ICCJ. Decizia nr. 2955/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.).

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2955 /20 13

Dosar nr. 969/105/2012

Şedinţa publică din 01 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 199 din 5 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost condamnată inculpata T.I.M. după cum urmează:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., infracţiunea de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada anilor 2008-2009, la pedeapsa de: 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, faptă din perioada anilor 2008-2009, prejudiciu: 257.416,25 RON, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă din perioada anilor 2008-2009, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpata urmează să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.

S-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

Prin aceeaşi sentinţă inculpata T.I.M. a fost obligată în solidar cu inculpata G.V.G. la plata către partea civilă Banca A., Agenţia G.D. Ploieşti la plata sumei de 32.531,84 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpata G.V.G. fiind obligată şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Totodată, inculpata T.I.M. a fost obligată în solidar cu inculpata M.N.M. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 17.819 RON, despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpata M.N.M. fiind obligată şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Inculpata T.I.M. a mai fost obligată în solidar cu inculpaţii C.M. şi S.V. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 35.397,63 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi S.V. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

De asemenea, inculpata T.I.M. a mai fost obligată în solidar cu inculpaţii C.M. şi B.S.J. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 33.537,14 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi B.S.J. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Inculpata T.I.M. a fost obligată în solidar cu inculpaţii C.M. şi J.I.N. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 15.997,15 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi J.I.N., fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Inculpata T.I.M. a fost obligată în solidar cu inculpaţii C.M. şi S.S.G. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 459,72 RON despăgubiri civile, reprezentând rest prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi S.S.G. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Inculpata T.I.M. a fost obligată în solidar cu inculpaţii C.M. şi V.O. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 41.396,38 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi V.O. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Inculpata T.I.M. a fost obligată în solidar cu inculpaţii C.M. şi S.G.V. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 27.969,24 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi S.G.O. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverinţele de venit şi contractele de muncă folosite de inculpată la comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Inculpata a fost obligată la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. T.I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada anilor 2008-2009, în mod sistematic şi organizat a acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, care prin întocmirea şi folosirea de documente falsificate de către un număr mare de învinuiri a fraudat mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti.

- complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în perioada de timp sus menţionată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat, a intermediat obţinerea de credite bancare de către mai multe persoane, în baza unor documente falsificate, având participaţie la un prejudiciu de 257.416,25 RON (2.574.162.500 ROL) cauzat mai multor unităţi bancare.

2. C.M., cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada anilor 2008-2009, în mod sistematic şi organizat a acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, care prin întocmirea şi folosirea de documente falsificate a fraudat mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti.

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în perioada anilor 2008-2009 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat a falsificat documente (contracte de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit) folosite de mai multe persoane care au obţinut credite bancare de la unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti, având participaţie la un prejudiciu în sumă de 229.790 RON (2.297.900.000 ROL).

3. D.C.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada anului 2009, în mod sistematic şi organizat a acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, care prin întocmirea şi folosirea de documente falsificate a fraudat mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti.

- complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2); toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în perioada de timp sus menţionată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat a intermediat obţinerea de credite bancare de către mai multe persoane, în baza unor documente falsificate, având participaţie la un prejudiciu 46.500 RON (465.000.000 ROL) cauzat mai multor unităţi bancare.

4. D.I., recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- complicitate la înşelăciune art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. constând în aceea că în perioada anilor septembrie 2008- noiembrie 2009 în mod repetat, a ajutat pe învinuiţii I.G., R.D.V. şi P.N. să obţină în baza unor documente falsificate, credite bancare de la Banca R.D. Ploieşti şi Banca P. Ploieşti în sumă totală de 84.500 RON, din care a primit suma de 34.400 RON.

5. P.N., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.,

- uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada lunii octombrie 2009 prin semnătura sa a atestat date nereale în documente şi a folosit documente false solicitând şi obţinând de la Banca R.D. Ploieşti suma de 20.000 RON, precum şi un card de credit de 500 RON, sume de bani cu care a păgubit unitatea bancară.

6. R.D.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 19 noiembrie 2009, prin semnătura sa a atestat date nereale în documente (angajament de plata din 13 noiembrie 2009, cerere de credit din 13 noiembrie 2009), pe care le-a folosit, solicitând şi obţinând un credit bancar în suma de 25.000 RON şi un card de credit de 1.000 RON de la Banca R.D., Sucursala Ploieşti.

7. I.G., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.

- uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 18 septembrie 2008, a folosit documente falsificate, solicitând şi obţinând un credit bancar în suma de 10.000 euro de la Banc P., Agenţia Ploieşti.

8. G.V.G., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 24 iulie 2008, cu ştiinţă, a atestat date necorespunzătoare adevărului în documente pe care le-a şi folosit, solicitând şi obţinând de la Banca A., Sucursala Ploieşti un credit în sumă de 31.600,85 RON.

9. M.N.M., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.,

- uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen.; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în luna iulie 2008, cu ştiinţă a folosit documente falsificate (cerere de credit pentru persoane fizice, adeverinţă de venit, contract individual de muncă) solicitând şi obţinând de la Banca A., Sucursala Ploieşti un credit în sumă de 17.819 RON.

10. S.V., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.,

- uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că la data de 4 august 2008, cu ştiinţă, a folosit documente falsificate (cerere de credit pentru persoane fizice din 24 iulie 2008, adeverinţă de venit, contract individual de muncă) solicitând şi obţinând de la Banca A., Sucursala Ploieşti un credit în sumă de 35.020 RON.

11. B.S.J., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că constând în aceea că la data de 6 august 2008, cu ştiinţă, a atestat date necorespunzătoare adevărului în documente pe care le-a şi folosit, solicitând şi obţinând de la Banca A., Sucursala Ploieşti un credit în sumă de 34.505 RON.

12. J.I.N., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 24 iulie 2008, cu ştiinţă, a atestat date necorespunzătoare adevărului în documente pe care le-a şi folosit, solicitând şi obţinând de la Banca A., Sucursala Ploieşti un credit în sumă de 16.165,85 RON.

13. S.S.G., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.,

- uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen.; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 11 iulie 2008, cu ştiinţă, a folosit documente falsificate (cerere de credit pentru persoane fizice din 1 iulie 2008, adeverinţă de venit, contract individual de muncă) solicitând şi obţinând de la Banca A., Sucursala Ploieşti un credit în sumă de 25.750 RON.

14. V.O., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.,

- uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen.; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 17 iulie 2008, cu ştiinţă, a folosit documente falsificate (adeverinţă de venit, cerere de credit pentru persoane fizice din 11 iulie 2008) solicitând şi obţinând de la Banca A., Sucursala Ploieşti un credit în sumă de 39.449 RON.

15. S.G.V., fără antecedente penale, pentru infracţiunile de:

- înşelăciune prevăzută de art. art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.,

- uz de fals prevăzut de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în luna iulie 2008 cu complicitatea învinuitei T.I.M. şi numitului C.M. a folosit documente falsificate (adeverinţă de venit, contract de muncă, cerere de credit pentru persoane fizice) la Banca A, Agenţia G.D. de la care a obţinut un credit bancar în sumă de 26.566,79 RON.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen., a învinuiţilor:

- L.E., fără antecedente penale, pentru infracţiunile de: înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. şi uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen.

- P.E.C., fără antecedente penale, pentru infracţiunile de: înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. şi uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen. şi aplicarea fiecăruia dintre cei doi învinuiţi susmenţionaţi a unui sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă 1.000 RON şi 200 RON cheltuieli judiciare.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiţilor:

- B.A.M., în prezent arestată preventiv şi deţinută în Penitenciarul T., judeţul Prahova, pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:

- B.V., pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. şi art. 291 C. pen.

