ICCJ. Decizia nr. 2859/2012. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2859/2012
Dosar nr. 9245/118/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 429 din 8 noiembrie 2011 Tribunalul Constanţa în baza art. 9 din Legea nr. 196/2003 cu aplicare art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul G.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de determinarea minorilor la acte cu caracter obscen.
În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală 832 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 11 august 2011 a Curţii de Apel Constanţa.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 832 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 11 august 2011 a Curţii de Apel Constanţa, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi e) C. pen. în baza art. 57 C. pen. a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi e) C. pen.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că la data de 25 mai 2010 organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Hârşova s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe site-ul on-line al ziarului "C.", la rubrica "E.", este postat un film conţinând scene obscene între doi minori filmaţi cu un telefon mobil. Prin adresa din 27 mai 2010, SC C.M. SRL Bucureşti, a comunicat că a blocat accesul la înregistrarea video cu materialele pornografice, a eliminat-o de pe site-ul x şi a pus la dispoziţie un suport optic tip CD conţinând materialul original.
În urma vizionării materialului original, pus la dispoziţie de SC C.M. SRL Bucureşti, s-a constatat că în imagini apar doi minori, identificaţi ca fiind A.A.S., în vârstă de 7 ani şi 5 luni şi A.N., în vârstă de 7 ani şi 2 luni, care erau instigaţi de inculpatul G.C. să întreţină relaţii sexuale normale şi orale, oferindu-le pentru aceasta sume modice de bani. A.A.S. era îmbrăcat într-o cămaşă de culoare alb cu gri, pantaloni blue-jeans de culoare albastră şi pantofi de culoare neagră. A.N. era îmbrăcată într-un tricou în dungi alb şi bleu, peste care are un maiou colorat inscripţionat "N.I." şi pantaloni de culoare neagră. În partea stângă a imaginilor se observă inculpatul G.C. îmbrăcat într-un tricou de culoare bleumarin. Acesta ţine în mâna stângă o bancnotă de un leu, iar în mâna dreaptă o ţigară aprinsă. Se mai observă că filmarea se desfăşoară la o terasă în aer liber.
La data de 5 iulie 2010, în prezenţa avocatului din oficiu şi a numitei A.B., mama minorului A.A.S., s-a încercat audierea acestuia, însă mama lui a precizat că nu ştie să vorbească, cunoscând să pronunţe doar câteva cuvinte în limba etniei romilor, respectiv nini (mama), teti (sora) şi mami (bunica). Mamei minorului i-a fost prezentată o imagine cu băiatul din înregistrarea video pusă la dispoziţie de ziarul C., acesta declarând că este fiul ei, A.A.S.. La data de 13 mai 2011, a fost audiată minora A.N., în prezenţa apărătorului din oficiu, a reprezentantului legal al minorei, respectiv numita C.L., şef Centru de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă Constanţa şi a unui psiholog, ocazie cu care aceasta a putut doar să relateze că întruna din zile, fiind la un bar din oraşul Hârşova, a primit bani de la un băiat mai mare din oraş, căruia aceasta îi spune "P.", pentru a face "prostii", fiindu-i făcute şi fotografii.
Audiat numitul N.N.G., în prezenţa apărătorului ales, a declarat că îl cunoaşte de aproximativ 3 ani pe G.C. şi împreună au mers la terasa "M.P." din centrul oraşului Hârşova pentru a bea un suc. În timp ce stăteau la masă, la terasă au venit un băiat şi o fată, ce aveau vârste cuprinse între 8 şi 10 ani, pe care îi cunoştea din vedere din oraşul Hârşova. Aceştia au venit la masa lor şi le-au cerut bani, iar inculpatul G.C. i-a dat minorei o bancnotă de un leu şi le-a cerut să întreţină un act sexual oral. Astfel, după ce a primit banii de la G.C., minora i-a dat jos pantalonii băiatului şi a întreţinut un act sexual oral. Inculpatul G.C. le-a mai dat minorilor bancnote de un leu şi au întreţinut un raport sexual normal. Pe tot parcursul filmării se aude şi se vede cum permanent inculpatul G.C. îi dirijează pe cei doi minori, le oferă bani pentru a întreţine în public acte sexuale orale şi normale, distrându-se tot timpul.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului G.C., care în cursul lunii mai 2010, în timp ce se afla la terasa "M.P." din oraşul Hârşova, jud. Constanţa i-a determinat pe minorii A.N. şi A.A.S., în vârstă de 7 ani şi 2 luni, respectiv 7 ani şi 5 luni, prin înmânarea unei sume de bani formată din bancnote de 1 leu, la acte cu caracter obscen, respectiv să întreţină acte sexuale orale şi să reproducă un raport sexual normal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de determinarea minorilor la acte cu caracter obscen, prev. de art. 9 din Legea nr. 196/2003.
