ICCJ. Decizia nr. 2916/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2916/2012

Dosar nr. 8121/111/2009

Şedinţa publică din 20 septembrie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 29/P din 28 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpatului H.G.I. din infracţiunea de omor calificat săvârşit în public, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpatului H.G.I. din infracţiunea de tentativă de omor calificat săvârşit în public, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 183 C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii loviri cauzatoare de moarte asupra victimei L.I.F.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.I. la o pedeapsă de 2 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii lovire asupra părţii vătămate T.N.F.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, măsură dispusă prin Decizia penală nr. 340/R din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, astfel după cum a fost înlocuită prin Încheierea din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că în perioada 30 august 2009 până la 8 iunie 2010 inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv.

În baza art. 861 C. pen., ţinând seama de prev. art. 861 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului H.G.I. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 şi 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării prev. de art. 864 şi 83 C. pen., care are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

S-a impus inculpatului respectarea obligaţiilor prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existenţă.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.000 RON.

S-a dispus ca costul lucrărilor medicale efectuate la solicitarea instanţei să fie achitate către I.M.L. Timişoara, conform înscrisurilor de la dosar instanţă.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti: proces-verbal de cercetare la faţa locului, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport de nouă expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, celelalte înscrisuri de la dosar, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

În noaptea de 29/30 august 2009, în timp ce se afla în faţa restaurantului "M.A." situat între localităţile Homorog şi Ianoşda din judeţul Bihor, după ce a intervenit verbal în apărarea prietenei victimei L.I.F., care era molestată de acesta din urmă, a stârnit reacţia victimei care, cu ajutorul părţii vătămate au procedat la a-l pune la punct într-un mod violent pe inculpatul care a criticat atitudinea mai sus descrisă. În cele ce au urmat inculpatul s-a bătut cu partea vătămată T.N.F. - minor de 17 ani şi cu victima L.I.F., lovindu-l în cap cu o sticlă de bere pe minor şi, ulterior, tăind în zona gâtului pe victimă, provocând decesul acesteia şi leziuni corporale ce au necesitat de la 7 la 9 zile îngrijiri medicale primului.

În cauză s-a constatat că nu există constituire de parte civilă.

Pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză, instanţa de fond a procedat la audierea martorilor audiaţi în dosarul de urmărire penală, fiind încuviinţaţi şi alţi martori neaudiaţi.

Prima instanţă a constatat că din probele administrate la dosarul de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti a rezultat că starea de fapt reţinută în actul de sesizare este diferită faţă de starea de fapt cert probată, după cum urmează:

Martorii audiaţi au declarat fără cea mai mică urmă de îndoială ori de contradicţie, că inculpatul a săvârşit infracţiunea aruncând înspre victimă sticla de bere spartă de la o distanţă de 1,5 - 2 metri, prin urmare de la o distanţă mult mai mare decât lungimea braţului, şi că urmare a acestei manevre victima a fost rănită grav, provocându-i-se decesul.

Martorii audiaţi au declarat că inculpatul a aruncat sticla spartă în direcţia victimei în timpul desfăşurării altercaţiei în care aceştia erau angrenaţi, niciunul din martori nedeclarând că inculpatul a participat la bătaie cu intenţia de a ucide.

Martorii şi partea vătămată, audiaţi de instanţă, au confirmat faptul că inculpatul a vrut să intervină în apărarea prietenei victimei pe care acesta din urmă o molesta, şi că victima a ripostat, cerându-i şi părţii vătămate să intervină violent pentru a-l neutraliza împreună pe inculpat.

Partea vătămată a confirmat şi împrejurarea că, la iniţiativa expresă a victimei, l-au atacat violent pe inculpat.

Martorii şi partea vătămată, audiaţi de instanţă, au confirmat faptul că inculpatul a aruncat ciobul de sticlă în spate, fără să îşi aleagă o ţintă precisă, cu intenţia de a scăpa de agresori.

Martorii au descris explicit manevra de aruncare a "gâtului" de sticlă, în timp ce inculpatul fugea în faţa victimei, în aceeaşi direcţie cu victima, de la circa 2 - 3 metri.

Totodată, martorii şi partea vătămată au explicat şi felul în care s-au petrecut faptele în privinţa infracţiunii săvârşite asupra părţii vătămate. Partea vătămată l-a atacat pe inculpat, iar acesta din urmă a parat lovitura, lovindu-l la rândul său pe agresor cu o sticlă de bere în cap.

Din declaraţiile constante ale inculpatului a rezultat aceeaşi stare de fapt evidenţiată de martorii audiaţi în cauză, cât şi aspectul ce ţine exclusiv de conduita personală, apărându-se cu argumente în sensul înlăturării unui mobil referitor la infracţiunea de omor.

Potrivit declaraţiei inculpatului, acesta a declarat că a săvârşit faptele în legitimă apărare.

A cerut unui martor să intervină în sprijinul prietenei victimei pe care acesta din urmă o lovise şi femeia căzuse la pământ. Martorul a intervenit să o ajute pe femeie în timp ce victima l-a atacat pe inculpat.

Partea vătămată - minorul de 16 ani l-a lovit şi el pe inculpat cu o sticlă cu bere şi inculpatul a parat cu antebraţul spărgându-se sticla şi golindu-se de conţinut.

