ICCJ. Decizia nr. 2949/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2949/2012
Dosar nr. 525/104/2012/a5
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 525/104/2012, printre altele, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar ca inadmisibile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că faţă de gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi, de modalitatea de comitere a acestora precum şi faţă de stadiul procesual al cauzei în prezent nu sunt întrunite condiţiile liberării provizorii sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpaţii T.F. şi P.G.D.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1602 şi urm. C. proc. pen. atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, instanţa de judecată poate acorda, la cerere, liberarea provizorie sub control judiciar dacă sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., dându-se eficienţă uneia din garanţiile privind libertatea persoanelor prevăzută de art. 5 alin. (5) C. proc. pen.
Astfel, conform textului de lege, acordarea liberării provizorii este facultativă, fiind atributul instanţei şi este lăsată la aprecierea acesteia de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege ci şi în situaţia în care instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu e oportună, fapt pe care de altfel, instanţa de fond l-a avut în vedere atunci când a respins cererea inculpatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt emis la data de 25 ianuarie 2012 au fost trimişi în judecată în stare de arest cei trei inculpaţi menţionaţi mai sus pentru comiterea faptelor penale de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. şi de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
În motivarea acestui act de sesizare a instanţei s-a arătat că la data de 7 august 2011 cei trei inculpaţi au agresat-o pe victima N.M. ce se afla în faţa locuinţei sale după care au pătruns fără drept şi fără consimţământul acesteia în curtea locuinţei persoanei agresate după care au continuat să o lovească cu pumnii, picioarele dar şi cu un lanţ metalic, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, i-au provocat o leziune fizică permanentă splenectomie şi o infirmitate fizică permanentă.
Prin sentinţa penală nr. 121 din data de 26 iunie 2012 pronunţată în prezenta cauză, Tribunalul Olt, în baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. rap. la art. 80 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.F. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, inculpatul C.C., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare iar inculpatul P.G.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi alin. (2) C. pen. pe timpul detenţiei.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpaţii, la termenul stabilit fiind puse în discuţia părţilor cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţi.
Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind această instanţă că în prezent nu sunt întrunite condiţiile liberării provizorii sub control judiciar avându-se în vedere acţiunea comisă în cooperare de cei trei inculpaţi prin actele materiale de lovire a victimei de mai multe ori, cu o intensitate sporită, prin folosirea pumnilor şi picioarelor în zone vitale ale corpului victimei dovedite prin leziunile traumatice menţionate mai sus care inclus politraumatisme şi fracturi costale şi care au pus în primejdie viaţa victimei dar şi prin mecanismul producerii lor ce include lovirea cu şi de corpuri contondente, stadiul procesual al cauzei - apel, intervenind deja o condamnare la pedepse privative de libertate.
Faţă de gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, de pericolul concret pentru ordina publică, faţă de necesitatea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal se impune menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.F. şi P.G.D. împotriva încheierii din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 525/104/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2934/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2992/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
