ICCJ. Decizia nr. 2863/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2863/2012
Dosar nr. 8840/107/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 25 din 23 ianuarie 2012 s-a dispus condamnarea inculpatului D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă, în folosul său propriu a banilor societăţii pe care o administra, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
În baza art, 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe care o va executa în final inculpatul
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului D.C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 863 C. pen. a pus în vedere inculpatului D.C. că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Vâlcea;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului D.C. asupra prevederilor art. 864 alin. (1) raportat la art. 83, art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile până la expirarea termenului de încercare, precum şi asupra prevederilor art. 864 alin. (2) C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite de lege.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P. Alba şi a obligat inculpatul să plătească acestei părţi suma de 3.388.161 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective, sumă ce reprezintă TVA şi impozit pe profit cu dobânzile aferente.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat din care 200 RON în faza de urmărire penală şi 100 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit şi acordat apărătorului din oficiu la termenul de judecată din 11 iulie 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că începând cu 11 iulie 2007 inculpatul a fost acţionar unic şi administrator al SC L. SRL Alba Iulia, având ca principal obiect de activitate achiziţia şi comercializarea cerealelor, seminţelor şi furajelor.
Pentru evidenţa contabilă a societăţii, inculpatul a încheiat contractul de prestări servicii din 1 noiembrie 2007 cu martora P.I.N.
În cursul anului 2008 societatea comercială administrată de inculpat a livrat cereale şi a încasat suma totală de 6.902.634 RON (fără TVA) conform actelor de evidenţă primară a gestiunii identificate la beneficiari, dar inculpatul a remis martorei P.I.N., spre a fi evidenţiate contabil, doar actele referitoare la operaţiuni comerciale în valoare de 418.597 RON, toate pentru perioada ianuarie - aprilie 2008.
Operaţiunile comerciale derulate în perioada mai - decembrie 2008 nu au mai fost evidenţiate contabil deoarece inculpatul nu a mai remis martorei P.I.N. actele de evidenţă primară, fiind astfel neînregistrate în contabilitatea SC L. SRL venituri în sumă de 6.484.037 RON compuse din 6.205.702 RON pentru livrări cereale către SC C. SRL Timişoara confirmate de 129 facturi; 144.871,30 RON pentru operaţiuni comerciale derulate cu SC H. SA Miercurea Ciuc; 84.381 RON pentru operaţiuni comerciale derulate cu SC D.C. SRL; 43.358 RON pentru operaţiuni comerciale cu SC S. SRL Dej; 5.724 RON pentru operaţiuni comerciale cu SC D.F. SRL Sânicolau Mare - Timiş. Prin neevidenţierea contabilă a veniturilor de mai sus, inculpatul s-a sustras de la plata către stat a sumei de 1.313.867 RON reprezentând TVA şi a sumei de 1.176.181 RON reprezentând impozit pe profit.
Totodată inculpatul a ridicat din conturile societăţii suma de 6.902.634 RON fără a întocmi documente justificative pentru cheltuirea acesteia şi nu în realizarea obiectului de activitate, ci în interesul personal al inculpatului.
Încadrând în drept faptele reţinute, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului D.C. care, în calitate de administrator al SC L. SRL Alba Iulia, nu a predat contabilei actele de evidenţă primară în vederea înregistrării în evidenţa contabilă a firmei, a operaţiunilor comerciale derulate în perioada mai - decembrie 2008 şi astfel s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale în sumă de 2.490.048 RON, din care 1.313.867 RON reprezenta TVA şi 1.176.181 RON impozit pe profit, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Faptele aceluiaşi inculpat de a ridica din conturile societăţii şi de a cheltui în interes personal suma de 6.902.634 RON constituie infracţiunea de folosire a creditului societăţii în interes propriu, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., constatând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 861 C. pen. şi apreciind că scopul pedepsei se poate realiza şi fără executarea acesteia instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând desfiinţarea hotărârii în parte a hotărârii şi în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului şi confiscarea de la inculpat a sumei de 4.412.586 RON reprezentând diferenţa dintre suma însuşită de inculpat şi obligaţiile fiscale datorate în temeiul art. 118 lit. e) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 35 din 8 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba, a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanţei de a dispune comunicarea soluţiei la Oficiul Registrului Comerţului şi la D.G.F.P. Alba - Cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni şi a neaplicării dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea sumei de 4.412.586 RON şi procedând la o nouă judecată, în aceste limite, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea soluţiei, la rămânerea definitivă, Oficiului Registrului Comerţului. în baza art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 şi H.G. nr. 31/2003, a dispus comunicarea hotărârii la D.G.F.P. Alba pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în cazierul fiscal. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 4.412.586 RON, provenită din săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Instanţa de apel a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor săvârşite, împrejurarea că inculpatul nu a mai fost confruntat anterior cu legea penală şi faptul că inculpatul nu are pregătire şcolară astfel că posibilitatea obiectivă a acestuia de a înţelege şi respecta normele trebuie privită şi din această perspectivă.