- G.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. şi art. 291 C. pen. şi disjungerea cauzei privind pe: T.I.M., C.M., S.M., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cât şi cu privire la învinuiţii: M.G., R.V., V.M., G.A.F., P.I.C., C.I. şi S.C. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. şi art. 291 C. pen.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt, în faza de urmărire penală s-au administrat probatorii cu: documentele (contracte de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit, fişe fiscale) falsificate, existente la dosarul cauzei; procese-verbale de recunoaştere de pe planşe fotografice; declaraţiile inculpaţilor: C.M., D.C.E., S.S.G., B.S.J., S.V., V.O., J.I.N., S.G.V. T.I.M., B.A.M., D.I., B.A.M., P.N. şi R.D.V. şi L.E., I.G., contract de credit din 11 noiembrie 209, adeverinţă de venit din 5 noiembrie 2009, fişă fiscală, carnet de muncă X1, contract pentru emiterea cardului de credit din 11 noiembrie 2009, factură fiscală, proces-verbal de recunoaştere de pe planşă fotografică, cerere de credit din 13 noiembrie 2009, adeverinţă de venit din 12 noiembrie 2009, fişă fiscală, carnet de muncă X2, proces-verbal de recunoaştere de pe planşe fotografice; contract de credit de consum din 18 septembrie 2008, cerere de credit, adeverinţă de venit din 17 septembrie 2011, carnet de muncă X3, procese-verbale de recunoaştere de pe planşă fotografică; cerere de credit pentru persoanele fizice din 22 iulie 2008, declaraţie acord, adeverinţă de venit din 4 iulie 2008, carte de muncă X4, contract de facilitare credit şi garanţie reală mobiliară din 24 iulie 2008, factură fiscală SC E. SA din 25 mai 2008, procese-verbale de recunoaştere de pe planşă fotografică; declaraţie martor R.E.V.; fişă cont creanţe din credite de nevoi personale, contract de facilitare credit şi garanţie reală mobiliară din 7 august 2008, cerere de credit pentru persoanele fizice din 25 iulie 2008, adeverinţă de venit din 25 iulie 2008, declaraţie pe propria răspundere privind lipsa unui post telefonic în reţea fixă, declaraţie acord, contract de împrumut de folosinţă-comodat din 5 ianuarie 2008, factura fiscală U.P.C., factură fiscală SC E. SA din 20 iulie 2008, declaraţiile învinuitei, documentele (cerere de credit pentru persoanele fizice, contracte de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit, fişe fiscale) contrafăcute existente la dosarul cauzei; declaraţie acord, adeverinţă de venit din 7 iulie 2008, contract individual de muncă din 30 martie 2007, contract de facilitare credit şi garanţie reală mobiliară din 4 august 2008, declaraţie pe propria răspundere privind lipsa postului telefonic în reţea fixă, factură fiscală SC E. SA, contract individual de muncă din 20 august 2010, contract individual de muncă din 20 mai 2008, contract individual de muncă din 26 iunie 2007, procese-verbale de recunoaştere de pe planşe fotografice; documentele (cerere de credit pentru persoanele fizice, contracte de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit, fişe fiscale) contrafăcute existente la dosarul cauzei; procese-verbale de recunoaştere de pe planşe fotografice; cerere de credit pentru persoanele fizice din 30 iulie 2008, declaraţie acord, adeverinţă de venit din 28 iulie 2008, contract individual de muncă din 9 mai 2007, contract de facilitare credit şi garanţie reală mobiliară din 6 august 2008, declaraţie pe propria răspundere privind lipsa postului telefonic în reţea fixă, factură fiscală, contract individual de muncă din 3 iunie 2008, declaraţiile învinuitului, documentele (cerere de credit pentru persoanele fizice, contracte de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit, fişe fiscale) contrafăcute existente la dosarul cauzei; procese-verbale de recunoaştere de pe planşe fotografice; declaraţie acord, adeverinţă de venit din 16 iulie 2008, contract de facilitarea de credit şi garanţie reală mobiliară din 24 iulie 2008, declaraţie pe propria răspundere privind lipsa postului telefonic în reţea fixă, factură fiscală SC D.S. SA, factura fiscala SC R. SA, contract individual de muncă din 2 iulie 2008, contract individual de muncă din 10 septembrie 2008, declaraţia martorului C.R., documentele (cerere de credit pentru persoanele fizice, contracte de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit, fişe fiscale) contrafăcute existente la dosarul cauzei; cerere de credit pentru persoanele fizice din 1 iulie 2008, declaraţie acord, adeverinţa de venit din 30 iunie 2008, contract individual de muncă din 23 mai 2007, contract de facilitare credit şi garanţie reală mobiliară din 11 iulie 2008, declaraţie pe propria răspundere privind lipsa unui post telefonic în reţea fixă, factură fiscală SC E. SA din 25 mai 2008, documentele (cerere de credit pentru persoanele fizice, contracte de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit, fişe fiscale) contrafăcute existente la dosarul cauzei; proces-verbal de recunoaştere de pe planşe fotografice; cerere de credit pentru persoanele fizice din 11 iulie 2008, declaraţie acord, adeverinţa de venit din 7 iulie 2008, contract individual de muncă din 24 septembrie 2007, contract de facilitare credit şi garanţie reală mobiliară din 17 iulie 2008, declaraţie pe propria răspundere privind lipsa postului telefonic în reţea fixă, factura fiscala SC R. SA, factura fiscala SC D.S. SA din 30 iunie 2008, contract individual de muncă din 31 august 2006, contract individual de muncă din 3 decembrie 2008, declaraţia numitului V.F., documentele (cerere de credit pentru persoanele fizice, contracte de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit, fişe fiscale) contrafăcute existente la dosarul cauzei; cerere de credit pentru persoanele fizice din 17 iulie 2008, declaraţie acord, procese-verbale de recunoaştere de pe planşa fotografică, contract individual de muncă din 25 iunie 2007, adeverinţă de venit din 30 iunie 2008 şi contractul de credit din 24 iulie 2008.

În faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din data de 8 februarie 2012, inculpaţii C.M., D.C.E., D.I., P.N., R.D.V., G.V.G., M.N.M., S.V., B.S.J., J.I.N., S.S.G., V.O. şi S.G.V. au declarat ca recunosc în: totalitate săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea îh judecată, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

Ca atare, faţă de inculpata T.I.M. s-a dispus disjungerea cauzei, iar prin sentinţa penala nr. 44 din 16 februarie 2012 Tribunalul Prahova a dispus condamnarea celorlalţi inculpaţi.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiata inculpata T.I.M., care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, susţinând că, în calitate de consilier juridic la SC I.M.T. SRL Ploieşti, devenită SC I.C.S. SRL Ploieşti, nu a făcut altceva decât să acorde consultanţă financiară, conform obiectului de activitate al societăţii.

De asemenea, în faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi martorii R.E.V., G.I., C.R., D.C.E., D.I., C.M., B.A.M., J.I.N., R.D.V.

Pe situaţia de fapt a fost audiat martorul T.G. la solicitarea inculpatei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Banca A., Sucursala Ploieşti a depus la dosar, adresa prin care a arătat că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor G.V.G., S.V., B.S.J., J.I.N., S.S.G., V.O. şi S.G.V., precizând în mod expres pentru fiecare numărul contractului de credit şi suma totală datorată de fiecare inculpat.

De asemenea, Banca R.D., Sucursala Prahova a depus la dosar adresa din 27 septembrie 2011, prin care a arătat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal împotriva inculpaţilor T.I.M., D.I., P.N. şi R.D.V., arătând pentru fiecare numărul contactelor de credit, suma împrumutată de fiecare inculpat şi prejudiciul înregistrat de fiecare unitate bancară.

