ICCJ. Decizia nr. 2998/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2998/2012
Dosar nr. 2379/96/2011
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita a revenit asupra admiterii cererii de judecare a cauzei potrivit art. 3201 C. proc. pen. şi a respins-o.
În baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. l-a achitat pe inculpatul B.S.Z., pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010.
În baza art. 91 lit. c) C. pen. i-a aplicat inculpatului 1.000 RON amendă administrativă.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 1,5 grame cannabis, rămasă în urma analizelor chimice, ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.I. predată organului de urmărire penală.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 38 C. proc. pen. a disjuns cauza faţă de inculpatul B.S. şi a dispus continuarea judecăţii faţă de acesta, fixând termen de judecată la 5 decembrie 2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 10 iunie 2011, lucrătorii S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiţii S.C., B.S.Z. şi B.S. erau implicaţi în traficul şi consumul ilicit de droguri, pe raza judeţului Harghita. Din informaţii a rezultat că aceştia în cursul zilei de 10 iunie 2011 urmau să procure şi să consume în cadrul unei petreceri substanţe stupefiante, cannabis. Astfel, B.S.Z. urma să intre prin intermediul lui S.C. în posesia unei cantităţi de aproximativ 50 grame cannabis, achiziţionat posibil din Odorheiu Secuiesc. Drogurile achiziţionate urmau să fie transportate de către B.S.Z. cu un autoturism marca D.N., în localitatea Homorod la o petrecere privată unde urmau a fi, fie oferite, fie comercializate persoanelor consumatoare, cu suma de 50 RON/gram. La petrecere urma a participa şi S.C. care de asemenea urma să procure alte substanţe stupefiante pentru această petrecere.
Avându-se în vedere aceste informaţii, în data de 10 iunie 2011, inculpatul B.S.Z., a fost prins în flagrant, împreună cu B.T. şi B.A., în timp ce se deplasa cu autoturismul pe raza localităţii Brădeşti, deţinând droguri. Cu ocazia percheziţiei autoturismului, a fost găsită o pungă din material plastic cu ziplak în care erau fragmente vegetale de culoare verde-oliv suspecte a fi cannabis. Întrebat fiind, B.S.Z. a declarat că aceasta îi aparţine. Substanţele ridicate cu ocazia flagrantului au fost înaintate Laboratorului de Analiză şi Profil Cluj-Napoca. Din raportul de expertiză a rezultat că substanţele ridicate din autoturismul menţionat aparţinând lui B.S.Z. constituie 2,1 grame cannabis, cannabisul făcând parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Audiat în cauză inculpatul a recunoscut faptul că a cumpărat-o de la o persoană din Odorheiu Secuiesc, care locuieşte în cartierul B., pentru suma de 50 RON gramul şi căruia i se spune „M.". Despre această persoană cu porecla de „M." ştia că se ocupă cu vânzarea de cannabis, motiv pentru care l-a şi contactat telefonic pentru a-şi procura cannabisul. Acesta a recunoscut că era consumator ocazional de cannabis. A mai arătat că de la această persoană „M." a mai cumpărat odată cannabis pe care l-a fumat.
Avându-se în vedere, atât faptul că, la nivel informativ, existau date că, o persoană cu porecla „M.", din Odorheiu Secuiesc comercializează cannabis, precum şi declaraţia inculpatului în cauză, au fost efectuate cercetări, fiind identificată persoana cu porecla „M." ca fiind B.S.
Numiţilor B.S.Z. şi S.C. le-au fost recoltate probe biologice, iar din buletinele de analiză a rezultat că aceştia erau consumatori de cannabis, rezultatul fiind pozitiv. Numitul B.S. a refuzat să i se recolteze probe biologice, întrucât a declarat că nu are nici o implicare în activitatea de comercializare a substanţelor stupefiante, respectiv cannabis.
Audiat în cauză învinuitul B.S. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi a declarat că nu are nici o poreclă şi că nici cu canabisul ridicat din boxa unde domiciliază nu are nici o legătură şi că nu-l cunoaşte pe coinculpat.
Avându-se în vedere, probatoriul administrat în cauză s-a considerat că, fapta învinuitului B.S.Z., care în 10 iunie 2011, a fost prins în flagrant deţinând 2,1 grame de cannabis cumpărat de la învinuitul B.S., în vederea consumului propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010.
Faptele numitului B.S. care în data de 10 iunie 2011, a vândut 2 grame cannabis inculpatului B.S.Z., precum şi faptul că a deţinut 6,8 grame, în vederea comercializării, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010.
