ICCJ. Decizia nr. 3088/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3088/2012
Dosar nr. 3176/40/2009
Şedinţa publică din 2 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din 19 mai 2011 Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpatul D.L., la pedepsele de:
- 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale şi complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul F.M., la pedepsele de:
- 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale şi complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul A.G., la pedepsele de:
- 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale şi complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor duratele reţinerii şi arestării preventive de la 19 martie 2009 la 07 august 2009.
S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. pen., măsură luată faţă de inculpaţi prin decizia penală nr. 313 din 07 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a hotărârii. Au fost respinse, ca nefondate, pretenţiile civile în sumă de 150 euro formulate de martorul B.F.
S-a constatat că nu există alte pretenţii civile în cauză. în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat echivalentul în RON din ziua plăţii a câte 2.820 euro, sume dobândite prin infracţiunile săvârşite.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 15.000 RON, cheltuieli judiciare, inculpatul A.G. şi suma de 300 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu A.C., ce se va achita anticipat Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 33/D/P/2007 din 30 iunie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoşani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D.L., F.M. şi A.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., reţinându-se în sarcina acestora că, începând cu anul 2007, împreună, au constituit un grup infracţional organizat, recrutând prin înşelăciune (direct sau prin intermediul învinuiţilor P.M. şi P.I. şi alţii) peste o sută de persoane cu situaţii materiale precare, printre care H.I., B.D., C.D.I., A.I., V.R., T.V., B.C., N.J.S., T.F., C.D., O.C., A.G.P., I.I., Ţ.I., B.O., D.I., I.V., B.V., C.I., B.M., M.M.I., B.C., Z.F., C.G., R.V., C.P., S.V., C.S., D.C.R., B.C., Z.E., N.B., P.P., M.B., P.C., A.M., M.P.V., F.D., V.D.C., C.C., A.C., M.Ş., B.R.V., P.V., S.E., M.M., N.C., N.D., P.F.I., P.I., B.F., D.P.M., B.C., B.J., P.C., M.M., B.S., B.C., L.A., A.C. şi D.C. şi alţii, cărora le-au promis locuri de muncă în Cehia în domeniul construcţiilor şi agriculturii, plătite cu aproximativ 750 - 800 euro pe lună, ulterior fiind transportate şi vândute de ceilalţi membri unor grupări infracţionale ucrainene sau chiar direct unor cetăţeni cehi interesaţi de forţă de muncă ieftină.
Transportul până în Cehia era asigurat, de cele mai multe ori, cu un autocar marca I. aparţinând SC F.I.E. SRL cu sediul în municipiul Botoşani, conducători auto fiind A.G. şi G.C.G.
În Cehia, persoanele racolate erau vândute cu sume de aproximativ 60 - 100 euro/persoană unor cetăţeni de naţionalitate ucraineană cunoscuţi sub apelativele „V.”, „K.”, „Ş.”, „I.”, „M.M.M.” şi „A.N.”.
Victimele au efectuat diverse activităţi lucrative în mod forţat, ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
În urma traficului persoanelor sus-menţionate membrii grupului au obţinut beneficii materiale de peste 10.000 euro.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut ca fiind temeinic dovedită următoarea situaţie de fapt:
În perioada 2006 - 2007, inculpaţii D.L. şi F.M. au lucrat în Cehia şi au conştientizat faptul că în ţara respectivă se pot obţine sume importante de bani din exploatarea persoanelor prin muncă. În acest sens, cei doi inculpaţi împreună cu inculpatul A.G., conducător auto la o societate de transport internaţional de persoane, au luat hotărârea de a constitui o grupare infracţională specializată în recrutarea, transportul şi plasarea de forţă de muncă din România către persoane din Republica Cehă, în special cetăţeni ucraineni, care, la rândul lor, îi plasau altor persoane fizice sau juridice pentru executarea de activităţi lucrative necalificate.
În activitatea de recrutare, aceştia au cooptat şi pe numiţii P.M., P.I. şi I.E., însă activitatea principală de convingere a victimelor era exercitată de inculpaţii D.L., F.M. şi, ulterior şi de inculpatul A.G.
Recrutarea victimelor a avut drept catalizator starea de vulnerabilitate materială şi socio-profesională a acestora - marea majoritate a persoanelor recrutate având un nivel scăzut de instruire, fără surse de venit, provenind din mediul rural şi din localităţi sărace.