În circumstanţiere, pentru inculpata T.I.M. au fost depuse la dosar acte de stare civilă şi caracterizări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Profitând de prorhovarea de unele unităţi bancare a unor posibilităţi pentru acordarea unor credite de nevoi personale, în perioada anilor 2008-2009, inculpaţii T.I.M., C.M., D.C.E. şi D.I., acţionând în cadrul unui grup infracţional organizat, în mod sistematic şi continuu au identificat şi racolat mai multe persoane pe numele cărora au întocmit documente false din care rezultau că sunt angajate la diferite societăţi comerciale şi pe baza acestora au obţinut ilegal credite de la mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti.

Această posibilitate a unui câştig rapid a făcut ca un număr destul de mare de persoane să accepte o asemenea modalitate frauduloasă constând în atestarea scrisă a unor irealităţi precum şi folosirea acestor documente false la unităţile bancare păgubite.

Membrii grupului infracţional au acţionat în baza unor înţelegeri prealabile, în mod repetat, cu sarcini prestabilite şi prin acţiunile lor şi-au luat măsuri de siguranţă pentru a-şi asigura partea importantă din sumele de bani obţinute ilicit prin fraudarea unităţilor bancare.

Probele administrate în cauză au relevat fără echivoc acţiunile frauduloase ale inculpaţilor, membri ai grupului infracţional organizat, care chiar însoţeau persoanele recrutate la unităţile bancare, le-au stabilit date pe care acestea să le memoreze (numele societăţilor comerciale la care acestea figurau, fictiv, ca angajate, vechime în muncă, salariu, date de contact, reprezentanţi ai societăţii), pentru că în situaţia în care erau întrebate de funcţionarii bancari să poată confirma datele ireale înscrise în documentele false folosite (contracte individuale de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de venit, fişe fiscale).

Persoanele recrutate şi care erau dirijate să încheie contracte de credit bancare erau aşteptate în apropierea unităţilor bancare şi în anumite locuri se realiza împărţirea sumelor de bani ridicate din bănci.

Inculpata T.I.M. a acţionat în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin intermediul unei societăţi comerciale, respectiv SC I.C.S. SRL Ploieşti, administrata de T.C., soacra sa, societate care are ca obiect „activităţi auxiliare intermedierilor financiare, exclusiv activităţi de asigurări şi fonduri de pensii”.

Pentru a întocmi dosarele cu documentele solicitate de unităţile bancare şi care erau necesare pentru obţinerea creditului bancar, persoanele care acceptau procedeele frauduloase semnau contractele individuale de muncă falsificate, angajamente de plată, pe care împreună cu alte documente (carnete de muncă, facturi fiscale, facturi pentru achitarea unor servicii, fişe fiscale) le-au folosit la unităţile de creditare.

Contractele de muncă, adeverinţele de venit, falsificate, atestau faptul că persoanele în cauză erau angajate de o perioadă mai mare de timp la diferite societăţi comerciale şi că obţinuseră venituri salariale, date care evident nu reflectau realitatea.

Mai mult decât atât, au existat situaţii în care unele dintre aceste persoane erau în fapt angajate însă veniturile obţinute legal nu le permiteau acestora accesarea unor credite de valori mai mari, în general sume în jurul a 20.000 RON (două sute milioane ROL).

Începând cu luna septembrie 2005 inculpata T.I.M., a lucrat ca şi consilier juridic la SC I.M.T. SRL Ploieşti, devenită SC I.C.S. SRL Ploieşti, care a avut ca şi obiect de activitate intermediere de credite bancare.

Această societate a avut încheiate protocoale ori contracte de prestări servicii cu mai multe unităţi bancare, facilitând obţinerea de credite bancare de către persoane care intenţionau să solicite acest lucru.

Cunoscând condiţiile de acordare a unor credite bancare de către mai multe unităţi, pe lângă activitatea legală pe care a desfăşurat-o, inculpata a găsit oportunitatea realizării unor importante sume de bani, nelegal, prin facilitarea obţinerii unor credite bancare de către persoane ce nu îndeplineau condiţiile legale obţinerii lor.

În aceste împrejurări inculpata T.I.M. împreună cu inculpaţii C.M., D.C.E. şi D.I. au acceptat şi au sprijinit direct caun număr de astfel de persoane să obţină pe baza unor documente (contracte de munca, carnete de munca, fişe fiscale, adeverinţe de venit) false; să încheie contracte de credit cu unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti, cauzându-le prejudicii importante.

Pentru a nu se expune în mod direct, inculpata a găsit modalitatea interpunerii şi a altor persoane pe lanţul întocmirii documentaţiei false şi folosirii ei la obţinerea creditelor bancare.

În acest sens, a intrat în legăturile infracţionale cu inculpaţii sus-menţionaţi, toţi aceştia constituiţi într-un grup; infracţional organizat, desfăşurându-şi activităţile infracţionale, în perioada anilor 2008-2009 în scopul obţinerii, ilicite, de sume de bani.

Instanţa a reţinut că au fost situaţii în care, inculpata T.I.M. îşi conducea persoanele cărora le înmâna documentele false la unităţile bancare şi după ce acestea obţineau creditele primea sau reţinea parte din sumele de bani.

Declaraţiile inculpaţilor C.M., D.C.E. au fost edificatoare în relatarea procedeelor folosite în scopul fraudării unităţilor bancare, acestea descriind detaliat activităţile desfăşurate de fiecare component al grupului infracţional.

De asemenea, declaraţiile inculpaţilor S.S.G., B.S.J., S.V., V.O., J.I.N., S.G.V., L.E., P.E.C., beneficiari ilegal ai unor credite bancare, precum şi ale numiţilor: G.I. şi B.V. au confirmat activităţile ilicite desfăşurate de inculpata T.I.M. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat.

Din probele adrninistrate în cauză a rezultat participarea inculpatei T.I.M. la cauzarea unui prejudiciu în sumă de 257.416,25 RON (2.574.162.500 ROL).

Potrivit declaraţiilor inculpaţilor G.V.G., B.S.J., V.O., J.I.N., S.G.V., L.E., S.V. şi ale numitei B.V., învinuita T.I.M. a obţinut de la aceştia, suma totală de 66.400 RON (664.000.000 ROL), de alte sume de bani beneficiind inculpaţii C.M., D.C.E. şi D.I.

În concret, inculpatul C.M. a cunoscut-o pe T.I.M. în anul 2007, având cunoştinţă că aceasta lucrează la o societate ce intermediază credite bancare, SC I.C.S. SRL Ploieşti.

În anul 2008 a cunoscut-o şi pe numita B.A.M., iar la începutul anului 2009 a cunoscut şi pe inculpata D.C.E.

În discuţiile avute cu inculpata T.I.M. şi cu ceilalţi învinuiţi a înţeles că poate face rost, în mod nelegal, de sume de bani prin înşelarea unor unităţi bancare de pe raza judeţului Prahova.

Împreună cu inculpaţii T.I.M., D.C.E., B.A.M., D.I. şi S.M. au gândit şi pus în aplicare modalităţile infracţionale prin care să înşele astfel de unităţi bancare.

În acest sens, în baza înţelegerilor prestabilite au procedat la racolarea de persoane care nu îndeplineau condiţiile legale pentru obţinerea de credite bancare şi au falsificat documente (contracte de muncă, adeverinţe de venit, carnete de muncă) pe care acestea le-au folosit la mai multe bănci obţinând, nelegal, credite bancare.

În timp ce inculpaţii T.I.M. şi C.M. se ocupau cu falsificarea acestor documente, inculpaţii D.C.E. şi D.I. s-au ocupat cu racolarea de persoane, numite de către inculpaţi, „înaintaşi”, „gâşte”, preluarea de la acestea a actelor lor de identitate pe baza cărora se falsificau documente.

După ce persoanele obţineau împrumuturile bancare, o parte din sumele de bani le-a revenit membrilor grupului infracţional, sume de bani ce ajungeau până la jumătatea valorii creditului.

Activitatea infracţională a inculpatului C.M., ca de altfel şi a celorlalţi membrii ai grupului infracţional organizat a avut un caracter continuu, sistematic şi repetat şi s-a desfăşurat în perioada anilor 2008-2009.

