ICCJ. Decizia nr. 2838/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2838/2012
Dosar nr. 68089/3/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 24/F din 13 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.F. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
2. În baza art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a)-art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata T.G. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 0,21 grame heroină şi 0,30 grame heroină, cantităţi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovezile din 1 septembrie 2011, cu obligaţia de a păstra contraprobe, conform art. 18 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 400 RON (obţinută de inculpaţi în urma vânzării de droguri de mare risc), ridicată de la inculpaţi şi consemnată la Bnaca C. cu recipisa de consemnare din 7 octombrie 2011.
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpaţi a unui telefon mobil marca S1, a unui telefon mobil marca S2 şi a unui telefon marca N.
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpaţi a sumelor de 755 RON (din suma de 1.155 RON depusă la Banca C. cu recipisa de consemnare nr. X1 din 7 octombrie 2011), respectiv 850 euro, depusă la Banca C. cu recipisa de consemnare nr. X2 din 7 octombrie 2011.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilurilor genetice ale acestora în S.N.D.G.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 29 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti a fost sesizat cu privire la faptul că existau indicii referitoare la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc de către un grup organizat de numitul C.S. De asemenea, sesizarea a privit şi faptul că inculpaţii T.G. şi T.F. ar face parte din acest grup, ocupându-se cu distribuirea de heroină.
În aceste condiţii, s-a procedat la introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „D.V.” (nume de cod) şi a colaboratorului acestuia „D.F.” (nume de cod).
De asemenea, Tribunalul Bucureşti a autorizat înregistrarea audio-video în mediu ambiental a convorbirilor purtate de numiţii C.S., T.G.A. şi T.F. cu colaboratorul „D.F.” în perioada 10 mai 2011-8 iunie 2011 (autorizaţie prelungită ulterior până la 7 iulie 2011).
În cadrul cercetărilor desfăşurate, la datele de 16 mai 2011, 24 mai 2011, 17 iunie 2011 şi 21 iunie 2011, colaboratorul „D.F.” s-a deplasat la imobilul din str. D., sector 2, unde locuiesc inculpaţii T.G. şi T.F., achiziţionând de fiecare dată câte o doză de heroină (0,48 gr. la 16 mai 2011, 0,27 gr. la 24 mai 2011, 0,31 gr. la 17 iunie 2011, respectiv 0,30 gr. la 21 iunie 2011), în schimbul sumei de 100 RON. Dozele de heroină au fost vândute de T.G., la tranzacţiile din 17 iunie 2011 şi 21 iunie 2011 participând, în calitate de vânzător, şi inculpatul T.F.
Înaintea fiecărei întâlniri, colaboratorul a fost percheziţionat pentru a se stabili dacă avaea asupra sa substanţe interzise, iar sumele de bani destinate achiziţionării de droguri au fost puse la dispoziţia colaboratorului de către organele de cercetare penală. De asemenea, s-a procedat la înregistrarea audio-video a acestor întâlniri, iar investigatorul „D.V.” a supravegheat de fiecare dată desfăşurarea acestora.
Natura substanţei cumpărate de colaborator de la inculpaţi a fost stabilită, în toate cazurile, prin constatări tehnico-ştiinţifice.
Probele administrate în cauză nu au stabilit apartenenţa celor doi inculpaţi la vreo grupare infracţională condusă de numitul C.S.
În faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii au recunoscut integral acuzaţiile aduse şi au arătat că sunt de acord ca judecarea cauzei să se facă în baza probei administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
În consecinţă, constatând incidenţa art. 3201 C. proc. pen., în urma evaluării materialului probator administrat în cauză, prima instanţa a apreciat că, în drept, fapta inculpatului T.F. care, la datele de 17 iunie 2011 şi 21 iunie 2011, a vândut împreună cu inculpata T.G. câte o doză de heroină colaboratorului „D.F.” (0,31 gr. la 17 iunie 2011 şi 0,30 gr. la 21 iunie 2011), în schimbul sumei de 100 RON/doză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei fiind reprezentat de pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 347 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 5931 din 16 decembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul fiind arestat la 21 octombrie 2002 şi eliberat la 18 februarie 2005, cu un rest de 422 zile închisoare.
