ICCJ. Decizia nr. 2991/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2991/2012
Dosar nr. 25/63/2007
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 247 de la 28 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului P.I.T. - fiul lui C. şi S., născut la 15 mai 1958, în Craiova, judeţul Dolj, cu acelaşi domiciliu, recidivist, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 653/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii pentru pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu şi s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin aceeaşi sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Pe durata executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 aprilie 2000 la 30 aprilie 2001.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 500 de la 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Sibiu şi s-au anulat actele false.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 644.808 RON, plus majorările de întârziere calculate de la 24 mai 2007, până la achitarea sumei datorate.
Inculpatul a fost obligat la 2.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON onorariu apărător oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj nr. 183 D/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, arestat preventiv în lipsă, P.I.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002.
S-a reţinut în fapt că, din actele şi lucrările dosarului efectuate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 1554/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor S.G., fostă P. şi V.D., pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi respectiv, prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul P.I.T., în vederea depistării acestuia şi efectuării urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen. şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei D.F., pentru aceleaşi infracţiuni.
Din actul de sesizare rezultă, în esenţă, că inculpata S.G. în calitate de consilier al DGFP Dolj, a parcurs fictiv procedura prevăzută de O.G. nr. 70/1997, privind rambursarea de TVA, în sumă de 3.703.467.000 ROL, inculpatului P.I.T., care, după ridicarea în două tranşe a acestei sume, a părăsit ţara.
La sfârşitul lunii ianuarie 2004, inculpatul l-a cunoscut printr-un intermediat pe V.D., iar la iniţiativa lui P.I.T., care avea antecedente penale de acest gen, au convenit să pună în practică o manoperă frauduloasă pentru a obţine rambursare de TVA, fără justificare legală.
În acest sens, inculpatul P.I.T. a sugerat că actele necesare să poarte o dată din luna decembrie 2003.
Fapta s-a materializat fără dificultate câteva zile mai târziu, când inculpatul V.D. a întocmit factura datată 17 decembrie 2003, ce constă în prestări servicii software, fără acoperire reală, în valoare de 23.195.400.000 lei, din care TVA 3.703.467.000 lei.
Acest act semnat de inculpat, a constituit documentul de bază la naşterea obligaţiei în sarcina statului, astfel că, după ce şi inculpata S.G. a parcurs fictiv procedura prevăzută de O.G. nr. 70/1997, privind rambursarea de TVA, suma de 3.703.467.000 lei a fost eliberată în două tranşe inculpatului P.I.T., care, după încasarea sumei a părăsit ţara.
S-a mai reţinut că la, 16 mai 2005, s-a înregistrat la DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, informarea din 23 noiembrie 2004 a Oficiului de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, referitoare la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, de către numiţii P.I.T. şi V.D., prin intermediul conturilor personale, ale societăţii M.C. SRL.
De asemenea, s-a constatat că în perioada 16 - 17 februarie 2004, P.I.T. a retras în numerar suma de 3.646.608.000 lei, declarând verbal că intenţionează să achiziţioneze un teren.
La 16 februarie 2004, acesta a încasat în contul personal suma de 3.661.000.000 lei de la SC M.C. SRL, la care este asociat, cu titlu de rambursare împrumut, prezentând ca documente justificative contractul de împrumut din data de 10 decembrie 2003 şi balanţa analitică a lunii decembrie 2003.
La rândul ei, SC M.C. SRL a încasat suma de 3.661.387.339 lei de la AFP Craiova, cu titlu de rambursare TVA.
Prin ordonanţa de la 8 decembrie 2006, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 479/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj la Dosarul nr. 183/D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, iar în temeiul art. 238 C. proc. pen., s-a dispus extinderea cercetării penale faţă de inculpatul P.I.T. şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.
Folosind documente falsificate - un contract de împrumut datat 10 noiembrie 2003, balanţă întocmită la 31 decembrie 2003 şi un act adiţional la statutul SC M.C. SRL în care se menţionează că este administratorul acestei societăţi - inculpatul P.I.T. a transferat această sumă de bani în contul personal, fiind ridicată la 16 februarie 2004 - 520.000.000 lei şi 17 februarie 2004 - 3.126.000.000 lei, la data de 18 februarie 2004 inculpatul părăsind teritoriul României prin PTF Calafat.
În vederea ascunderii originii ilicite a sumei de 3,7 miliarde lei, astfel obţinută la 16 februarie 2004 inculpatul în baza unor documente falsificate, după ce şi-a deschis cont personal la aceeaşi unitate bancară a transferat suma în acest cont, iar ulterior în zilele de 16 şi 17 februarie 2007, suma a fost retrasă în numerar de P.I.T., astfel cum rezultă şi din sesizarea ONPCSB.
La 18 februarie 2004, inculpatul a alimentat contul personal al numitului V.D. nr. X cu suma de 80.000.000 lei ROL, deschis la R.B. - Sucursala Dolj, după care, aşa cum rezultă din cercetări a părăsit teritoriul României.
Din investigaţiile efectuate şi declaraţia martorei L.M. suma de bani a fost scoasă din ţară de P.I.T., motivând că doreşte să achiziţioneze utilaje tipografice, în realitate, acesta părăsind România, stabilindu-se în Venezuela.
Prin Ordonanţa nr. 1554/P/2004 de la 2 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul P.I.T., iar prin Încheierea nr. 607/P/2005 de la 10 februarie 2005 - Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă, în lipsă, pe o perioadă de 30 zile a acestuia, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 12.
