ICCJ. Decizia nr. 3015/2012. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3015/2012
Dosar nr. 10152/121/2010
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 518 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Galaţi, inculpatul D.I. a fost condamnat la:
- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006;
- o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, prin schimbarea încadrării juridice, conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În conformitate cu disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În conformitate cu disp. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a pistolului marca M., calibrul 8 mm, depus la Camera de Corpuri Delicte a Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cursul lunii aprilie 2008, inculpatul D.I., însoţit de concubina sa, martora G.M., fiica lor şi alţi doi prieteni, respectiv martorii A.M. şi P.C., s-au deplasat în Antalya - Turcia, pentru a petrece sărbătorile pascale.
Cu această ocazie inculpatul a achiziţionat un pistol marca M. şi muniţia aferentă, şi fără drept, respectiv fără să obţină în prealabil dovada de notificare de la organele de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi, şi fără să-l declare autorităţilor vamale, l-a introdus în România.
Audiat fiind, martorul A.M. a declarat că, la câteva zile după ce au ajuns în Antalya, au mers toţi cinci în Bazar pentru a cumpăra suveniruri, că au intrat în magazinele situate în apropierea Bazarului şi, dintr-un astfel de magazin, D.I. a cumpărat un pistol de dimensiuni reduse, precum şi cartuşele aferente, pentru care a plătit în jur de 50 euro.
A mai arătat că nu-şi aminteşte câte cartuşe a achiziţionat inculpatul şi nici dacă pentru aceste bunuri i s-a emis factură sau chitanţă, însă, ulterior revenirii în ţară, inculpatul a purtat asupra sa, în autoturismul pe care îl folosea, pistolul în cauză.
La data de 20 iulie 2008, în jurul orelor 17.25, în timp ce se afla în cartierul M., pe str. F., inculpatul avea în portbagajul autoturismului o sabie, o secure, un electroşoc, precum şi pistolul.
La un moment dat, pentru a face dovada „autorităţii” sale, inculpatul a scos din portbagaj aceste obiecte, apoi a executat în scop de intimidare a persoanelor ce se aflau în zonă două focuri de armă în plan vertical. Această acţiune a inculpatului a fost înregistrată de camerele de luat vederi instalate la barul SC I. SRL situat în Complexul M., str. F., la parterul blocului.
Potrivit declaraţiei martorului G.A., administratorul barului, dotarea localului cu camere de luat vederi s-a realizat tot datorită comportamentului violent adoptat de către inculpatul D.I. în incinta barului.
Urmare acestui incident, martorul D.G., care se afla în zona respectivă, a sesizat organele de poliţie cu privire la comportamentul inculpatului, solicitând a se lua atitudine fermă cu privire la acest aspect. Astfel, organele de poliţie au solicitat inculpatului să prezinte pistolul şi cartuşele pe care le deţine, acesta conformându-se.
Pistolul şi cele două cartuşe ridicate de la inculpat au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice balistice, raportul întocmit în acest sens stabilind următoarele:
- pistolul este de construcţie industrială, fabricat în Italia, marca M., calibru 8 mm, nu prezintă modificări constructive, deformări sau deteriorări de natură a afecta buna funcţionare a mecanismelor şi este în stare de funcţionare;
- funcţionarea pistolului se bazează pe principiul utilizării energiei de recul a manşonului închizător, acţionat de energia rezultată în urma arderii încărcăturii de explozie a cartuşelor, dispunând de un mecanism de dare a focului cu autoarmare;
- cele două cartuşe puse la dispoziţie sunt de construcţie industrială, lungimea tubului cartuş este de 20 mm, iar încărcătura cartuşelor este susţinută de o rondelă din material plastic de culoare verde.
S-a mai reţinut că, audiat fiind, inculpatul D.I. şi-a asumat doar parţial situaţia faptică reţinută în sarcina, susţinând că pistolul a fost achiziţionat în condiţii legale, în baza unei chitanţe, pe care nu o mai găseşte, iar armamentul aferent era reprezentat de capse şi nu de gloanţe.
De asemenea, a susţinut că, la momentul la care a executat cele două focuri în plan vertical, se afla pe trotuar, la circa 5 m de barul respectiv, şi că, în apropiere, se aflau şi alte persoane care îi erau prieteni, el recurgând la această manifestare întrucât dorea să arate unui prieten, I.V., cum funcţionează arma.
Astfel, s-a reţinut că apărările inculpatului sunt infirmate de probatoriile administrate în cauză, de menţiunile raportului de constatare tehnico-ştiinţific balistic, de declaraţiile martorului G.A. care a declarat că, la momentul la care inculpatul a folosit arma, de faţă erau mai mulţi prieteni din anturajul lui, barmaniţa, dar şi o altă persoană, situaţie confirmată, de altfel, şi prin vizualizarea DVD-ului anexat dosarului de urmărire penală.
