ICCJ. Decizia nr. 4106/2012. Penal. Neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4106/2012
Dosar nr. 5/59/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166/PI din 29 iunie 2012, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 249 alin. (1) C. pen. raportat la art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen. a condamnat pe inculpatul C.O. la pedeapsa de 5.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 631 C. pen.
S-a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă S.C.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din noul C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C. suma de 4.000 RON cu titlu de daune morale.
S-a respins în rest acţiunea civilă, ca nefondată.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a desfiinţat în totalitate certificatul de moştenitor din data de 13 mai 2011 eliberat de Biroul Notarului Public C.O. în Dosarul nr. 13/2011.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 1 februarie 2011 a decedat numita S.F., iar la data de 2 februarie 2011 a fost întocmit actul de deces de către Consiliul Local al Municipiului Timişoara (document depus în copie la dosarul succesoral notarial). Ultimul domiciliu al defunctei a fost în comuna G., judeţul Timiş.
În data de 19 aprilie 2011 fiica defunctei, partea civilă S.C., a dat o declaraţie de acceptare pur şi simplă a succesiunii, declaraţie autentificată la Biroul Notarial Public L.D. din Timişoara şi înregistrată în aceeaşi zi în Registrul Naţional de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale. Cu această ocazie partea civilă nu a solicitat eliberarea certificatului de moştenitor sau a certificatului de calitate de moştenitor.
În data de 29 aprilie 2011 soţul supravieţuitor al defunctei, numitul S.P., s-a adresat Biroului Notarial Public C.O. din localitatea D., judeţul Timiş, cu o cerere prin care solicita eliberarea certificatului de moştenitor. În această cerere S.P. menţionează expres că are calitate de moştenitoare a defunctei şi numita S.C. (fiica decedatei), indicând domiciliul acesteia în localitatea G.
În data de 12 mai 2012 la dosarul succesoral al Biroului Notarial Public C.O. s-a primit, prin fax, un certificat eliberat de SC I.S. SRL (gestionarul unei baze de date specifice activităţii notariale) în care se menţiona că din verificările efectuate în Registrul Naţional de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale s-a găsit înregistrată, de pe urma defunctei S.F., declaraţia de opţiune succesorală a numitei S.C., autentificată din data de 19 aprilie 2011 de către Biroul Notarial Public L.D. cu sediul în Timişoara.
În data de 13 mai 2011 inculpatul C.O., în calitate de notar public, a constatat prin încheierea finală a procedurii succesorale notariale că partea civilă S.C. a renunţat la succesiune, împrejurare dedusă din faptul că deşi a fost citată la două termene în dosarul notarial, aceasta nu s-a prezentat la biroul notarului public, cu toate că a semnat citaţiile comunicate. În încheiere nu se face nici o menţiune referitoare la informarea primită în ziua anterioară de la SC I.S. SRL.
În data de 13 mai 2011 inculpatul C.O., în calitate de notar public, a eliberat certificatul de moştenitor prin care l-a declarat unic moştenitor al defunctei S.F. pe soţul supravieţuitor S.P., iar pe partea civilă S.C. (fiica defunctei) a declarat-o renunţătoare la moştenire.
În data de 16 mai 2011 numitul S.P. şi-a intabulat în cartea funciară cota de 1/2 din dreptul de proprietate dobândită prin succesiune, operaţiune care a avut loc în baza certificatului de moştenitor eliberat de inculpat.
Inculpatul a recunoscut că în data de 12 mai 2011 a primit prin fax informarea referitoare la declaraţia autentificată de acceptare a succesiunii de către partea civilă S.C., însă a afirmat că din neatenţie (determinată de aglomeraţia din acea perioadă) nu a observat menţiunea din certificatul de informare.
Coroborând elementele de fapt, consemnate în documentele menţionate anterior, cu declaraţia inculpatului, rezultă că în dosarul succesoral din 2011 inculpatul C.O., în calitate de notar public, a eliberat la data de 13 mai 2011 certificatul de moştenitor în care a consemnat nereal că partea civilă S.C. este renunţătoare faţă de succesiunea defunctei sale mame S.F., deşi în dosarul notarial i se comunicase din timp inculpatului că la data de 19 aprilie 2011 (în termenul de opţiune succesorală) partea civilă acceptase expres, pur şi simplu, moştenirea.
Potrivit art. 249 alin. (1) C. pen. „Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă”.