Racolatorii le promiteau victimelor locuri de muncă decente şi bine plătite în Cehia, încheierea de contracte de muncă, gratuitatea cazării şi a meselor, asigurări de muncă şi sănătate, etc.
În realitate, după ce ajungeau la destinaţie, victimele erau efectiv vândute cetăţenilor ucraineni, iar promisiunile în baza cărora erau recrutate, se dovedeau în totalitate false.
Legătura cu segmentul ucrainean al grupării (palierul de exploatare) s-a evidenţiat prin ritmicitatea şi numărul transporturilor efectuate în perioada reţinută.
În realizarea activităţilor infracţionale, inculpaţii D.L., F.M. şi A.G. şi numiţii I.E., P.I. şi P.M. aveau rolul de a recruta direct sau prin intermediul unor anunţuri publicitare, persoane cu precădere din mediul rural, care nu aveau un loc de muncă şi care doreau să plece la lucru în străinătate.
Inculpatul A.G. şi numitul G.C.G. - angajaţi în perioada respectivă la SC F.I.E. SRL Botoşani, firmă specializată în transport internaţional de persoane, aveau rolul de a transporta victimele din localităţile de domiciliu până în Praga - Cehia, precum şi de a le instrui cu privire la declararea scopului călătoriei. Totodată, inculpatul A.G. avea rolul de a reţine actele de identitate ale victimelor, pentru a le preda exploatatorilor, iar victimele din transporturile efectuate la datele de 15 iunie 2007 şi respectiv 27 iunie 2007 au fost recrutate de acesta, personal.
Inculpatul D.L. s-a implicat atât direct în activitatea de racolare a victimelor, cât şi în cea de convingere a persoanelor racolate de ceilalţi, cu privire la condiţiile de muncă şi salarizare pe care le vor avea în Cehia.
În plus, sus-numitul a însoţit o parte din transporturi şi a plasat cetăţenii români unor cetăţeni de origine ucraineană, rezidenţi în Cehia, pe care îi cunoscuse anterior.
Pentru fiecare persoană adusă la muncă, inculpatul D.L. primea de la cetăţenii ucraineni, drept comision, sume cuprinse între 70 şi 100 euro - sumele de bani încasate fiind împărţite ulterior între inculpaţi.
Cetăţenii ucraineni rezidenţi în Cehia, cunoscuţi sub apelativele „V.”, „K.”, „Ş.”, „I.”, „M.M.M.” şi „A.N.”, contractau lucrări în agricultură sau construcţii cu diverse societăţi sau persoane fizice cehe, faţă de care se angajau să le aducă muncitorii necesari efectuării lucrărilor, încasând de la angajatori salariile, din care îşi opreau comisioanele, care de multe ori depăşeau jumătate din cuantumul drepturilor salariale pentru muncile prestate. Tot cetăţenii ucraineni asigurau cazarea muncitorilor români, contra cost, în imobile insalubre şi camere suprapopulate. Activităţile prestate de muncitorii români erau supravegheate de către cetăţenii ucraineni, iar în cazul constatării unor abateri, aplicau corecţii corporale sau penalizări salariale. Pentru a-i determina să muncească cât mai mult, ucrainenii purtau adeseori la vedere arme de foc.
Muncitorilor români nu li s-au întocmit contracte de muncă, aşa cum le promiseseră racolatorii în România şi nici asigurări medicale, fiindu-le reţinute documentele de identitate.
În momentul în care persoanele vătămate au intenţionat să revină în România, cetăţenii ucraineni au refuzat să le restituie documentele de identitate, motiv pentru care o parte dintre acestea s-au adresat Ambasadei României din Praga, pentru eliberarea unor documente de identitate provizorii - titluri de călătorie, aşa cum a fost cazul mai multor persoane din localitatea Mileanca, printre care C.C.L., C.L., S.R., C.C., C.G., C.I., C.F., H.G., I.C., M.I., S.M., precum şi a unor persoane din localitatea Balta Arsă, judeţul Botoşani, printre care M.M., B.J., P.I. şi P.C.
În aceleaşi condiţii, o parte din persoane, cărora le fuseseră reţinute doar cărţile de identitate de către cetăţenii ucraineni, care au refuzat să le restituie, având asupra lor paşapoarte turistice, au revenit în ţară, fără a se mai adresa Ambasadei sau Consulatului Român din Praga, cum este şi cazul numiţilor B.O., C.P., C.I. şi alţii.
