ICCJ. Decizia nr. 2905/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2905/2012

Dosar nr. 1357/63/2012

Şedinţa publică din 20 septembrie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 182 din data de 2 mai 2012 a Tribunalului Dolj, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat prin apărător din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., ca nefondată.

În baza disp. art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 8 decembrie 2011 la zi.

S-a luat act că partea civilă M.G. - mama victimei M.T., nu a mai solicitat despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, corp delict.

În baza art. 109 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca obiectele de îmbrăcăminte aparţinând victimei M.T.: vestă din lână de culoare albă, pantaloni de trening gri, tricou de culoare neagră, pulover de culoare verde ridicate cu prilejul cercetărilor la faţa locului şi care constituie mijloace de probă să fie păstrate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

A fost obligat inculpatul la 1.600 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 743 RON, taxă raport de constatare medico-legală şi 300 RON, onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că la data de 31 ianuarie 2012, a fost înregistrat pe rolul instanţei, sub nr. 1357/63/2012, Rechizitoriul nr. 1115/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, din data de 31 ianuarie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut că la data de 8 decembrie 2011, în jurul orei 18:00 inculpatul C.M. a revenit la locuinţa sus-menţionată de la locul său de muncă şi constatând că numita M.T. consumase băuturi alcoolice, i-a reproşat acest aspect, între ei având loc o ceartă.

La un moment dat, numita M.T., fiindu-i teamă că va fi agresată de inculpat, a părăsit locuinţa deplasându-se la părinţii inculpatului care locuiau în apropiere, însă inculpatul C.M. s-a deplasat şi el la domiciliul părinţilor săi şi a convins-o pe M.T. să revină în locuinţa comună.

La scurt timp, mama inculpatului, numita C.A. i-a vizitat, ocazie cu care i-a atras atenţia inculpatului să se potolească şi să nu mai provoace scandal. Ulterior, numita C.A. a plecat, inculpatul C.M. rămânând cu numita M.T. în locuinţa comună.

Conform declaraţiilor inculpatului C.M., atât acesta cât şi M.T. au mai consumat băuturi alcoolice (vin), iar cearta dintre cei doi a reizbucnit. La un moment dat, în timp ce M.T. se afla în holul de la intrare în imobil, iar inculpatul într-o încăpere alăturată, acesta din urmă a aruncat spre M.T. cu un patent, obiect care a lovit, însă, un geam de la uşa de acces dintre cele două încăperi, spărgând acel geam. Conflictul dintre cei doi s-a amplificat, inculpatul C.M. deplasându-se spre locul în care se afla numita M.T.

În aceste împrejurări, inculpatul C.M. a lovit-o pe M.T. cu un cuţit în zona toraco-abdominală. Ulterior agresării victimei M.T., inculpatul C.M. s-a deplasat la locuinţa mamei sale C.A., căreia i-a solicitat să meargă la el acasă întrucât M.T. este decedată. Numita C.A. s-a deplasat la locuinţa inculpatului, unde a găsit-o pe victima M.T. care era întinsă pe jos în holul casei, lângă aceasta, pe podea aflându-se un cuţit pe care C.A. l-a luat şi l-a aruncat pe un pat din acel hol.

Văzând-o pe victima M.T., numita C.A. a început să ţipe, iar vocea acesteia a fost auzită de către martorul B.C. care s-a deplasat, de asemenea, la locuinţa inculpatului. În aceste împrejurări, inculpatul i-a solicitat numitului B.C. să apeleze serviciul 112, fapt care s-a şi întâmplat.

Ulterior, la locuinţa victimei M.T., s-a deplasat o ambulanţă, iar echipajul medical al acesteia a constatat decesul victimei M.T.

Cu ocazia cercetării efectuate la faţa locului a fost găsit şi ridicat un cuţit pe lama căruia s-au observat pete de culoare brun-roşcată.

Conform Buletinului de analiză din 6 ianuarie 2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, examenele de laborator efectuate pe petele existente pe lama cuţitului, au evidenţiat sânge de origine umană, sângele respectiv putând aparţine grupei sanguine A sau grupei sanguine 0.

Din fişa de constatare la faţa locului întocmită de I.M.L. Craiova - Laboratorul de Prosectură, a rezultat că unele dintre leziunile traumatice prezentate de M.T. (leziunile descrise la punctele 1, 2, 3, 4 din fişa respectivă) au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător (posibil cuţitul corp delict găsit la examenul la faţa locului) şi lovire cu sau de corpuri dure.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul C.M. a prezentat date contradictorii, susţinând că obiectul corp delict (cuţit) care i-a produs o leziune gravă victimei M.T., s-ar fi aflat în mâna acesteia, învederând că nu îşi explică modul în care s-a produs decesul victimei.