Instanţa de fond a reţinut că cercetările efectuate şi probele administrate în cauză au pus în evidenţă participaţia penală efectivă a inculpatului C.M. în falsificarea documentelor folosite de inculpaţii C.M.A., C.F., învinuiţii: S.S.G., B.S.J., S.V., V.O., S.G.V., care au obţinut, ilegal, credite de la Banca A., Agenţia G.D. Ploieşti, precum şi a documentaţiei întocmite pe numele lui G.I. şi depusă de inculpata T.I.M. la aceeaşi agenţie, fără însă ca acesta din urmă să poată ridica creditul solicitat.

În vara anului 2008, întrucât avea unele probleme financiare şi cu toate că nu era încadrată în muncă, inculpata G.V.G. a căutat să obţină, în condiţii nelegale, un credit bancar.

Ca şi în alte situaţii asemănătoare, în baza cărţii de identitate a inculpatei G.V.G., inculpata T.I.M. a fost cea care s-a ocupat de întocmirea documentelor necesare, nelegale, obţinerii unui credit bancar.

La data de 24 iulie 2008 inculpata G.V.G. a primit de la T.I.M. acte false, din care reieşea că este angajată la SC T. SRL Ploieşti ca operator calculatoare şi a semnat o cerere pentru a solicita creditul bancar, obţinând, nelegal, cu aceasta de la Banca A., Agenţia G.D. Ploieşti un credit în sumă de 31.600 RON.

La ieşirea din unitatea bancară, inculpata a fost aşteptată de T.I.M., căreia i-a dat jumătate din sumă, respectiv 15.800 RON.

Din creditul obţinut, în condiţii nelegale, inculpata a achitat decât două rate, aproximativ 1.000 RON.

Cu ocazia prezentării unei planşe fotografice, inculpata G.V.G. a recunoscut-o pe inculpata T.I.M. ca fiind cea care a ajutat-o în condiţiile sus arătate să obţină, nelegal, creditul bancar.

De asemenea, în luna iulie 2008, fiind sfătuită de mama sa, inculpata M.N.M., deşi nu era încadrată în muncă, a acceptat să obţină un credit bancar, în condiţii nelegale.

Împreună cu o cunoştinţă de-a sa „O.”, s-a deplasat în Ploieşti la sediul Băncii A. din zona hotelului P., unde s-a întâlnit cu inculpata T.I.M.

Aceasta din urmă a fost cea care s-a preocupat de întocmirea documentelor, cu date nereale din care rezulta că M.N.M. este angajată la SC T. SRL Ploieşti ca operator calculator.

În baza documentelor falsificate (adeverinţă de venit) şi a celorlalte documente inculpata M.N.M. a încheiat contractul de credit din 7 august 2008 cu Banca A., Sucursala Ploieşti în sumă de 17.819 RON.

Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere de pe planşa fotografică inculpata M.N.M. precizează, fără niciun dubiu, că persoana care a ajutat-o să obţină, în baza documentelor falsificate, creditul bancar este inculpata T.I.M.

Din adresa din 18 octombrie 2010 a SC T. SRL Ploieşti, cât şi din declaraţia martorei R.E.V. rezultă că inculpata M.N.M. nu a fost niciodată angajată la această societate.

În acelaşi sens, în vara anului 2008, inculpatul S.V. a mers la Banca A. Ploieşti pentru a se interesa să obţină un credit bancar, însă venitului redus, 440 RON lunar, nu putea să îl obţină.

În perioada respectivă a cunoscut-o pe inculpata T.I.M. şi în discuţiile avute cu aceasta a înţeles că poate fi ajutat să obţină un credit bancar prin întocmirea unor documente care să conţină datele necesare contractării uni astfel de credit.

În acest scop, inculpata i-a lăsat lui T.I.M. cartea sa de identitate, înţelegându-se ca după obţinerea creditului bancar, cea din urmă să beneficieze de o parte din acesta.

Inculpata, în iulie 2008 s-a întâlnit cu T.I.M. la sediul Băncii A., Sucursala Ploieşti, din zona hotelului P. şi acolo a primit de la aceasta documentaţia necesară obţinerii creditului, în care se afla inclusiv o adeverinţă, din 7 iulie 2008, din care rezulta, nereal, că este angajat ca dulgher la SC S.C. SRL Ploieşti cu un salariu de 1.950 RON şi că în perioada lunilor martie-mai 2008 obţinuse câte 1.390 RON lunar.

Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat că această adeverinţă de de muncă, pe această societate, au fost falsificate de către inculpatul C.M., în deplină înţelegere cu inculpata T.I.M., care a fost cea care i-a completat inculpatului, în baza documentelor susmenţionate cererea pentru obţinerea creditului bancar.

În baza acestor documente falsificate, folosita de inculpatul S.V. la Banca A., Sucursala Ploieşti, acesta a încheiat cu unitatea bancară contractul de credit din 4 august 2008, obţinând un credit în sumă de 35.020 RON.

După obţinerea sumei de bani din bancă, inculpatul S.V. a rămas cu o sumă de 12.000 RON, iar diferenţa de 23.000 RON a fost reţinută de inculpata T.I.M.

Din creditul bancar obţinut în baza documentelor falsificate, învinuitul S.V. nu a restituit decât suma de 7.000 RON, restul prejudiciului rămânând neacoperit.

Pe parcursul cercetărilor, cu ocazia prezente rai pentru recunoaştere de pe planşă fotografică învinuitul S.V. a recunoscut fără nici un dubiu, pe inculpata T.I.M., ca fiind, cea care l-a ajutat, în condiţiile menţionate, să obţină, nelegal, creditul bancar.

Tot în luna mai 2008, inculpatul B.S.J. s-a angajat la SC F.F.P.R.D. SRL Ploieşti, ca agent vânzări cu un salariu de 717 RON.

Instanţa de fond a mai reţinut că pe la începutul lunii următoare, inculpatul a mers la o societate de intermediere credite bancare, aflată în zona sediului central al Băncii C.R. Ploieşti, ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata T.I.M.

I-a explicat acesteia că intenţionează să obţină un credit bancar, însă nu poate face acest lucru întrucât are o vechime redusă la încadrare. În aceste condiţii, inculpata apreciind că există încă o posibilitate de a obţine sume de bani, fără drept, i-a spus că îl poate ajuta, sens în care i-a cerut cartea de identitate, precum şi o factură pentru enerigie electrică pe numele tatălui lui, spunându-i că se va ocupa pentru întocmirea documentaţiei necesare obţinerii de către acesta a unui document Bancar.

Aşa s-a şi întâmplat, ca şi în celelalte cazuri expuse, inculpatul C.M. a falsificat adeverinţa de venit din 28 iulie 2008, precum şi contractul individual de muncă din care rezulta că învinuitul B.S.J. este angajat al SC S.C. SRL Ploieşti, cu un salariu de încadrare de 1.950 RON şi că în lunile aprilie-iunie salariu de 1.390 RON lunar.

În baza acestora, inculpata T.I.M. a completat o cerere de credit, semnată de inculpatul B.S.J., şi cu înscrisurile respective acesta din urmă a încheiat cu Banca A., Sucursala Ploieşti contractul de credit din 6 august 2008, în baza căruia a obţinut, nelegal, un împrumut în sumă de 34.505 RON, suma de bani fiind ridicată de la caseria băncii în prezenţa inculpatei T.I.M.

Din suma de bani obţinută, de la bancă, inculpatul i-a dat lui T.I.M. suma de 1.200 RON, iar în perioada următoare acesta nu a mai restituit băncii decât suma de 6.000 RON, restul neachitându-l.

Pe parcursul cercetărilor, cu ocazia prezentării pentru recunoaşterea de pe planşa fotografică, inculpatul B.S.J. a recunoscut, fără nici un dubiu, pe T.I.M., ca fiind cea care l-a ajutat, în condiţiile menţionate, să obţină, nelegal, creditul bancar.