În speţă inculpatul, notar public [funcţionar public în sensul legii penale, art. 147 alin. (1) C. pen. raportat la art. 145 teza penultimă C. pen.] şi-a îndeplinit defectuos obligaţiile de serviciu referitoare la instrumentarea dosarului succesoral notarial (în ce priveşte întocmirea încheierii finale şi a certificatului de moştenitor), încălcând din culpă (sub forma neglijenţei) îndatoririle de serviciu, cauzând o vătămare importantă intereselor legale ale părţii civile S.C. [persoană care a fost lipsită de drepturile pe care legea civilă i le recunoştea, în calitate de fiică, la succesiunea defunctei mame, respectiv cota de 3/4 din masa succesorală, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 319/1944].
Potrivit art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. „fapta este săvârşită din culpă când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă”.
În cazul de faţă inculpatul, bazându-se pe experienţa sa profesională, a tratat cu superficialitate dosarul succesoral, omiţând, cel mai probabil, să citească certificatul primit în data de 12 mai 2011, în care era înscrisă menţiunea referitoare la acceptarea succesiunii, deşi avea obligaţia de a studia toate piesele dosarului succesoral, premergător întocmirii încheierii finale şi a certificatului de moştenitor. În aceste condiţii, sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârşit fapta din neglijenţă (culpă simplă sau fără prevedere).
Numita S.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata următoarelor sume de bani: 6.880 RON (chiria aferentă lunilor august 2001-februarie 2012); 1.202 RON (cheltuieli de întreţinere la locuinţa închiriată); 2.000 RON (cheltuieli cu medicaţia şi spitalizarea); 419.918 RON (daune morale).
Din constituirea de parte civilă, din declaraţia părţii civile şi din susţinerile orale cu ocazia dezbaterilor rezultă că S.P. (soţul supravieţuitor) ar fi determinat-o pe partea civilă, pe fondul unei relaţii tensionate preexistente, să plece din imobilul ce compune masa succesorală, astfel încât partea civilă a fost obligată să stea în chirie cu copiii săi şi să plătească cheltuieli de întreţinere la imobilul închiriat. Cheltuielile medicale se referă la medicaţia şi spitalizarea părţii civile şi a fiicei acesteia (în vârstă de 14 ani) ca urmare a stresului generat de părăsirea locuinţei şi mutarea în imobilul închiriat.
În opinia instanţei nu există legătură de cauzalitate între fapta comisă de inculpat şi paguba (daunele materiale) pretinsă de partea civilă. Fapta inculpatului a avut drept efect înlăturarea temporară a părţii civile de la masa succesorală (reprezentând 3/4 din 1/2 din dreptul de proprietate asupra unui imobil), însă nu a implicat şi nici nu putea avea drept consecinţă evacuarea părţii civile din imobil. Pe de altă parte, şi în ipoteza instrumentării corecte a dosarului succesoral notarial, cota ideală din masa succesorală nu conferea prin ea însăşi drepturi locative, moştenitorii urmând să se pună de acord asupra modului de partajare, posesie şi folosinţă a bunurilor succesorale, iar în lipsa acordului se pot adresa instanţei de judecată.
În concluzie, petitul referitor la daunele materiale a fost respins ca nefondat, nefiind întrunită cerinţa existenţei unei legături de cauzalitate între despăgubirea pretinsă şi fapta inculpatului.
În privinţa daunelor morale, instanţa a apreciat că partea civilă a avut un sentiment de frustrare, angoasă, ca urmare a faptului că drepturile sale asupra moştenirii i-au fost negate, deşi acceptase moştenirea în mod expres şi în formă autentică, sentiment potenţat şi de situaţia personală tensionată pe care o avea în relaţia cu tatăl vitreg (soţul supravieţuitor) pe care îl suspecta că s-a aflat în spatele acestei acţiuni, împrejurare în raport de care instanţa a considerat că se impune acordarea unor daune morale, însă într-un alt cuantum decât cel pretins de către partea civilă, şi anume 4.000 RON, sumă pe care inculpatul a fost obligat să o plătească părţii civile.
Chiar dacă partea civilă nu a solicitat acest lucru prin constituirea de parte civilă, în baza art. 348 C. proc. pen. instanţa a desfiinţat în totalitate certificatul de moştenitor din data de 13 mai 2011 eliberat de Biroul Notarului Public C.O., tocmai în scopul repunerii părţilor în situaţia anterioară comiterii faptei.