Împotriva sentinţei penale nr. 518 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Galaţi, a declarat apel, în termen legal, inculpatul D.I., criticând-o pe motive de netemeinicie.
Astfel, în motivarea apelului a susţinut că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că, împreună cu concubina sa - martora G.M., fiica lor şi alţi doi prieteni, au fost plecaţi pentru a petrece sărbătorile pascale în Antalya, de unde a achiziţionat respectivul pistol neletal.
În aceste condiţii, consideră că nu era obligat să facă notificarea prevăzută de art. 58 din Legea nr. 295/2004, deoarece această notificare trebuia făcută doar în cazul când respectivele arme neletale se cumpără de pe teritoriul României, pentru că fără respectiva notificare nu se pot cumpăra, pe când în Turcia nu există o asemenea reglementare, astfel de arme se pot achiziţiona din bazaruri, în care se găsesc vrute şi nevrute, inclusiv aceste arme neletale.
A mai susţinut că a cumpărat un pistol de alarmare, în condiţii legale, a trecut două vămi cu respectivul pistol şi deci dovada notificării nu trebuia să fie îndeplinită.
În ceea ce priveşte faptul că după ce a introdus în ţară pistolul respectiv trebuia ca în termen de 5 zile să declare respectivul pistol la I nspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi pentru a obţine un certificat de deţinător, a susţinut că această faptă, potrivit art. 132 pct. 20 din Legea nr. 295/2004, este considerată ca fiind contravenţie.
De asemenea, a susţinut că din declaraţiile sale coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reiese că a declarat pistolul la vama turcă şi la vama românească, singura condiţie care s-a pus fiind aceea ca la momentul intrării în ţară să declare pistolul pentru a obţine certificatul de deţinător şi întrucât nu şi-a îndeplinit această obligaţie, fapta sa constituie contravenţia prevăzută de art. 132 pct. 20 din Legea nr. 295/2004.
În cazul în care se va aprecia că nu se impune achitarea pentru infracţiunea de contrabandă, a solicitat ca pedeapsa aplicată să fie situată sub minimul special prevăzut de lege, să se ţină cont de condiţiile şi ansamblul în care s-a săvârşit respectiva faptă, respectiv că este vorba despre o armă neletală, cumpărată împreună cu familia de pe raza teritorială a Turciei, de unde pot fi achiziţionate asemenea categorii de arme, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 309/A din 29 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.I. împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul D.I. nu a putut prezenta nici o dovadă din care să rezulte că ar fi achiziţionat pistolul şi muniţia aferentă în condiţii legale din Turcia şi nicio dovadă din care să rezulte că a declarat pistolul respectiv şi muniţia aferentă la ieşirea din ţară, în vama din Turcia şi la intrarea în ţară în vama din România.
Mai mult, s-a reţinut că pistolul şi cartuşele în cauză fac parte din categoria armelor şi muniţiilor astfel cum sunt definite în art. 2 pct. 1 din Legea nr. 295/2004 cadru legal care reglementează categoriile de arme şi muniţii, condiţiile de deţinere, folosire a acestora.
S-a mai reţinut că pistolul şi cartuşele ridicate de la inculpat fac parte din categoria armelor şi muniţiilor neletale prevăzute la pct. III categoria F pct. 32 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 295/2004, arme care pot fi deţinute doar în condiţiile înregistrării acestora la organele competente fiind necesară notificarea prealabilă a Inspectoratului de poliţie în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul - în speţă inculpatul - respectiv Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi.
În aceste condiţii, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi respectiv art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 fiind întrunite, s-a dispus condamnarea inculpatului D.I.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând, în esenţă, aceleaşi critici formulate şi în faţa instanţei de prim control judiciar.
Astfel, a arătat că textul de lege nu face distincţie între arme letale şi arme neletale, condiţii în care trebuie să fie analizat tipul de armă pe care inculpatul a introdus-o în ţară. S-a susţinut că este un pistol care face parte din categoria armelor şi muniţiilor neletale prevăzute la pct. 3 categoria F pct. 32 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 295/2004, deci o armă de semnalizare care dacă ar fi folosită de la o distanţă mică, nu s-ar pune în pericol viaţa. Instanţa, în mod greşit a pronunţat condamnarea inculpatului în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât textul de lege face referire doar la folosirea armelor cu gaz sau aer comprimat, iar arma pe care a utilizat-o inculpatul face parte din altă categorie a armelor şi muniţiilor, nu este armă cu gaz sau aer comprimat, astfel că trebuia să i se aplice o sancţiune contravenţională cu privire la uzul de armă neletală.