În luna iulie 2008, inculpatul J.I.N. prin intermediul unei cunoştinţe, C.R., a cunoscut-o pe inculpata T.I.M.

În perioada respectivă inculpatul J.I.N. era încadrat în muncă al SC E.C. SRL Ploieşti, cu un salariu de 500 RON, astfel că nu îndeplinea condiţiile să obţină un credit bancar la nivelul sumei cu care acesta voia să se împrumute.

În această situaţie, după ce anterior îi transmisese inculpatei T.I.M. o copie a cărţii de identitate şi o factură de utilităţţi, la data de 24 iulie 2008 inculpatul J.I.N. s-a deplasat în apropierea sediului Băncii A., Agenţia G.D., unde s-a întâlnit cu acesta.

Mai înainte cu câteva zile fusese anunţat de un reprezentant al Băncii A., Sucursala Ploieşti că i se aprobase un credit în sumă de 16.165,85 RON.

Inculpatul a semnat, la indicaţia lui T.I.M. cererea de credit pentru persoanele fizice, din care rezulta că este angajat la SC S.C. SRL Ploieşti, luând cunoştinţă că la dosarul pentru obţinerea creditului bancar există şi o adeverinţă de venit din care rezultă acest lucru, înscris fals, întrucât inculpatul nu a lucrat niciodată la această societate.

Din cercetările efectuate rezultat că această adeverinţă a fost falsificată de inculpatul C.M., iar cererea de credit a fost completată de T.I.M.

Aceste documente, falsificate, au fost folosite de inculpat, acesta semnând contractul de credit din 24 iulie 2008, obţinând, de la Banca A., Agenţia G.D. Ploieşti un credit în sumă de 16.165,85 RON.

Aşa cum se înţeleseseră anterior, inculpatul, prin intermediul lui C.R., i-a dat inculpatei T.I.M. suma de 7.000 RON, parte din creditul obţinut, în condiţii nelegale de la unitatea bancară susmenţionată.

Din creditul obţinut în aceste condiţii, inculpatul J.I.N. nu a achitat către Banca A., Agenţia G.D. Ploieşti decât suma de 2.000 RON.

Atât inculpatul cât şi martorul C.R. au recunoscut de pe planşele fotografice pe inculpata T.I.M., ca fiind cea care l-a ajutat pe inculpat, să obţină, în mod fraudulos, creditul bancar.

I-a dat acestuia cartea sa de identitate şi la data de 11 iulie 2008 inculpata S.S.G. s-a deplasat în apropierea Băncii A., Agenţia G.D., unde s-a întâlnit cu inculpata T.I.M. În discuţiile avute cu aceasta a aflat că i-au fost întocmite documente din care rezultă că este angajată la SC S.C SRL Ploieşti, cu toate că acest lucru era adevărat.

Cu acea ocazie a semnat documentele respective, pe care inculpata le-a folosit la Banca A., încheind contractul de credit din 11 iulie 2008 în baza căruia a obţinut, nelegal, un împrumut în sumă de 25.750 RON.

Instanţa de fond a mai reţinut că din cercetările efectuate în cauză a rezultat c adeverinţa de venit din 30 iunie 2008, din care rezulta că inculpata S.S.G. este angajată la SC S.C. SRL Ploieşti a fost întocmită de inculpatul C.M., ca de altfel şi contractul individual de muncă în care s-au consemnat date nereale de către acesta din urmă.

În baza acestora şi a celorlalte documente (factură fiscală, copie carte de identitate) inculpata T.I.M., în înţelegere cu inculpatul C.M., a întocmit pe numele inculpatei S.S.G. cererea de credit pentru persoane fizice, cunoscând că aceasta din urmă, în realitate, nu este încadrată în muncă.

În aceste împrejurări, cu documente falsificate, inculpata S.S.G. a obţinut creditul sus-menţionat.

În luna iulie 2008, inculpatul V.O. a fost rugat de fratele său să facă un credit bancar, în acea perioadă inculpatul fiind angajat la SC R.C. SRL, administrată de fratele său.

Pe data de 17 iulie 2008 la sediul Băncii A., Sucursala Ploieşti inculpatul a cunoscut-o pe T.I.M., primind de la aceasta documente necesare obţinerii unui credit de la această unitate bancară.

În acest sens inculpata T.I.M. i-a pus la dispoziţie inculpatului un contract individual de muncă şi o adeverinţă de venit din 7 iulie 2008 întocmite pe numele său şi din care rezultă faptul că este angajat la SC S.C. SRL Ploieşti ca director vânzări, cu un salariu de încadrare de 3.550 RON lunar şi că în lunile martie-mai 2008 obţinuse un salariu lunar de 2.490 RON.

Instanţa de fond a mai constatat că din cercetările efectuate în cauză a rezultat că ambele documente au fost falsificate de inculpatul C.M., după care pe baza lor, inculpata T.I.M. i-a completat cererea de credit pentru ca inculpatul V.O. să poată ridica împrumutul bancar.

Inculpatul V.O. a semnat contractul de credit din 17 iulie 2008, obţinând, în condiţiile nelegale, de la Banca A., Sucursala Ploieşti un credit bancar în sumă de 39.449 RON.

Aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpatului şi ale fratelui său, V.F., cu ocazia ridicării sumei de bani din bancă primul a fost însoţit de T.I.M., după care acesta din urmă a primit suma de 4.000 RON, urmare a implicării ei în obţinerea ilegală a creditului bancar.

Cu ocazia prezentării pentru recunoaşterea de pe planşa fotografică inculpatul V.O. a recunoscut-o, fără nici un dubiu, pe T.I.M. ca fiind cea care l-a ajutat să obţină, ilegal, împrumutul bancar.

Din creditul obţinut, inculpatul V.O. nu a restituit decât 1.200 RON, restul sumei de bani rămânând neachitată băncii.

În primăvara anului 2008, inculpatul S.G.V. l-a cunoscut pe inculpatul C.M. şi în discuţiile avute, acesta din urmă i-a spus că poate să îl ajute să obţină un credit bancar.

Având nevoie de bani, deşi nu era încadrat în muncă, şi pentru obţinerea unui astfel de credit îî era necesară adeverinţă de venit, învinuitul a acceptat să contracteze un credit, în condiţii nelegale.

I-a dat inculpatului C.M. cartea de identitate şi o factură de utilităţi pe numele S.M.A., tatăl său, şi după o perioadă de timp a fost anunţat de Banca A., Agenţia G.D. Ploieşti că i s-a aprobat un credit în sumă de 26.566,79 RON.

Instanţa de fond a mai reţinut faptul că înainte de aceasta, inculpatul C.M. i-a spus lui S.G.V. că îi va „rezolva” el documentele necesare obţinerii creditului bancar, angajându-l, fictiv, ca zugrav-vopsitor la SC S.C. SRL Ploieşti.

Totodată, inculpatul C.M. i-a dat şi un bilet în care erau consemnate date pe care trebuia să le confirme unui funcţionar bancar în situaţia în care va fi contactat telefonic pentru verificări.

De asemenea, cercetările efectuate în cauză au pus în evidenţă faptul că adeverinţa de venit din 30 iunie 2008, cât şi contractul individual de muncă pe numele inculpatului S.G.V. au fost falsificate de inculpatul C.M., iar în baza acestora inculpata T.I.M. i-a completat o cerere de credit pentru persoane fizice către Banca A., A genţia G.D. Ploieşti.

În baza documentaţiei falsificate, folosită de inculpatul S.G.V., acesta a încheiat cu unitatea bancară sus-menţioantă, contractul de credit din 24 iulie 2008, obţinând suma de 26.566,79 RON, din care o parte, 13.000 RON i-a dat inculpatului C.M.

Inculpatul a recunoscut cu ocazia prezentării pentru recunoaştere de pe planşele fotografice pe inculpaţii T.I.M. şi C.M. ca fiind cei care l-au ajutat, punându-i la dispoziţie documentele falsificate, să obţină creditul bancar.