Inculpatul a luat sticla spartă de la partea vătămată, minorul, dar acesta l-a lovit cu pumnul în faţă şi peste antebraţ. în urma loviturii peste antebraţ în timp ce inculpatul avea sticla într-o poziţie de atac, sticla spartă a fost scăpată din mâna inculpatului în capul minorului, cauzându-i leziuni care au necesitat 7 - 9 zile îngrijiri medicale. Inculpatul a căzut la pământ cu faţa în jos, sprijinindu-se în mâini. A recuperat gâtul sticlei de pe jos şi, în timp ce fugea, a aruncat sticla spartă înspre spate, lovind pe victimă. Prima instanţă a constatat că Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 şi Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009 ale S.M.L. Bihor, efectuate la solicitarea procurorului, contrazic declaraţiile martorilor, concluzionând totuşi că ipoteza provocării decesului victimei prin aruncarea de la 1,5 - 2 metri a sticlei sparte nu poate fi 100% înlăturată.

Concluziile celor două constatări ştiinţifice au fost răspunsuri date exclusiv pe baza descrierii faptei de către procuror în conţinutul ordonanţelor prin care acestea au fost dispuse, specialiştii neavând acces şi necunoscând despre declaraţiile martorilor oculari.

Potrivit raportului de constatare medico-legală leziunile pentru a căror vindecare partea vătămată a necesitat 7 - 9 zile îngrijiri medicale nu i-au pus în primejdie viaţa.

Instanţa de fond a procedat la dispunerea unei noi expertize medico-legale, cu solicitarea adresată I.M.L. Timişoara de a se pronunţa asupra mecanismului de producere a leziunii victimei L.I.F., cu referire la aspectul dacă leziunile se puteau produce şi prin aruncarea gâtului de sticlă de la o distanţă de 1,5 - 3 metri, sau exclusiv prin lovirea la o distanţă mai mică sau egală cu raza de acţiune a membrului superior al inculpatului.

Au fost supuse analizei şi evaluării I.M.L. Timişoara Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 şi Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009 ale S.M.L. Bihor, cât şi declaraţiile martorilor şi inculpatului, atât cele date în faza de urmărire penală şi cât şi cele date în faza cercetării judecătoreşti.

Potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală, agentul vulnerant în momentul contactului cu tegumentul a fost ţinut în mână de agresor. Nu s-a putut exclude, fiind însă foarte puţin probabil - concluzionează expertul - ca leziunile să se fi produs prin aruncarea restului de sticlă de la distanţa de 1,5 - 3 metri.

I.M.L. Timişoara şi-a dat avizul cu privire la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală.

În cauză s-a efectuat şi referatul de evaluare prin intermediul Serviciului de Probaţiune.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale.

Instanţa de fond şi-a însuşit probele administrate în dosarul de urmărire penală, urmând a ţine seama de acestea la pronunţarea soluţiei în cauză, ţinând seama de concluziile medico-legale cu rezerva exprimată de experţi.

În ciuda faptului că cioburile de sticlă rezultate în urma acţiunii inculpatului au rămas la locul faptei (fiind fixate prin fotografiile judiciare de la dosar urmărire penală), acestea nu au fost recuperate spre a fi analizate şi a lămuri incertitudinea invocată de experţii legişti.

O reconstituire a gâtului sticlei avut în mână de către inculpat în momentul imediat anterior aruncării ar fi putut ajuta la admiterea fără reţineri a ipotezei susţinute şi lămurite constant de martori şi inculpat, lucru ce ar fi determinat explicarea certă a efectelor produse prin aruncare. O masă mai mare sau mai redusă a materialului din sticlă poate produce efecte diferite în situaţia descrisă în probatoriul administrat.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului săvârşită asupra victimei L.I.F., astfel cum a fost descrisă mai sus şi probată la dosar, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, săvârşit în public, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., ci ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului săvârşită asupra părţii vătămate T.N.F., astfel cum a fost descrisă mai sus şi probată la dosar, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, săvârşit în public, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., ci ale infracţiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a săvârşit faptele sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea din partea victimei şi părţii vătămate, produsă prin violenţă. S-a constatat că lipsesc elementele laturii subiective ale infracţiunii de omor, respectiv ale infracţiunii de tentativă de omor.

Inculpatul a acţionat din spirit civic, în sprijinul unei persoane de sex feminin, agresată de victimă. Victima, neînţelegându-şi locul şi rolul în societate în raport cu o femeie, dar şi cu publicul prezent, a procedat contrar, în loc de a-şi recunoaşte şi reprima pornirile necivilizate şi lipsite de o educaţie elementară, a instigat pe partea vătămată - ruda acestuia, minor, şi împreună, au procedat la o ripostă violentă, total nejustificată din punct de vedere civic şi al normalităţii relaţiilor interumane: la a-i aplica o lecţie salvatorului. Lucrurile însă au degenerat, terminându-se cu o tragedie şi traume pentru toate părţile.

Inculpatul a recunoscut şi regretat faptele astfel descrise. În lipsa constituirii legale ca parte civilă, inculpatul a declarat că doreşte din proprie iniţiativă să plătească sumele invocate de reprezentantul părţilor civile.

