ICCJ. Decizia nr. 2720/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2720/2012
Dosar nr. 8313/1/2011
Şedinţa publică din 7 septembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 465 din 4 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul M.M.I. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3), (5) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza II şi lit. b) C. pen.;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza II şi lit. b) din C. pen., pe care o va executa.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza II şi lit. b) din C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor falsificate şi aflate la dosarul de urmărire penală.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.T.B. SRL Târgu Ocna la plata despăgubirilor civile către partea civilă M.S.O.A. - Administrator al SC M.A.I. - Zarka Iordania, prin avocat B.V., în calitate de procurator, în sumă de 129.990 dolari SUA sau echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţii valutare, la data punerii în executare comunicat de Banca Naţională a României.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 RON către Baroul de Avocaţi B. - avocat D.D.
S-a luat act că nu s-a mai solicitat cheltuieli de judecată de către partea civilă.
În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pe numele condamnatului M.M.I. la data de 12 martie 2009 s-au emis două mandate, unul de urmărire internaţională în vederea extrădării şi un mandat european de arestare.
Curtea de Apel din Bari - A treia secţiune penală prin sentinţa din 09 iulie 2009 a dispus admiterea cererii de predare a lui M.M.I. în baza mandatului de arestare european din 13 iulie 2009 de Tribunalul din Bacău (România).
La data de 11 septembrie 2009 condamnatul M.M.I. a solicitat, în scris, prin corespondenţă rejudecarea Dosarului nr. 495/110/2008 în baza dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 5998/110/2009 la data de 14 septembrie 2009, primind termen de judecată la 13 octombrie 2009.
Pentru rejudecare, au fost ataşate dosarele nr. 495/110/2008 al Tribunalului Bacău, nr. 1603/110/2009 şi nr. 9/PA/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.
La termenul de judecată din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Bacău a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, dispunând ca în continuare cercetarea judecătorească să se desfăşoare potrivit art. 405 - 408 C. proc. pen. şi au fost încuviinţate probatoriile în apărare solicitate de inculpat, respectiv audierea martorilor E.M., B.C., T.I., K.M.
A fost audiat şi inculpatul M.M.I., declaraţia lui aflându-se la dosar, s-au solicitat relaţii de la Banca T. şi Banca B. Sucursala M. pentru a se comunica cine a ridicat suma de bani pe numele SC T.V.T. SRL conform ordinului de plată.
Prin sentinţa penală nr. 55/D din data de 17 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5998/110/2009 s-a dispus în baza art. 5221 alin. (1), (2) C. proc. pen., rap. la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., respingerea cererii condamnatului M.M.I.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bacău a reţinut că cererea de rejudecare este nefondată pentru următoarele considerente:
A reţinut prima instanţă că SC G.T.B. SRL are sediul în Târgu Ocna, şi-a schimbat denumirea din SC T.V. SRL Târgu Ocna conform cererii de menţiuni din 26 iulie 2006.
Societatea avea ca asociat unic pe M.M.I. prin intermediul cetăţeanului sirian M.K., rezident în România, în Târgu Ocna, care a realizat traducerea conversaţiei telefonice dintre cei doi. În timpul conversaţiei a aflat că M.M.I. este reprezentantul SC G.T.B. SRL şi urma să efectueze un export de cherestea, solicitându-i cetăţeanului iordanian să deschidă un acreditiv simplu pentru realizarea tranzacţiei. M.K. i-a atras atenţia lui M.S.O.A. că preţul cherestelei oferit la vânzare este sub preţul pieţei, iar acreditivul simplu solicitat care permitea să încaseze bani în termen de 3 (trei) zile de la depunerea actelor care face dovada încărcării pe vapor este riscant pentru el în calitate de cumpărător. Acesta i-a spus telefonic că nu sunt probleme.
M.M.I. care iniţial s-a prezentat că se numeşte C., a înaintat către cumpărătorul iordanian documentele care atestă efectuarea operaţiunii de încărcare pe vas, respectiv:
- Invoice din 27 septembrie 2006 conform licenţei de transport în care este specificată cantitatea de cherestea;
- Bil of lading (ordinul de încărcare) din 27 septembrie 2006, cu semnătura şi ştampila comandantului vasului L.B.;
- Certificatul fitosanitar din 09 octombrie 2006 şi certificatul de origine.
A mai arătat Tribunalul Bacău că pe baza acestor documente cetăţeanul iordanian a dispus efectuarea plăţii, Banca B. - Sucursala Târgu Ocna a efectuat transferul de bani conform uzanţelor care sunt reglementate de Publicaţia nr. 50 a Camerei Internaționale de Comerţ de la Paris. Banca B. Sucursala Tg. Ocna a efectuat plata în urma autorizării din 09 octombrie 2006 primită de la Banca A. transmisă prin mesajul Swift testat MT 752 (autorizaţie de plată) prin care se specifică data de valută şi suma de plată (13 octombrie 2006 - 129.890 dolari SUA).