S-a mai reţinut că din Raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Craiova din 11 ianuarie 2012, rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se unei hemoragii interne, urmare a unei plăgi înjunghiate toraco-abdominale şi a unei plăgi transfixiante prin ficat. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi tăietoare-înţepătoare, posibil cuţitul corp delict examinat pentru plaga înjunghiată toraco-abdominală, iar lovitura care a produs plaga înjunghiată toraco-abdominală tanatogeneratoare a putut fi aplicată din faţă lateral stânga.

Totodată, prin localizare şi caracteristici s-a apreciat că leziunea toraco-abdominală tanatogeneratoare nu se putea produce prin căderea victimei într-un cuţit pe care aceasta îl avea în mână şi între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată, moartea numitei M.T. putând data din 8 decembrie 2011. Din acelaşi raport de constatare medico-legală mai rezultă că sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei sanguine A şi conţine 2 g ‰ alcool etilic.

Şi în instanţă, inculpatul audiat fiind, a susţinut că nu a avut intenţia să provoace moartea concubinei sale, s-a apropiat de victimă pentru a-i lua cuţitul din mână şi în timpul altercaţiei victima a căzut accidental în acel cuţit provocându-i-se leziunile care au dus la deces.

S-a audiat şi martorul B.C., care a precizat că fiind vecin cu inculpatul, în seara de 8 decembrie 2011, a auzit ţipete în curtea acestuia şi când s-a dus să vadă ce se întâmplă şi a intrat în casă, a văzut-o pe concubina inculpatului - M.T., căzută la pământ pe sală, inculpatul suna la salvare, iar în casă se afla şi mama acestuia.

A mai precizat martorul că între inculpat şi victimă aveau loc frecvent certuri, că victima obişnuia să consume alcool şi de multe ori pleca la mama inculpatului şi că anterior victima i-a mai spus că era agresată de inculpat.

De asemenea, un alt martor, P.I., audiat nemijlocit în instanţă, a declarat că a mai văzut-o şi anterior pe concubina inculpatului, pe M.T., cu urme de lovituri, că aceştia se mai certau în familie şi că în seara când s-a produs decesul victimei a auzit din nou ceartă în domiciliul acestora, fiind vecini şi după ceva timp a văzut maşina Poliţiei şi când a ieşit afară a auzit că victima M.T. a decedat, iar pe inculpat l-a luat Poliţia.

Au fost audiaţi şi părinţii inculpatului, respectiv C.A.A. şi C.A., care au relatat că în seara de 8 decembrie 2011, M.T. a venit în domiciliul lor.

Martora C.A. în instanţă a dat o declaraţie oscilantă şi oarecum părtinitoare, prezentând într-o altă manieră decât cea arătată în faza de urmărire penală, modul în care a aflat despre incidentul dintre părţi.

Astfel, deşi în faza de urmărire penală, martora a declarat că în seara de 8 decembrie 2011, M.T., concubina fiului său, a venit în domiciliul lor plângând şi după ceva timp a venit şi inculpatul care i-a spus că s-au certat deoarece a găsit-o pe victimă în stare de ebrietate.

A mai relatat tot în faza de urmărire penală, că inculpatul a început să profereze injurii faţă de victimă şi a convins-o să plece acasă, deşi martora i-a cerut victimei să rămână şi chiar a sfătuit-o ca - dacă inculpatul se va manifesta violent şi îi va fi frică, să se întoarcă în domiciliul martorei.

În instanţă, nu a mai relatat aceste aspecte, ci doar faptul că l-a sfătuit pe fiul său să fie liniştit şi chiar s-a dus peste ceva timp să vadă ce se întâmplă, însă a constatat că părţile s-au potolit şi a plecat spre casă.

Totodată, cu prilejul declaraţiei date în instanţă, a precizat că după ce a părăsit domiciliul fiului său, la 30 de minute, acesta a strigat-o la poartă spunându-i că victima este moartă, când a intrat în casa inculpatului a constatat că victima era decedată, iar lângă aceasta a văzut un cuţit care însă nu avea urme de sânge, l-a luat şi l-a aruncat în pat.

Însă atât în instanţă, cât şi în faza de urmărire penală, mama inculpatului - C.A., a declarat că părţile se certau frecvent, că victima i se plângea despre acest lucru şi că uneori inculpatul o mai şi lovea, deranjat de aspectul că victima consuma zilnic alcool.