Cu referire la elementele constitutive ale celor două infracţiuni, prima instanţă a constatat că nu există în primul caz intenţie directă ori indirectă, inculpatul nu a acceptat producerea rezultatului - decesul - în cazul victimei, iar pe de altă parte, lucru confirmat prin raportul medico-legal, martori şi propriile-i declaraţii, nu a acţionat cu intenţia de a-i pune viaţa în pericol părţii vătămate.

Neputând fi dovedită intenţia privind infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. asupra minorului - parte vătămată, concluzia medico-legală privind certitudinea punerii în pericol a vieţii ar fi fost esenţială.

În lipsa acestor două chestiuni, simpla susţinere, chiar rezonabilă, potrivit căreia inculpatul a vrut să suprime pe partea vătămată, a rămas doar o simplă afirmaţie nesusţinută de ansamblul probator.

Faţă de urmările acţiunii inculpatului - leziunile suferite de partea vătămată şi numărul zilelor de îngrijiri medicale - încadrarea juridică ce a putut fi reţinută a fost exclusiv cea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În privinţa ambelor infracţiuni lipsesc şi elementele laturii obiective.

Nu au fost folosite instrumente, nu au fost ţintite cu premeditare zone vitale.

Lovitura a fost administrată victimei necontrolat, spontan. La fel şi în cazul părţii vătămate.

Inculpatul a fost bătut de doi agresori, a acţionat în starea de provocare şi în starea emoţională nelipsită în asemenea situaţii.

În analiza elementelor constitutive instanţa de fond a constatat lipsa mobilului. Potrivit teoriei dreptului penal, mobilul sau motivul infracţiunii, ca element al laturii subiective a infracţiunii, reprezintă impulsul intern al făptuitorului la săvârşirea infracţiunii, adică acea dorinţă, tendinţă, pasiune, acel sentiment ce a făcut să se nască în mintea făptuitorului ideea săvârşirii infracţiunii conştient orientată într-o anumită direcţie în vederea satisfacerii acelei dorinţe, tendinţe, pasiuni, etc. De aceea, mobilul sau motivul este denumit şi cauza internă a actului de conduită. Potrivit teoreticienilor în materie, cunoaşterea mobilului infracţiunii poate da răspuns la întrebarea "de ce a săvârşit infracţiunea?" şi serveşte întotdeauna la determinarea periculozităţii infractorului şi la stabilirea măsurii de apărare socială adecvată acestei periculozităţi.

Faţă de probele administrate în cauză, ţinând seama de conduita şi poziţia în apărare a inculpatului, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică în cauză şi l-a condamnat pe inculpat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării acestora, cu reţinerea circumstanţelor atenuante, inclusiv a stării de provocare.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 31 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, existenţa concursului de infracţiuni, starea de provocare, precum şi atitudinea inculpatului, anterioară săvârşirii faptelor, dar şi ulterioară sinceră, de recunoaştere şi regret a acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi părţile vătămate L.I.F., L.E., T.A.N., T.F.R.

Prin motivele de apel de la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului H.G.I., comisă asupra victimei L.I.F. din infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte în infracţiunea de omor calificat şi schimbarea încadrării juridice a faptei comise asupra părţii vătămate T.N.F. din loviri sau alte violenţe în infracţiunea de tentativă de omor calificat şi în consecinţă pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în cauză, în sensul condamnării inculpatului H.G.I. pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat, faptă prev. de art. 175 lit. c) C. pen., şi tentativă la omor calificat, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

În primul rând în ceea ce priveşte schimbarea încadrării faptei reţinute în sarcina inculpatului H.G.I. din infracţiunea de omor calificat în cea de loviri cauzatoare de moarte, instanţa de fond a interpretat în mod greşit materialul probator administrat în cauză, formând astfel convingerea instanţei că inculpatul a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de victimă şi partea vătămată şi că în speţă lipsesc elementele laturii subiective ale infracţiunii de omor calificat.

S-a solicitat instanţei de apel să ia în considerare declaraţiile contradictorii date de inculpat atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea din faţa instanţei, precum şi faptul că motivarea instanţei de fond este lapidară în ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică a faptei din cea de omor calificat în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte deoarece nu se arată detaliat motivele care au determinat această schimbare de încadrare juridică, ci doar se face o trimitere la reţinerea scuzei provocării în favoarea inculpatului şi la spiritul civic de care a dat acesta dovadă, intervenind în apărarea numitei S.A.

S-a arătat că în ciuda concluziilor medicilor legişti, care au susţinut că agentul vulnerant folosit a fost ţinut în mână de agresor care a exercitat o forţă de apăsare suficientă producerii leziunilor, dacă era ţinut în mână în momentul aplicării loviturii, instanţa de fond a apreciat în mod eronat că inculpatul nu a acţionat cu intenţie directă sau indirectă în comiterea faptelor.

Ori, în cazul infracţiunilor de omor, ceea ce interesează esenţialmente este vinovăţia făptuitorului în forma intenţiei directe sau indirecte, la stabilirea intenţiei cu care acţionează făptuitorul avându-se în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost exercitate actele de violenţă, intensitatea acestora şi gravitatea leziunilor cauzate.