După efectuarea transferului de bani (utilizarea acreditivului), cumpărătorul iordanian văzând că nu mai ajunge materialul lemnos la destinaţie, a solicitat băncii să nu efectueze plata la data de 16 octombrie 2006, plata care era făcută anterior conform acordului sau, motiv pentru care ulterior a formulat plângerea penală.
Au fost efectuate verificări la Unitatea Fitosanitară Constanţa şi la Inspectoratul de Carantină Vamală Constanţa cu privire la Certificatul fitosanitar din 09 octombrie 2006 înaintat de M.M.I. către cumpărătorul iordanian şi din adresa din 27 iunie 2007 rezultă că aceste instituţii nu au eliberat nici un document fitosanitar pentru export pentru SC G.T.B. SRL Târgu Ocna.
A mai reţinut Tribunalul Bacău că au fost efectuate verificări în Portul Constanţa şi prin adresa nr. AA/2007 Direcţia Poliţiei Transporturi - Serviciul de Poliţie Transporturi Maritime pentru Portul Constanţa ne comunica faptul că SC G.T.B. SRL nu a efectuat operaţiuni vamale de export în anul 2006, iar datele referitoare la pavilion, portul de înregistrare şi comandantul navei L.B. nu sunt reale.
Suma de bani încasată în valută în mod nelegal de M.M.I. administrator la SC G.T.B. SRL, a fost transformată în lei prin schimb valutar, suma rezultată fiind virată cu ordine de către: SC E.A. Oneşti - 77.280 RON, SC G.C. SRL - 100.000 RON şi SC T.T. SRL Târgu Ocna - 176.000 RON, societate care are ca administrator tot pe acelaşi învinuit.
Cu ordinul de plată din 17 octombrie 2006 în valoare de 77.280 RON s-a achitat contravaloarea unor geci de piele cumpărate de la SC E.A. SRL Oneşti şi nu material lemnos cum a înscris învinuitul pe ordinul de plată.
În procedura rejudecării, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că a fost victima unei manipulări a lui B.C.
Apărătorii aleşi ai inculpatului au solicitat achitarea acestuia, întrucât nu se face vinovat de comiterea acestei infracţiuni.
A reţinut Tribunalul Bacău că apărarea formulată de inculpat este contrazisă de tot materialul probator acumulat la urmărirea penală şi prima judecată a fondului respectiv: plângerea părţii vătămate, declaraţia martorilor, adresa Băncii B. Sucursala Tg. Ocna; adresele unităţilor fitosanitare din Constanţa, verificările efectuate în vamă şi Portul Constanţa; verificările la O.R.C. Bacău şi Administraţia Fiscală Târgu Ocna.
Pe de altă parte, probatoriul administrat în rejudecare - depoziţiile martorilor E.M., T.I., K.M. nu au relevat o situaţie nouă, opusă, diferită de cea avută în vedere de prima instanţă la data condamnării, prin sentinţa penală nr. 465 din 04 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel persoana condamnată M.M.I., care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului condamnatul a solicitat admiterea cererii de rejudecare formulată conform art. 522 C. proc. pen., modificarea sentinţei şi achitarea sa.
Arată apelantul că instanţa de fond se raportează la dispoziţiile art. 406 C. proc. pen. şi reţine greşit că probatoriul nu poate pune în discuţie situaţia de fapt reţinută la prima judecată.
Invocă apelantul prin apărător că există declaraţii cum că ar fi intermediat tranzacţia şi a fost traducător, dar audiat, martorul K. susţine că nu-l cunoaşte pe inculpat, existând astfel dubii, iar restul probatoriului indică o altă situaţie de fapt, deci cererea este admisibilă.
În final apelantul a precizat că au fost invocate şi chestiuni de nelegalitate de către apărătorii aleşi la prima instanţă, solicitând analizarea acestora.
Prin decizia penală nr. 79 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Instanţa de prim control judiciar a constatat că probele administrate după admiterea în principiu a cererii de revizuire au confirmat că situaţia de fapt reţinută cu ocazia primei judecăţi este corectă, iar apărarea formulată de inculpat este contrazisă de materialul probator acumulat la urmărirea penală şi prima judecată a fondului respectiv: plângerea părţii vătămate, declaraţia martorilor, adresa Banca B. Sucursala Târgu Ocna; adresele unităţilor fitosanitare din Constanţa, verificările efectuate în vamă şi Portul Constanţa; verificările la O.R.C. Bacău şi Administraţia Fiscală Târgu - Ocna.
Curtea a constatat că s-a dovedit şi după rejudecarea în primă instanţă vinovăţia lui M.M.I. care a încheiat o tranzacţie cu partea vătămată M.S.O.A.A. căruia în schimbul sumei de 129.890 dolari SUA, transferaţi prin acreditiv simplu, trebuia să îi trimită un transport de cherestea pe vasul L.B., cherestea care nu a ajuns niciodată la partea vătămată.