Inculpatul a solicitat prin apărător să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., arătând că acesta nu a avut nicio clipă intenţia să suprime viaţa victimei M.T., că nu a făcut decât să o dezarmeze de acel cuţit pe care victima îl avea în mână şi în timp ce se îmbrânceau este posibil ca victima să fi căzut în respectivul obiect înţepător producându-se astfel leziunile care au dus la deces.

Analizând această cerere prin prisma întregului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în instanţă, tribunalul a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată pentru următoarele considerente:

Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. este infracţiune praeterintenţionată, presupunând că lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai grav produsă, moartea victimei, are loc din culpa făptuitorului.

Cu alte cuvinte, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar nu urmăreşte şi nici nu acceptă posibilitatea producerii morţii victimei, iar dacă totuşi acest rezultat se produce, el va atrage răspunderea penală, în baza art. 183 C. pen., numai dacă făptuitorul a avut în raport cu acest rezultat mai grav poziţia subiectivă a culpei.

Ca atare, calificarea juridică a unei fapte ca infracţiune de omor prev. de art. 174 C. pen. sau ca infracţiune de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., este determinată de forma vinovăţiei infractorului care în primul caz este intenţia de a ucide, iar în al doilea caz praeterintenţia - intenţia de a lovi sau a produce o vătămare a integrităţii corporale, fără a prevedea rezultatul mai grav, moartea, deşi făptuitorul ar fi trebuit şi putut să îl prevadă.

În cauza de faţă, în ceea ce priveşte agresiunea produsă asupra victimei - M.T., probatoriile administrate îndeosebi actele medico-legale, dar şi depoziţiile martorilor au relevat că între inculpat şi victimă a izbucnit un conflict determinat de faptul că inculpatul a găsit-o la revenirea de la muncă pe concubina sa în stare de ebrietate.

Deşi inculpatul a susţinut că nu a agresat victima, totuşi în cuprinsul declaraţiei recunoaşte că a aruncat cu un patent în direcţia acesteia, care s-a ferit, iar mama inculpatului a declarat că victima în seara respectivă a venit în domiciliul său plângând, spunându-i că îi este frică să mai stea cu inculpatul, martora C.A. chiar sfătuind-o să rămână în domiciliul său, aspect care denotă că inculpatul obişnuia să aibă un comportament agresiv atunci când o găsea pe concubina sa în stare de ebrietate.

De altfel, şi mama victimei, numita M.G., a precizat atât în declaraţia dată în faza de urmărire penală, cât şi în instanţă, că anterior decesului victima a venit în domiciliul mamei sale cu urme de echimoze pe faţă şi pe corp, cu dantura ruptă şi a spus că a bătut-o concubinul său C.M., precizând de asemenea că la înmormântarea fiicei sale, de la părinţii inculpatului a aflat că în seara respectivă, victima s-a refugiat de frica inculpatului în domiciliul părinţilor săi, dar inculpatul a venit după ea şi a readus-o acasă, iar după puţin timp, fiind chemată de fiul său, a găsit-o pe M.T. decedată.

Relevante însă, s-au apreciat a fi concluziile constatărilor preliminare, precum şi a raportului de constatare medico-legală, care a concluzionat că lovitura care a produs plaga înjunghiată, toraco-abdominală, soldată cu decesul victimei M.T., a putut fi aplicată din faţă lateral stânga şi prin localizare şi prin caracteristici s-a apreciat că leziunea generatoare a decesului nu se putea produce prin căderea victimei într-un cuţit pe care aceasta îl avea în mână.

Trebuie subliniat că în cuprinsul declaraţiei, dată în instanţă, inculpatul a dat explicaţii evazive, arătând că i-a fost teamă - văzând-o pe victimă aflată pe holul locuinţei, având în mână acel cuţit, că îl va agresa pentru ca apoi să susţină că el se afla în cameră, că victima stătea pe hol şi că de fapt acesta a ieşit din cameră şi s-a apropiat de victimă care nu făcea decât să îl injurieze, inculpatul nu a putut oferi nicio explicaţie plauzibilă cu privire la modul în care victima s-ar fi lovit singură cu acel cuţit, făcând afirmaţia "este posibil să fi căzut în cuţit atunci când s-au îmbrâncit".

Însă aşa cum s-a arătat anterior, susţinerile inculpatului au fost infirmate de concluziile actelor medicale din care rezultă că victima prezenta pe corp şi alte urme de leziuni, escoriaţii în zona feţei, a hemitoracelui, a gambelor, ce denotă că a suferit şi alte agresiuni din partea inculpatului, iar leziunea toraco-abdominală, tanatogeneratoare, nu se putea produce prin căderea victimei într-un cuţit pe care aceasta îl avea în mână.