Împotriva sentinţei penale nr. 166/PI din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara în termen legal au declarat recurs partea civilă S.C. şi inculpatul C.O.
Partea civilă nu şi-a motivat recursul şi nici nu s-a prezentat la instanţă pentru a arăta care sunt criticile pe care le formulează împotriva hotărârii.
Inculpatul C.O. a criticat sentinţa recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu întrucât lipseşte latura obiectivă a infracţiunii, nu s-a produs nici o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii civile şi nici un prejudiciu acesteia.
În motivarea recursului, inculpatul arată că partea civilă avea deschisă calea acţiunii în anulare a certificatului de moştenitor, acţiune pe care a şi intentat-o, dar ulterior a renunţat la ea, certificatul de moştenitor nu are caracter constitutiv al unui drept de proprietate, ci este doar un instrument probator prin care se constată calitatea unei persoane de a fi moştenitor legal sau testamentar.
Partea civilă nu a fost deposedată de vreun bun sau drept de proprietate legal, valoarea totală a imobilului situat în comuna G. a fost de cca 5.000 RON conform evaluării, iar părţii civile i-ar fi revenit o cotă de 3/4 din jumătatea masei succesorale care era egală cu 1/2 din imobil, respectiv 625 RON.
Pentru aspectele invocate, inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi respingerea cererii părţii civile de acordare a despăgubirilor civile.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că aceasta este legală şi temeinică.
Prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, a încadrat corespunzător faptele inculpatului în dispoziţiile art. 249 alin. (1) C. pen. şi a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
În fapt, inculpatul notar public şi-a îndeplinit defectuos obligaţiile de serviciu în ceea ce priveşte instrumentarea dosarului succesoral notarial, încălcând din culpă îndatoririle de serviciu şi a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale părţii civile S.C., prin eliberarea certificatului de moştenitor din 13 mai 2011.
Astfel, în dosarul succesoral, inculpatul a eliberat la data de 13 mai 2011 certificatul de moştenitor care a consemnat contrar realităţii că partea civilă S.C. este renunţătoare faţă de succesiunea defunctei sale mame, S.F., deşi la data de 19 aprilie 2011 (în termenul de opţiune succesorală) i se comunicase faptul că partea civilă acceptase succesiunea.
Inculpatul a întocmit certificatul de moştenitor înainte de expirarea termenului de 6 luni de opţiune succesorală.
În declaraţiile sale, inculpatul recunoaşte că la data de 12 mai 2011 a primit prin fax informarea referitoare la declaraţia autentificată de acceptare a succesiunii de către partea civilă S.C., însă nu a văzut menţiunea din certificatul de informare, fiind o perioadă aglomerată.
Contrar susţinerilor inculpatului fapta sa a produs o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii civile.
Astfel, aceasta a fost lipsită de drepturile pe care legea i le recunoştea în calitate de fiică, la succesiunea mamei sale, respectiv cota de 3/4 din masa succesorală, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 319/1944.
Împrejurarea că partea civilă se putea adresa ulterior instanţei pentru anularea certificatului de moştenitor nu este de natură să înlăture urmarea produsă, respectiv vătămarea importantă a intereselor sale legale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât partea civilă îşi exercitase drepturile pe care legea i le conferă şi acceptase succesiunea în termenul legal, declaraţia sa fiind autentificată la Biroul Notarial Public L.D. din 19 aprilie 2011 şi înregistrată în aceeaşi zi în Registrul Naţional de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale.
În aceste condiţii, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul stabilit de prima instanţă este justificată, prin activitatea inculpatului, acesteia negându-i-se practic drepturile sale asupra imobilului deţinut de mama sa, fapt ce a fost de natură să producă părţii civile un sentiment de frustrare, un prejudiciu moral.
Părţii civile nu i se pot acorda însă şi despăgubirile materiale solicitate întrucât între acestea şi fapta inculpatului nu există o legătură de cauzalitate.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, modalitatea de săvârşire, urmarea produsă, datele care circumstanţiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, dar sancţionat administrativ tot pentru eliberarea unui certificat de moştenitor fără respectarea prevederilor legale, conduita procesuală sinceră a acestuia.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpat şi partea civilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă S.C. și de inculpatul C.O. împotriva sentinţei penale nr. 166/PI din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Timișoara, secţia penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2043/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2837/2012. Penal → |
|---|