Din creditul obţinut inculpatul S.G.V. nu a achitat decât suma de 600 RON.

Instanţa de fond a apreciat că din actele şi lucrările dosarului rezultă în mod evident caracterul organizat, continuu şi sistematic al activităţilor infracţionale desfăşurate de inculpaţii T.I.M., C.M., D.C.E. şi D.I. în cadrul unui grup infracţional organizat.

Fiecare dintre aceştia a avut rolul său determinat, şi potrivit înţelegerilor dintre ei au acţionat în concordanţă deplină la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi a celorlalţi inculpaţi cercetaţi în cauză.

Tribunalul a constatat că, situaţia de fapt astfel cum a fost expusă mai sus rezultă fără putinţă de tăgada din probele acestea coroborându-se şi cu declaraţiile martori. G.I., C.R., D.C.E., D.I., C.M., B.A.M., J.I.N., R.D.V.

Deşi inculpata nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, susţinând că nu a făcut altceva decât să acorde consultanţă financiară în calitate de consilier juridic la SC I.M.T. SRL Ploieşti devenită ulterior SC I.C.S. SRL Ploieşti, societate care avea ca obiect de activitate intermediere credite bancare, în baza unor contracte încheiate între societate şi diverse bănci, tribunalul apreciază că susţinerile sale nu pot fi reţinute ca adevărate, vinovăţia sa rezultând fără putinţă de martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, precum şi din declaraţiile date de coinculpaţii C.M., J.I.N., R.D.V., S.G.V., V.O., S.S.G., B.S.J.

De altfel, din analizarea declaraţiilor date de inculpată în faza de urmărire penală şi aflate la dosarul de urmărire penală, a rezultat că aceasta a recunoscut iniţial săvârşirea infracţiunilor arătând că a completat documentele pe care le-a depus la bănci, respectiv adeverinţe de venit, deşi nu cunoştea în realitate dacă persoanele care solicitau creditul erau sau nu angajate la vreo societate. În acest sens, inculpata a arătat că a completat adeverinţele de venit ale numiţilor M.N.M., V.O., S.G.V. B.S.J. şi J.I.N.

Ca atare, instanţa de fond a înlăturat ca nesincere declaraţiile date de inculpată în faza de cercetare judecătorească, întrucât vinovăţia sa rezulta fără putinţă de tăgadă din probele administrate în cauză, astfel cum acestea au fost arătate mai sus.

Tribunalul a constatat că în drept fapta inculpatei T.I.M., care în perioada anilor 2008-2009, în mod sistematic şi organizat a acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, care prin întocmirea şi folosirea de documente falsificate de către un număr mare de învinuiţi a fraudat mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în perioada de timp sus menţionată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat, a intermediat obţinerea de credite bancare de către mai multe persoane, în baza unor documente falsificate, având participaţie la un prejudiciu de 257.416,25 RON (2.574.162.500 ROL) cauzat mai multor unităţi bancare, a constituit complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta inculpatei care, în aceeaşi perioadă de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a intermediat obţinerea de credite bancare în baza unor documente falsificate de C.M., cunoscând că acestea cuprind date necorespunzătoare adevărului, a constituit complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul textelor de lege indicate mai sus, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei, la individualizarea pedepselor având în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, împrejurările comiterii acestora, limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei, care deşi pe parcursul procesului penal a negat comiterea faptelor, este căsătorită, are doi copii minori, iar din fişa de cazier rezulta că nu are antecedente penale.

În raport de criteriile arătate, instanţa de fond a reţinut pentru inculpata circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., astfel că în baza art. 76 C. pen. a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, apreciind ca scopul preventiv-educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins în acest mod.

Întrucât inculpata a comis infracţiunile înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen. aceasta să execute pedeapsa cea mai grea.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat, în raport de faptele comise, de modalitatea de comitere şi de atitudinea inculpatei de nerecunoaştere a comiterii faptelor, că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins numai prin privarea de libertate a acesteia.

În baza art. 71 C. pen. instanţa de fond a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei.

Potrivit art. 65 C. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată, de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile a cauzei şi având în vedere adresele de constituire părţii civile depuse la dosar de societăţile bancare prejudiciate, tribunalul a admis acţiunile civile şi a dispus, în baza art. 14, art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen, combinat cu art. 998-art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. obligarea inculpaţilor T.I.M. în solidar cu inculpata G.V.G. la plata către partea civilă Bnaca A., Agenţia G.D. Ploieşti la plata sumei de 32.531,84 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpata G.V.G. fiind obligată şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

În temeiul aceloraşi texte de lege, instanţa a obligat inculpata T.I.M. în solidar cu inculpata M.N.M. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 17.819 RON, despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpata M.N.M. fiind obligată şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Inculpata T.I.M. a fost obligată în solidar cu inculpaţii C.M. şi S.V. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 35.397,63 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi S.V. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

De asemenea, instanţa de fond a obligat pe inculpata T.I.M. în solidar cu inculpaţii C.M. şi B.S.J. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 33.537,14 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi B.S.J. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Potrivit aceloraşi texte de lege şi pentru aceleaşi considerente instanţa a obligat inculpata T.I.M. în solidar cu inculpaţii C.M. şi J.I.N. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 15.997,15 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi J.I.N., fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

A fost obligată inculpata T.I.M. în solidar cu inculpaţii C.M. şi S.S.G. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 459,72 RON despăgubiri civile, reprezentând rest prejudiciu neacoperit., inculpaţii C.M. şi S.S.G. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 15 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Totodată, instanţa de fond a obligat inculpata T.I.M. în solidar cu inculpaţii C.M. şi V.O. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 41.396,38 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, mculpaţii C.M. şi V.O. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

Instanţa a obligat inculpata T.I.M. în solidar cu inculpaţii C.M. şi S.G.V. la plata către partea civilă Banca A., Sucursala Ploieşti a sumei de 27.969,24 RON despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit, inculpaţii C.M. şi S.G.O. fiind obligaţi şi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anulare înscrisurilor falsificate, respectiv adeverinţele de venit şi contractele de muncă folosite de inculpată la comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Împotriva sentinţei Tribunalului Prahova a T.I.M., iar prin decizia penală nr. 200 din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti l-a respins ca nefondat.

S-a reţinut că, în raport de motivul de apel invocat, respectiv greşita individualizare a pedepsei, hotărârea a fost supusă desfiinţării atunci când se constată că, faţă de situaţia de fapt reţinută, prin hotărârea atacată s-au aplicat persoanei fizice sau juridice condamnate pedepse principale greşit individualizate faţă de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse prea grele sau prea uşoare în raport de aceste criterii sau, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedepse alternative, că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleaşi criterii.

Pornind de la aceste considerente, Curtea a constatat că, în privinţa stării de fapt, instanţa de fond a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reţinând în mod corect şi complet situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele şi lucrările dosarului.

Probele administrate în cursul urmăririi penale precum şi cele administrate în faza de cercetare judecătorească, întrucât apelanta-inculpată nu a înţeles să recunoască în faza judecăţii în fond, asemenea celorlalţi inculpaţi, faptele deduse judecăţii, cauza fiind disjunsă în ceea ce o priveşte, a confirmat activitatea infracţională a inculpatei.

Astfel, probatoriul administrat în cauză a relevat modalitatea în care inculpaţii T.I.M., alături de inculpaţii C.M., D.C.E. şi D.I., acţionând în cadrul unui grup infracţional organizat, în mod sistematic şi continuu, îndeplinind sarcini precis determinate, au identificat şi racolat mai multe persoane pe numele cărora au întocmit documente false din care rezultau că sunt angajate la diferite societăţi comerciale, acte în baza cărora aceste persoane au obţinut ilegal credite de la mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti, apelanta-inculpată T.I.M. primind de la aceste persoane un procent mare din sumele ilegal obţinute.