Astfel, parchetul a considerat că inculpatul H.G.I. a acţionat cu intenţie indirectă având reprezentarea rezultatului şi acceptând posibilitatea producerii lui, ţinând seama că a dat cu gâtul sticlei înspre victimă de la o distanţă foarte mică.

Aceleaşi aspecte au susţinut şi teza tentativei la omor calificat comisă asupra părţii vătămate T.N.F. în condiţiile în care inculpatul s-a folosit de o sticlă de bere plină, a lovit partea vătămată într-o zonă vitală (capul), iar leziunile cauzate au fost produse prin lovirea cu corp contondent dur cu muchii şi vârfuri (sticla de bere întreagă), astfel că deşi medicii legişti au susţinut ipoteza conform căreia leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei, s-a apreciat că acest aspect nu are o relevanţă cu privire la încadrarea juridică a faptei, deoarece inculpatul s-a folosit de un obiect apt de a produce moartea (o sticla de bere plină) şi a fost vizată o zona vitală (zona capului).

Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite nici elementele laturii obiective ale infracţiunii, în sensul că nu au fost folosite instrumente şi nu au fost ţintite cu premeditare zone vitale. Pe de altă parte instanţa de judecată a ţinut seama în ceea ce priveşte fapta de tentativă la omor calificat reţinută în sarcina inculpatului că în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale, lovitura aplicată, zona lezată, obiectul folosit, lipsa laturii subiective şi obiective, nu suntem în prezenţa infracţiunii de tentativă la omor calificat, motiv pentru care a dispus schimbarea de încadrare juridică solicitată de inculpat.

Totodată, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul a comis faptele sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea din partea victimei şi părţii vătămate, produsă prin violenţă.

S-a arătat că indiferent cum s-ar analiza intervenţia inculpatului care a dat dovadă de spirit civic, luând apărarea numitei S.A., şi cum a reţinut şi instanţa de judecată, s-a considerat că acesta a început incidentul care a degenerat, nicidecum inculpatul nu a fost provocat de către victimă şi partea vătămată, iar reacţia victimei şi a părţii vătămate nu au fost de natură să-l tulbure pe inculpat, deoarece acesta avea posibilitatea, văzând că scandalul se amplifică, să părăsească locaţia respectivă, fără să continue agresiunea verbală sau fizică, aspect care a deranjat atât pe partea vătămată, cât şi pe victimă.

Cu privire la apelurile declarate de către părţile vătămate L.I.F., L.E., T.A.N., T.F.R., acestea au solicitat aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului intimat.

Prin Decizia penală nr. 83/A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că:

1. S-a descontopit pedeapsa aplicată inculpatului H.G.I. în pedepsele componente de 3 ani închisoare şi 2 luni închisoare.

2. S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., art. 861 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., art. 862 C. pen., art 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

3. S-a înlăturat dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.

4. În baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi o) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului H.G.I. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

5. S-a menţinut dispoziţia instanţei de fond privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., precum şi pedeapsa aplicată inculpatului de 2 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.

6. În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Au fost respinse ca tardive apelurile penale declarate de către părţile vătămate apelante L.I.F., L.E., T.A.N., T.F.R. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, curtea de apel reţine următoarele:

Din Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că moartea numitului L.I.F. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe prin plăgi tăiate, leziunile fiind produse prin lovire cu corp contondent cu muchii şi vârfuri (fragment de sticlă). S-a arătat şi faptul că poziţia agresorului faţă de victimă a putut fi faţă în faţă sau uşor lateral stânga faţă de victimă, la o distanţă mai mică sau egală cu raza de acţiune a membrului superior al agresorului.

Urmare a Ordonanţei de efectuare a unei expertize medico-legale din 15 octombrie 2009, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009, din care rezultă faptul că victima L.I.F. a prezentat leziuni la nivelul gâtului, reprezentante de două plăgi tăiate, leziunile fiind produse prin acţiunea unui corp dur cu muchii şi vârfuri ascuţite (recipient de sticlă fragmentat). S-a arătat că amploarea leziunilor suferite de victimă atât superficial, cât şi în profunzimea gâtului atestă exercitarea unei forţe importante şi anume antrenarea manuală a agentului vulnerant. Prin urmare, ipoteza aruncării agentului vulnerant de la distanţă este foarte puţin probabilă, acţiunea acestuia fiind pe direcţia dinainte înapoi şi uşor de la stânga spre dreapta în raport cu corpul victimei, acest aspect sugerând o posibilă poziţie victimă agresor faţă în faţă şi acţionarea agentului vulnerat cu mâna dreaptă.

Având în vedere solicitarea instanţei de fond cu privire la modul de producere al leziunilor victimei L.I.F., respectiv dacă leziunile se puteau produce şi prin aruncarea gâtului de sticlă de la o distanţă de 1,5 - 3 metri sau exclusiv prin lovirea la o distanţă mai mică sau egală cu raza de acţiune a membrului superior al inculpatului, a fost întocmit Raportul de nouă expertiză medico-legală din 16 iunie 2010.

Din acest raport, rezultă că leziunile tanatogeneratoare prezentate de numitul L.I.F. au fost produse cu un corp dur cu margini tăioase (sticlă de bere spartă), agentul vulnerant în momentul contactului cu tegumentul fiind ţinut în mână de agresor, care a exercitat o forţă de apăsare suficientă producerii leziunilor. Nu a fost exclusă, dar a fost considerată foarte puţin probabilă, posibilitatea ca leziunile să se fi produs prin aruncare cu viteză foarte mare a restului de sticlă de la o distanţă de 1,5 - 3 metri.

