ICCJ. Decizia nr. 2853/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2853/2012
Dosar nr. 2111/122/2009
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 192 din 29 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.V.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b)) C. pen., pedeapsă complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., că pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 861 raportat la art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani. În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul A.V.C., s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform planului de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2008 la 19 ianuarie 2009.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată V.A.N. A fost obligat inculpatul să plătească părţi civile V.A.N. suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I.G. şi A.S.. A fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti suma de 3.467,305 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părţii civile V.A.N. în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I.G. şi A.S.. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000 RON cheltuieli judiciare în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I.G. şi A.S..
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2004, partea vătămată V.A.N. s-a deplasat la discoteca din satul Mihai Bravu, judeţul Giurgiu, împreună cu martorele C.A., C.A.M. şi D. (fostă C.) N., iar la întoarcere spre domiciliu, în jurul orelor 02,30, însoţit fiind de martore, după circa 200 - 300 metri, au fost acostaţi de nişte tineri veniţi la discotecă din Bucureşti, tineri ce au început să aibă un comportament necuviincios faţă de martore, fapt ce a determinat partea vătămată V.A.N. să le ceară acestora să-i lase în pace. Pentru acest motiv, între partea vătămată V.A.N. şi câţiva tineri din grup a avut loc o altercaţie în timpul căreia partea vătămată a fost lovită, cu cuţitul de inculpatul A.V.C., după aplicarea loviturii, inculpatul strigând la celelalte persoane din grup să fugă întrucât a tăiat pe cineva, acesta arătându-le ulterior băieţilor ce îl însoţiseră la discotecă cuţitul folosit la agresarea părţii vătămate, această prezentare a obiectului corp delict având loc la locuinţa martorului N.M.E., unde inculpatul şi ceilalţi băieţi se retrăseseră şi consumaseră vin.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 17. C. pen., respectiv pericolul social al faptei săvârşite de inculpat, persoana acestuia, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
A reţinut instanţa de fond pericolul social al faptei că este extrem de ridicat având în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, respectiv inculpatul s-a folosit de un obiect tăietor-înţepător (cuţit) pentru a agresa partea vătămată, deşi cunoştea faptul că, folosind un astfel de obiect consecinţele pot fi extrem de grave pentru persoana agresată, întrucât leziunile produse în urma folosirii unui astfel de obiect sunt profunde, uneori conducând chiar la decesul persoanei agresate, inculpat ce s-a folosit totodată şi de faptul că făcea parte dintr-un grup şi era întuneric, două elemente de natură să creeze elementul surpriză, dar şi să permită identificarea sa cu greutate şi retragerea în mai siguranţă de la locul faptei. Deşi, pericolul social al faptei săvârşite de inculpat este ridicat şi datorită valorii sociale ocrotite de lege, şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute fundamentale ale omului, şi nici nu a recunoscut săvârşirea faptei, având în vedere totuşi că acesta este un infractor primar, fiind la primul contact cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, aspect de natură să creeze premisele reintegrării inculpatului în societate, vârsta acestuia, tribunalul apreciază că scopul pedepsei enunţat de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa, aplicarea prevederilor art. 861, 862 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei fiind în măsură să contribuie la atingerea scopului acesteia.
Instanţa de fond a apreciat că raportat la obiectul utilizat de inculpat, la gravitatea leziunii cauzate prin utilizarea cuţitului de inculpat pentru agresarea părţii vătămate, aceasta având nevoie de o intervenţie chirurgicală de urgenţă şi extrem de complicată pentru salvarea vieţii, şi de aici perioada îndelungată de suferinţă fizică ce o presupune orice intervenţia chirurgicală, în cauză se impune acordarea de daune morale, un cuantum al acestora de 10.000 RON fiind în măsură să permită părţii vătămate să aibă un regim de viaţă asemănător celui de dinaintea agresiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul A.V.C., şi a solicitat desfiinţarea sentinţei şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.V.C. împotriva Sentinţei penale nr. 192 din 29 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu. A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi rejudecând în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul A.V.C. la 2 ani şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 861 C. pen. raportat la art. 862 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 5 luni. În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul A.V.C. a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform planului de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A reţinut instanţa de apel că apărările formulate de inculpat sunt neîntemeiate, iar probatoriul administrat atestă fără echivoc, că inculpatul a aplicat părţii vătămate lovitura de cuţit, producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie. A reţinut că deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, susţinând că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2004 nu s-a aflat în locul unde se reţine că a fost comisă fapta, susţinerile acestuia sunt contrazise de relatările martorilor C.I., V.F.D., D.L.V., D.M., P.M.M. şi l.R., care în faza de urmărire penală au arătat, în mod constant, că în noaptea de 17 aprilie 2004 au plecat împreună cu inculpatul din Bucureşti în discoteca din satul Mihai Vodă, unde îi chemase martorul N.M.E., prin intermediul cumnatului său martorul D.M., pentru a-l ajuta "să se răzbune pe unii localnici". Totodată, martorii C.I., V.F.D., D.L.V., D.M., P.M.M. şi I.R. au relatat, în faza de urmărire penală, că după comiterea faptei, la îndemnul martorului D.M., s-au deplasat la locuinţa martorului N.M.E. din comuna Bolintin Deal unde inculpatul Ie-a spus că a lovit cu cuţitul o persoană.
