ICCJ. Decizia nr. 3096/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3096 /2012

Dosar nr. 5064/40/2011

Şedinţa publică din 2 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 14 din 16 ianuarie 2012 pronunţată de către Tribunalul Botoşani a fost admisă şi cererea inculpatului R.D. privind judecarea inculpaţilor potrivit procedurii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, conform art. 320¹ C. proc. pen.

I. A fost condamnat inculpatul R.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen.;

- art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa ce mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

II. A fost condamnat inculpatul S.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroşani, judeţul Hunedoara, definitivă la 02 iulie 2004, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1133 din 13 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, judeţul Olt, şi s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a dispus anularea actelor false de la dosar, respectiv filele cec X, Y, Z; „comanda” datată 08 martie 2004, adresa din data de 17 martie 2004, precum şi adresa din 10 martie 2004 la SC A. SA Constanţa, toate având antetul SC T.A.G. SA; adresa nedatată cu antetul SC S.T. SRL Bucureşti, către SC A.V. SA Slobozia; lista de înmagazinare datată 10 martie 2004; factura fiscală nr. W din 17 martie 2004, cât şi factura fiscală nr. Q din 02 februarie 2004, precum şi contractul de vânzare-cumpărare datat 18 martie 2004; contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2004.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile SC A.F.T. SRL Piteşti, reprezentată prin lichidator P. IPURL - d-na P.E. - Piteşti, numită prin sentinţa nr. 733/F din 20 mai 2010 a Tribunalului Comercial Argeş, suma de 473.672,5 RON cu titlu de daune.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească numiţilor T.I. şi T.M., administratori ai părţii civile SC L.I.C. SRL, suma de 2.990 RON cu titlu de daune.

S-a constatat că SC L.I.C. SRL. arătată mai sus, a fost radiată din registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani la data de 11 decembrie 2008 ca efect al procedurii de faliment.

În temeiul art. 7 şi art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, cât şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, s-a dispus comunicarea a câte unui exemplar din prezenta hotărâre, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalele Hunedoara şi Bucureşti, la rămânerea definitivă a acesteia.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească fiecare statului câte 2.000 RON cheltuieli judiciare, din care câte 300 RON onorarii avocaţi din oficiu se vor avansa Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut că pentru termenul din 12 ianuarie 2012, inculpaţii S.I.A. şi R.D. au fost prezenţi în instanţă prin transfer de la Penitenciarele Aiud, pentru inculpatul S.I.A. şi respectiv laşi, pentru inculpatul R.D., aflându-se fiecare arestaţi în alte cauze, în executarea unor pedepse pronunţate de către alte instanţe din ţară, infracţiunile care au stat la baza acestor pedepse putând fi apreciate în principiu ca fiind concurente cu cele din prezenta cauză, în condiţiile în care inculpatul S.I.A. se află şi în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de sentinţa penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroşani.

În concret, inculpatul S.I.A. este arestat în altă cauză, începând cu data de 19 mai 2010 în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 216 din 05 octombrie 2005 a Tribunalului Braşov, iar inculpatul R.D. este arestat în prezent în altă cauză, începând cu 01 octombrie 2009, în executarea unei pedepse de 5 ani şi 6 luni închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 174 din 06 aprilie 2005 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, aşa cum rezultă din relaţiile comunicate instanţei de către penitenciarele de mai sus, celelalte pedepse ale inculpaţilor fiind evidenţiate în cazierele judiciare, separat inculpatul R.D. mai având de executat, pe lângă pedepsele din cazier, şi pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara, în cadrul căruia a fost condamnat inclusiv S.I.A.

În prezenta cauză, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 12 mai 2011, cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată după cum urmează:

Inculpatul R.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că, la data de 09 martie 2004, prezentându-se sub identitate falsă, respectiv de „M.A.A.”, director economic la SC T.A.G. SA Petroşani, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu numitul T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoşani, privind vânzarea cantităţii de 566,23 tone grâu. La data de 10 martie 2004 inculpatul s-a deplasat la SC A. SA Constanţa şi, după cântărirea vagoanelor cu grâu, a emis 3 file cec barat în sumă totală de 47.666,25 RON. Filele cec au fost completate de inculpat la rubricile „emis la”, „data emiterii”, „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C. SRL Botoşani”. În cursul aceleaşi zile, R.D. a redactat şi prezentat la SC A. SA Constanţa, o adresă întocmită în numele SC T.A.G. SA Petroşani, prin care se făcea cunoscut că SC L.I.C. SRL Botoşani a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroşani. Inculpatul a întocmit adresa, datată 17 martie 2004, având antetul SC T.A.G. SA, prin care preciza că cele 566,23 tone grâu aparţin SC S.T. SRL Bucureşti. La data de 18 martie 2004, R.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la SC A.V. SA Slobozia, având ca obiect vânzarea cantităţii de 566,23 tone grâu şi emite factura fiscală nr. W, în valoare de 366.577,29 RON.

Din suma de 366.577,29 RON, prin adresă scrisă, R.D. („M.A.A.”), a solicitat SC A.V. SA Slobozia, în numele SC S.T. SRL Bucureşti, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC I.T.C. SRL Bucureşti, de unde a fost ridicată de inculpat, care s-a prezentat sub identitatea de „M.D.”.

Prin acelaşi rechizitoriu, inculpatul S.I.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în faptul că a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” de pe filele cec emise în favoarea SC L.I.C. SRL Botoşani, în calitate de administrator la SC T.A.G. SA Petroşani, file cec folosite pentru achiziţionarea cantităţii de 566,23 tone grâu, aflată în custodia SC A. SA Constanţa şi în proprietatea SC A.F.T. SRL Piteşti.

S-a reţinut că, prin ordonanţa nr. 218/D/P/2006 din 22 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.D., S.I.A. şi L.M., pentru infracţiunea prevăzute şi pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, declinarea competenţei de soluţionare către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 290 C. pen.

La data de 26 martie 2004, numitul T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoşani, a formulat o plângere penală împotriva numitului „M.A.A.”, director economic la SC T.A.G. SA Petroşani, care la data de 10 martie 2004 a emis 3 file cec barat, în valoare de 476.662,54 RON, fără acoperire în contul bancar, pentru achiziţionarea cantităţii de 566,23 tone grâu, aflată în custodia SC A. SA Constanţa şi în proprietatea SC A.F.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş.

Numitul K.U., administrator la SC A.F.T. SRL Piteşti, a formulat la rândul său plângere penală împotriva numitului T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoşani, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., precizând că cele două file cec emise de sus-numit, drept plată pentru achiziţionarea cantităţii de 566,23 tone grâu, au fost refuzate parţial la plată din lipsă de disponibil în contul bancar al trăgătorului, încasându-se doar suma de 2.990,00 RON, la data de 07 aprilie 2004.

Numiţii T.I. şi T.M., administratori la SC L.I.C. SRL Botoşani, au formulat plângere penală împotriva numitului K.U., administrator la SC A.F.T. SRL Piteşti, pentru comiterea infracţiunii prev. de ari. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., menţionând că au fost înşelaţi la data de 18 martie 2004, dată la care li s-a întocmit factura fiscală nr. T pentru cantitate de 566.230 kg. grâu.

Parchetul a reţinut că, din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:

Numitul T.I., la data de 08 martie 2004, a purtat negocieri cu reprezentanţii SC A.F.T. SRL Piteşti, în vederea achiziţionării unei cantităţi de grâu panificaţie, din import, aflată în Portul Constanţa.

La data de 09 martie 2004, prin intermediul numitului A.M. din Botoşani, numitul T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoşani, a încheiat la o benzinărie din municipiul Buzău, contractul comercial de vânzare-cumpărare cu învinuitul R.D., ce s-a prezentat sub identitatea de „M.A.A.”, director economic la SC T.A.G. SA Petroşani. Contractul a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea unei cantităţi de grâu din import, a cărei plată urma să se facă 50% la livrare, iar 50% în termen de 20 zile de la data perfectării vânzării.

La negociere, din partea SC T.A.G. SA Petroşani, a participat şi numitul P.N., administrator al SC P.C. SRL Buzău. Pentru activitatea de intermediere, SC S.T. SRL a plătit către SC P.C. SRL Buzău, în numele SC T.A.G. SA Petroşani, prin ordin de plată din 22 martie 2004, suma de 11.200,00 RON, drept comision de intermediere.

