ICCJ. Decizia nr. 2997/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2997/2012
Dosar nr. 64747/3/2011
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 782/F din data de 14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.N., la pedeapsa închisorii de 7 ani.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară obligatorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.
Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a constatat ca drogurile ce au format obiectul infracţiunii deduse judecăţii, respectiv 0,24 gr. heroină au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
S-a confiscat de la inculpat suma de 120 RON obţinută în urma traficării drogurilor, sumă ce a fost ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunţa această sentinţă penală Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:
În data de 01 iunie 2005 martorul denunţător N.M.C., în temeiul art. 15 din Legea nr. 143/2000 a formulat un denunţ fată de inculpatului I.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Astfel, pentru prinderea în flagrant a inculpatului au fost desfăşurate mai multe activităţi procedurale, respectiv s-a procedat la înscrierea sumei de 120 RON, compusă dintr-o bancnotă de 50 RON, şase bancnote a 10 RON şi două bancnote a 5 RON, la percheziţia corporală a martorului denunţător, ocazie cu care nu au fost găsite droguri sau sume de bani, după care i-au înmânat acestuia suma de bani menţionată mai sus.
În momentul imediat următor martorul denunţător, în prezenţa lucrătorilor de poliţie l-a apelat telefonic pe inculpatul I.N. căruia i-a cerut 4 (patru) doze de heroină. Inculpatul a fost de acord şi a stabilit să se întâlnească cu martorul denunţător în zona P.D.
Astfel, martorul denunţător s-a deplasat la locul stabilit de inculpat, unde s-a întâlnit cu acesta şi în timp ce mergeau pe b-dul I.M. au efectuat tranzacţia, respectiv martorul denunţător a înmânat inculpatului suma de 120 RON, dar acesta i-a remis 4 (patru) doze de heroină. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 iunie 2005 proba înaintată conţinea cantitatea de 0,24 gr. heroină, probă care a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
După efectuarea tranzacţiei cei doi s-au despărţit, martorul denunţător s-a deplasat în locul în care îl aşteptau lucrătorii de poliţie, cărora le-a predat dozele de heroină cumpărate în modalitatea expusă mai sus.
În continuare organele de poliţie au procedat la imobilizarea inculpatului I.N., asupra lui găsindu-se suma de 120 RON, a căror serii corespundeau cu cele consemnate în procesul-verbal.
Concomitent cu aceste activităţi, în baza autorizaţiei din 1 iunie 2005 emisă de Tribunalul Bucureşti, organele de poliţie au descins la locuinţa inculpatului I.N., unde, în urma efectuării percheziţiei domiciliare, în camera folosită de acesta şi concubina sa, martora B.M.E., au fost găsite două tuburi din plastic alb, în care se aflau un număr de 26 punguliţe din material plastic de culoare albă ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, respectiv 25 punguliţe din material plastic care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, precum şi un număr de 37 comprimate de culoare albă.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 iunie 2005 a rezultat că probele înaintate în cauză sunt constituite din 1,42 gr. heroină, 1,55 gr. heroină, un număr de 35 comprimate metadonă şi un număr de 2 comprimate diazepam.
Cantităţile de 2,57 gr. heroină, şi 20 comprimate metadonă rămase după efectuarea analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte.
Întrucât din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili cu certitudine scopul deţinerii acestor droguri, scop determinant în stabilirea încadrării juridice a faptei s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor faţă de inculpatul I.N. şi B.M.E.
După prinderea în flagrant, inculpatul I.N. a înscenat colaborarea cu organele de anchetă în vederea beneficierii de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în scopul sustragerii de la urmărirea penală.
Astfel, în aceiaşi zi acesta a formulat un denunţ cu privire la numitul "R.", de la care se aproviziona cu heroină, Dosar înregistrat sub nr. 2157/D/P/2005, denunţ care nu s-a mai concretizat, întrucât inculpatul I.N. a reuşit să fugă şi s-a sustras urmăririi penale.
Deşi au fost efectuate investigaţii nu s-a putut stabili locul în care s-a ascuns, fapt pentru care acesta a fost dat în urmărire generală.
Din probele administrate instanţa, a constatat că sunt dovedite atât existenţa faptei cu caracter penal, cât şi vinovăţia inculpatului I.N. în săvârşirea acesteia, având relevanţă sub aspect probator procesul-verbal de prindere în flagrant, din care a reieşit că inculpatul a fost observat de către lucrătorii de poliţie în timp ce realiza un schimb cu martorul denunţător, iar după imobilizare asupra sa a fost găsita suma de 120 RON, formată din bancnote ale căror serii corespundeau cu cele consemnate în procesul-verbal de înscriere; declaraţia martorului denunţător N.M.C. şi cea a martorului asistent l.O., precum şi declaraţia de recunoaştere a inculpatului I.N.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul I.N. care solicită o nouă reindividualizare a pedepsei, să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale, atâta vreme cât inculpatul a recunoscut şi regretat fapta.
Prin Decizia penală nr. 66/A din 2 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.N. împotriva Sentinţei penale nr. 782 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit bine situaţia de fapt şi a reţinut vinovăţia inculpatului şi s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei conform criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzută de art. 72 C. pen.
Odată cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. s-a făcut o reducere cu 1/3 a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită în condiţiile în care inculpatul este în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Astfel, s-a considerat că nu se mai poate impune faţă de gravitatea faptei şi pericolul social al acesteia, o reducere majoră a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzută de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale şi rejudecând să se reducă pedeapsa aplicată .
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Conform art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut de către instanţele de fond şi de apel o interpretare judicioasă a probelor administrate şi o analiză corespunzătoare a acestora, reţinându-se corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului cât şi încadrarea juridică a faptelor penale săvârşite.
În recursul declarat, inculpatul solicită reindividualizarea pedepsei întrucât a recunoscut şi regretat fapta, împrejurare faţă de care instanţele de fond şi de prim control judiciar ar fi trebui să reţină în favoarea sa şi circumstanţe atenuante legale, iar cuantumul pedepsei să coboare sub minimul de 3 ani închisoare.
Înalta Curte retine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.
Prin urmare, pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale. Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanţa de judecată trebuie să ţină seama atât de elementele ce ţin de materialitatea faptelor în sine, cât şi de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozităţii sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele legate de fapta şi persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanţele anterioare în procesul de individualizare a sancţiunii penale. Se reţine că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, împrejurare care este în măsură să atragă o agravare a răspunderii penale şi nicidecum o atenuare, având în vedere faptul că, prin sancţiunea aplicată anterior, scopul pedepsei preventiv educativ nu a fost atins, dată fiind atitudinea inculpatului care a perseverat în comiterea de infracţiuni.
Totodată se constată faptul că inculpatul a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. astfel că, solicitarea acestuia de a se reţine şi circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. nu este justificată, neputându-se acorda o dublă valenţă aceleiaşi împrejurări de fapt.
La stabilirea modalităţii de executare trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului, natura şi împrejurările comiterii faptei, cât şi gradul de pericol social al acesteia, astfel că, în opinia Înaltei Curţi, în raport de aceste criterii, numai executarea pedepsei în regim de detenţie asigură realizarea scopului preventiv educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., dând posibilitatea inculpatului de a-şi schimba atitudinea în raport de valorile sociale ocrotite de norma penală.
Prin urmare, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte, apreciind că, în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare invocat în susţinerea recursului.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din data de 2 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2996/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2998/2012. Penal → |
|---|