Faţă de cele mai sus menţionate, prima instanţă a constatat că inculpatul şi victima s-au certat, după care inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri, una din ele fiind aplicată cu un cuţit în zona toraco-abdominală, lovitură care a produs o plagă transfixiantă prin ficat şi hemoragie internă şi deci decesul lui M.T., acest mod de derulare a incidentului conducând la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia chiar şi indirectă de a ucide.

În consecinţă, s-a apreciat că starea de fapt descrisă în actul de inculpare, cu precizările descrise mai sus, este corectă, şi a fost reţinută ca atare şi de prima instanţă, constatându-se că fapta inculpatului care pe fondul unei altercaţii, a lovit-o pe concubina sa M.T. cu un cuţit provocându-i decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Vinovăţia inculpatului, fiind pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de pericolul social al faptei, dat de împrejurările în care a fost comisă, de consecinţele produse, precum şi de persoana inculpatului.

Deşi inculpatul, prin apărător, a solicitat să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante decurgând din aspectul că înainte de săvârşirea faptei a avut o bună comportare, era încadrat în muncă, că nu are antecedente penale, prima instanţă a apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai prin aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a se satisface în cazul concret imperativul justei individualizări a pedepsei.

Însă, doar buna conduită în sensul art. 74 lit. a) C. pen. nu se reduce în mod exclusiv la absenţa antecedentelor penale, ci trebuie avute în vedere şi celelalte date personale ale inculpatului.

Ca atare, avându-se în vedere că inculpatul a încercat să împiedice stabilirea adevărului, prezentând date contradictorii şi relatând incidentul într-o manieră de natură a-l apăra de răspunderea penală, ţinând seama de gravitatea deosebită a faptei comise de inculpat care într-un mod violent a suprimat viaţa concubinei sale, faţă de care şi anterior s-a mai manifestat agresiv producându-i leziuni, aşa cum au relatat martorii, prima instanţă a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate într-un cuantum cu îndepărtare suficientă de minimul special prevăzut de a alege este în măsură să realizate scopul social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen.

Aceasta deoarece pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al inculpatului, ci trebuie să constituie şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii şi în consecinţă reducerea pedepsei aplicate inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.M. Inculpatul nu a depus motive scrise de apel însă criticile formulate împotriva sentinţei au fost prezentate de către avocatul inculpatului în cadrul dezbaterilor. S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. A arătat că a existat o stare conflictuală între inculpat şi partea vătămată determinată şi de starea în care în care se afla victima ce a prezentat o alcoolemie de 2 ‰. Inculpatul nu a acţionat însă cu intenţia de a ucide, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor.

Într-o altă teză a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia, arătând că nu s-au aplicat dispoziţiile art. 74, 76 C. pen., deşi inculpatul nu are antecedente penale.

Prin Decizia penală nr. 244 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a reţinut că una dintre criticile formulate de inculpat faţă de soluţia instanţei de fond priveşte încadrarea juridică a faptei, inculpatul susţinând că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174, ci ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Delimitarea infracţiunii de omor de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează în primul rând prin acţiunea infracţională. Infracţiunea de omor presupune o acţiune care să fie aptă să producă în mod obişnuit rezultatul letal, precum şi o legătură imediată de la cauză la efect. Sub aspectul poziţiei psihice a inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii acesta acţionează în cazul infracţiunii de omor cu intenţie directă sau indirectă. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte presupune o acţiune care nu provoacă în mod obişnuit rezultatul letal şi nu se poate stabili o legătură cauzală directă între actele de violenţă şi deces, inculpatul acţionând cu intenţie depăşită.

În speţă, fapta inculpatului de a lovi cu cuţitul victima în zona toraco-abdominală a condus la decesul victimei, existând o legătură directă între acţiunea inculpatului şi rezultatul produs, decesul victimei. Faţă de obiectul folosit de inculpat - cuţit - intensitatea loviturii aplicate în zona vizată - toraco-abdominală, se poate aprecia că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, întrucât din modul în care a acţionat a putut prevedea rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală din 11 ianuarie 2012 întocmit de I.M.L. Craiova, moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne ca urmare a unei plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu plaga transfixiantă prin ficat.

Inculpatul a prezentat în mod diferit modul în care s-a produs decesul victimei. Iniţial şi-a formulat apărarea în sensul că victima a văzut-o pe victimă cu un cuţit în mână, a împins-o din spate, iar aceasta a căzut, sângerând în zona toracică stângă. Medicul legist a exclus însă posibilitatea producerii leziunii ca urmare a căderii, concluzionând în raportul de constatare medico-legală că prin localizare şi caracteristici, leziunea toraco-abdominală tanatogeneratoare nu se putea produce prin căderea victimei într-un cuţit pe care aceasta îl avea în mână. În declaraţiile date la instanţa de fond şi în apel inculpatul nu mai precizează că victima a căzut şi s-a lovit cu cuţitul, declarând însă că s-a îndreptat spre victimă pentru a o determina să tacă.