Inculpatul P.I.T. a fost dat în urmărire generală sub nr. X din 18 iunie 2004 şi în urmărire internaţională sub acelaşi număr de la 14 martie 2005, din datele organelor de poliţie, rezultând că în prezent acesta se află în Venezuela.
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi împrejurarea că inculpatul este recidivist, conform art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 500 de la 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Sibiu şi 1 an închisoare pentru infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 C. pen., pedeapsă graţiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Astfel, avându-se în vedere data comiterii faptelor, faţă de condamnările anterioare, instanţa de fond în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, a dispus revocarea graţierii pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa sus-menţionată şi a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin aceeaşi sentinţă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă aplicată în cauza de faţă cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 14 aprilie 2000, până la 30 aprilie 2001 şi s-a anulat mandatul de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu şi actele false.
Pe latură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă promovată de ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 644.808 RON şi majorările de întârziere calculate de la 24 mai 2007, până la achitarea sumei datorate.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanţa a omis să se pronunţe cu privire la măsura preventivă dispusă în cauză şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, în mod greşit a realizat contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu în baza acestui text de lege şi a dispoziţiilor art. 36 rap. la art. 33 - 34 C. pen., referitor la infracţiuni concurente.
Prin Decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva Sentinţei penale nr. 247 din 28 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 25/63/2007, pe care a desfiinţat-o în latura penală şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului dispusă prin Încheierea nr. 607 din 10 februarie 2005, constatând că inculpatul se sustrage de la judecată.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate în prezenta cauză şi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 39 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prin încheierea nr. 607 de la 10 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.I.T. pe o perioadă de 30 zile de la data la care va fi prins, emiţându-se mandatul de arestare preventivă de la aceeaşi dată. Conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., instanţa avea obligaţia ca prin hotărârea pronunţată să dispună asupra menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel încât a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, sub acest aspect.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că, în mod greşit instanţa de fond, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 a realizat contopirea pedepselor concurente aplicate prin Sentinţa penală nr. 500/2003 a Judecătoriei Sibiu, în baza acestui text de lege, astfel încât pedepsele aplicate au fost repuse în individualitatea lor iar în urma contopirii pedepselor inculpatul P.I.T., urmând să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.:
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, casarea deciziei penale şi, rejudecând, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este tardiv pentru cele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispoziţiilor art. 364 C. proc. pen. aplicabil şi pentru recurs, este considerată ca făcută în termen declaraţia de recurs introdusă după expirarea termenului legal, dacă instanţa de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei. Din economia textului legal rezultă că, repunerea în termen este un remediu procesual care operează când instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi, ca urmare, se consideră ca fiind făcut în termen recursul introdus după expirarea termenului de recurs. Prima condiţie de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen - existenţa unei cauze temeinice de împiedicare -, în speţă nu este îndeplinită, întrucât aspectele reliefate de inculpat că nu a fost în ţară nu pot fi apreciate, potrivit practicii judiciare şi doctrinei, ca fiind cauze temeinice de împiedicare a declarării recursului în termen, atâta timp cât inculpatul nu a făcut dovada că există o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să se întoarcă în ţară în vederea uzării de calea de atac legală a recursului. Cea de-a doua condiţie referitoare la data până la care trebuie făcută cererea de recurs, în legătură cu care solicită repunerea în termen, de asemenea nu este îndeplinită în cauza dedusă judecăţii. Art. 364 C. proc. pen. stabileşte un termen maxim de 10 zile pentru declararea recursului pentru care se cere repunerea în termen, care a expirat în cauză, având în vedere că de la data de 8 februarie 2012, data încarcerării în Penitenciarul Craiova în vederea executării pedepsei dispusă prin decizia penală recurată, nu a existat nici un impediment pentru inculpat de a declara recursul. De la această dată instanţa de control judiciar are obligaţia de a calcula cele 10 zile, şi acestea s-au împlinit la 17 februarie 2012 şi, cu toate acestea, inculpatul nu a declarat recursul în prezenta cauză decât la 20 aprilie 2012. Culpa inculpatului în exercitarea recursului peste termen cu nerespectarea dispoziţiilor art. 364 C. proc. pen. îndrituiesc instanţa de recurs să constate că cele două condiţii de fond nu sunt îndeplinite şi, prin urmare, cererea de repunere în termen se va respinge ca neîntemeiată. În această situaţie, recursul declarat de inculpat este tardiv.
Introducerea recursului are efectul de a învesti instanţa de control judiciar cu verificarea hotărârilor atacate în recurs. Procedura unui astfel de efect depinde însă de valabilitatea recursului declarat, de introducerea lui în condiţiile legii. Dacă au fost încălcate dispoziţiile legale de care depinde valabilitatea recursului, instanţa de control judiciar nu mai poate proceda la verificarea legalităţii şi, în anumite limite şi a temeiniciei hotărârilor atacate, şi, în consecinţă, îl va respinge ca fiind introdus cu încălcarea legii.
În speţă, recursul fiind declarat după expirarea termenului legal de recurs de 10 zile, inculpatul este decăzut din exerciţiul dreptului său conform prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. pen., situaţie în care demersul judiciar promovat nu mai poate produce efecte juridice.
Solicitarea recurentului inculpat de a beneficia de dispoziţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., nu va mai fi supusă analizei Înaltei Curţi având în vedere că recursul declarat este tardiv.
Aşa fiind, cererea de repunere în termenul de recurs urmează a fi respinsă ca nefondată, fiind formulată cu depăşirea termenului de 10 zile calculat de la data începerii executării pedepsei, situaţie în care recursul urmează a fi respins ca tardiv conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul P.I.T..
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 197 din data de 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2990/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2996/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