A reţinut că într-adevăr prejudiciul cauzat de către inculpat prin săvârşirea infracţiunilor este relativ mare, însă acest aspect nu este singurul element ce trebuie avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor. A avut în vedere faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală şi că prin aplicarea unei pedepse se urmăreşte nu numai realizarea scopului sancţionator al acestuia ci acela educativ. A apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere dă posibilitatea inculpatului să depună eforturi efective în vedere recuperării prejudiciului.
A constatat că se impune să se dispună confiscarea în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a sumei dobândite prin săvârşirea infracţiunii, întrucât inculpatul şi-a însuşit din patrimoniul societăţii suma de 6.902.634 RON. Ca urmare a prejudicierii bugetului de stat în sarcina inculpatului s-au stabilit obligaţii fiscale în cuantum de 2.490.048 RON şi în consecinţă diferenţa dintre suma însuşită de acesta şi obligaţiile fiscale datorate statului se impune a fi confiscată.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat, în esenţă, admiterea recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi schimbarea modalităţii de executare, respectiv executarea pedepsei în regim de detenţie.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi nu se impune schimbarea modalităţii de executare în raport de împrejurările faptelor săvârşite, modalitatea de comitere a acestora şi de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.
Din probele administrate - respectiv procesul-verbal încheiat de către D.G.F.P. Alba, nota de constatare întocmită de Garda Financiară Alba, declaraţiile depuse de SC L. SRL privind obligaţiile fiscale, bilanţurile şi balanţele de verificare depuse în 2007 - 2008, facturi fiscale, ordine de piaţă şi acte care evidenţiază situaţia contului SC L. în 2008, intrarea sumelor de bani în societate şi retragerea lor de către inculpat, la scurt timp, Sentinţa comercială nr. 223/2011 a Tribunalului Alba privind falimentul SC L. SRL, declaraţiile martorilor P.I.N. şi C.C. în faza de urmărire penală şi în instanţă, procesul-verbal de confruntare a inculpatului cu martora P.I.N., declaraţiile inculpatului date succesiv în calitate de făptuitor, învinuit şi inculpat în care iniţial acesta a recunoscut săvârşirea faptelor pentru ca în final să susţină că evidenţierea contabilă în perioada mai - decembrie 2008 nu s-a mai realizat din vina contabilei care nu a înregistrat actele pe care i Ie-a remis, iar în ceea ce priveşte folosirea banilor societăţii, recunoaşterea parţială a inculpatului în sensul că ar fi plătit cu banii respectivi diferite cantităţi de cereale, care apoi n-au mai putut fi valorificate deoarece au fost distruse - rezultă că în perioada mai - decembrie 2008 inculpatul, în calitate de administrator al SC L. SRL Alba Iulia s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale prin neevidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale desfăşurate cauzând un prejudiciu de 2.490.048,00 RON bugetului de stat şi a ridicat din conturile societăţii în interes personal suma de 6.902.634 RON, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi folosire a creditului societăţii în interes propriu, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este justificată şi este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen., fiind respectat principiul proporţionalităţii, modalitatea de executare a pedepsei fiind adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Totodată, Înalta Curte are în vedere că stabilirea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani, oferă garanţia că inculpatul, supunându-se obligaţiilor prev. de art. 863 C. pen., va avea posibilitatea să desfăşoare o activitate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat compus din TVA şi impozit pe profit.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 35 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimatul-inculpat D.C.
În baza art. 192 alin. (6) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 35 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimatul-inculpat D.C.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2859/2012. Penal. Pornografia infantilă... | ICCJ. Decizia nr. 2866/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