Actele dosarului au confirmat faptul că membrii grupului infracţional au acţionat în baza unei înţelegeri comune, prealabile, în mod repetat, având sarcini prestabilite, acţionând în sensul racolării persoanelor interesate în obţinerea pe nedrept a unor credite bancare, în falsificarea actelor necesare şi însoţind chiar persoanele recrutate la unităţile bancare.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că apelanta-inculpată T.I.M. a acţionat prin intermediul unei societăţi comerciale, SC I.C.S. SRL Ploieşti, administrată de soacra sa, societate care avea ca obiect de activitate „activităţi auxiliare de asigurări şi fonduri de pensii” şi care avea încheiate protocoale ori servicii cu mai multe unităţi bancare, fapt care a facilitat desfăşurarea activităţii infracţionale de către inculpată, care s-a apărat în mod constant că a oferit doar consultanţă persoanelor interesate în obţinerea unor credite bancare.

Deşi inculpata a negat în cursul judecării pe fond comiterea faptelor deduse judecăţii, determinante în stabilirea situaţiei de fapt au fost declaraţiile inculpatei şi a martorilor audiaţi, respectiv R.E.V., G.I., C.R., D.C.E., D.I., C.M., B.A.M., J.I.N., R.D.V.

Astfel, declaraţiile coinculpaţilor C.M., D.C.E., au fost edificatoare în stabilirea procedeelor folosite în scopul obţinerii unor venituri ilicite urmare acordării de credite persoanelor racolate, descriind activitatea pe care o avea de împlinit fiecare membru al grupului infracţional organizat pentru atingerea scopului urmărit.

În acest sens au fost şi declaraţiile beneficiarilor unor asemenea credite, respectiv S.S.G., B.S.J., S.V., V.O., J.I.N., S.G.V., L.E., P.E.C., instanţa de fond arătând în detaliu modalitatea în care fiecare beneficiar din cauză a încasat creditul bancar dorit, rezultând fără echivoc participarea inculpatei T.I.M. la cauzarea unui prejudiciu în sumă de 257.416,25 RON, precum şi rolul pe care aceasta îl avea în cadrul grupului.

Actele dosarului au confirmat faptul că înculpaţii T.I.M., D.C.E., B.A.M., D.I. şi S.M. au gândit şi pus în aplicare aceste modalităţi ilicite prin care se urmărea înşelarea unităţilor bancare iar din declaraţiile inculpaţilor G.V.G., B.S.J., V.O., J.I.N, S.G.V., L.E., S.V. şi al numitei B.V. rezultă că iculpata T.I.M. a obţinut de la aceştia suma totală de 66.400 RON.

A reţinut în mod corect instanţa de fond rolurile prestabilite în cadrul grupului infracţional organizat, respectiv inculpaţii T.I.M. şi C.M. se ocupau de falsificarea documentelor necesare obţinerii creditelor (contracte de muncă, adeverinţe de venit, carnete de muncă), inculpaţii D.C.E. şi D.I. se ocupau cu racolarea de persoane interesate şi preluarea de la aceştia a actelor de identitate pe baza cărora falsificau documentele.

Aşadar, coroborând materialul probator administrat, respectiv declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, înscrisuri, procese-verbale de recunoaştere de pe planşe fotografice, care s-au coroborat cu declaraţia inculpatei din faza de judecată a apelului când aceasta a arătat că înţelege, să recunoască necondiţionat toate faptele pentru care şi-a dispus trimiterea sa în judecată, solicitând şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, a rezultat atât existenţa faptelor cât şi săvârşirea acestora de către inculpată, cu vinovăţie, în forma cerută de lege.

De asemenea, Curtea a constatat că instanţa de fond a stabilit o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute şi dispoziţiilor legale ce reglementează faptele deduse judecăţii.

Aşa fiind, reţinând că pronunţarea hotărârii de condamnare s-a întemeiat pe probe sigure, certe şi decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privinţa vinovăţiei inculpatei, Curtea a constatat că instanţa de fond a soluţionat corect acţiunea penală dedusă judecăţii precum şi acţiunea civilă alăturată celei penale, în raport de prejudiciul cauzat unităţilor bancare prin activitatea infracţională şi nerecuperat.

În ceea ce priveşte cererea apărării apelantei inculpate de aplicare, în ceea ce o priveşte, a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în lumina considerentelor Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 şi nr. 1483/2011, precum şi a art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, Curtea a arătat că dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen. se aplică la primul termen de judecată cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 numai în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, cauzele în care cercetarea judecătorească a început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 neîncădrându-se în situaţia tranzitorie reglementată în art. XI din O.U.G. nr. 121/2011.

Or, în cauza de faţă instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 7 februarie 2012, inculpata a declarat la data de 8 februarie 2012 că nu recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, sens în care faţă de această inculpată s-a dispus disjungerea cauzei, iar ceilalţi inculpaţi fiind condamnaţi prin sentinţa penală nr. 44 din 16 februarie 2012 a Tribunalului Prahova, aceştia solicitând la 8 februarie 2012 judecarea potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., iar inculpata fiind audiată în dosarul format urmare disjungerii, a declarat la data de 20 februarie 2012, restectiv la judecarea cauzei pe fond, că nu recunoaşte faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Sub acest aspect, Curtea a apreciat că solicitarea inculpatei T.I.M., de aplicare a procedurii simplificate cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei, nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, a fost depăşit momentul procesual la care se putea da eficienţă acestor dispoziţii legale, cercetarea judecătorească începând după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, neîncadrându-se deci în situaţia tranzitorie reglementată în art. XI din O.U.G. nr. 221/2011, recunoaşterea faptelor realizându-se în instanţa de apel la data de 22 octombrie 2012, în condiţiile în care la instanţa de fond a negat constant comiterea faptelor, fiind necesară disjungerea cauzei şi administrarea unui amplu probatoriu pentru stabilirea existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpatei, ceea ce exclude de plano judecarea după procedura simplificată. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că noua atitudine procesuală a inculpatei în acest moment procesual se datorează dorinţei sale de a i se diminua pedeapsa, recunoaşterea având doar un caracter formal întrucât, aşa cum rezultă din concluziile acesteia prezentate instanţei cu ocazia acordării ultimului cuvânt, inculpata a susţinut că tot ceea ce a făcut a constat în acordarea de consultanţă juridică, ceea ce vine în contradicţie cu faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi condamnarea de către instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că apelanta-inculpată nu poate beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., solicitarea în acest sens neputând fi primită.

În ceea ce priveşte temeinicia hotărârii, cu referire la individualizarea pedepsei, criticată de inculpată dar analizată şi de instanţa de control judiciar din oficiu, Curtea a reţinut că mecanismul de individualizare a pedepselor presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât şi a celor precum şi a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 72 C. pen. care se referă la împrejurările săvârşirii faptei, gravitatea acesteia dată de urmările produse ori care s-ar fi putut produce dar şi cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.

Pedeapsa stabilită pentru fiecare infracţiune trebuie în acelaşi timp individualizată pentru a răspunde principiului proporţionalităţii în sensul unui raport echitabil şi echilibrat între fapta comisă şi răspunderea penală şi a unei corecte, necesare şi corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale, în condiţiile prevăzute de art. 52 C. pen.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic şi legal, în contextul concret al cauzei, având în vedere situaţia de fapt reţinută şi datele care caracterizează persoana inculpatei, Curtea a constatat că sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpatei, pentru fiecare din faptele comise, a pedepsei rezultante, orecum şi a modalităţii de executare a acesteia, prima instanţă a făcut criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând pericol social în concret al faptelor comise, circumstanţelor reale în care acesta le-a săvârşit, consecinţele produse şi circumstanţelor personale ale acesteia, motivând amplu şi convingător atât cuantumul pedepselor aplicate inculpatei, cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante.

