ICCJ. Decizia nr. 2847/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2847/2012
Dosar nr. 15002/107/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47 din 6 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.I., la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 10 noiembrie 2011 şi până la zi. S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A fost admisă în parte acţiunea civilă, conf. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm. C. civ. (noul C. civ. fapta fiind comisă după intrarea în vigoare a acestuia) în sensul că a fost obligat inculpatul la plata sumei de 198,42 RON despăgubiri civile în favoarea părţii civile B.M., cu titlu de daune materiale şi la 10.000 RON despăgubiri civile în favoarea aceleiaşi părţi civile, cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul la 2.239,61 RON cheltuieli de spitalizare în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prevalarea de probe biologice de la inculpat în condiţiile legii, iar conf. art. 5 din aceeaşi lege i s-a adus la cunoştinţă inculpatului scopul acestei măsuri. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Instanţa de fond a reţinut că în fapt, partea vătămată locuieşte periodic în casa părintească din satul Obreja, pentru a-şi îngriji mama care este bolnavă. Cele două locuiesc într-un imobil separat de imobilul în care locuieşte inculpatul, dar la aceeaşi adresă de domiciliu. De mai mulţi ani, între inculpat şi partea vătămată a apărut o stare conflictuală, pe fondul consumului de băuturi alcoolice al inculpatului, ocazie cu care acesta a provocat în mod repetat scandaluri la domiciliu, fiind sancţionat de către organele de poliţie cu avertisment. Totuşi, în unul din cazuri, respectiv în data de 20 mai 2011, inculpatul a agresat-o fizic pe partea vătămată, în prezent fiind cercetat pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2)1) C. pen. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.
La data de 26 octombrie 2011, în jurul orelor 10,00, în timp ce se aflau la domiciliul comun, fără nici un motiv, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona capului cu o bâtă din lemn, determinând căderea părţii vătămate, după care inculpatul i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu picioarele peste tot corpul, dar şi cu cârja de care partea vătămată se ajuta la deplasat, în şi înspre zona capului, partea vătămată apărându-se cu mâinile şi suferind leziuni grave la mâna dreaptă (fractură cubitus) şi la mâna stângă (fractură metacarpian III), dar şi fractură de tibie dreaptă.
La scurt timp, partea vătămată a fost transportată cu o ambulanţă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale la data de 28 octombrie 2011. Ulterior, medicul legist a constatat că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 70 - 80 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei, iar leziunile membrelor superioare au fost caracteristice unor leziuni de apărare.
Instanţa de fond reţinând vinovăţia inculpatului B.I. în ce priveşte comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi procedând la individualizarea pedepsei, în limitele de pedeapsă reduse conform textului mai sus arătat, instanţa în temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.I.. La individualizarea pedepsei a avut în vedere atitudinea de recunoaştere a faptei, fără a omite însă că în mod nefondat inculpatul a relatat că a fost provocat de partea vătămată; totodată a avut în vedere relaţia tensionată dintre inculpat şi partea vătămată - sora sa, aspect care însă nu justifică săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor; profilul inculpatului este unul violent, aşa cum a rezultat din probe Ie-a mai agresat pe sora şi mama sa în vârstă de 80 ani şi în trecut şi, în plus, acesta mai are pe rolul Parchetului şi un alt dosar penal pentru lovire împotriva aceleiaşi părţi vătămate. De asemenea, s-au avut în vedere şi urmările grave produse asupra părţii vătămate, aceasta având nevoie de 70 - 80 zile îngrijiri medicale, suferind trei forme de fracturi grave, care au imobilizat-o o perioadă la pat, în gips. Acestea demonstrează violenţa şi intensitatea loviturilor pe care inculpatul Ie-a aplicat părţii vătămate.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că daunele materiale au fost acordate părţii vătămate în măsura dovedirii cu chitanţe la dosar, reprezentând contravaloarea medicamentelor şi taxă radiografie, în valoare de 198,42 RON, daunele morale au fost stabilite în urma constatării că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral în urma agresiunii inculpatului, reprezentat atât de numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor, cât şi de natura leziunilor (fracturi la trei dintre cele patru membre), aspecte care au indicat suferinţa victimei, Tribunalul apreciind astfel că se impune a fi compensată pecuniar cu suma de 10.000 RON, fără ca aceasta să constituie o îmbogăţire fără just temei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.I. şi a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, reducerea pedepsei aplicate, pe care o apreciază prea aspră raportat la modalitatea de comitere a faptei, cu reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa.
