ICCJ. Decizia nr. 2745/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2745/2012
Dosar nr. 201/45/2012
Şedinţa publică din 10 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 17 aprilie 2012 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.S. împotriva rezoluţiei procurorului nr. 181/P/2011 din 12 ianuarie 2012 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a rezoluţiei nr. 263/II/2/2012 din 15 martie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe care le menţine .
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să achite suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 201/45/2012 petentul B.S. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 263/II/2/2012 din 15 martie 2012 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a rezoluţiei nr. 181/P/2011 din 12 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În motivarea plângerii petentul arată că intimata se face vinovată de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu şi a solicitat începerea urmăririi penale.
S-a reţinut caprin rezoluţia nr. 181/P/2011 din 12 ianuarie 2012 menţinută prin rezoluţia nr. 263/II/2/2012 din 15 martie 2012 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător C.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Procurorul de caz a reţinut că pe rolul Tribunalului Iaşi, B.S. a avut înregistrate dosarele nr. 3314/99/2009 şi nr. 4977/99/2010 al căror obiect l-au constituit două acţiuni în pretenţii formulate în contradictoriu cu avocatul B.G. şi Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Cercetarea judecătorească în cele două cauze şi soluţionarea acestora, a fost realizată de magistratul judecător C.M.
Nemulţumit atât de modul în care au fost efectuate cercetarea judecătorească cât şi de sentinţele pronunţate, numitul B.S. a sesizat organele de urmărire penală - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi - cu privire la infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor"; prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de către magistratul susmenţionat.
S-a precizat faptul că plângerea nu îndeplineşte cerinţele imperative ale art. 122 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la descrierea faptei, ci cuprinde o serie de invective la adresa magistratului judecător, fără a fi precizată în mod corect, punctual, modalitatea infracţiunii pretins comise.
Raportat la situaţia de fapt expusă în plângere, infracţiunea de „abuz în serviciu"; reclamată în sarcina magistratului judecător, nu există, întrucât, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească (republicată cu modificările şi completările ulterioare) hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.
Pe de altă parte, încuviinţarea, administrarea şi analiza probelor din dosar, reprezintă chestiuni de judecată asupra cărora numai instanţa de judecată se poate pronunţa, nici o persoană, implicit organele de urmărire penală, neputând interveni şi face aprecieri cu privire la cele dispuse de instanţă.
În consecinţă s-a reţinut că cele reclamate cu privire atât la efectuarea cercetării judecătoreşti, cât şi cu privire la soluţiile pronunţate pot fi formulate numai în căile de atac, urmând a fi analizate de instanţele de control judiciar şi în niciun caz pe calea formulării unei plângeri penale.
De asemenea s-a reţinut că aprecierile petentului cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse de magistrat în cursul cercetării judecătoreşti sunt aprecieri subiective ale acestuia, nesprijinite însă în cauză de niciun indiciu, de nici o probă, iar împrejurarea că acesta este nemulţumit de activitatea desfăşurată de magistratul judecător, nu conduce, automat, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii petentul B.S. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, arătând că rezoluţia este netemeinică şi nelegală.
Prin rezoluţia nr. 263/II/2/2012 din 15 martie 2012 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B.S. împotriva soluţiei dispuse în dosarul nr. 181/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, reţinându-se că soluţia atacată este legală şi temeinică.
S-a arătat că plângerea penală nu cuprinde elementele obligatorii prev. de art. 222 alin. (2) C. proc. pen. şi nu se coroborează cu nici u mijloc de probă de natură a declanşa urmărirea penală şi de a stabili vinovăţia persoanei reclamate.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petiţionarul B.S.
Prin sentinţa penală nr. 61 din 17 aprilie 2012 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea
A constatat că procurorul de caz corect a apreciat că infracţiunea reclamată nu există, aprecierile petentului cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse de magistrat în cursul cercetării judecătoreşti sunt aprecieri subiective ale acestuia nesprijinite în cauză de nici un indiciu, de nici o probă.
S-a reţinut că nu rezultă că intimata ar fi comis infracţiunea de abuz de încredere, activitatea de judecată desfăşurată de magistratul judecător realizându-se în conformitate cu legea.
Criticile cu privire atât la efectuarea cercetării judecătoreşti, cât şi cu privire la soluţiile pronunţate s-a apreciat că pot fi formulate numai în căile de atac, urmând a fi analizate de instanţele de control judiciar şi în nici un caz pe calea formulării unei plângeri penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul B.S.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 17 aprilie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât recurentul intimat a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul B.S. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, conform art. 38515pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l pe recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.S. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2720/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 2753/2012. Penal → |
|---|