Din Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că numitul H.G.I. prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 30 august 2009, acestea fiind produse prin acţiunea unor fragmente tăietoare cu muchii şi vârfuri rezultate din spargerea unui corp contondent (fragment ciob sticlă), prezente doar la nivelul mâinii drepte.

Din declaraţia dată de H.G.I. în calitate de învinuit rezultă că aflaţi în faţa localului acesta a fost lovit de către victimă cu piciorul în umăr, după care a fost lovit de către partea vătămată T.N.F. cu pumnul în nas. Fiind căzut la pământ în urma loviturii s-a spart sticla pe care o avea. Inculpatul a ridicat gâtul sticlei şi cu acesta a lovit-o în cap pe partea vătămată, după care a fugit (inculpatul) spre restaurant. Aceasta din urmă l-a urmărit pe inculpat spre restaurant. Aflat în capătul aleii ce duce spre local inculpatul a fost lovit din nou de partea vătămată, căzând la pământ. După aceea s-a ridicat şi a aruncat cu gâtul sticlei spre locul unde se afla partea vătămată, dar aceasta nu se mai afla acolo, gâtul sticlei lovind victima în gât.

Din declaraţia dată cu ocazia propunerii de arestare preventivă de către inculpatul H.G.I. a declarat că a fost lovit de către inculpat cu piciorul, apoi de către partea vătămată cu pumnul, iar fiind căzut la pământ, o persoană a încercat să îl lovească cu o sticlă de bere, dar s-a apărat cu mâna spărgându-se astfel sticla, după care a luat de jos gâtul sticlei. După ce a mai fost lovit de câteva ori, s-a ridicat şi a lovit partea vătămată cu gâtul sticlei. După aceea a fugit spre restaurant, în faţa căruia s-a oprit şi a fost lovit de către partea vătămată cu pumnul în nas. A căzut la pământ, iar când s-a ridicat a vrut să arunce cu gâtul sticlei spre partea vătămată, dar pentru că aceasta nu se mai afla acolo, a lovit victima care se afla la o distanţă de 5 - 6 metri.

Audiat fiind la instanţa de fond, inculpatul H.G.I. a declarat că a scăpat din mână gâtul sticlei pe care l-a luat de jos, în capul părţii vătămate. Mai arată că după ce a căzut jos în faţa restaurantului ca urmare a pumnului în nas primit de la partea vătămată, s-a ridicat şi a încercat să fugă, iar din fugă a aruncat în spate gâtul sticlei. Distanţa dintre el şi victimă a fost de 6 - 7 metri. Modul în care a aruncat gâtul sticlei descris de inculpat a fost următorul: după ce a fost căzut la pământ cu faţa în jos, sprijinit în mâini, s-a ridicat, iar cu mâna dreaptă a făcut o rotaţie orizontală fără a se întoarce, eliberând sticla spartă când pumnul mâinii a ajuns în spatele său.

Din declaraţia dată de partea vătămată T.N.F. în faza de urmărire penală, rezultă că acesta, îndreptându-se înspre victimă şi inculpat, care se împingeau, şi dorind să îi despartă, a fost lovit în cap cu o sticlă de bere de către inculpat, sticlă care s-a spart. În urma loviturii a căzut la pământ. A mai căzut şi a doua oară în faţa restaurantului. A arătat că nu a observat momentul în care a fost lovită victima.

Din declaraţia dată de partea vătămată T.N.F. în faţa instanţei de fond rezultă că aflându-se în afara localului, partea vătămată împreună cu victima l-au împins pe inculpat. Faţă de acest aspect, inculpatul a lovit partea vătămată cu sticla în cap, aceasta spărgându-se. Victima spunându-i părţii vătămate să îl bată pe inculpat, partea vătămată a alergat după inculpat, dar a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa. A mai declarat că după ce şi-a recăpătat cunoştinţa, partea vătămată a auzit două variante cu privire la moartea victimei: că inculpatul ar fi aruncat ciobul de sticlă în direcţia victimei sau că inculpatul a tăiat cu ciobul gâtul victimei.

Din declaraţia dată de martora S.A., concubina victimei, în faza de urmărire penală, rezultă că aflându-se în faţa localului împreună cu victima, aceasta din urmă l-a îmbrâncit pe inculpat, care avea o sticlă de bere în mână. Între ei a intervenit şi partea vătămată. După aceea inculpatul a fugit spre restaurant, în spatele lui fiind partea vătămată, după care a urmat victima. În momentul în care partea vătămată l-a ajuns din urmă pe inculpat, acesta a lovit partea vătămată cu sticla în cap. În acel moment martora se afla împreună cu victima la o distanţă de 1,5 - 2 metri de inculpat, imediat apoi fiind stropită cu sângele victimei.

Din declaraţia dată de martorul N.L., în fază de urmărire penală, care în momentul săvârşirii infracţiunilor se afla în restaurant, rezultă că acesta a auzit că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cu sticla în cap, iar cu restul de sticlă ar fi tăiat gâtul victimei.