Instanţa de fond la stabilirea şi aplicarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, determinat de împrejurările şi modalităţile folosite de inculpat, care profitând de naivitatea şi lipsa de experienţă sub aspect psihic a minorilor, de capacitatea lor redusă de înţelegere a efectelor, a consecinţelor actelor comportamentale proprii şi a capacităţilor reduse de a discerne între intenţiile bune şi rele ale altor persoane, de credulitatea, de sinceritatea şi puritatea gândurilor şi intenţiilor, de imposibilitatea de a rezista la recompensele oferite, i-a manevrat, amăgit, determinat să comită acte cu caracter obscen, de atingerea adusă relaţiilor sociale ce ocrotesc libertatea sexuală a persoanei, de urmările produse asupra minorilor, asemenea fapte având consecinţe negative asupra dezvoltării psihice şi fizice a minorilor care se întind pe o perioadă lungă de timp, putând produce modificări grave în structura personalităţii copiilor, având în vedere şi mediul social din care provin cei doi minori, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este în vârstă de 24 de ani, nu are ocupaţie şi nici loc de muncă.
Având în vedere totodată şi poziţia procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei şi a conştientizat gravitatea acesteia, instanţa de fond a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege ca urmare a reducerii cuantumului pedepsei ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. Urmărindu-se prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, având în vedere şi faptul că potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (3) C. pen., numai dacă pedeapsa rezultantă în urma contopirii nu depăşeşte 2 ani se poate aplica dispoziţiile art. 81 C. pen., instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin executare efectivă a acesteia în regim de detenţie.
Împotriva Sentinţei penale nr. 429 din 8 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa a declarat apel inculpatul G.C., care a criticat exclusiv modalitatea de individualizare a executării pedepsei, solicitând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau, în subsidiar, executarea pedepsei la locul de muncă.
Prin Decizia penală nr. 6/MP din 7 martie 2012 Curtea de Apel Constanţa în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de inculpatul G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 429 din 8 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.C. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul G.C. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. P. a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată de la data de 22 februarie 2011 la data de 14 martie 2011 inclusiv.
A înlăturat dispoziţiile art. 57 C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei.
A reţinut instanţa de apel că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins şi fără executarea în regim privativ de libertate, respectiv prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 861 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., întrucât pedeapsa rezultantă nu este mai mare de 3 ani închisoare şi inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (raportat la data comiterii faptei). În ceea ce priveşte cerinţa impusă de art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen., în raport de atitudinea inculpatului faţă de săvârşirea faptei, conduita procesuală sinceră, situaţia personală a inculpatului, a apreciat că prezenta condamnare constituie un o avertisment suficient pentru inculpatul G.C. pentru ca în viitor să nu mai comită alte fapte penale, mai ales că pe perioada termenului de încercare va fi supus unor măsuri de supraveghere de natură a-i controla comportamentul şi a-l conştientiza de necesitatea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.
A avut în vedere că, prin modul în care inculpatul a înţeles să se comporte încă de la depistarea sa, recunoscând săvârşirea faptei, colaborând cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii stării de fapt şi a răspunderii penale a tuturor participanţilor, iar în faţa instanţei a solicitat aplicarea procedurii speciale a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul a conştientizat gravitatea faptei comise, caracterul profund ilicit, dar şi imoral al conduitei sale, asumându-şi necesitatea de fi tras la răspundere penală şi a i se aplica o pedeapsă, pentru ca pe viitor să fie în măsură să adopte o conduită conformă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
A mai avut în vedere că inculpatul este angajat din luna mai 2011 la S.C. G.& A.C. S.R.L., beneficiază de sprijinul familiei, fiind o persoană integral familial şi profesional, dar şi social, în raport de caracterizările depuse în faţa instanţei de apel. De asemenea, a mai avut în vedere că inculpatul a luat contact cu mediul carceral în dosarul în care a fost cercetat pentru comiterea infracţiunii de furt calificat (pentru săvârşirea unei fapte din 22 februarie 2011, ulterioară celei din prezenta cauză).
Astfel, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.C., măsură care, prin durata termenului de încercare, controlul instituit asupra inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere, a apreciat instanţa de apel că este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei - prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
A constatat instanţa că un alt motiv de neregularitate vizează omisiunea primei instanţe de a scădea din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului G.C. pentru săvârşirea unei infracţiuni concurente prin Sentinţa penală nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, în condiţiile art. 81 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. Întrucât inculpatul G.C. a fost reţinut şi arestat preventiv în cursul procesului penal, prin Sentinţa penală nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia a fost dedusă din pedeapsa de 1 an închisoare perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 februarie 2011 la data de 14 martie 2011 inclusiv.