A constatat instanţa de apel că apelul formulat de inculpat este admisibil pentru un alt motiv decât cel invocat şi anume, sub aspectul nelegalităţii pedepsei ce i s-a aplicat, respectiv pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. este nelegală şi se impunea aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 109 şi art. 21 C. pen., cu efecte asupra limitelor de pedeapsă prevăzute în art. 175 alin. (1) C. pen.
Prin urmare, ca efect al aplicării prioritare a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. pen., a constatat instanţa de apel că pedeapsa ce i se poate aplica inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii consumate de omor calificat se reduce, într-o primă etapă, de la închisoare de la 15 la 25 de ani (prevăzută de art. 175 alin. (1) C. pen.) la închisoare de la 5 ani la 12 ani şi 6 luni (minimul pedepsei neputând depăşi 5 ani). În raport cu împrejurarea că fapta a rămas în faza de tentativă sancţionată de lege, limitele mai sus arătate se vor reduce încă o dată cu jumătate, conform art. 21 alin. (2) C. pen., rezultând că limitele pedepsei ce ar putea fi aplicată inculpatului sunt cuprinse între 2 ani şi 6 luni şi 6 ani şi 3 luni închisoare. Având în vedere că în cauză s-a apreciat că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 76 lit. d) C. pen., pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului se impune a fi redusă din nou, sub minimul de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva Deciziei penale nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs inculpatul A.V.C. şi a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că fapta nu a fost săvârşită de inculpat, deoarece partea vătămată a declarat că nu a văzut autorul agresiunii, iar martorii au declarat că nu l-au văzut pe inculpat la discotecă, astfel, nu există probe din care să rezulte ca inculpatul ar fi săvârşit fapta, în cauză fiind incidente disp. art. 5 alin. (2) raportat la art. 66 C. proc. pen. privind prezumţia de nevinovăţie.
A invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen., arătând că urmează un tratament pentru hepatita C, nu are antecedente penale şi era minor la data săvârşirii faptei.
A mai invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. solicitând diminuarea daunelor morale, întrucât nu deţine mijloacele financiare pentru a suporta un cuantum atât de ridicat.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate inculpatul A.V.C. dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul A.V.C. este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte critica inculpatului întemeiată pe cazul de casare prev de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că din probatoriul administrat rezultă că acesta a aplicat părţii vătămate lovitura de cuţit, producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie. Se au în vedere declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor C.I., V.F.D., D.L.V., D.M., P.M.M. D.N., C.A. şi C.A.M. şi I.R. date în cursul urmăririi penale, precum şi concluziile expertizei medico-legale nr. 185/E/II din 21 aprilie 2004 emis de Serviciul Medico-Legal Giurgiu, din cuprinsul căruia a rezultat că partea vătămată V.A.N. a prezentat la data examinării leziuni traumatice ce puteau fi produse prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător (posibil cuţit subţire cu două tăişuri), care au necesitat un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Partea vătămată V.A.N. a relatat că nu a putut identifica agresorul său deoarece în locul unde s-a desfăşurat incidentul era întuneric, iar persoanele ce îl înconjuraseră erau numeroase, însă nu a exclus prezenţa inculpatului la locul incidentului, în sensul de a putea afirma în mod categoric că inculpatul nu s-ar fi aflat la locul incidentului, numărul mare al persoanelor prezente, cât şi ora înaintată din noapte, făcând imposibilă identificarea cu precizie a persoanelor participante la eveniment. Vinovăţia inculpatului este dovedită de declaraţiile martorului C.I., care a arătat că inculpatul A.V.C. Ie-a spus că pe drumul de la ieşirea din discotecă, a avut o ceartă cu un grup de tineri din sat şi că l-a tăiat pe unul dintre băieţi cu cuţitul pe care îl avea asupra sa, martorului V.F.D. care a relatat că l-a văzut pe inculpat cu un cuţit în mână, strigând să plece cu toţii deoarece a tăiat cu cuţitul pe unul, motiv pentru care au luat-o cu toţii la fugă pe o uliţă, ajungând la unul dintre ei acasă unde inculpatul Ie-a povestit că a înţepat un tânăr cu cuţitul. Prin declaraţia dată martorul V.G. a arătat