În concret, activitatea infracţională a grupului s-a desfăşurat pe mai multe paliere:
Palierul de recrutare era format din inculpaţii A.G. F.M., D.L. şi numiţii P.I., D.V.I. şi I.E., P.M.
Palierul de transport era asigurat de inculpatul A.G. şi numitul G.C.G., transporturile fiind efectuate cu un autocar marca I. aparţinând SC F.I.E. SRL Botoşani, condus de către inculpatul A.G. şi numitul G.C.G.
La ieşirea din ţară, cei doi şoferi le înmânau pasagerilor câte 100-200 euro pentru a prezenta la vamă şi îi instruiau să declare că merg într-o excursie de 3 zile în Cehia, pentru a susţine o probă de lucru.
Pe timpul transportului, după ce ieşeau din România, inculpaţii A.G. şi D.L. - ultimul inculpat doar la transporturile la care a participat - se ocupau cu strângerea actelor de identitate, care rămâneau în posesia lor până la destinaţie.
Contravaloarea biletelor de transport în sumă de 80-100 euro pentru fiecare persoană, erau achitate inculpatului A.G., de fiecare dată, de către cetăţenii ucraineni la destinaţie în Praga.
Locul în care staţiona autocarul în Praga, nu era o autogara sau un loc special amenajat, ci într-un loc de la periferie, denumit „V.”.
Palierul de intermediere era asigurat de către inculpaţii D.L. (pentru primele patru transporturi), respectiv de către A.G. (pentru transportul din data de 27 iunie 2007).
La sosirea în Praga, aceştia contactau telefonic gruparea de cetăţeni ucraineni, care se prezentau în zona „V.”. La sosirea lor, pasagerilor li se solicita să coboare din autocar şi să aştepte pentru a fi repartizaţi în funcţie de necesităţile ucrainenilor.
Inculpaţii D.L. şi A.G. încasau de la ucraineni sumele de bani ce reprezentau comisioanele percepute de aceştia pentru fiecare persoană adusă la muncă în cuantum de 70-100 euro, predând în schimb actele de identitate ale victimelor, pentru a li se îngrădi libertatea de mişcare, precum şi posibilitatea de a pleca de la locul de muncă până la recuperarea tuturor comisioanelor cerute de cetăţenii ucraineni.
Palierul de cazare şi exploatare era asigurat de cetăţenii ucraineni, care preluau persoanele transportate, le conduceau în diverse localităţi unde le-au asigurat cazare, în condiţii insalubre, le-au fost reţinute actele de identitate, pe motiv că trebuie să li se întocmească ecusoane. Unele dintre părţile vătămate au fost agresate fizic pentru absenţa acestora de la locul de muncă, din cauza unor probleme de sănătate, într-o zi de duminică, fiindu-le aplicată şi câte o amendă de 2.000 de coroane (aproximativ 70 euro), scăzută din salariu. Totodată părţile vătămate au fost obligate să achite contravaloarea chiriei, câte 100-120 euro lunar, comisionul de 2.000 euro plătit de ucraineni inculpaţilor, reţinându-li-se banii primiţi săptămânal pentru masă. Instanţa de fond a mai reţinut că părţilor vătămate nu le-au fost întocmite contracte de muncă şi din acest motiv nu beneficiau de asigurare medicală în caz de accidente de muncă.
Aşa fiind, instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor şi, cum în drept, faptele lor, de a constitui, împreună, un grup infracţional organizat, care a existat pentru o perioadă de timp şi care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave, respectiv infracţiunea de trafic de persoane, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire de grup infracţional organizat”, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care a hotărât condamnarea inculpaţilor la pedepasa închisorii.
Instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârşită în formă continuată, reţinând, în esenţă că inculpaţii nu au fost autorizaţi conform Legii nr. 156/2000 să îndeplinească atribuţii de agenţi de ocupare a forţei de muncă pentru a desfăşura activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate. Din probele dosarului rezultă că inculpaţii D.L. şi F.M., iniţial, iar ulterior şi inculpatul A.G., pentru transportul din luna iunie 2007, s-au ocupat cu recrutarea forţei de muncă.