Instanţa de fond a reţinut ca inculpatul B.S.Z. a uzat de procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., el recunoscând săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută de parchet şi însuşindu-şi probele administrate în faza de urmărire penală. Totodată inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. b1) C. pen., susţinând că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Instanţa a reţinut modul, împrejurările şi scopul în care a fost comisă fapta, conduita inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, că era cunoscut având o comportare corespunzătoare în societate, că faptele săvârşite nu prezentau pericolul social al unei infracţiuni, inculpatul fiind un simplu consumator, s-ar justifica aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Împotriva Sentinţei penale nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita a declarat apel inculpatul.
În motivarea apelului se critică sentinţa atacată sub aspectul nelegalităţii înlăturării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., precum şi sub aspectul netemeiniciei acesteia în ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului, solicitându-se desfiinţarea hotărârii şi condamnarea inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 15/A din 2 martie 2012 Curtea de Apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita împotriva Sentinţei penale nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita, a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi, rejudecând, în baza art 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.S.Z. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cu reţinerea art. 74 lit. a), c) şi cu aplicarea art. 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din 10 iunie 2011.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 2,1 ani (doi ani şi una lună) ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate.
Au fost înlăturate din hotărârea atacată dispoziţiile art. 91 lit. c) C. pen. privind amenda administrativă.
În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, dispune comunicarea unei copii de pe hotărâre Agenţiei Naţionale Antidrog.
Menţine celelalte dispoziţii din sentinţa atacată, care nu contravin prezentei hotărâri.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel a reţinut că probele administrate la urmărirea penală confirmă situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv faptul că inculpatul a fost prins în flagrant la data de 10 iunie 2011 deţinând cantitatea de 2,1 grame cannabis cumpărat de la coinculpatul B.S., în vederea consumului propriu. Probele administrate în dosar, respectiv procesul-verbal încheiat cu ocazia flagrantului, imaginile foto, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, raportul de expertiză biocriminalistică, buletinele de analiză medicală, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile inculpaţilor, se coroborează cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în faţa primei instanţe în cadrul procedurii instituite de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., astfel că vinovăţia inculpatului este dovedită.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale şi are o comportare corespunzătoare în societate, însă aprecierea instanţei de fond că faptei i-ar lipsi pericolul social al unei infracţiuni, este una greşită.
Nu se poate reţine că inculpatul este un simplu consumator, deoarece acesta nu a fost trimis în judecată pentru consumul de droguri, ci pentru cumpărarea şi deţinerea fără drept de droguri de risc, în vederea consumului propriu.
Curtea a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că soluţia de achitare pronunţată de către instanţa de fond este una greşită, urmând a fi desfiinţată.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de apel a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., şi de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. Având în vedere circumstanţele personale, respectiv inculpatul este student, nu are antecedente penale şi a recunoscut încă de la început săvârşirea faptei, instanţa de apel a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de apel apreciază că pedeapsa de 1 lună închisoare, executata în condiţiile art. 81 C. pen., este una necesară dar şi suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale şi menţinerea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente :
Conform dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a făcut o greşită aplicare a legii, iar în situaţia aplicării unor pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 din acelaşi cod.
Potrivit dispoziţiilor art. 181 C. pen., fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de legea penală şi prin conţinutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind vădit lipsită de importanţă. Gradul de pericol social se stabileşte în concret, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. pen., ţinându-se seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului; în cazul faptei lipsite de pericolul social al unei infracţiuni, instanţa de judecată aplicând una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen. şi anume: mustrarea, mustrarea cu avertisment, ori amenda de la 10 la 1.000 RON. Lipsa pericolului social al unei infracţiuni din conţinutul faptei prevăzute de legea penală constituie un caz de împiedicare a punerii în mişcare sau a exercitării acţiunii penale în acest caz, instanţa pronunţând achitarea potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
În raport de aceste prevederi legale instanţa de control judiciar apreciază că în mod corect instanţa de fond a stabilit că fapta imputată inculpatului B.S.Z. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Cuantumul pedepsei a fost just individualizat, cu respectarea exigenţelor art. 72 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reflectând atât pericolul social concret al infracţiunii săvârşite cât şi circumstanţele care caracterizează pe autorul faptei.
Înalta Curte constată că sancţiunea administrativă aplicată de Tribunalul Harghita pune în evidenţă în mod corespunzător pericolul social şi constituie o ripostă legală, suficientă şi corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatului şi prevenirii săvârşirii unor astfel de infracţiuni.
Chiar dacă fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept, există suficiente date care să demonstreze că cele întâmplate au avut un rol accidental în conduita generală a inculpatului.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.S.Z. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 2 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa decizia penală recurată şi va menţine Sentinţa penală nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.S.Z. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 2 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 324 din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară, echivalent a patru ore de traducere se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3038/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