Din declaraţia dată de martorul H.M.N. în faza de urmărire penală, martor care în momentul săvârşirii infracţiunilor se afla în restaurant, nu rezultă nimic relevant cu privire la modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, iar din declaraţia dată ulterior rezultă că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cu sticla în cap, motiv pentru care aceasta s-a spart, iar cu restul de sticlă ar fi tăiat gâtul victimei. Audiat în faţa instanţei de fond nu a declarat nimic relevant cu privire la modalitatea de săvârşire a infracţiunilor.

Deşi iniţial fiind audiat în faza de urmărire penală, martorul M.S.A. nu a declarat nimic relevant cu privire la modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, din declaraţia dată ulterior rezultă că victima şi partea vătămată l-au urmărit pe inculpat. Inculpatul s-a întors spre victimă şi a aruncat spre acesta din urmă un obiect. Între cei doi fiind o distanţă de aproximativ 3 metri. A arătat că a fost întuneric, strada nefiind luminată.

Audiat în faţa instanţei de fond martorul M.S.A. a arătat că în faţa localului a existat o altercaţie între victimă, partea vătămată şi inculpat. După aceea victima l-a urmărit în fugă pe inculpat şi în timp ce ambii erau cu faţa în aceeaşi direcţie, inculpatul a aruncat înspre spate gâtul de sticlă de la o distanţă de 2 - 3 metri, fără să privească în direcţia în care aruncă. A arătat că fiind întuneric nu a putut distinge doar siluetele celor doi, respectiv a victimei care alerga după inculpat. A mai completat că momentul în care inculpatul s-a întors spre victimă a fost acelaşi moment în care inculpatul a aruncat ciobul spre victimă.

Din declaraţia dată de martorul T.A., în faza de urmărire penală, rezultă că între inculpat şi victimă a avut loc o altercaţie verbală. Apropiindu-se de ei şi partea vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta din urmă cu o sticlă care s-a spart. Victima, avertizată că inculpatul ar putea să o lovească, a fugit spre restaurant, iar când victima a cotit spre restaurant, martorul se afla la 3 - 4 metri în spatele său. În acel moment victima a căzut la pământ. Arată şi că inculpatul s-a aflat la 2 metri în spatele victimei în momentul în care a aruncat cu restul de sticlă înspre victimă. A mai arătat că de la locul altercaţiei până la aleea din faţa restaurantului sunt 30 de metri, pe această distanţă fugind inculpatul după victimă.

Audiat fiind la instanţa de fond, martorul T.A. a arătat că a înţeles că victima a fost sfătuită să fugă şi că, crede că inculpatul a depăşit victima în fugă, a lovit-o, după care a fugit mai departe. Nu a văzut momentul loviturii din cauză că era întuneric. Nu ştie dacă inculpatul a lovit victima cu gâtul de sticlă ţinut în mână sau dacă l-a aruncat spre victimă, şi nici în ce mână era ţinut acesta. Cu privire la declaraţia de la dosar urmărire penală, referitoare la poziţia părţilor şi aruncarea gâtului de sticlă, arată că de fapt nu a văzut acel moment şi nu cunoaşte exact dacă leziunea s-a produs prin aruncarea gâtului de sticlă spre victimă sau dacă gâtul de sticlă a fost ţinut în mână de către inculpat pentru aplicarea loviturii.

Din declaraţia dată de martorul M.G.M., în faza de urmărire penală rezultă că între inculpat şi victimă a avut loc o altercaţie verbală, după care victima l-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpat, acesta căzând la pământ. Partea vătămată s-a îndreptat spre cei doi şi l-a lovit şi el cu pumnul în faţă pe inculpat. După aceea atât victima, cât şi partea vătămată l-au lovit cu picioarele pe inculpat care era căzut la pământ. Inculpatul s-a ridicat şi a lovit-o cu sticla pe partea vătămată, aceasta spărgându-se, iar gâtul sticlei a rămas la inculpat în mână. După ce partea vătămată a fost lovită, victima a fugit după inculpat, iar în urma lor a fost partea vătămată care s-a ridicat de la pământ. În faţa restaurantului, inculpatul s-a oprit şi a aruncat sticla spre victimă de la o distanţă de 1,5 - 2 metri.

Audiat fiind la instanţa de fond, martorul M.G.M. a declarat că în faţa restaurantului, victima s-a bătut cu inculpatul, după care inculpatul a fugit din nou. Urmărit fiind din nou de către victimă şi partea vătămată, inculpatul a aruncat cu sticla de la o distanţă de circa 3 metri în direcţia primilor doi.

Audiat fiind doar la instanţa de fond, martorul M.S. a declarat că între inculpat şi victimă a avut loc o altercaţie. După ce a ieşit din restaurant l-a văzut pe inculpat alergând spre restaurant urmărit de către victimă şi partea vătămată, atunci când la un moment dat a aruncat spre victimă cu un obiect. Din declaraţia dată de martora B.D.N., în faza de urmărire penală, rezultă că între inculpat şi victimă a avut loc o altercaţie verbală, iar după apariţia părţii vătămate a avut loc o altercaţie fizică. A arătat că primul care l-a lovit pe inculpat a fost partea vătămată. După aceasta inculpatul a fugit spre restaurant, în spate fiind partea vătămată şi victima. Mai multe nu a văzut, rămânând în urma grupului.