Din probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii rezultă cu certitudine că inculpaţii au acţionat în cunoştinţă de cauză, fiind evident că aceştia cunoşteau privaţiunile la care urmau să fie supuse persoanele racolate de ei. Acest aspect rezultă, în principal, din faptul că inculpaţii D.L. şi F.M. aveau experienţa unei activităţi lucrative în Cehia, întrucât lucraseră şi ei în această ţară, iar inculpatul A.G., avea experienţa sa de şofer care transportase români care plecau la muncă în străinătate, existând numeroase situaţii în care se vehiculau idei despre condiţiile grele de muncă şi despre întâmplări nefericite chiar în autocarul cu care acesta transporta persoanele vătămate.
De asemenea, inculpatul A.G., care la început s-a ocupat doar cu activitatea de transport, ulterior a efectuat şi activităţi de racolare, transport şi intermediere, aşa cum s-a reţinut în descrierea situaţiei de fapt, fiind evident că activitatea sa a cuprins o sferă mult mai largă decât a numitului G.M., pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, apreciindu-se că acesta nu cunoştea detalii referitoare la condiţiile de muncă din Cehia.
La individualizarea judecătorească a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune, celelalte dispoziţii ce reglementează aplicarea pedepselor din partea generală a C. pen. şi din legile speciale aplicabile, gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, contribuţia avută la realizarea rezoluţiei infracţionale, precum şi persoana fiecărui inculpat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, inculpatul D.L. este liderul grupului infracţional organizat, efectuând atât operaţiuni de racolare şi transport de persoane, cât şi de intermediere a activităţii de preluare a acestora de către persoanele ce constituiau palierul de cazare şi exploatare, coordonând, de asemenea, activitatea celorlalţi membri ai grupării şi a celorlalte persoane atrase în sfera infracţională, beneficiind în cele mai multe cazuri în mod direct şi de sumele de bani rezultate din infracţiune, pe care le împărţea ulterior cu ceilalţi colaboratori. Acesta nu a recunoscut faptele, nu a manifestat nici un regret cu privire la activitatea sa infracţională şi la consecinţele acesteia, astfel încât s-a apreciat că, deşi nu prezintă antecedente penale, pentru reeducarea sa este necesară o coerciţie mai aspră, cu aplicarea unor pedepse situate peste minimul prevăzut de lege.
Inculpatul F.M. a avut un rol secundar în cadrul grupului infracţional, ocupându-se, în mod direct sau prin intermediarii pe care i-a coordonat, de racolarea persoanelor vătămate, pe care le-a convins de condiţiile bune de muncă, deşi avea reprezentarea privaţiunilor la care acestea urmau să fie supuse. Ca şi inculpatul D.L., nici acesta nu a recunoscut faptele, nu a manifestat nici un regret cu privire la activitatea sa infracţională şi la consecinţele acesteia. De asemenea, acesta prezintă antecedente pentru alt gen de fapte, care nu atrag starea de recidivă.
Inculpatul A.G. a avut, de asemenea, un rol secundar în activitatea grupului infracţional, iniţial făcând parte din palierul de transport, pentru ca ulterior, să efectueze şi activităţi de racolare şi intermediere. Nu are antecedente penale, nu a recunoscut faptele, nu a manifestat nici un regret pentru consecinţele produse, astfel încât aceste elemente atenuante, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite, au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor, apreciindu-se că un cuantum situat la limita minimă prevăzută de lege este în măsură să asigure reeducarea sa.
Instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executare.
În temeiul art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., s-au aplicat inculpaţilor pentru fiecare infracţiune pentru care au fost condamnaţi şi pedepsele complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale şi complementare aplicate, fiecare inculpat urmând a executa pedeapsa principală şi complementară cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor duratele reţinerii şi arestării preventive de la 19 martie 2009 la 07 august 2009.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, au declarat apel D.L., F.M. şi A.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg in încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2012.
Prin decizia penală nr. 10 din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.L., F.M. şi A.G. împotriva sentinţei penale nr. 107 din 19 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, în Dosarul nr. 3176/40/2009. A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., măsură luată faţă de inculpaţii D.L., F.M. şi A.G. prin decizia penală nr. 313 din 07 august 2009 a Curţii de Apel Suceava.
Pentru a decide astfel Curtea a reţinut că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpaţii apelanţi au comis faptele deduse judecăţii în împrejurările reţinute în actul de sesizare a instanţei, precum şi în considerentele sentinţei atacate, vinovăţia lor fiind în mod corect stabilită, Curtea reţinând că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Curtea a constatat că nu este dovedită existenţa vreunui caz de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., neexistând nicio probă din care ar rezulta că anchetatorii au urmărit să înfrângă dreptul la apărare, că ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 6 C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 68 C. proc. pen.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor apelanţi, Curtea a apreciat că acesta a fost just şi proporţional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate fiind în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prevăzute de art. 52 C. pen.
