ICCJ. Decizia nr. 2932/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2932/2012
Dosar nr. 1467/85/2012
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 59 din 9 mai 2012, pronunţată de Judecătoria Hunedoara în Dosarul nr. 349/243/2012, s-au hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. cerere formulată de inculpatul H.D.
În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.D. la pedeapsa închisorii de 19 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare, sporită la 20 ani, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv luată faţă de inculpat prin Încheierea penală nr. 4/CC din 6 ianuarie 2012 a Tribunalului Sibiu (mandat de arestare preventivă nr. 1 din 6 ianuarie 2012).
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 5 ianuarie 2012 la zi.
În baza art. 7 Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J. la data eliberării din penitenciar.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte din lemn de 130 cm şi 4 cm grosime ridicată cu ocazia cercetărilor.
În baza art. 1349 şi art. 1357 din Noul C. civ., a fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă T.N., a sumei de 585 RON cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 300 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 2 ianuarie 2012 inculpatul H.D. s-a aflat la domiciliul martorului T.G. din com. Roşia, jud. Sibiu, unde a servit masa şi a consumat alcool. În jurul orelor 21:00 inculpatul a plecat spre stâna din extravilanul localităţii Caşolţ unde, împreună cu victima S.S., se ocupa de oile aparţinând martorului T.G. Ajuns în adăpostul de la stână, inculpatul, pe fondul consumului de alcool şi al unei dispute verbale avute cu victima, inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnii şi cu picioarele, precum şi cu o bâtă de lemn, atât la nivelul capului, cât şi la nivelul toracelui, determinând căderea acesteia pe un plan dur. Aceste lovituri au produs o fractură a coastei a VI-a stângi, cu lezarea plămânului subiacent, şi au determinat un pneumotorax masiv care a dus în final la decesul victimei, în cursul zilei de 3 ianuarie 2012. După lovirea victimei şi aducerea ei în stare de imposibilitate de a se apăra, inculpatul i-a sustras acesteia suma de 520 RON şi un telefon mobil marca N. primit de victimă de la martorul T.G., şi a părăsit stâna, deplasându-se în localitatea Voila, la domiciliul martorilor C. unde a consumat bere achiziţionată cu banii sustraşi de la victimă. Cu acea ocazie, inculpatul i-a oferit martorului C.A. jr. spre vânzare, un telefon mobil N., de culoare neagră, contra sumei de 20 RON, telefon care a fost ridicat, ulterior, de organele de poliţie de la martor şi predat lui T.N. (dosar urmărire penală). A doua zi, în jurul amiezii, victima a fost găsită în stână, întinsă pe pat, prezentând multiple leziuni la nivelul capului, spunându-le martorilor T. că a fost bătut de către inculpat. (dosar fond). Aceştia au urcat victima în autoturismul lor de teren cu intenţia de a deplasa victima la spital, însă, pe drum, victima a decedat.
Actele de violenţă exercitate de inculpat asupra victimei au produs un pneumotorax masiv, determinat de fractura coastei a VI-a stângi, şi au dus la decesul victimei, leziunile fiind produse prin lovire repetată cu corpuri dure, între care unele posibil de formă alungită, precum şi prin cădere pe un plan dur. (dosar urmărire penală).
Inculpatul, în declaraţiile date, a recunoscut că a agresat victima, însă a susţinut faptul că a aplicat doar o singură lovitură victimei, cu un lemn de foc, şi nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei ci de a-i aplica o corecţie, astfel încât, dacă ar fi avut o astfel de intenţie, ar fi putut lovi victima cu unul dintre topoarele care se găseau în colibă.
Faţă de aceste susţineri, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. de art. 183 C. pen.
Examinând această cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată în condiţiile în care raportul de constatare medico-legală confirmă existenţa unor multiple leziuni grave între care fractură de claviculă stângă, fractură de boltă craniană parietală dreaptă, fractură de boltă şi bază craniană temporală dreaptă, fractură coastă stânga şi pneumotorax masiv, (dosar urmărire penală). Pe de altă parte, martorul T.N. şi partea civilă T.G. au relatat faptul că, a doua zi, în jurul amiezii când au găsit victima, aceasta prezenta multiple lovituri la nivelul capului, capul acestuia fiind umflat, astfel încât au crezut că este mort. (dosar fond).
