ICCJ. Decizia nr. 3011/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 961 din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:
în baza art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul M.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare (pct. 1 și 2 din rechizitoriu).
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) Teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 323 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare (pct. 3 rechizitoriu).
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) Teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) Teza a Il-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a Il-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.
în baza art. 33-34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, inculpatul M.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) Teza a Il-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a Il-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.
în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.500 dolari SUA, către partea civilă E.G. Inc. prin Biroul Atașatului Legal F.B.I și la 1.064.872,14 dolari SUA către partea civilă I.M. Inc, prin Biroul Atașatului Legal F.B.I.
S-a luat act că partea vătămată Academia de Studii Economice nu s-a constituit parte civilă, în prezenta cauză.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a 17 hard discuri, de la inculpat, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
în baza art. 163 C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a indisponibilizării dispuse de organele de anchetă, la data de 21 octombrie 2004, în vederea recuperării prejudiciului, a următoarelor bunuri:
- autoturism marca B.C., culoare gri metalizat, în valoare de 2.566.403.362 RON;
- autoturism marca B. culoare gri metalizat, în valoare de 18.000 dolari SUA;
- autoturism marca B.X., culoare gri metalizat, în valoare de 2.777.903.362 RON.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, sub aspectul situației de fapt că, în perioada octombrie 2003 - martie 2004, inculpatul M.C. a accesat în mod neautorizat, în repetate rânduri, depășind măsurile de securitate, sistemele informatice aparținând părților vătămate Academia de Studii Economice București și E.G. Inc din Statele Unite ale Americii.
Academia de Studii Economice deși a arătat că a suferit prejudicii ca urmare a activității inculpatului, nu s-a constituit parte civilă, în prezenta cauză - nici în faza de urmărire penală, nici în fața instanței de judecată - până la citirea actului de sesizare, deși a fost citată în acest sens.
Compania americană E.G. Inc din Statele Unite ale Americii a apreciat prejudiciul suferit la suma de 11.500 dolari SUA, sumă cu care s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
De asemenea, s-a mai reținut că în perioada anilor 1999-2003, același inculpat a plasat în sistemul de achiziții on-line al Companiei americane I.M. utilizarea datelor de acces ale unor clienți legitimi ai companiei și a efectuat comenzi privind cumpărarea unor calculatoare și componente de calculator, în valoare de peste 1.064.872,14 dolari SUA, sumă cu care această companie s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
în sarcina aceluiași inculpat, s-a reținut că a recrutat și coordonat, în perioada februarie 1999 - februarie 2003, mai multe persoane, printre care O.T., W.B., B.B., C.V., J.L. ș.a în vederea formării unei rețele de sprijin a activității sale frauduloase, prin desfășurarea de către persoanele recrutate în Statele Unite ale Americii și România de acțiuni materiale necesare realizării scopului însușirii pe nedrept a beneficiului material ilegal.
A mai reținut instanța fondului că, în luna februarie 2004, urmare unor activități de întreținere, personalul de specialitate al Academiei de Studii Economice din București (A.S.E.) a sesizat o activitate neautorizată pe unul din serverele de comunicații având adresa de IP AA, respectiv s-a constat că o persoană, rămasă neidentificată, fără a avea un drept s-a conectat la acest server pentru a beneficia de servicii Internet.
Din activitatea analizată, a mai rezultat că persoana care obținuse accesul neautorizat, utiliza serverul pentru a se conecta la servicii IRC, DC++, dar și la alte sisteme precum cel situat la adresa IP BB cu utilizarea protocolului PPP (GRE).
Administratorii sistemelor informatice ale Academiei de Studii Economice au deconectat utilizatorul neautorizat, prezervând însă informațiile legate de conectările efectuate și adresa de IP a acestuia.
Ulterior, la data de 24 februarie 2004 și 08 martie 2004 au fost sesizate din nou conectări neautorizate în servele cu adresele IP AA și CC.
S-a mai constatat că, după oprirea serverelor, au continuat încercările de reconectare pentru obținerea accesului, fără drept, de la adresa de IP DD.
Analiza serverului atacat la 02 februarie 2004 (AA) a pus în evidență conexiunea tip PPP și crearea contului "b." în cadrul grupului de utilizatori cu drept de administrator.
Verificarea datelor despre utilizator a relevat faptul că prima conexiune realizată de la acesta s-a efectuat la data de 30 octombrie 2003, iar ultima, la acea vreme, la data de 15 februarie 2004 (ultima modificare a fișierul din cadrul profilului). Totodată au mai fost identificate scripturile și utilitarele rulate pe sistem cu scopul configurării acestuia în sensul dorit de utilizatorul neautorizat, precum și configurarea serverului către ieșirea în rețea cu adresa IP EE.
Traficul analizat, pe durata a cca. 24 ore, a evidențiat transferul a aproximativ 12 GB de date informatice, majoritatea provenind din conexiunile la rețeaua DirectConnect (DC++); trafic IRC (rețeaua Efnet prin port, host/gazda); conexiune PPP (protocol GRE) cu adresa IP FF.
II. La data de 05 februarie 2004, o salvare de date de siguranță (backup) eșuată pe sistemele informatice ale companiei americane E.G. Inc., New York a determinat investigarea cauzelor care au produs acest incident. S-a constatat astfel că pe unul din servere fuseseră plasate (salvate) fără autorizare aproximativ 6-7 GB de date informatice (filme).
în 6 februarie 2004 a fost examinat și serverul de mail al companiei având adresa de IP FF. Din analiza conexiunilor realizate de la acesta a fost identificată una dintre acestea, activă și neautorizată, lansată de la adresa de IP EE (adresă alocată utilizatorilor de către serverul Academiei de Studii Economice la ieșirea în rețea).
Datele rezultate ca urmare accesului neautorizat au fost conservate de pe sistemul informatic victimă, aparținând companiei americane E.G. Inc. și transmise organelor de cercetare.
Rezultate:
Investigațiile efectuate în legătură cu utilizatorul adresei IP DD au condus la identificarea furnizorului de servicii internet P.N. și a contractului de furnizare de servicii prin modem radio către numita P.A.R.; F., locația modemului radio a fost identificată pe Șos. P.T., județ Ilfov, într-un imobil locuit de învinuitul M.C.
La data de 02 februarie 2004, s-a dispus conservarea datelor informatice, precum și a celor de trafic informațional cu privire la adresa IP DD.
Analiza datelor informatice și a datelor de trafic informațional atestă fără dubiu conexiuni neautorizate realitate de la adresa de IP DD, aparținând inculpatului M.C. și adresa IP AA aparținând serverului Academiei de Studii Economice. De asemenea, rezultă faptul că, la data de 24 februarie 2004, când Academia de Studii Economice a întrerupt legătura neautorizată, de la adresa IP a învinuitului au fost lansate pachete de date de tip ICMP cu scopul scanării porturilor și crearea unei noi conexiuni frauduloase.
La data de 07 martie 2004, de la IP DD, aparținând inculpatului, a fost creat un nou tunel cu adresa IP CC care aparține Academiei de Studii Economice.
Au mai fost identificate conexiuni către diferite pagini web pentru obținerea de informații referitoare la probleme de securitate IT, programe sau aplicații tip "Dameware".
Totodată, a mai fost identificată și o pagină pe care inculpatul M.C. a postat un anunț pentru vânzarea unui autoturism B. gri metalizat, la vânzător.