Relevante sunt verificările de la Unitatea Fitosanitară Constanţa şi Inspectoratul de Carantină Vamală Constanţa cu privire la Certificatul fitosanitar din 09 octombrie 2006 înaintat de M.M.I. către cumpărătorul iordanian, întrucât din adresa din 27 iunie 2007 rezultă că aceste instituţii nu au eliberat nici un document fitosanitar pentru export pentru SC G.T.B. SRL Târgu Ocna.
Totodată prin adresa nr. AA/2007 Direcţia Poliţiei Transporturi - Serviciul de Poliţie Transporturi Maritime pentru Portul Constanţa a comunicat faptul că SC G.T.B. SRL nu a efectuat operaţiuni vamale de export în anul 2006, iar datele referitoare la pavilion, portul de înregistrare şi comandantul navei L.B. nu sunt reale.
Se observă că suma încasată în valută de M.M.I., administrator la SC G.T.B. SRL, a fost transformată în lei prin schimb valutar, banii rezultaţi fiind viraţi cu ordine de plată către: SC E.A. Oneşti - 77.280 RON, SC G.C. SRL - 100.000 RON şi SC T.T. SRL Târgu Ocna - 176.000 RON, societate care avea ca administrator tot pe acelaşi inculpat, astfel că operaţiunile bancare efectuate nu pot avea drept concluzie logică decât interesul lui M.M.I. ca după încasarea sumelor să piardă urma banilor obţinuţi prin inducerea în eroare a părţii vătămate.
Chiar şi dacă s-ar admite teza apărării din rejudecarea în primă instanţă că deşi trimis în judecată pentru o infracţiune de rezultat - înşelăciune, condamnatul M.M.I. nu a fost decât folosit ca paravan de alte personaje, teză care oricum nu a fost dovedită în cauză, totuşi inculpatul era la momentul comiterii faptei o persoană majoră, cu discernământ, iar în cauză nu s-a făcut dovada vreunei constrângeri fizice sau morale sub imperiul căreia să fi acţionat.
Comiterea infracţiunii de către persoana condamnată a fost dovedită prin audierea unor martori, T.J.; E.M. precum şi cu ordinele de plată, acreditivul, cu ordinele de transport, urmare cărora s-a ajuns în mod legal la concluzia vinovăţiei inculpatului.
Este adevărat că în rejudecare martorului M.K., declară că nu îl cunoaşte pe inculpatul aflat în boxă, nu îl cunoaşte nici pe B.C. (Dosar nr. 5998/110/2009 al Tribunalul Bacău) că îl cunoaşte pe „C.";. care este blond şi mic de statură, incomparabil mai mic decât M.M.I.
Curtea, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, a constatat ca fiind expresia adevărului declaraţiile martorului M.K. date în faza de urmărire penală la 29 iunie 2007 şi 24 octombrie 2007 şi primă instanţă la 3 iulie 2008 (Dosar 495/110/2008 al Tribunalului Bacău), când a relatat că l-a recunoscut pe inculpatul M.M.I. din fotografia prezentată de organele de urmărire penală ca fiind numitul C., cu care s-a întâlnit la bancă, iar nu depoziţia dată în rejudecare, prin care practic retractează declaraţiile anterioare afirmând că nu îl cunoaşte pe inculpat, având în vedere lipsa unor motive pertinente şi credibile care să justifice această schimbare de atitudine procesuală la o distanţă de 4 ani de la comiterea faptei.
Prin asemenea retractări, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se divizează artificial procesul penal, practica dovedind de cele mai multe ori că declaraţiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele iniţiale sau mai apropiate după comiterea faptelor.
Apelantul a beneficiat de un proces echitabil la Tribunalul Bacău care în rejudecare a reaudiat martorii iniţiali, şi deşi s-a admis şi cererea pentru audierea lui B.C., care a fost indicat în declaraţie de către condamnat, încercarea de a-l audia pe martor nu s-a realizat datorită faptului că acesta este plecat în Spania.
Împotriva deciziei penale nr. 79 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău în termen legal a declarat recurs condamnatul M.M.I. solicitând, în principal, achitarea sa pentru infracţiunile ce i se reţin în sarcină în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
În drept, condamnatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 3314 din 28 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 79 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Împotriva acestei decizii contestatorul M.M.I. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la 18 octombrie 2011 şi motivată în scris la dosarul instanţei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu disp. art. 391 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, cercetând asupra termenului prevăzut de lege de introducere a acestei căi extraordinare de atac asupra motivului pe care se sprijină contestaţia şi a dovezilor depuse ori invocate.
Contestaţia în anulare se poate face, potrivit art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În funcţie de motivul arătat, termenul de introducere a contestaţiei este de 10 zile de la începerea executării, în cazurile prev. de art. 386 lit. a)-c) C. proc. pen. şi nelimitat în cazul prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că motivul invocat de condamnatul M.M.I., respectiv faptul că nu a săvârşit fapta, nu este prevăzut printre cele expres şi limitativ stabilite de art. 386 C. proc. pen.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie este inadmisibilă, ea fiind inaptă de a produce efecte juridice şi urmează a fi respinsă ca atare.
Condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 386-291 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 3314 din 28 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5998/110/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2677/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2745/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