Toate aceste leziuni dovedesc faptul că victima a fost supusă unor acte repetate, de o violenţă ridicată, exercitate cu corpuri dure, unele alungite, zonele vizate fiind zone vitale, astfel încât inculpatul a avut reprezentarea morţii victimei. Mai mult decât atât, atitudinea inculpatului manifestată imediat după comiterea faptei, de a părăsi stâna fără a încerca să acorde primul ajutor victimei şi fără a încunoştinţa vreo persoană despre situaţia precară a victimei, nu face altceva decât să confirme faptul că inculpatul a prevăzut şi a acceptat rezultatul letal care s-ar fi putut produce.
În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide victima şi nu cu preterintenţie, motiv pentru care a reţinut că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei este neîntemeiată şi, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins-o.
De asemenea, tribunalul a înlăturat şi apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi exercitat actele de violenţă asupra victimei pe fondul stării de provocare din partea victimei, care l-ar fi înjurat pe inculpat. Ori, aceste injurii nu pot fi apreciate de către instanţă că fiind de natură a produce o puternică provocare inculpatului care să-l determine să săvârşească infracţiunea de omor.
Pe cale de consecinţă, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului de a exercita acte de lovire repetate şi de intensitate ridicată, cu pumnii, picioarele şi cu o bâtă, la nivelul capului şi toracelui victimei, producându-i acesteia leziuni traumatice grave care au determinat decesul victimei a doua zi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
Sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite toate aceste elemente, inclusiv vinovăţia inculpatului, chiar în condiţiile în care inculpatul a susţinut că a aplicat doar o singură lovitură victimei iar partea civilă şi martorul T. ar fi putut prezenta victima la spital într-un termen util pentru a i se putea salva viaţa. Mai mult decât atât, raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză de S.M.L. Sibiu constată că petele de culoare brun-roşcată aflate pe bluza cu care era îmbrăcat inculpatul la momentul la care a fost identificat de către organele de poliţie (dosar urmărire penală) sunt pete de sânge uman aparţinând grupei sanguine AB IV (dosar urmărire penală) aceeaşi grupă de sânge pe care o avea şi victima (dosar urmărire penală).
Pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului au fost aplicate pedepse (principală şi complementară) la a căror individualizare au fost avute în vedere criteriile prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 72, 52 C. pen. şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi), de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite (determinat de natura şi gravitatea faptei comise, de circumstanţele concrete de comitere a faptei - cu violenţă, prin lovire repetată cu pumnii, picioarele şi cu o bâtă, pe fondul unei dispute verbale minore avută cu victima), de urmarea gravă cauzată - pierderea unei vieţi omeneşti, de persoana inculpatului - care a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani prin Sentinţa penală nr. 983/1993 şi care a acţionat cu discernământ la momentul săvârşirii faptei, (dosar urmărire penală).
Pe cale de consecinţă, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 19 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
Faţă de dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen., art. 357 alin. (3) C. proc. pen., prima instanţă, luând în considerare natura şi gravitatea faptei comise de inculpat, împrejurările cauzei, persoana inculpatului precum şi valoarea socială lezată - dreptul persoanei la viaţă, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă şi Mazăre, Sabău şi Pârcălab contra României), a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, considerându-le măsuri de limitare a acestor drepturi proporţionale şi justificate.
Cu privire la infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului, Tribunalul a constatat că, în fapt, după momentul agresării victimei şi aducerii sale în imposibilitate de a se apăra, inculpatul i-a sustras acesteia suma de 520 RON şi un telefon mobil marca N. pe care l-a vândut ulterior martorului C.A. Jr. Inculpatul a contestat săvârşirea acestei infracţiuni, solicitând, prin apărător, achitarea sa întrucât fapta nu a fost săvârşită de el, victima fiind cea care i-a dat de bună-voie această sumă şi telefonul mobil (dosar urmărire penală).