Faptul că cea mai mare parte a traficului realizat prin conexiunea Academiei de Studii Economice a fost dirijată de inculpatul M.C. prin tunelurile criptate create, fapt ce atestă în mod evident dorința de a ascunde activitatea desfășurată.
Percheziția în sisteme informatice realizată a pus evidență pe lângă existența unor fișiere de mari dimensiuni criptate și aspecte care atestă utilizarea sistemelor instalate la domiciliu inculpatului pentru accesarea neautorizată a serverelor Academiei de Studii Economice, utilizarea poreclei "M.", precum și preocuparea în crearea unor programe pentru eventuale interceptări de date informatice ori control al distanței al unor alte sisteme informatice, respectiv: listă cu fișiere executabile care reprezintă programe de monitorizare și control de la distanță a unor computere/servere (HDD nr. 3); fișiere de configurare SSH pentru stabilirea unor tuneluri criptate (HDD nr. 4); log-uri create de sistemul de operare Windows din care rezultă conectarea la IP GG (Academia de Studii Economice) folosind utilizatorul "A." în ziua de 11 ianuarie 2004; aplicația instalată pe server, care permite vizualizarea unui alt sistem de operare (mai poate fi folosit și pentru ascunderea urmelor activităților desfășurate pe Internet) - HDD nr. 7; aplicația BestCryp utilizată pentru criptarea de date informatice; utilizatori definit al sistemului de operare cu numele de "M." și "A." (HDD nr. 11); jurnal de comenzi executate de utilizatorul "R." pentru configurarea și instalarea programului VMWare; compilere program "sniffit" (sniffer) - probabil instalat pe un alt computer; urme privind utilizarea adresei de email.
Materiale puse la dispoziție de partea vătămată Academia de Studii Economice au fost analizate rezultând fără dubiu conexiunile fraudulos create de la adresa IP DD aparținând inculpatului M.C. către serverele Academiei de Studii Economice. Prin intermediul adresei IP EE au fost create de către inculpatul M.C. tuneluri pentru a putea accesa mai departe serverul KK. Totodată traficul de date realizat a mai fost constituit și din conexiuni tip P2P în interiorul cărora au fost transferate cantități mari de informații.
în drept, fapta inculpatului M.C., care în perioada octombrie 2003 - martie 2004, a accesat în mod neautorizat, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale și cu depășirea măsurilor de securitate sistemele informatice aparținând părților vătămate Academia de Studii Economice din București și E.G. Inc, din Statele Unite ale Americii (pct. I și II din rechizitoriu) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces neautorizat prevăzută de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform plângerilor părților vătămate Academia de Studii Economice, București și E.G. Inc, New York activitatea neautorizată executată pe sistemele informatice care le aparțin, le-a produs prejudicii materiale prin utilizarea serviciilor acestora.
Academia de Studii Economice deși arată că a suferit prejudicii urmare activității inculpatului nu a făcut precizări suplimentare în acest sens.
Compania americană E.G. Inc, New York apreciază prejudiciul suferit la suma de 11.500 dolari SUA, suma cu care se constituie parte civilă.
în cursul anilor 1999-2003, compania americană I.M. din Statele Unite, având ca obiect de activitate comercializarea de produse hardware, a suferit prejudicii materiale substanțiale, ca urmare unei activități frauduloase concertate, constând în crearea de false comenzi de bunuri în sistemul de vânzări on-line, pe numele și pe seama unor clienți reali, urmate apoi de expedierea bunurilor achiziționate fraudulos.
Din plângerea înaintată organelor de cercetare rezultă un prejudiciu de cca. 6 milioane dolari SUA.
Inculpatul M.C. întrezărind posibilitatea obținerii de foloase materiale din exploatarea unor vulnerabilități în sistemul de comenzi (vânzare-cumpărare) al companiei la distanță al companiei I.M., a creat în jurul său o rețea de persoane, co-interesate material, cu ajutorul căreia a reușit plasarea unui număr nedeterminat de comenzi, urmate mai apoi de achiziționarea și primirea efectivă de bunuri în valoare de cca. 1.064.872,14 dolari SUA.
Conform înțelegerii cu numiții O.T., W.B., J.L., B.B., C.V., M.G., T.F., K.Y.K., încă de la data recrutării acestora, prin Internet sau prin intermediar, au fost de acord să fie folosiți drept "drop box" - locație de tranzit pentru primirea, redirecționarea produselor comandate prin fraudă de M.C., punând la dispoziția acestuia date personale și adresele poștale.
Prin urmare, M.C., prin accesarea fără drept/neautorizată, a sistemului de comenzi on-line al companiei I.M., cu utilizarea datelor unor clienți legitimi, plasa comenzile de cumpărare pentru diverse componente de calculator cu indicarea datelor sus numiților.
Aceștia din urmă primind produsele pe numele lor, le re-împachetau și le re-trimiteau către M.C. sau către destinațiile indicate de acesta. După realizarea acestor operațiuni, M.C., în baza aceleiași înțelegeri trimitea către O.T., W.B., B.B., J.L., C.V. sau alte persoane indicate de aceștia, personal sau prin interpuși o parte din beneficiul material obținut ca urmare comercializării produselor achiziționate fraudulos.
Tot conform înțelegerii, în anumite situații, complicii americani re-împachetau și re-transmiteau doar parțial bunurile fraudulos comandate, parte din aceste fiind păstrate pentru a fi comercializate în Statele Unite, ori se ocupau efectiv de comercializarea integrală a bunurilor.
în această situație, către M.C. sau către alte persoane indicate de acesta, sus numiții transmiteau banii sau parte din banii obținuți din vânzarea acelor produse.
Pentru primirea pachetelor re-împachetate în Statele Unite de O.T., W.B., B.B., J.L., V.C., M.G., ori pentru recepționarea unui procent din profit ori pentru transmiterea unui asemenea procent din profit către complicii din Statele Unite, inculpatul M.C. a recrutat mai multe persoane în România între care și pe C.G.D., D.A., C.I. ș.a.
Pe numele celor din urmă, au fost parțial identificate colete poștale provenite din Statele Unite precum și transmiterii bănești din/către Statele Unite prin sistemul de plată Western Union.
a. O primă comandă realizată de M.C. a fost plasată în sistemul I.M. la data de 10 februarie 1999 pe contul clientului H.S. Inc, urmată mai apoi de alte două, toate având drept obiect achiziționarea a 3 laptopuri I.T. în valoare de 5.821,38 dolari SUA.
Produsele au fost direcționate pentru a fi recepționate în România către inculpatul D.A., București, Șos. Ș.M.
Bunurile au fost ridicate de învinuitul D.A.
b. în 11 februarie 1999, alte 22 de comenzi au fost plasate de M.C. în sistemul I.M. pe seama clienților B.com și H.S. pentru achiziționarea unor componente de calculator în valoare de 82.193,15 dolari SUA.
Produsele au fost direcționate spre a fi recepționate în România către inculpatul D.G.C., București strada Z.
întrucât cei doi clienți B.com și H.S. Inc au negat plasarea comenzilor în sistem, I.M. a reușit anularea acestora cu excepția uneia referitoare la cumpărarea a șase hard discuri în valoare de 4.148,70 dolari SUA, care fusese deja expediată.
Bunurile au fost ridicate de inculpatul D.G.C.
c. în 11 februarie 1999, alte șase comenzi privind achiziționarea de laptop-uri, carduri video și hard discuri în valoare de 16.047,02 dolari SUA au fost plasate de M.C. în sistemul de achiziții al I.M. și au fost direcționate spre a fi recepționate în România de inculpatul D.A., Șos. Ș.M.