A mai constatat că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., în condiţiile în care infracţiunea din prezenta cauza este concurentă cu infracţiunea ce a făcut obiectul Sentinţei penale nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia, însă avea şi obligaţia de a scădea din pedeapsa rezultantă de 3 ani perioada ce era executată din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia, ca efect al reţinerii şi arestării preventive în perioada 22 februarie 2011 - 14 martie 2011. Astfel, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 36 alin. (3) C. pen. privind scăderea din durata pedepsei rezultante a perioadei executate din pedeapsa aplicată în cauza soluţionată definitiv prin Sentinţa penală nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia. Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către DIICOT - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa fiind întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 171 şi 172 din C. proc. pen., criticând modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 3 ani aplicată inculpatului, în sensul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi s-a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de DIICOT - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului G.C., reţinându-se în fapt că în luna mai 2010 inculpatul G.C., pe terasa unui bar din oraşul Hârşova, jud. Constanţa, a determinat pe minorii A.N., în vârstă de 7 ani şi 2 luni şi A.A.S. în vârstă de 7 ani şi 5 luni, prin îndemnuri şi oferirea de sume de bani, să efectueze acte cu caracter obscen, acţiunile acestuia având loc în prezenţa numitului N.V., care a înregistrat toată această activitate cu un telefon mobil.
Deşi formal sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. pen., raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor şi datele ce circumstanţiază persoana inculpatului, suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante nu întruneşte condiţiile art. 52 C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Pornind de la aceste criterii, Înalta Curte reţine că fapta inculpatului G.C. de determinare a minorilor la acte cu caracter obscen este o infracţiune cu grad de pericol social concret deosebit de ridicat, sancţiunea prevăzută de legiuitor fiind închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin incriminarea acestei fapte legiuitorul a urmărit să ocrotească relaţiile sociale cu privire la viaţa sexuală pentru care minorul trebuie pregătit în condiţii de decenţă şi moralitate, având în vedere că acesta nu are suficientă experienţă şi nici destulă rezistenţă pentru a se apăra împotriva celui care ar încerca să-i exploateze naivitatea. Înalta Curte are în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, în condiţiile în care acţiunile inculpatului au fost îndreptate împotriva celor doi minori care nu aveau reprezentarea corectă a gesturilor şi actelor îndeplinite şi care le pot influenţa negativ dezvoltarea lor ulterioară, inclusiv din punct de vedere sexual şi din perspectiva aprecierii demnităţii şi moralităţii unor acţiuni derulate în spaţiul public.
Or, strict la cauza de faţă, Înalta Curte reţine că inculpatul G.C. a avut iniţiativa punerii în practică a faptei antisociale, că pe tot parcursul derulării momentului infracţional i-a îndemnat pe cei doi minori A.N. în vârstă de 7 ani şi 2 luni şi A.A.S. în vârstă de 7 ani şi 5 luni, atât verbal cât şi prin oferirea de bani, să întreţină relaţii sexuale dându-le indicaţii referitoare la ce tip de act obscen să execute şi ce poziţii sexuale să abordeze, toate acestea derulându-se într-un loc public.
De asemenea, analizând ansamblul probator existent la dosar, Înalta Curte reţine că inculpatul G.C. a folosit un limbaj trivial cu trimiteri explicite la organele sexuale şi le-a cerut minorilor să continue scenele de sex, toate acestea spre amuzamentul său şi al celorlalte două persoane prezente cât şi pentru a-i favoriza coinculpatului N.V. realizarea unei înregistrări video detaliate.
Raportat la persoana inculpatului, Înalta Curte constată ca o la momentul comiterii faptei acesta nu avea ocupaţie, iar pe parcursul urmăririi penale a dat declaraţii prin care a încercat să minimalizeze contribuţia sa infracţională. Totodată, deşi faţă de acesta se desfăşurau cercetări în dosarul de faţă, a comis o nouă infracţiune - în februarie 2011 - de furt calificat, faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare (Sentinţa penală nr. 832 din 11 august 2011 a Judecătoriei Medgidia), împrejurări ce au condus la aplicarea dispoziţiilor art. 85 din C. pen., date ce conduc la concluzia că inculpatul denotă perseverenţă infracţională, iar pentru atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie. Articolul 861 C. pen. se aplică atunci când se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni, condiţie care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite, recursul declarat de DIICOT - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, va casa decizia instanţei de apel şi va menţine soluţia dispusă de către instanţa fondului.
În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la data de 22 februarie 2011 la 14 martie 2011.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 6/MP din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul-inculpat G.C..
Casează decizia atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 429 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanţa, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. perioada executată de la data de 22 februarie 2011 la 14 martie 2011.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2854/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2863/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