Fapta inculpatei T.G. care, la datele de 16 mai 2011, 24 mai 2011, 17 iunie 2011 şi 21 iunie 2011, a vândut câte o doză de heroină colaboratorului „D.F.”, în schimbul sumei de 100 RON/doză, a fost apreciată, deopotrivă, ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, prima instanţă a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dar şi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii T.F. şi T.G. care au solicitat reindividualizarea pedepselor, inculpatul T.F. arătând că beneficiază de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 deoarece a făcut un denunţ ce s-a materializat în formarea unui dosar privind mai multe persoane ce se ocupau cu traficul de droguri, iar inculpata T.G. menţionând că sunt îndeplinite condiţiile suspendarea executării pedepsei, în raport de circumstanţele personale favorabile şi de necesitatea de a se ocupa de îngrijirea copiilor săi.
Prin decizia penală nr. 122/A din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii T.F. şi T.G. împotriva sentinţei penale nr. 24/F din 13 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, care a fost desfiinţată în parte, iar în rejudecare:
S-a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la inculpatul T.F., reducându-se pedeapsa aplicată acestuia la 5 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 29 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni aplicată inculpatei T.G. pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
S-a mai dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial la judecătorul desemnat cu executarea de la Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Totodată, s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatei T.G., în ipoteza în care aceasta nu era arestată în altă cauză, constatându-se că a fost arestată de la 29 septembrie 2011 până la data punerii în libertate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută în primă instanţă, în urma unei juste evaluări a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, judecata desfăşurându-se în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. urmare manifestării de voinţă a celor doi inculpaţi în acest sens.
Cu toate acestea, în raport de relaţiile depuse la dosarul cauzei de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-au comunicat faptul că inculpatul T.F. a formulat un denunţ în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002 în urma căruia s-a format un dosar penal în care sunt cercetate mai multe persoane pentru trafic de droguri, instanţa de apel a apreciat că în favoarea inculpatului trebuie reţinut beneficiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dispunând reducerea pedepsei aplicate acestuia de la 6 ani şi 8 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Solicitarea inculpatului de reţinere în favoarea sa de circumstanţe atenuante a fost însă respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere starea de recidivă în care s-a aflta la momentul săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii.
În privinţa inculpatei T.G. instanţa de apel a apreciat că, date fiind circumstanţele personale favorabile, atitudine sinceră şi cooperantă şi lipsa antecedentelor penale, pedeapsa aplicată acesteia a fost just individualizată sub aspectul cuantumului, în ceea ce priveşte modalitatea de executare opinându-se în sensul că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În procesul de individualizare judiciară a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei s-au avut în vedere, pe de o parte, faptul că obligaţiile stabilite în sarcina acesteia pe durata termenului de încercare sunt de natură să garanteze realizarea scopului pedepsei, iar pe de altă parte, faptul că inculpata s-a aflat în regim de detenţie începând cu 29 septembrie 2011 la zi, astfel încât a avut posibilitatea să cunoască rigorile regimului de detenţie şi să înţeleagă că dacă nu va respecta obligaţiile impuse de către instanţă sau va comite alte fapte penale, se va dispune ca executarea pedepsei să fie realizată în regim penitenciar.
În consecinţă, pentru argumentele prezentate, instanţa de prim control judiciar a admis apelurile declarate de inculpaţi în limitele anterior menţionate.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii T.F. şi T.G.
Recurenţii inculpaţi nu şi-au motivat în scris recursurile, însă la termenul de dezbateri, prin apărătorul desemnat din oficiu, recurentul inculpat T.F. a solicitat ca, în raport de circumstanţele reale ale cauzei şi datele ce caracterizează persoana sa, atitudine procesuală sinceră şi cooperantă, formulând două denunţuri prin care sesiza săvârşirea de infracţiuni similare de către diverse persoane, apreciate ca îmbrăcând în conţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., să se dispună reducerea pedepselor într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege.
Aceleaşi concluzii au fost formulate de apărătorul desemnat din oficiu şi pentru recurenta inculpată T.G. care, după ce în debutul dezbaterilor a precizat că îşi menţine recursul, în ultimul cuvânt a revenit asupra poziţiei iniţiale, precizând în mod expres că doreşte să retragă recursul declarat în cauză.