La individualizarea pedepselor prima instanţă a avut în vedere atât gradul de pericol social deosebit de ridicat al comiterii acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, reţinând în art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa prevăzută de art. 76 C. pen. reducerii pedepselor sub nrinimul special prevăzut de lege.

Raportat la gravitatea faptelor comise, la amploarea activităţii infracţionale, la rolul pe care inculpata l-a avut în cadrul grupului şi beneficiile obţinute, valoarea însemnată a prejudiciilor cauzate unităţilor bancare, valoare pe care de altfel o şi contestă în ultimul cuvânt, prejudiciile nefiind recuperate, faptul că s-a operat în cadrul unui grup infracţional organizat ceea ce conferă faptelor un grad ridicat de pericol social, Curtea a constatat că pedepsele aplicate au fost corect individualizate din punctul de vedere al cuantumului şi al modalităţii de individualizare, fiind de natură a asigura realizarea corespunzătoare a funcţiilor pedepsei aşa cum prevăd dispoziţiile art 52 C. pen.

Faptul că inculpata T.I.M. a recunoscut în faţa instanţei de apel comiterea faptelor nu a fost de natură a determina reţinerea şi a altor circumstanţe atenuante, respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., neputându-se aprecia ca justificată această solicitare în raport de conduita procesuală a acesteia în cursul urmăririi penale şi a judecăţii pe fond, a momentului în care au fost recunoscute faptele în scopul exclusiv al diminuării cuantumului pedepsei.

Aşadar, instanţa de apel nu a avut în vedere critica formulată de inculpată cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate, întrucât în cauză, prima instanţă a apreciat în mod coroborat toate criteriile ce caracterizeaza individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficienţă în mod concret, în funcţie atât de împrejurările faptice, cât şi de cele privind persoana inculpatei, respectând prin cuantumurile stabilite şi principiul proporţionalităţii, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptelor comise şi persoana inculpatei, aşa încât nu s-a impus reţinerea şi a altor circumstanţe atenuante şi nici reducerea cuantumului pedepsei.

Împotriva deciziei penale nr. 200 din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs inculpata T.I.M., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.

În motivare, a susţinut în esenţă, că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât fapta nu există. De asemenea, a criticat decizia sub aspectul greşitei încadrări juridice a infracţiunii săvârşite în complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi a solicitat reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile, fiind necunoscută cu antecedente penale.

Recursul declarat de inculpata T.I.M. este nefondat.

Referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilită contrar probelor dosarului.

În urma analizării materialului probator, corect s-a apreciat că vinovăţia inculpatei T.I.M. a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatei pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin.(1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În apel, la termenul de judecată din 22 octombrie 2012, inculpata T.I.M. a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Depoziţia inculpatei, de recunoaştere a modalitatea descrisă în rechizitoriu se coroborează R.E.V., G.I., C.R., D.C.E., D.I., C.M., B.A.M., J.I.N., R.D.V., inclusiv ale inculpaţilor S.S.G., B.S.J., S.V., V.O., S.G.V., L.E., P.E.C., beneficiarii creditelor obţinute ilegal.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Probele administrate au dovedit modalitatea în care inculpaţii T.I.M., C.M., D.C.E. şi D.I. au acţionat în cadrul grupului infracţional organizat, coordonat, pe perioada anilor 2008-2009, fiecare cu sarcini precis determinate. În acest sens, inculpaţii au identificat şi racolat mai mute persoane pe numele cărora au întocmit documente false, din care reieşea că sunt angajate la diferite societăţi comerciale, acte în baza cărora persoanele respective au obţinut ilegal credite de la mai multe unităţi bancare.

Inculpata T.I.M. a primit de la aceste persoane o parte din banii ilegali obţinuţi, 66.400 RON, conform declaraţiilor inculpaţilor G.V.G., B.S.J., V.O., J.I.N., S.G.V., L.E., S.V., B.V.

Recurenta inculpată a acţionat prin intermediul unei societăţi comerciale SC I.C.S. SRL Ploieşti administrată de soacra sa T.C., societate care avea ca obiect de activitate activităţi auxiliare de asigurări şi fonduri de pensii şi încheiate protocoale ori contracte de prestări servicii cu mai multe unităţi bancare, ceea ce a facilitat desfăşurarea activităţii infracţionale de către inculpată.

Probele au relevat că inculpaţii T.I.M. şi C.M. se ocupau cu falsificarea documentelor necesare obţinerii creditelor (contracte de muncă, adeverinţe de venit, carnete de muncă), iar inculpaţii D.C.E. şi D.I. aveau ca sarcini racolarea persoanelor interesate şi preluarea de la acestea a actelor de identitate pe baza cărora falsificau documentele.

Declaraţiile inculpaţilor C.M., D.C.E., care şi-au recunoscut vinovaţia, conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., au relevat procedeele folosite în scopul fraudării unităţilor bancare, descriind detaliat activităţile desfăşurate de fiecare membru al grupului infracţional. De asemenea, declaraţiile inculpaţilor S.S.G., B.S.J., S.V., V.O., J.I.N., S.G.V., L.E., P.E.C., G.I., B.V. au confirmat acţiunile infracţionale ale inculpatei T.I.M. şi participarea acesteia la cauzarea unui prejudiciu părţii 257.416,25 RON.

Ca atare, este nejustificată cererea recurentei T.I.M. de achitarea în temeiul dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Probele au relevat că în perioada 2008-2009, recurenta în mod sistematic şi organizat a acţionat în cadrul grupului infracţional, care prin întocmirea şi folosirea de documente falsificate împreună cu mai mulţi inculpaţi, a fraudat mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Ploieşti, fiind realizate în acest mod elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cum corect s-a reţinut.

Critica recurentei T.I.M. sub aspectul greşitei încadrări juridice a infracţiunii săvârşite în complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, este nefondată.

Prin decizia nr. XlV din 22 mai 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii s-a statuat că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

În speţă, a fost realizată o interpretare corectă a deciziei instanţei supreme şi a fost reţinută forma agravantă a complicităţii la înşelăciune prevăzută în alin. (5) al art. 215 C. pen., în formă continuată prin raportare la paguba totală cauzată părţilor civile, care depăşeşte 200.000 RON, fiind luată în considerare participarea inculpatei la acţiunile prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de complicitate la înşelăciune, care este în cuantum de 257.416,25 RON.

În privinţa inculpatei T.I.M. se reţine că în perioada 2008-2009, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a ajutat la obţinerea frauduloasă, prin înscrisuri falsificate a creditelor bancare de la mai multe unităţi bancare, iar prin totalizarea pagubelor materiale cauzate părţilor civile prin toate acţiunile inculpatei prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune a fost depăşită limita de 200.000 RON.

Ca atare, încadrarea juridică a faptei inculpatei este de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de gravă în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei pentru faptele săvârşite au fost avute în vedere corect, criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social şi împrejurările comiterii faptelor, prejudiciul cauzat părţilor civile şi nerecuperat, valoarea ridicată a pagubei, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţiază persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale.

Se constată că pedepsele au fost stabilite într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunilor, şi s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatei (vârstă, antecedente penale), cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, prin folosirea de mijloace frauduloase, înscrisuri falsificate, urmările produse constând în pagubele pricinuite părţilor civile nerecuperate, dar şi existenţa stărilor de agravare a pedepsei, infracţiunea continuată şi concursul de infracţiuni.

Prin urmare, în raport de criteriile enunţate, o reducere a cuantumului pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare nu se justifică.

Constatând că decizia atacată este legală dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.I.M. împotriva deciziei penale nr. 200 Curţii de Apel Ploieşti, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.I.M. împotriva deciziei penale nr. 200 din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Constată că inculpata se află în stare de deţinere în altă cauză.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1 octombrie 2013.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 2838/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3015/2012. Penal. Infracţiuni la regimul... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2955/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.).