Prin Decizia penală nr. 65/A din 22 mai 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 47 din 6 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală. A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.I. şi a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 10 noiembrie 2011 şi până la data de 22 mai 2012.
A reţinut instanţa de apel că instanţa de fond, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a reţinut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută şi însuşită de inculpat, care a solicitat a fi judecat conform disp. art. 3201 C. proc. pen.
A constatat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului este legală şi temeinică, iar pedeapsa nu se impune a fi redusă, reţinând că inculpatul nu s-a aflat la primul conflict cu membrii familiei sale, profilul său este unul violent, acesta a mai agresat-o pe sora sa şi chiar şi pe mama sa în vârstă de 80 ani şi că mai este cercetat penal, pe rolul Parchetului aflându-se un dosar penal pentru lovire împotriva aceleiaşi părţi vătămate.
A apreciat că în mod corect, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere şi urmările grave produse asupra părţii vătămate, aceasta având nevoie de 70 - 80 zile îngrijiri medicale, suferind trei forme de fracturi grave, care au imobilizat-o o perioadă la pat, în gips.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.I. şi a solicitat în motivele scrise condamnarea sa la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege cu aplicarea suspendării condiţionate a pedepsei şi în motivele orale susţinute de apărătorul său a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., arătând că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate şi nu a realizat niciun moment efectele care le pot produce loviturile aplicate surorii sale.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.I. este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpatul B.I. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut starea de fapt şi încadrarea juridică a faptei, de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Esenţial în încadrarea juridică a faptei inculpatului este forma şi modalitatea de vinovăţie cu care s-a acţionat. Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective al infracţiunii rezultă din - materialitate actelor săvârşite, reţinându-se că inculpatul pe fondul unei stări conflictuale i-a aplicat părţii vătămate B.M., sora sa în vârstă de 65 de ani, mai multe lovituri, obiectul vulnerant folosit şi zona anatomică vizată - o bâtă de lemn în zona capului, a mâinilor şi picioarelor - numărul şi intensitatea loviturilor - cauzându-i leziuni care au necesitat 70 - 80 de zile de îngrijiri medicale şi i-ar fi putut pune viaţa în pericol.
De altfel, prin solicitarea aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor de la urmărirea penală, probe pe care şi Ie-a însuşit, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu a organelor de cercetare penale, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba, urmare a examinării părţii vătămate, procesul-verbal de constatare de către organele de poliţie a leziunilor suferite de partea vătămată, declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor B.R., T.V., C.l., L.P., L.M. şi D.R.C., planşe fotografice şi procesul-verbal de ridicare a cârjei ortopedice aparţinând părţii vătămate şi cu care aceasta a fost agresată de către inculpat, copia rezoluţiei procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia prin care s-a confirmat începerea urmăririi penale faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2)1) C. pen. în dauna părţii vătămate comisă la data de 20 mai 2011, declaraţiile inculpatului.
Înalta Curte faţă de atitudinea procesuală adoptată de inculpat, acesta prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi faţă de probele administrate constată că fapta aşa cum a fost reţinută şi însuşită de inculpat constituie infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpatul B.I. constată că la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului de către instanţa de fond şi de apel au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză - tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 15 ani la 25 ani, cu reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă faţă de disp. art. 21 C. pen., inculpatului fiindu-i o pedeapsă de 6 ani închisoare de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ţinându-se seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei, faptul că inculpatul a comis o infracţiune de o gravitate deosebită, prin care se aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viaţă al persoanei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta respectiv prin aplicarea mai multor lovituri, cât faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu membrii familiei sale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, şi pedeapsa astfel cum a fost individualizată, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate, astfel încât nu se impune o reducere a acesteia, care răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpatului cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp. art. 81 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ şi preventiv al pedepsei. Se constată că numai prin executarea în condiţii de detenţie, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârşească alte infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept, având în vedere pericol social ridicat al faptei comise, modalităţile şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii, circumstanţele reale de comitere a faptei şi urmarea produsă.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului B.I. potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la 18 septembrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la 18 septembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2853/2012. Penal → |
|---|