Ca urmare, având în vedere manifestarea de voinţă exprimată nemijlocit în faţa instanţei de recurenta inculpată T.G., manifestare care îmbrăcă forma juridică, impusă de lege, respectiv dispoziţiile art. 3854alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de aceasta şi va dispune în consecinţă.
Examinând în continuare cauza în raport de criticile formulate de recurentul inculpat T.F., dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
La stabilirea situaţiei de fapt, instanţele de judecată au analizat în mod pertinent probele administrate în cursul urmăririi penale, constatând justificat vinovăţia inculpatului T.F. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
Trecând la analiza criticilor formulate în recurs de inculpatul T.F., care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate în limitele care se vor prezenta, modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, stabilită de instanţa de fond şi ajustată de instanţa de apel, necorespunzând unei juste aplicări a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Sub acest aspect se reţine că individualizarea pedepselor presupune deopotrivă stabilirea şi aplicarea lor, dar şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei şi de periculozitatea şi persoana făptuitorului.
Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere, îndeplineşte şi un rol educativ, de exemplaritate şi de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate însă restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune, motiv pentru care în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Individualizarea pedepselor trebuie să respecte şi principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.
Aplicând principiile anterior menţionate la datele concrete ale speţei se constată că, deşi fapta inculpatului T.F. prezintă un grad de pericol social ridicat, periculozitatea acestuia fiind circumstanţiată şi prin starea de recidivă postexecutorie pentru fapte de acelaşi gen în care se afla la momentul săvârşirii faptei şi forma continuată a infracţiunii, în raport de atitudinea procesuală deosebită a acestuia, constând în recunoaşterea faptelor încă de la începutul cercetărilor penale şi demersurile repetate făcute, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, în vederea tragerii la răspundere penală şi a altor persoane care se ocupă de traficul de droguri, de datele care ţin de situaţia personală a inculpatului, tată a doi copii, stare de sănătate precară, dar şi de contribuţia redusă a inculpatului la activitatea infracţională dedusă judecăţii (în sarcina sa s-au reţinut două acte materiale de trafic de heroină, în timp ce în sarcina coinculpatei T.G. s-au patru acte materiale), stabilirea unei pedepse egale cu media limitelor speciale reduse ca urmare a reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv de 5 ani închisoare cu executare în regim penitenciar nu răspunde în mod adecvat exigenţelor principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura, gradul de pericol social al faptei săvârşite şi persoana inculpatului.
Ca urmare, apreciind că aplicarea unei pedepse egale cu limita minimă specială redusă ca urmare a reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare este aptă să asigure o justă proporţionalitate între fapta săvârşită, gradul de pericol social al acesteia şi funcţia educativă a pedepsei, Înalta Curte va admite recursul inculpatului T.F. în aceste limite, dispunând reducerea în recurs a pedepsei aplicate în limitele anterior menţionate.
În cadrul aceleiaşi evaluări, analizând solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., în raport de atitudinea postdelictuală sinceră şi cooperantă, constând în recunoaşterea faptei şi formularea a două denunţuri în vederea tragerii la răspundere penală a altor persoane care se ocupă cu traficul de droguri, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi urmează să o respingă.
Se constată în acest sens că atitudinea inculpatului de recunoaştere a faptei este deja valorificată prin reţinerea beneficiului art. 3201 C. proc. pen., în timp ce comportamentul cooperant manifestat de acesta prin depunerea de denunţuri conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost deopotrivă valorificat prin reţinerea în beneficiului dispoziţiilor legale precitate, inculpatul nefăcând dovada altor elemente circumstanţiale care să îmbrace în conţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) teza I C. proc. pen.
În consecinţă, în raport de argumentele prezentate, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 122/A din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va casa, în parte, decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 24/F din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, iar în rejudecare va reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 la 3 ani şi 4 luni închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Totodată, luând act de manifestarea de voinţă exprimată nemijlocit în faţa instanţei de recurenta inculpată T.G., de retragere a recursului,
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 122/A din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează, în parte, decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 24/F din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi, în rejudecare:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 la 3 ani şi 4 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Ia act de retragerea recursului formulat de T.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.F., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la 18 septembrie 2012.
Suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat T.F. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta inculpată T.G. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care surna de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2794/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 2955/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