Bunurile au fost ridicate de inculpatul D.A.
în același interval de timp, 10 - 12 februarie 1999, inculpatul M.C. a plasat alte 21 de comenzi, pe seama acelorași clienți ai I.M., dar cu indicarea pentru primire a coletelor comandate a unor adrese din România, aparținând cetățenilor români M.B., V.L. ș.a.
Comenzile au fost identificate ca fiind frauduloase, motiv pentru care au fost anulate mai înainte de a fi fost efectuate alte demersuri privind livrarea.
Aceste incidente au condus la suprimarea oricăror comenzi direcționate pentru a fi primite în România, situație care însă nu l-a descurajat pe inculpatul M.C., care a căutat și în final a găsit o nouă modalitate de fraudare a sistemului de achiziții on-line al companiei I.M.
Astfel, pentru a eluda interdicția direcționării comenzilor către România, inculpatul M.C. a recrutat mai multe persoane, cetățeni americani pentru a recepționa pachetele conținând bunuri achiziționate fraudulos prin sistemul de cumpărare on-line al I.M.
d. Una dintre acestea a fost O.T. care a primit efectiv patru din cele șase comenzi, plasate de M.C. în mai 1999 în sistemul de cumpărare on-line al companiei I.M., în valoare de 21.799 dolari SUA.
Cele șase comenzi au fost plasate pe seama clienților P.B.S. Inc și E.R.L., care însă au infirmat existența acestora.
O.T. a recepționat comenzile reușite la adresa sa din Atlanta.
e. în iunie 1999 învinuitul M.C. a plasat o nouă comandă privind cumpărarea a două laptop-uri în valoare de 6.000 dolari SUA cu indicarea adresei din statul Georgia, aparținând numitului O.T.
Identificând frauda, I.M. a formulat plângere și la data recepției bunurilor autoritățile americane au organizat o livrare supravegheată pentru prinderea lui O.T.
f. în perioada 17 iulie 2000 - 17 octombrie 2000, inculpatul M.C. a plasat în sistemul de achiziții I.M. de comenzi privind achiziționare de componente de calculator, în valoare de 94.453,32 dolari SUA pe seama clienților C.R., R. Computer, G.D. cu indicarea pentru recepție a firmei T&T.A.
Doar 20 de comenzi au fost onorate și livrate la adresa indicată, trei fiind anulate mai înaintea efectuării livrării, iar una a fost recuperată până la recepționarea de către beneficiar constatându-se existența fraudei.
Referitor la comenzile reușite, bunurile în valoare de 78.854,12 dolari SUA livrate adresa de mai sus au fost ridicate de către O.T.
g. în perioada 17 octombrie 2000 - 7 martie 2001 inculpatul M.C. a plasat 15 comenzi privind achiziționarea unor echipamente prin sistemul I.M. în valoare de 44.488,28 dolari SUA pe seama mai multor clienți ai companiei, cu indicarea pentru recepție a persoanei C.P. la adresa strada P., Atlanta. Datele pentru recepție au fost transmise inculpatului M.C. de către O.T.
Nici una din comenzile plasate nu a fost însă finalizată sub aspectul ridicării bunurilor, dat fiind faptul că frauda a fost identificată, respectiv opt dintre aceste comenzi au fost recuperate, iar trei au fost anulate mai înainte de a fi fost efectuate formalitățile de livrare.
h. în perioada mai 2000 - septembrie 2001, inculpatul M.C. a plasat fraudulos pe seama unor clienți ai I.M. comenzi pentru cumpărarea unor componente de calculator (procesoare) în valoare totală de 63.000 dolari SUA. Aceste produse au fost direcționate și ulterior primite de către numitul W.B. în Alaska., sau la alte adrese indicate de acesta.
I.M. a reușit, în timp, identificarea parțială a fraudei și stoparea a 13 din totalul comenzilor efectuate.
Restul bunurilor aferente comenzilor reușite au fost recepționate, ridicate de către W.B.
i. în perioada 17 octombrie 2000 - 17 aprilie 2001 inculpatul M.C. l-a recrutat pe numitul J.L. și a plasat în sistemul I.M. cca. 44 comenzi, pe seama unor clienți ai companiei, cu privire la achiziționarea unor componente de calculator în valoare de 182.474,52 dolari SUA.
Pentru recepție/ridicare, J.L. i-a indicat inculpatului M.C. adresele: L.D., R. Virginia, Street R., Virginia, W.F., Virginia, W.F. Street și F.C., Florida; B. Street; S.P. Street.
Doar opt comenzi, în valoare de 34.441,85 dolari SUA au putut fi identificate în timp și stopate, restul bunurilor, în valoare de 148.032,67 dolari SUA au fost ridicate de către J.L., precum și de alte persoane cunoscute și recrutate de acesta din urmă.
j. în aprilie 1999 inculpatul M.C. l-a cunoscut prin internet pe M.G., pe care ulterior l-a recrutat în rețeaua sa re-împachetatori.
M.G. i-a furnizat inculpatului M.C. datele sale și adresa poștală de la domiciliu, G.C., M., LA, precum și adresa poștală a surorii sale, respectiv O.D., Marrero.
Astfel că, inculpatul M.C. a plasat în sistemul de cumpărare on-line al I.M., în perioada 21 iulie 1999 - 31 ianuarie 2000, 24 de comenzi privind achiziționarea unor produse și sub-ansamble de calculator, pe seama unor clienți legitimi ai companiei precum W. Inc, A., G. Computers, în valoare totală de 65.934,97 dolari SUA.
Bunurile au fost recepționate și ridicate de către M.G.
k. în perioada decembrie 1999, inculpatul M.C. l-a recrutat în rețeaua sa de re-împachetatori pe B.B., care în perioada următoare i-a pus celui din urmă la dispoziție mai multe identități și adrese poștale pe care să le utilizeze pentru finalizarea comenzilor frauduloase, privind achiziționarea de produse prin sistemul de cumpărare on-line al I.M.
B.B. I-a furnizat inculpatului M.C. pe lângă datele sale și identitățile lui S.T., B.L., A.H. ș.a., precum și adresele poștale: B. Blvd.Pittsburgh, B.H. Rd, Buena Vista, P. Street., Pittsburgh.
Comenzile în valoare de cca. 86.895,24 dolari SUA au fost plasate în perioada 01 martie 2000 - 24 aprilie 2000 de către inculpatul M.C., în mod fraudulos pe seama unor clienți reali ai I.M., precum A. Computer, E.P.T., B.com Inc, S. Inc, iar bunurile au fost ridicate de către B.B. și persoanele recrutate de către acesta din urmă.
1. în perioada 01 noiembrie 2000 - 31 mai 2001, recrutându-l pe C.V., inculpatul M.C. a plasat în sistemul de achiziții al I.M. cca. 91 de comenzi privind achiziționarea de bunuri, pe seama unor clienți legitimi ai companiei, în valoare de 369.172,68 dolari SUA cu indicarea pentru recepție a datelor și adreselor indicate de C.V., respectiv: S.D. Highway, Hollywood Florida; J. Street Hollywood Florida; V.B. Street, Hollywood Florida; S.F. Highway, Florida; N.F. Highway Hollywood Florida; J. Street.
Dintre comenzile identificate, o parte au fost anulate sau recuperate, în final rezultând că V.C., personal sau prin interpuși a ridicat bunuri în valoare de 274.502,66 dolari SUA.
m. Pe 29 mai 2002, inculpatul M.C. a plasat fraudulos două comenzi în valoare de 8.975,76 dolari SUA pe seama clientului W.com., privind cumpărarea a două calculatoare, cu indicarea pentru recepție a firmei P.C.T. Inc. la adresa L. Ave., Altanta, statul Georgia.