A solicitat în principal achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, în cazul în care nu se admite cererea de achitare a inculpatului, a solicitat să i se aplice acestuia o pedeapsă cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., astfel încât să beneficieze de suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau dacă în urma contopirii rezultă o pedeapsă de 3 ani închisoare, suspendarea acesteia sub supraveghere.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul D.I., circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., se constată că ambele instanţe, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză, au reţinut, în mod corect, faptele săvârşite cu vinovăţie de inculpat şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.
Efectuând propriul examen cu privire la criticile formulate de inculpat cu referire la pct. 18, Înalta Curte reţine din probatoriul administrat în cauză, respectiv sesizarea proprietarului barului SC I. SRL Galaţi, declaraţiile martorului D.G., procesul-verbal de ridicare a pistolului deţinut de inculpat, procesul-verbal de ridicare a CD-ului conţinând înregistrarea comportamentului inculpatului manifestat la 20 iulie 2008, raportul de constatare tehnico-ştiinţifico balistic din 09 septembrie 2008, procesul-verbal de verificare a deţinătorilor legali de arme şi muniţii din baza de date Registrul Naţional al Armelor - (care a evidenţiat faptul că inculpatul nu figurează ca fiind posesor de armă letală ori neletală) - adresa emisă de Compania Naţională de Transporturi Aeriene din care rezultă că inculpatul a călătorit la 23-29 aprilie 2008 la/de la Antalya -Turcia, copii ale paşaportului soţiei şi fiicei inculpatului, declaraţiile martorilor G.A., A.M., ale martorului D.G., parţial declaraţiile martorei G.M. toate coroborate cu declaraţiile inculpatului D.I. reţine că starea de fapt stabilită de instanţa de fond este confirmată de probatoriul menţionat. Astfel, în mod corect s-a stabilit că în cursul lunii aprilie 2008, inculpatul D.I., însoţit de concubina sa, martora G.M., fiica lor şi alţi doi prieteni, respectiv martorii A.M. şi P.C., s-au deplasat în Antalya - Turcia, pentru a petrece sărbătorile pascale.
În împrejurările arătate inculpatul a achiziţionat un pistol marca M. şi muniţia aferentă, fără să obţină în prealabil dovada de notificare de la organele de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi şi să-l declare autorităţilor vamale, l-a introdus în România.
Pistolul şi cele două cartuşe ridicate de la inculpat au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice balistice, raportul întocmit în acest sens stabilind caracteristicile tehnice şi funcţionale şi anume că pistolul este de construcţie industrială, fabricat în Italia, marca M., calibru 8 mm, nu prezintă modificări constructive, deformări sau deteriorări de natură a afecta buna funcţionare a mecanismelor şi este în stare de funcţionare; că funcţionarea pistolului se bazează pe principiul utilizării energiei de recul a manşonului închizător, acţionat de energia rezultată în urma arderii încărcăturii de explozie a cartuşelor, dispunând de un mecanism de dare a focului cu autoarmare şi că cele două cartuşe puse la dispoziţie sunt de construcţie industrială, lungimea tubului cartuş este de 20 mm, încărcătura cartuşelor fiind susţinută de o rondelă din material plastic de culoare verde.
Audiat fiind inculpatul, acesta a susţinut că pistolul a fost achiziţionat în condiţii legale în baza unei chitanţe, iar armamentul aferent era reprezentat de capse şi nu de gloanţe.
A mai susţinut că, la momentul la care a executat cele două focuri în plan vertical se afla pe trotuar, la circa 5 metri de barul respectiv, în apropiere se aflau şi alte persoane care îi erau prieteni, că a recurs la această manifestare pentru a dovedi unui prieten cum funcţionează arma respectivă.
Susţinerile inculpatului au fost infirmate, aspect reţinut de altfel în mod corect de instanţa de fond, de menţiunile raportului de constatare tehnico-ştiinţific balistic, de declaraţiile martorului G.A., şi de conţinutul înregistrărilor stocate pe DVD-ul aflate la dosarul de urmărire penală.
Sub un prim aspect, s-a reţinut în mod just că inculpatul D.I. nu a putut prezenta nici o dovadă din care să rezulte că ar fi achiziţionat pistolul şi muniţia aferentă, în condiţii legale, din Turcia şi că ar fi declarat pistolul respectiv şi muniţia aferentă, la ieşirea din ţară, în vama din Turcia şi la intrarea în ţară în vama din România.
În acelaşi sens este de observat că în mod corect apărările inculpatului, potrivit cărora pistolul era artizanal, făcând parte din categoria armelor neletale şi că pentru deţinerea acestuia nu era necesară obţinerea unei notificări prealabile de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie au fost înlăturate de instanţe, invocându-se motivat dispoziţiile legale incidente în materie.