că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2004, nu a fost la discoteca din satul Mihai Vodă şi că la o săptămână, două de la data menţionată s-au întâlnit mai mulţi băieţi din cartierul Rahova, în spatele blocului inculpatului, ocazie cu care numitul R.I., dar şi alţi tineri, îi reproşau inculpatului că a lovit cu cuţitul pe un tânăr când plecau de la discotecă, context în care acesta a recunoscut că a lovit cu cuţitul deoarece erau mulţi localnici. Martorul G.M. prin declaraţiile date a învederat că a doua sau a treia zi s-au întâlnit toţi cei ce fuseseră în discotecă, ocazie cu care numitul I.R. Ie-a spus că inculpatul A.V.C. Ie-a relatat că el dăduse cu cuţitul în tânărul ce însoţea fetele de la discotecă, în timpul acestei relatări inculpatul râzând, inculpat care ulterior Ie-a solicitat să nu se afle că el a dat cu cuţitul. Martorul P.M.M. a relatat că în timp ce erau la o sticlă de vin, inculpatul a scos un briceag din buzunar cu care se juca în faţa lor lăudându-se totodată că a tăiat cu briceagul un localnic, mulţi dintre băieţii aflaţi în casă reproşându-i inculpatului faptul că lovise cu cuţitul. Martorul I.R. a declarat că pe drumul de întoarcere s-a întâlnit cu un alt grup de băieţi din care făcea parte şi inculpatul, acest din urmă grup având o altercaţie cu un tânăr şi 2, 3 fete, la un moment dat observând tânărul ce însoţea cele două fete căzând, imediat cineva din grup strigând să fugă deoarece M. a lovit pe acel tânăr cu cuţitul, M. fiind inculpatul căruia i-a şi reproşat lovirea tânărului cu cuţitul. Martora C.N. a arătat că la un moment dat sora sa A. a venit în fugă la ele şi Ie-a spus că unul din băieţii din grup i-a arătat că are un cuţit asupra sa şi că a tras-o de umăr, însă cu toate acestea ele şi-au continuat drumul, însă după ce au fost depăşite de grupul de băieţi s-au reîntors spre discotecă să caute partea vătămată ce se afla lângă un bar, care odată ajuns lângă el Ie-a solicitat să-l caute pe fratele lui la discotecă, după care s-a prăbuşit, ocazie cu care a observat că era plin de sânge pe spate. Martora C.A. a relatat că în momentul în care partea vătămată a intervenit, solicitându-le acelor băieţi să-i lase în pace, moment în care un băiat înalt şi slab ce purta pe cap o şapcă de culoare albastră, îmbrăcat cu un trening albastru, a scos un cuţit din buzunar şi l-a înţepat în spate pe V.A., partea vătămată, care în urma loviturii a căzut, la ţipetele acestuia băieţii din grupul ce le acostase fugind.
Având în vedere probelor administrate în cauză, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor menţionaţi şi raportul de expertiză medico-legale nr. 185/E/II din 21 aprilie 2004, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul A.V.C. a săvârşit infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Cu privire la cazul de casare prev de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată de către instanţa de apel atât cu privire la cuantum cât şi ca modalitate de executare în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ţinându-se seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cât şi de disp. art. 109 alin. (1) şi art. 21 alin. (2) C. pen.
De asemenea, în raport de natura şi gravitatea faptei reţinută în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de săvârşire, faptul că era minor la data săvârşirii faptei, astfel că pedeapsa aplicată de instanţa de apel de 2 ani şi 5 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen., astfel cum a fost individualizată, atât cu privire la cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpatului, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpat este o infracţiune de pericol, prin urmările socialmente periculoase ale faptei aducându-se atingere dreptului la viaţă, astfel că scopul pedepsei prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin exercitarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., iar aplicarea disp. art. 81 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., şi nu s-ar realiza scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că suma de 10.000 RON la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, este apreciată ca fiind îndestulătoare raportat la gravitatea leziunii suferite de partea vătămată şi în raport de disp. art. 998 - 999 C. civ. rap. la art. 14 alin. (4) C. proc. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului A.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON , reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2847/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2854/2012. Penal → |
|---|