Până la identificarea fraudei, numai una dintre comenzi fost efectiv primită la adresa indicată.
Bunurile au fost recepționate și ridicate de către numitul O.T.
n. La aceeași dată, M.C. a mai plasat alte două comenzi privind achiziționarea de computere în valoare de 9.295,45 dolari SUA, de această dată pe seama clientului O. Tech, cu indicarea pentru recepționarea a firmei C.C. Inc la adresa F.C., Atlanta Georgia. O. Tech a negat că ar fi realizat vreuna din cele două comenzi.
I.M., identificând frauda, a putut stopa numai una dintre comenzi. Bunurile aferente celeilalte comenzi au fost recepționate și ridicate de O.T.
o. în 5 iunie 2002, inculpatul M.C. a plasat în sistemul I.M. mai multe comenzi privind achiziționarea de componente de calculator în valoare de 8.000 dolari SUA cu indicarea adresei de recepție F.C., Atlanta Georgia.
Bunurile au fost ridicate de numitul O.T., conform înțelegerii cu învinuitul M.C.
p. în 16 iulie 2002 M.C. a mai plasat o comandă privind achiziționarea de echipamente de calculator cu indicarea pentru recepționare a adresei O.T. Court, Georgia.
I.M., identificând frauda, a putut stopa comanda și deci livrarea produselor către destinatarul indicat.
r. în 26 februarie 2003, inculpatul M.C. a plasat mai multe comenzi în sistemul de achiziții on-line al I.M., în valoare de 3.990,91 dolari SUA, pe seama clientului G.C. IT Solutions.
Pentru ridicarea comenzii, a fost indicată compania fictivă C.A. Inc și adresa O.T. Court, Georgia, menționată mai sus.
La adresa indicată, la pct. p și r a fost identificată numita K.Y.K., recrutată de către O.T. și T.F. pentru a recepționa produsele comandate de învinuitul M.C.
Tot pentru primirea coletelor cu produse comandate fraudulos, K.Y.K. a indicat numiților O.T. și T.F. adresa S.L.,Georgia, la care a fost plasată de către M.C. o comandă privind cumpărarea de produse în valoare de 5.306,22 dolari SUA.
Autoritățile americane, urmare plângerilor formulate de compania I.M. au deschis mai multe anchete, o parte din rezultatul acestora fiind transmisă organelor de anchetă române pentru a servi la cercetarea penală a persoanelor, cetățeni români membrii ai grupului infracțional coordonat de învinuitul M.C.
I.M. a transmis și autorităților române o plângere penală împotriva inculpatului M.C. și a altor persoane implicate.
în cauză, prin ordonanțele din 26 aprilie 2004 și 27 august 2004, procurorul a recunoscut conform procedurii prevăzută de art. 519 C. proc. pen. documentele înaintate de autoritățile americane și le-a atașat la dosarul cauzei ca mijloace de probă.
Astfel, cu privire la comenzile frauduloase plasate în sistemul companiei I.M., precum și cu privire la bunurile recepționate de urmare, arătate la pct. d - r, au fost audiați sau s-au întocmit rapoarte privind audierea numiților O.T., W.B., K.Y.K., T.F., B.B., M.G., J.L., C.V. și alte persoane implicate în schema infracțională.
O.T. a fost audiat cu prilejul prinderii sale la data de 11 iunie 1999, recepționând comanda a două laptop-uri în valoare de 6.000 dolari SUA (asupra pct. e). La domiciliul lui O.T. au fost identificate cu acea ocazie mai multe cutii ale produselor comandate de la I.M.
Voluntar O.T. a predat investigatorului de la acea dată, mai multe înscrisuri și chitanțe de transfer bănesc prin sistemul Western Union către M.C., în valoare de cca. 8.050 dolari SUA (pentru perioada martie 1999 - iunie 1999), reprezentând cota parte a acestuia din urmă din valorificarea produselor comandate fraudulos de la I.M.
De asemenea, O.T. a predat un înscris pe care era notată adresa dată de învinuitul M.C., pentru a primi bani, respectiv București, strada M.P.
împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, vizând: nerespectarea prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu raportare la art. 263 C. proc. pen., susținând că, în actul de sesizare al Parchetului nu există probe pentru toate faptele reținute în Rechizitoriul nr. NN/2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.; instanța fondului nu a respectat procedura de citare cu părțile vătămate E.G. Inc și I.M., pronunțând o soluție lovită de nulitate absolută - art. 197 alin. (2) C. proc. pen. - solicitându-se, față de acest aspect, admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea spre rejudecare a cauzei; în mod greșit a fost condamnat, probele efectuate în cauză au demonstrat nevinovăția sa, sens în care a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, prev. de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 141/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în subsidiar, a solicitat achitarea, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru aceleași încadrări juridice.
S-a mai susținut că, în cauză, nu există prejudiciu.
Motivele de netemeinicie au vizat modul în care s-au încuviințat și administrat probele, inclusiv încuviințarea efectuării unei expertize tehnice judiciare.
Curtea de Apel București, secția I penală, a constat că apelul este nefondat, respingându-l prin decizia penală nr. 56 din data de 29 februarie 2012.
Pentru a pronunța această soluția instanța de apel a reținut următoarele:
Probatoriul administrat a dovedit că inculpatul M.C. avea legături cu diferite persoane învinuite în cauză care, la rândul lor, posedau cutii cu produse comandate on-line, de la companiile I.M. și E.G. Inc, cu sediul în Statele Unite ale Americii.
Pe situația de fapt, în sarcina inculpatului s-au reținut:
- la data de 10 februarie 1999, a plasat în sistemul I.M. două comenzi pentru laptopuri, iar produsele au fost ridicate din România de D.A.;
- la 11 februarie 1999, a plasat 22 de comenzi (I.M.), pentru achiziția unor componente de calculator, produse care au fost direcționate de D.G.C., ulterior, anulate de compania I.M., cu excepția aceleia privind 6 hard discuri, care fusese deja expediată;
- la 11 februarie 1999 a plasat șase comenzi pentru laptop-uri, carduri video și hard discuri în același sistem informațional al I.M. - produsele fiind direcționate tot de către D.A.;
- în mai 1999, a plasat 6 comenzi în sistemul informațional al aceleiași societăți, patru fiind recepționate de către O.T., în Statele Unite ale Americii - Atlanta;
- în iunie 1999 a plasat o comandă pentru două laptop-uri, frauda a fost depistată, iar O.T. a fost prins;
- în perioada 17 iulie 2000 - 17 octombrie 2000, a plasat 24 de comenzi, 20 au fost expediate aceluiași O.T.;
- în perioada 17 octombrie 2000 - 07 martie 2001, a plasat 15 comenzi pentru echipamente, nefinalizată însă (același O.T.);
- în perioada mai 2000 - septembrie 2001, a plasat comenzi de procesoare, în același sistem informațional, o parte au fost depistate și stopate, iar o altă parte direcționată și primită de W.B. - Alaska;
- în perioada 17 octombrie 2000 - 17 aprilie 2001, l-a recrutat pe J.L., a plasat 44 comenzi, pentru achiziție de componente de calculator, 8 au fost stopate, iar restul achiziționate de noul recrut;
- în aprilie 1999, a plasat 24 de comenzi pentru produse și subansamble de calculator, la I.M., achiziționate de către noul său recrut de pe internet, M.G.;
- în decembrie 1999, l-a recrutat pe B.B. care i-a indicat adresa poștală și a altor persoane, iar în perioada 1 martie 2000 - 24 aprilie 2000, a plasat mai multe comenzi care au fost recepționate de noi recruți ai inculpatului;
- în perioada 1 noiembrie 2000 - 31 mai 2001, inculpatul l-a recrutat pe C.V., care se afla în Florida și căruia i-a plasat 99 comenzi în sistemul I.M., indicându-i mai multe adrese;
- la 29 mai 2002, inculpatul a plasat 4 comenzi pentru calculatoare, una din comenzi a fost recepționată de O.T.;
- la 05 iunie 2002 a plasat comenzi pentru componente de calculator, recepționate de către O.T.;
- la 16 iulie 2002, a plasat o comandă, însă compania a stopat-o;
- la 26 februarie 2003, inculpatul a plasat mai multe comenzi, ridicate de către K.Y.K., recrutată, de această dată, de către O.T.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate/civile; documentele înaintate supuse procedurii recunoașterii conform art. 519 alin. (2) C. proc. pen.; expertiza grafoscopică; declarații învinuiți; percheziții domiciliare; percheziții în sisteme informatice; documente suport cerere extrădare; documente poștale, facturi comenzi, transferuri Western Union; mijloace materiale de probă - 1 cutie 17 hdd.