Această apărare a inculpatului nu este susţinută de nicio probă din dosarul cauzei, a reţinut prima instanţă, motiv pentru care prima instanţă a înlăturat-o. Astfel, martorul T.N. şi partea civilă T.G. au confirmat faptul că victima a încasat, cu titlu de salariu, la finele anului 2011, o sumă de bani, din care i-au rămas 500 RON la momentul incidentului. De altfel, victima este cea care a relatat celor doi faptul că aceşti bani i-au fost luaţi de către inculpat (dosar urmărire penală). În acest context, partea civilă T.G. arată că nu a avut nicio discuţie cu inculpatul legată de cuantumul sau plata salariului, aşa cum declară inculpatul, astfel că, susţinerea sa, potrivit căreia victima i-a înmânat suma de 520 RON de bună voie pentru ca inculpatul să plece şi să-l lase în pace, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Pe de altă parte, nici susţinerea inculpatului potrivit căreia victima i-a dat permisiunea inculpatului de a-i folosi telefonul mobil pentru a-l anunţa pe patron că va pleca, nu este de natură a înlătura caracterul penal al faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravată întrucât inculpatul a luat telefonul victimei şi l-a introdus în buzunarul hainei după ce a exercitat asupra acestuia acte de violenţă, fiind incidenţă, astfel, teza I a art. 211 alin. (1) C. pen. întrucât fapta a fost săvârşită în timpul nopţii, instanţa a reţinut, la încadrarea juridică a faptei, şi dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.
Pe cale de consecinţă, tribunalul a constatat că, fapta inculpatului care, în noaptea de 2 - 3 ianuarie 2012 i-a sustras victimei suma de 520 RON şi un telefon mobil marca N., după ce, anterior, a exercitat acte de violenţă asupra acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen. pentru care va aplica inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare.
La individualizarea acestei pedepse, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârşită (închisoarea de la 5 - 20 ani) împrejurările în care a fost săvârşită fapta (pe timp de noapte, prin întrebuinţarea unor acte repetate de violenţă ridicată asupra victimei, şi care au dus, în final, la decesul acesteia) de scopul avut în vedere de inculpat (de a beneficia în mod ilicit de bani şi bunuri) de valoarea relativ redusă a prejudiciului, dar şi de persoana inculpatului, care, deşi nu are antecedente penale, a mai fost condamnat anterior pentru infracţiuni contra patrimoniului (furt şi violare de domiciliu).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. Tribunalul, ţinând seama de faptul că cele două infracţiuni au fost săvârşite în concurs, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare, sporită la 20 ani, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. prima instanţă a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Faţă de dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. prima instanţă a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv faţă de inculpat, respectiv, dispoziţiile art. 143, 148 lit. a) şi f) C. proc. pen. subzistă şi în prezent şi impun privarea de libertate a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 5 ianuarie 2012 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 prima instanţă a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, la data eliberării inculpatului din penitenciar.
Faţă de dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen. Tribunalul a dispus confiscarea, de la inculpat, a unei bâte din lemn de 30 cm lungime şi 4 cm grosime pe care inculpatul a folosit-o la agresarea victimei, şi care a fost ridicată cu ocazia cercetărilor.
Sub aspectul laturii civile a cauzei tribunalul a constatat că, în faza de urmărire penală, T.G. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu cheltuielile de înmormântare, (dosar urmărire penală) iar în faţa instanţei de judecată şi-a precizat aceste pretenţii la suma de 2.000 RON reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei (dosar fond). Sub aspect probator, însă, partea civilă a depus la dosarul cauzei factura fiscală nr. x din 6 ianuarie 2012 pentru suma de 485 RON reprezentând articole funerare (dosar urmărire penală) şi chitanţa nr. x din 6 ianuarie 2012 pentru suma de 100 RON reprezentând contribuţie pentru înmormântare (dosar urmărire penală). Întrucât acestea sunt singurele sume dovedite în cauză ca fiind cheltuite cu înmormântarea victimei iar partea civilă nu a mai făcut alte probe pe latură civilă, aceste cheltuieli fiind făcute de către martorul T.N. în numele şi pe seama părţii civile, astfel cum rezultă din declaraţiile acestora, Tribunalul a apreciat că în cauză a fost dovedită doar suma de 585 RON. Pentru aceste motive, Tribunalul, în baza art. 1349 şi art. 1357 Noul C. civ. a obligat inculpatul la plata, către partea civilă a sumei de 585 RON cu titlu de despăgubiri materiale.
Consecinţă a condamnării, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.700 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 300 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu care se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei, cu motivarea că aceasta este prea mare în raport cu gravitatea faptei.
Printr-un memoriu scris depus la dosar la data judecării apelului, inculpatul a reiterat apărările din faţa primei instanţe.
Analizând apelul în conformitate cu art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că acesta nu este fondat, pronunţându-se în acest sens Decizia nr. 83/A din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei decizii în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat.