Prin urmare, Curtea a constatat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă, întrucât nu pot fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecăţii şi persoanei inculpaţilor apelanţi un pericol social accentuat.
Curtea a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., măsură luată faţă de inculpaţii D.L., F.M. şi A.G. prin decizia penală nr. 313 din 07 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, având în vedere faptul că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora şi ulterior la înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi ţara, apreciind că se justifică menţinerea măsurii preventive, întrucât aceasta constituie o ingerinţă proporţională a statului cu scopul urmărit în desfăşurarea procesului penal, constatând că nu se poate aprecia că timpul scurs de la luarea măsurii obligării inculpaţilor de a nu părăsi ţara s-ar fi prelungit dincolo de limitele rezonabile, aşa cum sunt acestea apreciate conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii D.L., F.M. şi A.G., pentru motivele expuse pe larg în încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2012 şi care face parte integrată din prezenta hotărâre.
Examinând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Instanţa reţine că, prin declaraţiile date în faţa instanţei de recurs, în şedinţa de judecată din data de 25 septembrie 2012 inculpaţii D.L., F.M. şi A.G. au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere poziţiile procesuale ale inculpaţilor exprimate de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererile de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. formulate cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpaţi sunt admisibile.
Se reţine sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.
Se are în vedere, totodată, că prin decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanţa de recurs urinând a lua act de poziţiile procesuale ale inculpaţilor exprimate în declaraţiile date la termenul de judecată din 25 septembrie 2012 şi a proceda potrivit dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu, precum şi criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptelor comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acestora şi a celor personale ale inculpaţilor, aplicarea unor pedepse cu închisoarea ale căror limite să fie reduse cu 1/3 ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaţilor, la formarea unei atitudini pozitive a acestora faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale. Faţă de poziţia procesuală a inculpaţilor se constată că nu mai pot fi primite critici relative la aprecierea probelor şi reţinerea stării de fapt.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte apreciază că reeducarea inculpaţilor se poate asigura fără executarea efectivă a pedepselor, dar cu instituirea unui control judiciar corespunzător, motiv pentru care va dispune aplicarea dispoziţiilor art. 861C. pen., ca modalitate de executarea sancţiunilor aplicate, pentru fiecare dintre inculpaţi.
Astfel inculpaţii D.L., F.M. şi A.G. au fost arestaţi preventiv, în perioada 19 martie 2009 - 07 august 2009, fiind puşi în libertate ca urmare a pronunţării deciziei penale nr. 313 din 07 august 2009 de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, instanţa stabilind în sarcina acestora obligaţii potrivit dispoziţiilor art. 1451 rap la art. 145 alin. (22) C. proc. pen., obligaţii care nu au fost încălcate pe parcursul procesului penal.
Din actele dosarului rezultă că de la data punerii lor în libertate nu au mai avut vreun conflict cu legea penală, au manifestat sinceritate şi regret, atitudinea procesuală demonstrând dorinţa de reintegrare a acestora.
Toate aceste aspecte întăresc convingerea instanţei de judecată că reeducarea inculpaţilor se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii D.L., F.M. şi A.G. urmează a fi admise, casate decizia recurată şi sentinţa pronunţată la prima instanţă numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate acestora. Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi se va reduce cuantumul sancţiunii aplicate pentru comiterea fiecărei infracţiuni în parte.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.L., F.M. şi A.G. împotriva deciziei penale nr. 10 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava şi a sentinţei penale nr. 107 din 19 mai 2011 a Tribunalului Botoşani.
Casează în parte decizia şi sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului D.L. în pedepsele componente de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. (pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003), 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. (pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.).
În baza art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) condamnă pe inculpatul D.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul D.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de trafic de persoane şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul D.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi art. 865 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 54 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului F.M. în pedepsele componente de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003), 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. [pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 578/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.].
În baza art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul F.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul F.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de trafic de persoane şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul F.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
Încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi art. 865 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului A.G. în pedepsele componente de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. [pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003], 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. [pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.].
În baza art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de trafic de persoane şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul A.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate 2 ani şi 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.
Încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi art. 865 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul parţial al apărătorilor din oficiu în sumă de câte 75 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3060/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3098/2012. Penal → |
|---|