De asemenea, în cauză, au fost audiați cu ocazia cercetării judecătorești și martorii D.G.C., C.I.D., F.M.
Din actele dosarului, rezultă că, pentru prinderea inculpaților, autoritățile americane pentru a reuși să identifice frauda de la compania I.M. au organizat o livrare supravegheată și, astfel, l-au prins pe O.T. care primea comenzi făcute on-line de către inculpatul M.C. De altfel, acesta a declarat că l-a cunoscut pe inculpat, prin intermediul internetului, în urmă cu un an, căruia i-a propus să lucreze la o firmă de calculatoare și dacă ar colabora cu el ar câștiga bani mulți din vânzarea unor componente de calculator. Datele aferente transferurilor O.T. i le-a transmis inculpatului prin internet și canalul IRC.
Cu ocazia percheziției, la domiciliul numitului O.T., acesta a fost de acord să poarte discuții cu inculpatul M.C., în legătură cu pachetul trimis. Pe chat, inculpatul l-a identificat sub nick-name-ul de "D.", confirmându-i primirea pachetului, deși livrarea nu se efectuase.
în 5 iunie 2002 O.T. a fost din nou identificat la adresa din F.C., Atlanta (adresa lui K.R.), primind bunuri comandate fraudulos de M.C. prin sistemul de achiziții on-line al companiei I.M.
La acea dată, în mașina sa a mai fost identificată și o cutie în care fuseseră trimise produse comandate fraudulos de la I.M., dar pentru care fusese indicată adresa L. Ave. Atlanta.
După ce a fost recunoscut de K.R. ca fiind persoana care primise în realitate coletul, O.T. a fost arestat de către autoritățile americane pentru implicarea sa în primirea de bunuri furate dar, conform datelor primite de la autoritățile americane, acesta a refuzat să mai dea vreo declarație.
A fost audiată numita K.Y.K., care a arătat că a fost contactată de T.F. prieten al lui O.T. și că i s-a propus, contra unei sume de bani, să primească pe adresa sa diferite colete. Fiind de acord cu acest lucru, K.Y.K. declară că le-a indicat celor doi adresa sa din Decatur, precum și adresa bunicii sale din O.T. Court, Decatur, Georgia. Pentru acest serviciu, K.Y.K. declară că a fost plătită cu suma de 1.000 dolari SUA.
T.F., prieten al lui O.T., a acceptat, contra unui comision, propunerea acestuia din urmă de a face rost de persoane și adrese pe care să fie recepționate și primite colete cu bunuri, cunoscând că acestea sunt obținute prin fraudă (furate). Una dintre aceste persoane a fost K.Y.K. Conform declarației lui T.F., pentru fiecare colet ar fi trebuit să primească între 300-400 dolari SUA.
W.B., implicat în recepționarea comenzilor frauduloase de la pct. h, declară că l-a cunoscut pe M.C. pe internet pe canalele din rețeaua de I.E., sub porecla de "D.", (canalul este cunoscut ca fiind unul pe care diferite persoane trafichează numere de cărți de credit furate sau prin care se pot recruta persoane doritoare să tăinuiască bunuri furate contra unor sume de bani).
W.B. declară că a acceptat propunerea lui "D." de a primi pe adresa sa bunuri (colete) și de a le retrimite în România.
De asemenea, acesta arată că după ce s-a dovedit de încredere, "D." i-a spus despre accesarea neautorizată a serverului I.M. și plasarea de comenzi în acest sistem cu crearea aparenței că acestea sunt legitime și totodată și despre faptul că alte persoane primesc în România bunurile comandate.
W.B. a mai arătat că a vorbit la telefon în mai multe rânduri cu "D.", și că acesta avea un accent estic pronunțat (listingul acestor convorbiri a fost obținut și depus la dosar) și de asemenea că, a trimis și sume de bani în România.
J.L. a declarat că, fiind un utilizator al internetului și al canalelor de chat, la un moment dat, pe unul din canalele pe care se discuta despre "carding" a cunoscut un individ sub porecla de "M.". L. arată că el personal folosea porecla "E.". După mai multe contacte pe acel canal, L. declară că cel care se identifica sub porecla de "M." i-a propus să câștige niște bani, respectiv i-a precizat că i-ar putea trimite niște produse hardware, dacă cel din urmă i-ar fi putut furniza adrese poștale din Statele Unite ale Americii.
Conform declarației lui L., inițial "M." i-a spus că are un depozit și că are nevoie de adrese din Statele Unite ale Americii pentru a trimite acolo produsele de calculator. Dar ulterior, L. susține că "M." i-a precizat că de fapt pătrunsese neautorizat într-un computer al companiei I.M. și că putea obține astfel echipamente hardware în mod ilegal. Cunoscând că produsele ar fi putut fi furate, L. a fost de acord să asigure primirea bunurilor, contra unei treimi din cantitatea de bunuri. Din declarația lui J.L. mai rezultă și faptul că majoritatea produselor primite de urmare înțelegerii, le-a retransmis în România, către "M.", pe numele lui I.C., nume despre care L. crede că nu este numele adevărat al lui "M.".
De asemenea, L. arată că a fost plătit de "M." pentru serviciile sale, când a fost cazul, prin Western Union, precum și cel puțin o dată banii i-au fost transmiși în contul său de PayPal.
Conform declarației lui C.V., numele adevărat al lui M. l-a aflat chiar de la acesta. La un moment dat, după mai mult timp și discuții M.C. i-a declarat lui C.V. că a pătruns fără drept în computerul unei mari companii din California și că putea crea în sistemul acesteia false comenzi cu privire la cumpărarea unor produse. Pentru aceasta însă, M.C. i-a precizat că ar avea nevoie de adrese din Statele Unite ale Americii., unde să fie primite produsele, întrucât în România nu puteau fi trimise. C.V. confirmă faptul că a acceptat ideea că bunurile urmau să fie dobândite ilegal. Fiindu-i frică că ar putea fi identificat de poliție, C.V. a fost de acord să-i furnizeze lui M.C. nume și adrese la care să fie trimise produsele comandate fraudulos.
