ICCJ. Decizia nr. 3031/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin Sentința penală nr. 712 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosar, în baza art. 403 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 1409 din 4 noiembrie 2011 a Tribunalului București, pronunțată în dosar, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2998 din 11 mai 2006 a înaltei Curti de Casație și Justiție, secția penală, formulată de condamnatul N.N. (pregătire 10 clase, căsătorit, fără ocupație).
în motivarea cererii, revizuentul a arătat că, prin sentința mai sus arătată a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., în sensul că, la momentul condamnării, instanța de fond nu a analizat corespunzător probele administrate în cauză, hotărârea bazându-se exclusiv pe depozițiile mincinoase a doi martori.
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuent, întrucât motivul invocat nu se încadrează în cazul prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările de la dosar, tribunalul a reținut că inculpatul N.N. a fost condamnat (prin sentința a cărei revizuire se solicită, rămasă definitivă ) la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în perioada iunie 2002 - august 2003, a cumpărat heroină pe care ulterior a vândut-o, în repetate rânduri, prin intermediul altor persoane, că a acționat ca un distribuitor de heroină, în baza unei unice rezoluții infracționale.
Cu privire la cererea de revizuire s-a reținut că pentru a fi considerat admisibil, cazul de revizuire prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. b) este supus unor condiții anume determinate de lege.
Două dintre condiții privesc latura substanțială a acestui motiv de revizuire, iar a treia condiție, latura lui formală. Din punct de vedere substanțial, legea subordonează admisibilitatea revizuirii următoarelor condiții: săvârșirea de către un martor, expert sau interpret a infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere (art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.); mărturia mincinoasă să fi dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice (art. 394 alin. (3) C. proc. pen.).
Sub aspect formal, legea cere ca declarațiile mincinoase să fie dovedite anterior, prin hotărârea judecătorească sau prin ordonanță a procurorului (dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei), iar în cazul când aceste organe judiciare - instanță sau procuror - nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, declarațiile mincinoase să fie constatate și dovedite în chiar procedura de revizuire (art. 395 C. proc. pen.).
S-a reținut că, în cauza de față, revizuentul nu a invocat elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci a solicitat reanalizarea aceleiași situații de fapt care a fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior.
împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuentul-condamnat N.N., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, rejudecând, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire, apreciind că, la momentul condamnării, instanța de fond nu a analizat corespunzător probele administrate în cauză și situația revizuentului, hotărârea bazându-se exclusiv pe depozițiile a doi martori, care au declarat că au cumpărat dozele de droguri de la inculpatul N.N.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 7 din 16 ianuarie 2012, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul N.N. împotriva Sentinței penale nr. 712 din data de 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen., mărturia mincinoasă, invocată drept temei de revizuire, nu se poate dovedi decât prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului.
Hotărârea judecătorească trebuie să fie definitivă, stabilind mărturia mincinoasă, fără posibilitatea de îndoială.
Așadar, pentru incidența acestui motiv de revizuire se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, trei condiții de admisibilitate, și anume: să se fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă de către martor; mărturia mincinoasă să fie probată prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului, iar existența mărturiei mincinoase să afecteze legalitatea sau temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Or, în cauză, deși prin Ordonanța din 15 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților S.C.A. și M.M.M. - care au avut calitatea de martori în cauza ce formează obiectul revizuirii de față -, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și aplicarea sancțiunii amenzii administrative, Curtea a constatat că nu este întrunită cerința ca existența mărturiei mincinoase să afecteze legalitatea sau temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Astfel, din considerentele sentinței penale a cărei revizuire se solicită, se constată că instanța de judecată, la soluționarea cauzei, a avut în vedere declarațiile contradictorii, date pe parcursul urmăririi penale și în cursul judecății, ale martorilor S.C.A. și M.M.M. și Ie-a înlăturat, în măsura în care nu au oferit o argumentație serioasă ori nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
în consecință, Curtea a constatat că existența mărturiei mincinoase nu a afectat legalitatea sau temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, așa încât, în cauză, nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
împotriva acestei decizii, condamnatul N.N. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, apreciind că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căruia sunt înlăturate erorile judiciare care ar putea fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Potrivit dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Dacă pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă este suficient să se constate că a fost alterat adevărul, prin afirmații mincinoase sau trecerea sub tăcere cu privire la împrejurări esențiale, în schimb, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive, trebuie să se constate că acea mărturie mincinoasă a servit la pronunțarea hotărârii, că, potrivit considerentelor hotărârii, ea a constituit una din probele care au format convingerea instanței.
în cauză, se constată că prima instanță, când a pronunțat hotărârea de condamnare a numitului N.N. pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu a avut în vedere numai declarațiile martorilor S.C.A. și M.M.M. ci un întreg material probator (declarațiile martorilor Marin lonal și Dumitru llie, ale investigatorului sub acoperire, pe numele de cod Nicu, Nica Viorica, precum și procesele - verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice, procesul - verbal de efectuare a percheziției domiciliare etc).
Cu toate că prin Ordonanța nr. 4406/P/2007 din 15 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților S.C.A. și M.M.M. și s-a aplicat acestora o sancțiune administrativă, totuși nu este îndeplinită cerința ca mărturia mincinoasă să afecteze legalitatea sau temeinicia hotărîrii definitive a cărei revizuire se solicită. Tribunalul București, la momentul soluționării cauzei în fond, a avut deja în vedere declarațiile contradictorii date pe parcusrul urmăririi penale și în fața instanței de cei doi martori și Ie-a înlăturat pe cele care nu ofereau o argumentație serioasă sau nu se coroborau cu celelalte mijloace de probă administrate.
în concluzie, se constată că prima instanță și instanța de apel, în mod corect au reținut că motivul invocat de revizuentul condamnat Neacsu Niculae nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., astfel că, în mod temeinic, au respins cererea.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3038/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3011/2012. Penal → |
|---|