Într-adevăr, pistolul şi cartuşele în cauză fac parte din categoria armelor şi muniţiilor, astfel cum sunt ele definite în art. 2 pct. 1 din Legea nr. 295/2004, text legal care ce stabileşte categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt permise pe teritoriul României, şi se supun condiţiilor prevăzute de această lege.
În condiţiile date, fiind un pistol de alarmare şi muniţia corespunzătoare, pistolul şi cartuşele ridicate de la inculpat fac parte din categoria armelor şi muniţiilor neletale prevăzute la pct. III categoria F pct. 32 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 295/2004.
Potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, armele neletale pot fi deţinute şi, după caz, purtate şi folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiţia înregistrării acestora la organele competente, iar potrivit art. 58 în referire la art. 12 alin. (1) din acelaşi act normativ, pentru procurarea şi înstrăinarea armelor neletale, precum şi a muniţiei aferente este necesară notificarea prealabilă a inspectoratului de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul, în cauza de faţă fiind vorba de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi.
Este neîndoios că dispoziţiile legale menţionate nu fac nici o distincţie cu privire dacă arma a fost procurată din ţară sau dintr-o ţară străină.
În contextul prezentat, fără a respecta aceste dispoziţii legale, cu probatoriul administrat s-a dovedit că inculpatul a introdus fără drept în ţară pistolul şi cartuşele şi pe care, de altfel, nu le-a achiziţionat de la un armurier autorizat să comercializeze astfel de arme.
Este de observat că instanţele au avut în vedere dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 295/2004 care prevăd că „persoanele care au procurat arme neletale au obligaţia ca în termen de 5 zile de la data procurării să se prezinte cu acestea la autorităţile prevăzute în art. 12 alin. (1) - în speţă Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, în vederea eliberării certificatului de deţinător”. Aşa fiind, doar pe baza unui astfel de document, conform art. 65 din acelaşi act normativ, poate fi procurată muniţia aferentă, de la armurierii autorizaţi să o comercializeze.
Cu referire la această reglementare este de constatat că procesul-verbal încheiat de organele de urmărire penală, în urma efectuării verificării deţinătorilor de arme şi muniţii din baza de date Registrul Naţional al Armelor, a dovedit că inculpatul D.I. nu figura ca posesor de armă letală sau neletală.
În aceste condiţii în mod corect s-a apreciat ca fiind nefondată cererea prin care inculpatul D.I., prin apărător ales, a solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sa pentru infracţiunea de contrabandă calificată.
Pe cale de consecinţă, criticile formulate de inculpat nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Referitor la fapta prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în mod corect, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, având în vedere că, prin republicarea Legii nr. 61/1991, art. 1 al acestui act normativ a devenit art. 2, însă evidenţiind conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni cu aceleaşi limite de pedeapsă.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpat vizând individualizarea pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de control judiciar, au efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare, referitor la cuantumul pedepselor, cât şi la modalitatea de executare.
Astfel, pe lângă modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii, fapte cu un grad ridicat de pericol social, au fost avute în vedere şi analizate şi aspectele care rezultă din situaţia întocmită de organele de urmărire penală.
Astfel, aşa cum rezultă d in fişa de cazier judiciar a inculpatului, că prin sentinţa penală nr. 1487 din 27 mai 1998, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen., fiind arestat la data de 14 iulie 1998 şi liberat condiţionat la data de 18 iulie 2000.
De asemenea, rezultă că la data de 17 aprilie 2008, în Dosarul nr. 5192/P2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi a infracţiunii prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
S-a constatat prin procesul-verbal din 23 februarie 2010 al Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi că în Dosarul nr. 544462/2007 al Secţiei 4 Poliţie a fost întocmit referat de terminare a urmăririi penale prin care s-a propus emiterea rechizitoriului, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., a infracţiunii de port fără drept al unei arme albe în condiţiile art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61//1991 şi împrejurările în care s-ar putea pune în pericol viaţa sau integritatea corporală şi a infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., că la data de 27 decembrie 2007, organele de cercetare penală din cadrul Secţiei 4 Poliţie, în Dosarul nr. 5266/P/2007 au întocmit referat de terminare a urmăririi penale prin care s-a propus emiterea rechizitoriului, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal şi lovire şi că la data de 12 ianuarie 2009 organele de poliţie din cadrul Secţiei 4 Poliţie au întocmit referat cu propunere de declinare a competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj.
Ori, toate aceste elemente de individualizare coroborate cu împrejurările şi modul de comitere a faptelor în cauza pendinte cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, conduc neîndoielnic la concluzia că scopul procesului penal şi reeducarea inculpatului nu pot fi realizate decât prin executarea efectivă a pedepsei.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 309/A din 29 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe care o menţine ca legală şi temeinică.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 309/A din 29 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2955/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3020/2012. Penal → |
|---|