Inițial, C.V. a recepționat personal colete pe numele său, iar acestea au fost trimise integral în România pe numele furnizat de M.C., respectiv I.C. Drept urmare, C. a primit partea sa din banii obținuți din comercializarea bunurilor de către M.C., prin transfer Western Union.
Ulterior însă, C.V. i-a furnizat lui M.C. și alte nume ale unor persoane din Statele Unite ale Americii: T.W., V.R., A.R., D.B. ș.a, persoane cărora, conform declarației sale, le-a spus despre proveniența frauduloasă a bunurilor, dar și adrese poștale: D. Highway, Hallandale Florida; V.B. Street, Hollywood, Florida; S.F. Highway, Dania, Florida; N.F. Highway, Hollywood, Florida, dar și alte adrese despre care nu și mai amintea precis.
C.V. a mai precizat și faptul că plățile prin Western Union referitoare la numele de I.C., M.F. și M.C. au legătură cu bunurile obținute fraudulos. Totodată, C.V. declară că a vorbit în mai multe ocazii la telefon cu M.C. precum și faptul că l-a cunoscut și întâlnit și personal pe M.C., cu ocazia unei vizite în România.
Tot în legătură cu coletele primite de C.V. la adresele indicate de acesta, S.F. Highway, Dania, Florida, V.B. Street, Hollywood, Florida a fost intervievat A.G.W., care a confirmat faptul că pe aceste adrese au fost primite de către C.V., prin FedEx sau UPS diferite colete.
B.B. arată că prin ianuarie 2000 l-a cunoscut pe chat pe "M." și, chiar de la primul contact, au discutat despre hardware. După mai multe conversații pe IRC, "M." i-a propus lui B.B. să găsească persoane doritoare să primească marfa, pe care ulterior B.B. să o retransmită către el, în România. Fiind de acord, B.B. a recrutat mai multe persoane pentru a primi marfa trimisă de M. și îi menționează pe B.L., S.T., P.C., dar despre afacere a mai relatat și lui J.C. și M.H. B.B. mai arată și faptul că la rândul lor S.T. l-a recrutat pe S.S., iar J.C. l-a recrutat pe H.A.
Cu privire la banii obținuți din comercializarea produselor retransmise în România, pe numele lui M.C., B.B. declară că partea sa i-a fost trimisă prin Western Union, de o relație a lui M.C. alias, "M.", din Atlanta (au fost identificate transferuri bănești între O.T. și B.B.).
M.G. l-a cunoscut pe M.C., prin aprilie sau martie 1999, pe unul din canalele de chat, sub porecla de "M.". Urmare acestor contacte, M.C. i-a propus să primească colete pe numele său, lucru cu care a fost de acord. M.G. de asemenea declară că avea cunoștință despre faptul că și alte persoane, de pe canalele de chat, făceau asemenea afaceri cu M.C.
M.G. a precizat că M.C. i-a declarat la un moment dat că a intrat ilegal într-un site, de unde putea comanda echipamente hardware, dar nu i-a precizat numele companiei.
Pentru primirea produselor, M.G. i-a indicat lui M.C. adresa sa de la domiciliu, precum și pe cea a surorii sale, adrese la care a și primit/recepționat mai multe colete, pe care ulterior le-a retransmis în România.
A mai declarat și faptul că, deși M.C. i-a precizat că s-a mutat de la adresa din România, din București, strada M.P., despre care îi spusese anterior că aparține prietenei sale, încă o mai poate folosi.
în legătură cu activitatea desfășurată sub coordonarea inculpatului M.C., au fost audiați și învinuiții D.A. și D.G.C., C.I., precum și martorul F.M.
învinuitul D.A. a arătat în declarațiile sale că l-a cunoscut pe M.C. în liceu, fiind colegi de clasă, iar mai apoi au rămas în relații de amiciție. învinuitul D.A. arată că la rugămintea inculpatului M.C. a fost de acord să primească pe numele său niște colete din străinătate, despre care M.C. i-a precizat că sunt trimise de niște rude și conțin haine, blugi, adidași. Tot cu privire la aceste colete M.C. i-a mai spus învinuitului D.A., că el personal are probleme cu cei de la vamă, care îi desfac pachetele pe care le primește și îi fură din bunuri.
Fiind de acord să primească pachete pe numele său, învinuitul D.A. a precizat că i-a dat lui M.C. adresa sa, respectiv Șos. Ș.M. învinuitul D.A. declară faptul că frecvența cu care primea și ridica pentru inculpatul M.C., colete provenind din străinătate (o dată la câteva zile) l-a făcut să-și pună întrebări cu privire la proveniența acestora, motiv pentru care a refuzat să mai efectueze alte ridicări.
De asemenea, cu privire la sumele de bani care apar în sistemul Western Union în noiembrie 2000 învinuitul D.A. declară că personal nu a transmis și nici primit bani în acest mod.
Fiindu-i teamă de probabilitatea ca activitatea inculpatul M.C. să fie ilegală, și că acesta din urmă ar putea încerca să dea vina pe el, învinuitul D.A. arată că a încercat în numeroase rânduri să obțină dovezi, sens în care a efectuat la nivelul anului 1999-2000 și mai târziu în anul 2005, mai multe înregistrări în mediu ambiental ale unor discuții purtate cu inculpatul M.C., pe care le-a pus la dispoziția organelor de anchetă.
învinuitul C.I. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul M.C., prin anul 2000 prin intermediul lui D.A., cu care era vecin. învinuitul C.I. arată că la un moment dat M.C. i-a cerut ajutorul pentru a ridica niște colete conținând obiecte de îmbrăcăminte de la oficiul poștal, colete provenite din străinătate de la rude, inculpatul M.C. spunându-i că nu le poate ridica singur fiind prea multe. în acest sens inculpatul M.C. i-a cerut datele sale de identitate și adresa de domiciliu. C.I., precizează că a fost de acord, motiv pentru care, la foarte scurt timp, M.C. l-a anunțat că pot merge să ridice coletele. învinuitul C.I. arată că nu-și poate aduce aminte nici câte colete a ridicat și nici perioada precisă cât a făcut acest lucru. Arată însă, că M.C. îl anunța telefonic că are ceva de ridicat, venea să-l ia cu mașina iar la ghișeu, tot acesta se ocupa și de formalitățile necesare ridicării coletelor. Cu privire la conținutul coletelor, învinuitul C.I. precizează că într-adevăr a văzut că unele dintre acestea conțineau haine sau cărți, dar că acasă la M.C. a văzut și unele colete care conțineau echipamente electronice.
Cu privire la sumele de bani identificate în sistemul Western Union, învinuitul C.I. declară că a trimis și a primit astfel de sume de bani din străinătate tot la rugămintea lui M.C., acesta din urmă asigurându-l că nu este nimic ilegal în această activitate. Nici de această dată învinuitul C.I. nu-și poate aduce aminte de câte ori a efectuat acest lucru și nici dacă a completat personal formularele de ridicare sau depunere bani.
învinuitul D.G.C. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul M.C. în anul 2000 devenind amici. învinuitul precizează că nu are cunoștință despre existența unor comenzi frauduloase în sistemul de comenzi on-line al companiei I.M. De asemenea, învinuitul arată că au fost situații când a ridicat colete poștale și de asemenea că a transmis unele sume de bani în străinătate prin intermediul Western Union sau prin card bancar.