Ca urmare, critica formulată de inculpat în privinţa greşitei încadrări juridice a faptei este nefondată. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul s-a certat cu victima datorită faptului că aceasta consumase alcool, a aruncat spre aceasta cu un patent, după care s-a îndreptat spre victimă având în mână un cuţit şi a lovit victima cu cuţitul în zona toraco-abdominală. Instanţa de fond a apreciat corect că fapta inculpatului care, pe fondul unei altercaţii a lovit victima cu un cuţit, provocându-i decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, instanţa de fond având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, atitudinea violentă a inculpatului faţă de victimă anterior săvârşirii faptei ce rezultă din declaraţiile martorilor, pedeapsă ce e de natură să realizeze scopul educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen. Ca urmare, s-a apreciat de către instanţa de fond că doar lipsa antecedentelor penale nu e suficientă pentru aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege având în vedere gravitatea faptei, dar şi comportamentul agresiv al inculpatului anterior săvârşirii faptei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.M., invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen. în susţinerea motivelor de casare, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Pe baza materialului probator administrat în cauză, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut în mod corect, ca situaţie de fapt, că în data de 8 decembrie 2011 inculpatul a lovit-o pe victima M.T. cu cuţitul în zona toraco-abdominală, producându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.

Inculpatul a încercat să înfăţişeze o altă situaţie de fapt, susţinând în esenţă că în timpul altercaţiei pe care a avut-o cu victima, aceasta s-ar fi dezechilibrat şi ar fi căzut, înţepându-se în cuţitul pe care ea îl avea în mână.

Acest mecanism de producere a leziunilor nu este însă susţinut de actele medico-legale întocmite în cauză, care au concluzionat că, prin localizare şi caracteristici, leziunea toraco-abdominală tanatogeneratoare nu se putea produce prin căderea victimei într-un cuţit pe care aceasta îl avea în mână.

De altfel, inculpatul nu a oferit explicaţii pentru numeroasele semne de violenţă constatate pe corpul acesteia cu ocazia necropsiei (multiple echimoze şi excoriaţii la nivelul feţei, toracelui, coapselor), în realitate fiind vorba despre mai multe lovituri aplicate cu acelaşi prilej victimei atât cu corpuri dure, cât şi cu cuţitul, ultima fiind letală.

Având în vedere obiectul vulnerant folosit, ca şi împrejurarea că zona corpului vizată de lovitura aplicată era una vitală, nu se poate susţine că decesul victimei s-a produs din culpă, fiind evident că inculpatul măcar a prevăzut şi acceptat rezultatul letal al faptei sale, ceea ce înseamnă că el a acţionat cu intenţia de a ucide.

Prin urmare, critica referitoare la încadrarea juridică a faptei comise este neîntemeiată.

De asemenea, nefondat este şi cel de-al doilea motiv de recurs, care pune în discuţie pedeapsa aplicată inculpatului.

Este adevărat că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, însă acest fapt nu este de natură a conduce prin el însuşi la o pedeapsă orientată către minimul special.

Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au avut astfel în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă, dar şi conduita inculpatului în raport cu victima anterior săvârşirii infracţiunii, fiind vorba despre acte de violenţă repetată, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Împrejurarea că victima consuma băuturi alcoolice, fapt care a avut loc şi în ziua incidentului dedus judecăţii, nu poate conduce la concluzia că actul comis de inculpat ar avea un grad mai redus de pericol social.

La acestea se adaugă şi atitudinea procesuală a inculpatului, care în loc să manifeste căinţă pentru fapta comisă, a fost mai degrabă preocupat de atenuarea răspunderii sale penale, prin înfăţişarea unei alte situaţii de fapt decât cea reală.

Ţinând seama de toate aceste circumstanţe reale şi personale, pedeapsa aplicată inculpatului, de 14 ani închisoare, apare just individualizată şi aptă să răspundă necesităţilor de constrângere şi reeducare înscrise în art. 52 C. pen., neexistând prin urmare motive care să justifice coborârea ei sub limita stabilită de instanţa de fond.

În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Va fi dedusă prevenţia la zi.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat C.M. împotriva Deciziei penale nr. 244 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 8 decembrie 2011 la 20 septembrie 2012.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2852/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2910/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2851/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2852/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2910/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2916/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2932/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2958/2012. Penal