S-a reiterat solicitarea de la fond de schimbare a încadrării juridice în lovituri cauzatoare de moarte în condiţiile în care a aplicat o singură lovitură victimei fără intenţia de a o omorî, s-a solicitat efectuarea unei expertize A.D.N. pentru a se dovedi anumite aspecte de nevinovăţie a sa, precum şi reducerea cuantumului pedepsei în funcţie de circumstanţele faptei şi a persoanei.
Înalta Curte reţine că prima instanţă a pronunţat o soluţie justă de condamnare în cauză, reţinând în mod corect starea de fapt şi încadrarea juridică a acesteia.
Fapta de omor constând în aceea că, în seara zilei de 2 ianuarie 2012, inculpatul, pe fondul consumului de alcool şi al unei dispute verbale avute cu victima, S.S., inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnii şi cu picioarele, precum şi cu o bâtă de lemn, atât la nivelul capului, cât şi la nivelul toracelui, determinând căderea acesteia pe un plan dur, aceste lovituri producând o fractură a coastei a VI-a stângi, cu lezarea plămânului subiacent, şi determinând un pneumotorax masiv care a dus în final la decesul victimei, în cursul zilei de 3 ianuarie 2012 este pe deplin dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, între care esenţiale sunt raportul de constatare medico-legală şi declaraţiile martorului T.N. şi ale părţii civile T.G., acesta din urmă fiind audiat şi în faţa instanţei de apel.
Apărarea inculpatului în sensul că doar a lovit uşor victima, cu un lemn de foc peste claviculă, nu cu intenţia de a-i suprima viaţa nu poate fi reţinută, intenţia de suprimare a vieţii reieşind din multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, zonele lovite, aspecte reţinute în declaraţiile persoanelor audiate în cauză şi în actele medico-legale, condiţii în care tribunalul a apreciat în mod just că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din omor în lovituri cauzatoare de moarte.
Aceleaşi învederări juridice s-au concretizat şi la nivelul instanţei de apel.
Şi fapta de tâlhărie constând în aceea că, după lovirea victimei şi aducerea ei în stare de imposibilitate de a se apăra, inculpatul i-a sustras acesteia suma de 520 RON şi un telefon mobil marca N. primit de victimă de la martorul T.G., şi a părăsit stâna, deplasându-se în localitatea Voila, la domiciliul martorilor C. este dovedită cu declaraţiile aceloraşi persoane, cărora victima, înainte de a deceda, le-a relatat cele întâmplate.
În contextul acestor declaraţii, coroborat cu faptul că inculpatul a vândut telefonul şi a cheltuit banii sustraşi de la victimă după ce, iniţial a părăsit pe ascuns, în timp de noapte, locul faptei, înlătură apărarea inculpatului în sensul că victima i-ar fi remis de bună voie bunurile sale.
Reţinând cele de mai sus, tribunalul a realizat o justă încadrare juridică a faptelor în infracţiunile de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen.
Pedepsele principale aplicate inculpatului, de 19 ani închisoare pentru omor şi 7 ani închisoare pentru tâlhărie sunt corect dozate în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., tribunalul apreciind corect limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârşite, împrejurările în care a fost săvârşită fapta (pe timp de noapte, prin întrebuinţarea unor acte repetate de violenţă ridicată asupra victimei, şi care au dus, în final, la decesul acesteia) de scopul avut în vedere de inculpat (de a beneficia în mod ilicit de bani şi bunuri), dar şi de persoana inculpatului, care, deşi nu este recidivist, a mai fost condamnat anterior pentru infracţiuni contra patrimoniului (furt şi violare de domiciliu).
Aşadar pedepsele stabilite sunt apte să răspundă finalităţilor de prevenţie generală şi specială şi reeducare prevăzute art. 52 C. pen.
Aceleaşi caracteristici de legalitate şi de temeinicie sunt asociate şi pedepselor complementare şi accesorii, prima instanţă făcând o justă aplicare a art. 65 alin. (2) C. pen. art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 71 alin. (2) C. pen.
În consecinţă urmează a se menţine ca legală şi temeinică decizia penală atacată.
Din probele administrate în cauză, nefiind cazul de alte completări probatorii, rezultă cu certitudine intenţia inculpatului de ucidere a victimei, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii. Instanţa de fond, după cum s-a arătat, a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, în raport de infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie, reţinute în sarcina inculpatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.D.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul să plătească statului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, să fie avansat din fondul special destinat al Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 ianuarie 2012 la 21 septembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 2916/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2958/2012. Penal → |
|---|