Numitul F.M., pe numele căruia au fost identificate în sistemul Western Union o serie de transmiteri de bani, a declarat că nu are cunoștință despre acest lucru, că a nu a transmis și nici primit astfel de sume de bani. F.M. declară că nu-l cunoaște de C.V., persoană ce pare că i-ar fi trimis bani în perioada ianuarie 2001 - iunie 2001, ori pe O.T., persoană care i-a transmis suma de 3.000 dolari SUA în ianuarie 2002.
Totodată F.M. a precizat că îl cunoaște pe inculpatul M.C., întrucât au fost colegi de clasă, în școala generală.
Se observă clar și atitudinea de recrutare a diferitelor persoane și din străinătate, cu scopul bine definit de a duce la un bun sfârșit activitatea infracțională luată.
Rezultă, așadar, fără putință de tăgadă, că inculpatul M.C. se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului.
în România, au fost identificate unele din transmitente financiare primite/trimise, implicându-i pe M.C., D.G.C. și C.I.
Constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză asupra unor documente Western Union recuperate în original a statuat că acestea erau completate și/sau semnate de către inculpații M.C. sau D.G.C.
Pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor, motivând că nu are cunoștințe despre calculator, are 11 clase.
De asemenea, raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată la data de 25 iunie 2009 a statuat că, între echipamentele respective s-au realizat legături de transmisie de date prin internet și că, la rețeaua internet, au fost conectate și alte echipamente de calcul, nu numai ale inculpatului (prin intermediul adresei IP DD).
în raport de cele reținute, Curtea a arătat că nu poate fi primită cererea inculpatului de achitarea în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., ori art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât în cauză există probe certe de vinovăție.
Cât privește nelegala citare a părții vătămate, Curtea a constatat, astfel cum rezultă din actele dosarului, că aceasta a fost îndeplinită, atât în Statele Unite ale Americii, cât și în România, la Ambasadă, prin aplicarea ștampilei acesteia, prin urmare, în cauză, nu a fost invocată din partea părților interesate vreo vătămate a drepturilor lor, așa încât nu sunt nici motive de restituire a cauzei la fond.
în ceea ce privește neregularitatea actului de sesizare al instanței, reiterat și cu ocazia soluționării apelului, s-a reținut că această problemă a fost deja soluționată prin încheierea de ședință de la termenul din 1 februarie 2012.
în ceea ce privește efectuarea expertizei judiciare solicitată de către inculpat, instanța a încuviințat-o, respectând dispozițiile art. 116 C. proc. pen.
S-a mai arătat că instanța fondului a făcut o corectă apreciere cu privire la cuantumul prejudiciului creat celor două părți vătămate de către inculpat.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate și a rezultantei obținute de 10 ani închisoare, Curtea a apreciat că, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor, cuantumul acesteia este de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., pedeapsa ca mijloc de reeducare și constrângere, de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.C.
Recursul a fost motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., invocându-se cazurile de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. sub aspectul nelegalei sesizări a instanței de fond, rechizitoriul nerespectând dispozițiile art. 263 C. proc. pen. și nefiind confirmat de procurorul sef de direcție ci de procurorul adjunct; art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. sub aspectul nemotivării deciziei pronunțată de către instanța de apel; art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. susținându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate; art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. în sensul că faptelor li s-a dat o greșită încadrare juridică, în condițiile în care nu există dovezi privind cuantumul prejudiciului; art. 3859alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., invocându-se faptul că judecata ar fi avut loc fără citarea legală a părților vătămate; art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Având în vedere că în cauză au fost invocate motive de casare care conduc la restituirea cauzei la Parchet [art. 3859alin. (1) pct. 2 rap. la art. 38516 alin. (2) C. proc. pen.] și la trimiterea cauzei spre rejudecare, înalta Curte va face o analiză prioritară a acestora.
Astfel, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. se invocă nelegala sesizare a instanței datorită neregularității actului de sesizare sub două aspecte: pe de o parte se susține că rechizitoriul nu prezintă pentru fiecare faptă în parte probele pe care se susține învinuirea, acestea fiind indicate în final, aspect ce nu permite identificarea probațiunii pentru fiecare faptă, și, pe de altă parte, se arată că rechizitoriul nu ar fi fost verificat de către procurorul șef de secție ci de procurorul adjunct al acestuia, încălcându-se dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 508/2004.
Se constată că această critică a fost ridicată și în apel, iar instanța, considerând că este învestită cu o excepție privind neregulariatatea actului de sesizare, s-a pronunțat prin încheierea din 01 februarie 2012, respingând-o ca neîntemeiată. Modalitatea în care s-a procedat este discutabilă, întrucât ceea ce se invoca de către apărare era un motiv de apel asupra căruia instanța trebuia să se pronunțe cu ocazia soluționării căii de atac și nu anterior.
Trecând peste aceste aspecte procedurale, concluzia instanței, în sensul că Tribunalul a fost legal sesizat, este corectă. Astfel, în ceea ce privește conținutul rechizitoriului, se observă că ceea ce se critică este doar maniera de redactare a actului de sesizare și nu faptul că acesta nu ar cuprinde date sau fapte cu privire la inculpat și care ar face imposibilă judecarea cauzei. Or, verificarea respectării dispozițiilor art. 263 C. proc. pen. se face prin prisma conținutului actului de sesizare și nu a modului în care procurorul a înțeles să prezinte faptele și să facă referire la probatoriul administrat.
Referitor la împrejurarea că procedura prevăzută de dispozițiile art. 264 alin. (3) C. proc. pen. s-ar fi efectuat de procurorul șef adjunct al D.I.I.C.O.T., înalta Curte reține că prima instanță a solicitat informații suplimentare de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casației, din acestea rezultând că, la data de 25 iunie 2008, conform Ordinului din 10 iunie 2008, procurorul șef adjunct îndeplinea toate atribuțiile procurorului șef direcție, acesta din urmă nefiind în țară.
Ca atare, înalta Curte constată că nu există temeiuri care să conducă la incidența cazului de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. și să atragă casarea hotărârilor și restituirea cauzei la Parchet, sesizarea instanței fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea condițiilor de formă și conținut prevăzute de dispozițiile art. 263 și art. 264 C. proc. pen.
în ceea ce privește criticile formulate din perspectiva art. 385 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., legate de nelegala îndeplinire a procedurii de citarea cu părțile vătămate E.G. Inc și I.M. la sediile din Statele Unite ale Americii în fața instanței de fond, și prin care se tinde la pronunțarea unei soluții de casare cu trimitere spre rejudecarea în fața primei instanței, înalta Curte reține următoarele:
Nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea nu este prevăzută printre cazurile de nulitate absolută, astfel că sancțiunea ce intervine este aceea a nulității relative, ce poate fi invocată numai în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. Este așadar necesar ca părții să i se fi adus o vătămare prin soluționarea cauzei în condițiile nelegalei sale citări, vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, impunându-se anularea actului și, nu în ultimul rând, aceasta trebuie invocată de către parte într-un anumit termen (la primul termen de judecată cu procedura completă).
Inculpatul invocă existența unei vătămări în dreptul său la apărare și la un proces echitabil, prin aceea că a fost lipsit de posibilitatea de a-și face apărări cu privire la situația de fapt, respectiv elucidarea modului în care s-a pătruns în sistemele informatice, stabilirea modului în care erau supravegheate aceste sisteme, stabilirea valorii prejudiciului.