Audiată fiind la instanţa de fond, martora B.D.N. a declarat în plus că în urma altercaţiei fizice inculpatul a căzut la pământ, iar după ce acesta s-a ridicat a auzit că s-a spart o sticlă, iar mai apoi a văzut partea vătămată murdară de sânge. După acel moment i-a spus inculpatului să fugă, lucru pe care acesta l-a făcut, dar fiind că era urmărit de către victimă şi partea vătămată.

Din declaraţia dată de martora H.G.M.A., prietena părţii vătămate, în faza de urmărire penală, rezultă că de la o distanţă de 40 - 50 de metri, a văzut că partea vătămată a fost lovită de către cineva cu o sticlă în cap, dar nu a văzut ca sticla să se fi spart şi nici dacă partea vătămată a căzut la pământ. După acestea s-a întors în restaurant.

Audiată fiind la instanţa de fond, martora H.G.M.A. nu a declarat nimic în plus cu privire la modalitatea de săvârşire a infracţiunilor.

Din declaraţia dată de martorul M.S.A., în faza de urmărire penală, rezultă că acesta a ajutat partea vătămată după ce a fost lovită în cap, acesta arătând doar că victima a fost tăiată la gât, iar el a fost lovit cu sticla în cap.

Analizând declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe, Curtea constată că acestea sunt contradictorii, neputându-se stabili doar pe baza lor în mod corect starea de fapt - respectiv modul de comitere a infracţiunilor, distanţa dintre inculpat şi victimă, poziţia inculpatului faţă de victimă, declaraţiile inculpatului şi părţii vătămate fiind date cu un anumit grad de subiectivism, iar la declaraţiile martorilor trebuie ţinut cont că aceştia nu au putut aprecia distanţele sau nu au văzut modul de comitere al infracţiunilor, dat fiind faptul că a fost întuneric, astfel că acestea vor fi coroborate cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşă fotografică, rapoarte de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport de nouă expertiza medico-legală.

Curtea constată că instanţa de fond a procedat în mod greşit la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., inculpatul H.G.I. făcându-se vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra victimei L.I.F.

Astfel, nu se poate reţine apărarea formulată de către inculpat conform căreia acesta a aruncat în spate gâtul de sticlă din fugă. În această ipoteză ar fi trebuit ca gâtul de sticlă să fie aruncat în spate cu o forţă foarte mare, dată fiind adâncimea şi mărimea leziunii produse. Totodată, din rapoartele de expertiză medico-legală efectuate în cauză această ipoteza este considerată foarte puţin probabilă.

Conform Raportului de nouă expertiză medico-legală din 16 iunie 2010, pentru a putea fi produsă o asemenea leziune pe o suprafaţă relativ mare, cu un corp tăietor cu masă relativ mică este necesară o energie cinetică mare, care poate fi imprimată agentului vulnerant, dacă este ţinut în mână în momentul aplicării loviturii, precum şi distanţa dintre agresor şi victimă.

Acelaşi aspect a fost arătat anterior şi prin Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009, respectiv că amploarea leziunilor suferite de victimă atât superficial, cât şi în profunzimea gâtului atestă exercitarea unei forţe importante, şi anume antrenarea manuală a agentului vulnerant.

Faţă de acestea, curtea de apel a înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia acesta a aruncat în spate gâtul de sticlă din fugă, leziunea produsă victimei putând fi cauzată doar din poziţia victimă-agresor faţă în faţă şi acţionarea agentului vulnerat cu mâna dreaptă - conform Raportului de constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că inculpatul a prezentat leziuni posttraumatice produse prin acţiunea unor fragmente tăietoare cu muchii şi vârfuri rezultate din spargerea unui corp contondent (fragment ciob sticlă), prezente doar la nivelul mâinii drepte.

Inculpatul având în mână un gât de sticlă, obiect apt să producă moartea şi acţionând cu acel obiect asupra gâtului, adică a unei zone vitale, duce la concluzia că inculpatul a avut intenţia de a ucide, chiar dacă aceasta a fost indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul acţiunii sale, fără a-l urmări, dar a acceptat totuşi posibilitatea survenirii acestuia.

Având în vedere cele arătate, Curtea constată că fapta inculpatului H.G.I., care în noaptea de 29/30 august 2009, în timp ce se afla în faţa restaurantului "M.A.", situat între localităţile Homorog şi Ianoşda a cauzat leziuni la nivelul gâtului cu un gât de sticlă numitului L.I.F., leziuni ce au dus la decesul acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de 73 lit. b) C. pen., Curtea constată că aceasta a fost reţinută în mod întemeiat.

Astfel, în mod corect s-a reţinut faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea aflându-se într-o stare de tulburare care a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă. Chiar dacă în cauză au fost date declaraţii contradictorii, majoritatea au fost în sensul că anterior decesului victimei, aceasta împreună cu partea vătămată au exercitat la rândul lor acţiuni care au constat în lovirea inculpatului.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., Curtea constată că aceasta este legală, având în vedere următoarele aspecte:

Din Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că numitul T.N.F. a prezentat leziuni posttraumatice ce datează din 30 august 2009, produse cu un corp contondent cu muchii şi vârfuri (sticlă de bere întreagă) şi care necesită 7 - 9 zile îngrijiri medicale, nefiind pusă în pericol viaţa victimei.

