobândit caracter definitiv odată că soluţionarea recursului prin decizia penală nr. 370/R din 03 aprilie2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
Se constată, aşadar, că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 3851 C. proc. pen., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, întrucât revizuienta petentă a uzat de calea ordinară de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, intrată în puterea lucrului judecat, Înalta Curte urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibil, recursul.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuientă va fi obligată la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta B.L. împotriva deciziei penale nr. 370/R din 03 aprilie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 04 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2653/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2659/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