Este adevărat că, în cazurile în care hotărârea de condamnare se fundamentează în mod determinant pe declarațiile părții vătămate, nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta ar putea cauza o vătămare inculpatului, aducând atingere dreptului său la apărare, prin imposibilitatea de a-i adresa întrebări și de a-i contesta astfel credibilitatea, nulitatea relativă convertindu-se într-o nulitate absolută, în condițiile art. 197 alin. (4) Teza finală C. proc. pen. Nu aceasta este însă situația în cauză, părțile vătămate fiind persoane juridice, aspectele invocate de către inculpat fiind lămurite prin efectuarea unei expertize tehnice nefiind necesară audierea nemijlocită a reprezentanților societăților în fața instanței.
Considerând așadar că prin necitarea de către instanța de fond a părților civile la sediul acestora din Statele Unite ale Americii nu s-a produs nicio vătămare inculpatului, înalta Curte nu poate reține incidența cazului de casare invocat.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., criticile vizează nemotivarea deciziei arătându-se că, hotărârea instanței de apel preia în considerente rechizitoriul, prin copierea acestuia integrală, fără a exista nicio apreciere a instanței cu privire la probele administrate în cursul urmăririi penale sau a cercetării judecătorești, iar în final s-a concluzionat că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată. Lipsa totală a motivării a fost invocată și în privința laturii civile a cauzei, unde s-a arătat succint că instanța fondului a făcut o apreciere corectă cu privire la cuantumul prejudiciului creat celor două părți vătămate.
Din examinarea deciziei recurate, înalta Curte constată că aceasta preia în mare parte considerentele instanței de fond, care, la rândul ei, a preluat aproape în integralitate conținutul rechizitoriului. Astfel se și explică faptul că în ambele hotărâri se fac referiri la "învinuiți", și nu la calitatea pe care respectivele persoane o au în faza cercetării judecătorești, de inculpat respectiv martori. Sub aspectul laturii civile, hotărârea este total nemotivată, nerezultând care sunt argumentele instanței de apel care au determinat concluzia că "instanța de fond a făcut o corectă apreciere cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat celor două părți vătămate de către inculpat".
înalta Curte reține că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție înglobează, între altele, dreptul părților în cauză de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor, precum și obligația instanței de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților.
Astfel cum s-a statuat în mod constant în practica Curții Europrene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele pronunțate împotriva României (Albina, Boldea), noțiunea de proces echitabil cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanță inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și nu să se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.
Ca atare, în principiu, doar faptul că în apel a fost preluat conținutul hotărârii primei instanțe nu este contrar exigențelor art. 6 parag. 1 din Convenție, condiția fiind ca instanța să fi examinat efectiv apărările formulate de către inculpat în calea de atac, aceasta nepresupunând însă un răspuns detaliat la fiecare argument adus.
Din această perspectivă, înalta Curte constată că instanța de control judiciar s-a limitat a răspunde numai aspectelor de procedură invocate de către inculpat, fără a analiza apărările pe care acesta și le-a formulat cu privire la fondul acuzațiilor, astfel cum acestea au fost pe larg dezvoltate în cadrul motivelor de apel dar și în cadrul concluziilor scrise. Apelantul inculpat a invocat faptul că hotărârea de condamnare se baza pe probe administrate în alt sistem judiciar, unele dintre acestea nefiind recunoscute din punct de vedere procedural, că în mod greșit au fost înlăturate concluziile expertizei tehnice care a constatat că nu există indicii sau probe de natură tehnică care să certifice că s-a realizat legătura între sistemele de calcul aparținând inculpatului și sistemele informatice ale părților vătămate și că nu există probe sau indicii de natură tehnică care să certifice că echipamentele de calcul aparținând inculpatului au fost singurele echipamente care au fost conectate la rețeaua internet prin intermediul adresei IP DD. De asemenea s-au formulat critici punctuale referitor la fiecare infracțiune ce a fost reținută în sarcina sa, și care dovedeau, în opinia apărării, netemeinicia hotărârii de condamnare.
Pe lângă lipsa unui răspuns la toate aceste critici, care constituiau motive de apel, și nemotivarea hotărârii, care atrag incidența cazurilor de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., cu consecința casării deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, înalta Curte constată și împrejurarea că ambele instanțe și-au fundamantat decizia pe probe pe care nu le-au administat în mod nemijlocit.
Sub acest aspect se reține că, în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele din 26 aprilie 2004 și 27 august .2004, procurorul a procedat la recunoașterea ca mijloace de probă a unor probe efectuate de autoritățile americane în instrumentarea cauzei privind plângerea formulată de către I.M. Astfel au fost recunoscute, printre altele, și declarațiile numitului O.T., W.C.B., M.G., B.B., etc.
Totodată, se constată că hotărârea de condamnare, menținută în apel, s-a bazat în mod determinant pe probele recunoscute de către procuror, respectiv pe declarațiile persoanelor anterior menționate (date cauzele în care erau cercetați pentru comiterea acelorași infracțiuni ca și inculpatul M.C.), instanțele reținând că acestea au fost contactate de către inculpat, care le-a comunicat că a pătruns fără drept în computerul unei mari companii din California, că i-au furnizat inculpatului nume și adrese de persoane din Statele Unite ale Americii și că, ulterior produsele comandate pe numele acestor persoane au fost retrimise în România, inculpatului M.C., contra unor sume de bani sau părți din respectivele bunuri. Pe tot parcursul procesului penal, prin apărările formulate, inculpatului a contestat aceste susțineri.
Nici în cadrul cercetării judecătorești desfășurată în fața instanței de fond și nici în apel nu au fost folosite instrumentele procedurale care permiteau ascultarea acestor persoane în calitate de martori (prin efectuarea de comisii rogatorii sau videoconferințe), împrejurarea că depozițiile acestora au fost recunoscute de către procuror în procedura reglementată de dispozițiile art. 519, 520 C. proc. pen. (în prezent abrogate), nescutind instanțele de obligația administrării acestor probe.
înalta Curte reține, din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele pronunțate împotriva României (Reiner și alții contra României, VB contra României), că, în anumite situații se poate dovedi necesar pentru autorități să recurgă la declarațiile date încă din faza cercetării preliminare. Dacă inculpatul a avut o ocazie adecvată și suficientă să conteste asemenea declarații, în momentul în care au fost făcute sau mai târziu, folosirea lor în sine nu încalcă dispozițiile art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenție. Cu toate acestea, dreptul la apărare este limitat într-un mod incompatibil cu garanțiile art. 6 atunci când o condamnarea se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe declarațiile făcute de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau a cărei audiere nu a putut fi obținută nici în faza urmăririi penale și nici ulterior.
Instanța de apel, în baza efectului devolutiv integral al căii de atac, trebuia să observe aceste lipsuri ale cercetării judecătorești și să le suplinească, prin ascultarea martorilor pe declarațiile cărora care s-a fundamentat hotărârea de condamnare, prin videoconferință, fie, în cazul în care acesta nu era posibilă, (datorită diferențelor de fus orar sau din orice alte cauze) prin dispunerea unei comisii rogatorii.
Ca atare și sub acest aspect hotărârea instanței de apel este criticabilă, astfel că, la rejudecarea apelului inculpatului M.C., urmează a fi luate măsuri pozitive care să conducă la respectarea exigențelor art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenție.
în raport de toate aceste considerente, urmează a fi admis recursul inculpatului M.C., va fi casată decizia penală recurată și va fi trimisă cauza spre rejudecarea apelului, urmând ca instanța de apel să aibă în vedere și celelalte critici invocate în recurs care vizează fondul cauzei, a căror analiză nu se mai impune a fi făcută în raport de soluția pronunțată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3031/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2987/2012. Penal → |
|---|