Din actele de la dosarul cauzei rezultă faptul că inculpatul nu a acţionat în niciun moment cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.

Având în vedere că zilele de îngrijiri medicale se încadrează în limita de sub 20 de zile prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol, Curtea apreciază ca fiind corectă schimbarea încadrării juridice dispuse de către instanţa de fond.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni, Curtea o apreciază ca fiind just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei Curtea a ţinut cont de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta, limitele legale ale pedepselor, de persoana inculpatului, precum şi de atitudinea inculpatului înainte şi după săvârşirea infracţiunilor.

Cu privire la apelurile declarate de către părţile vătămate apelante Curtea constată următoarele:

Din procurile judiciare aflate la dosarul primei instanţe rezultă că mandatarul T.N.F. a primit un mandat general, putând efectua orice fel de act în numele şi pentru părţile vătămate.

Având în vedere acest aspect şi dat fiind faptul că mandatarul T.N.F. a fost prezent la data de 11 ianuarie 2011, când a avut loc dezbaterea cauzei pe fond în primă instanţă, momentul de la care curge termenul de apel pentru părţile vătămate este de 10 zile de la pronunţare.

Faptul că instanţa de fond a indicat greşit momentul de la care curge termenul de apel, mandatarul T.N.F. fiind prezent la dezbateri, nu modifică termenul de apel care curge în acest caz, după cum am mai arătat, de la data pronunţării hotărârii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.G.I., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

În declaraţiile date în cauză, inculpatul H.G.I. nu a contestat agresarea victimei L.I.F., ci doar circumstanţele în care aceasta s-a produs, susţinând că ar fi aruncat cu un gât de sticlă în direcţia victimei, de la o distanţă de câţiva metri (6 - 7), condiţii în care s-ar fi produs leziunile care au condus la decesul acesteia.

Aşa cum corect a constatat instanţa de apel, depoziţiile martorilor audiaţi în cauză nu sunt de natură a stabili cu certitudine circumstanţele în care s-a produs decesul victimei, în condiţiile în care o parte din martori nu au fost de faţă ori nu au observat lovirea acesteia, iar o altă parte au dat declaraţii contradictorii, în special cu privire la distanţa dintre inculpat şi victimă, aspect esenţial pentru stabilirea situaţiei de fapt (distanţele variază între 1,5 şi 3 metri, diferite însă în mod substanţial de susţinerile inculpatului, de 6 - 7 metri).

Nu sunt lipsite de relevanţă şi condiţiile în care faptele s-au produs (noaptea la ora 2:00, într-o zonă neluminată), situaţie care a putut influenţa modul în care martorii au perceput cele întâmplate.

Pe de altă parte, în cauză au fost administrate şi probe ştiinţifice (raport de necropsie, raport de expertiză medico-legală, raport de nouă expertiză medico-legală), care conduc la o altă modalitate de producere a leziunilor decât cea susţinută de inculpat.

Astfel, actele medico-legale constată pe de o parte amploarea leziunilor prezentate de victimă, atât superficial (a se vedea lungimea plăgilor), cât şi în profunzime (secţiuni musculare importante, secţiuni complete de vase profunde), iar pe de altă parte că acestea au fost produse de un corp tăietor cu o masă relativ mică (fragment de sticlă de bere spartă).

Pentru a produce asemenea leziuni cu acest tip de agent vulnerant era necesară, potrivit medicilor legişti, o energie cinetică mare imprimată obiectului folosit de inculpat, care presupunea antrenarea manuală (ţinerea în mână) a acestuia în momentul aplicării loviturii.

Actele medico-legale nu exclud în totalitate mecanismul de producere a leziunilor susţinut de inculpat (aruncarea de la foarte mică distanţă a obiectului vulnerant), însă îl consideră foarte puţin probabil, întrucât aruncarea fragmentelor de sticlă de la distanţă nu ar avea energia suficientă producerii acestor leziuni.

În condiţiile în care declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu infirmă în mod cert probele ştiinţifice administrate în cauză, Curtea constată că starea de fapt este cea reţinută în actul de sesizare, fiind vorba de lovirea victimei la nivelul gâtului cu o bucată de sticlă, leziunile produse conducând la decesul rapid al acesteia.

Acest mecanism de producere a leziunilor atestă intenţia indirectă de a ucide, inculpatul prevăzând şi acceptând rezultatul letal al faptei sale, chiar dacă nu a urmărit-o.

De altfel, Curtea constată că şi varianta susţinută de inculpat (aruncarea unui rest de sticlă cu viteză foarte mare, de la o foarte mică distanţă şi vizând zona gâtului victimei), nu ar putea conduce la o altă formă de vinovăţie şi, implicit, la încadrarea juridică solicitată de inculpat, fiind vorba despre folosirea unui obiect tăietor-înţepător, apt să producă leziuni letale atunci când vizează zone vitale ale corpului.

Prin urmare, Curtea reţine că încadrarea juridică a faptei inculpatului, săvârşită asupra victimei L.I.F. este cea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică.

În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului H.G.I., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea căii sale de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat H.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2910/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2932/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2916/2012. Penal