La data de 10 martie 2004 SC A.F.T. SRL Piteşti, reprezentată de numitul K.U., a solicitat prin fax, cu adresa din 10 martie 2004, predarea mărfii aflată în 12 vagoane la dana 31 către SC L.I.C. SRL Botoşani, conform contractului economic pentru prestări servicii portuare din 01 martie 2004, încheiat cu prestatorul SC A. SA Constanţa. Faxul a fost înregistrat la unitatea prestatoare în 10 martie 2004.

La data de 10 martie 2004, numiţii T.I. şi învinuitul R.D. („M.A.A.”), s-au deplasat la SC A. SA Constanţa, pentru a cântări grâul aflat în custodia societăţii de mai sus şi pentru a încheia documentele de predare-primire a mărfii. În urma cântăririi vagoanelor cu grâu pe cântarul basculă al SC A. SA Constanţa, a rezultat cantitatea de 566,23 tone grâu, întocmindu-se î n acest sens o notă de cântărire semnată de T.I. şi învinuitul R.D., în calitate de reprezentat al SC T.A.G. SA Petroşani. Cu aceeaşi ocazie, învinuitul R.D. a solicitat şi a ridicat probe de grâu din fiecare vagon, în vederea efectuării unor analize de laborator.

În aceeaşi zi, după cântărirea vagoanelor cu grâu, învinuitul R.D. (,.M.A.A.”) a acceptat să cumpere, în numele SC T.A.G. SA Petroşani, cantitatea de 566,23 tone grâu, sens în care a emis 3 file cec barat în sumă totală de 476.662,50 RON, iar numitul T.I. a întocmit o factură proformă, ce reprezenta o ofertă de preţ.

Filele cec erau deja semnate şi ştampilate la rubrica „trăgător”, învinuitul spunând că partea vătămată le poate completa, dar T.I. a refuzat, condiţii în care învinuitul R.D. a completat cele 3 file cec la rubricile „emis la”, „data emiterii”, „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C. SRL Botoşani”.

Filele cec urmau să fie decontate şi încasate de SC L.I.C. SRL Botoşani în data de 18 martie 2004. Cei doi reprezentanţi au convenit ca marfa să fie ridicată din custodia SC A. SA Constanţa, după încasarea celor 3 file cec barat de către societatea din Botoşani, iar aceasta va preda cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroşani.

În cursul aceleiaşi zile, respectiv de 10 martie 2004, învinuitul R.D. („M.A.A.”) a prezentat la SC A. SA Constanţa o adresă, întocmită în numele SC T.A.G. SA Petroşani, înregistrată la prima societate, şi prin care se făcea cunoscut că SC L.I.C. SRL Botoşani a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroşani, urmând ca vagoanele să fi dirijate la Siloz T. Agigea.

Prin adresa datată 17 martie 2004, SC T.A.G. SA Petroşani comunica că cele 566,23 tone grâu aparţin SC S.T. SRL Bucureşti. Actul a fost redactat tot de învinuitul R.D.

La data de 18 martie 2004, SC S.T. SRL Bucureşti, reprezentată de directorul general „M.A.A.”, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu SC A.V. SA Slobozia, având ca obiect cantitatea de 566,23 tone grâu.

Din declaraţia dată de martorul S.P., gestionar la SC A.V. SA Slobozia, rezultă faptul că în faţa sa, persoana care s-a recomandat cu numele „M.A.”, director economic la SC S.T. SRL. Bucureşti, a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 18 martie 2004, a scris numele la rubrica „vânzător” şi totodată i-a completat integral factura fiscală nr. W din 17 martie 2004, având ca furnizor SC S.T. SRL Bucureşti şi a semnat-o la rubrica „semnătura şi ştampila furnizorului”, scriindu-şi numele la rubrica „delegat”. Cu numitul „M.A.A.” s-a întâlnit atât în ziua de 17 martie 2004, când împreună au luat probe din vagoanele cu grâu aflate în Portul Constanţa, cât şi a doua zi, pe 18 martie 2004, în acelaşi loc, când i-a predat factura fiscală descrisă mai sus şi i-a semnat contractul în litigiu, după care s-au deplasat la Staţia CFR Constanţa, asistând amândoi la întocmirea scrisorii de trăsură.

Formularul facturii fiscale nr. W a fost ridicat de „C.N.C.”, în data de 29 ianuarie 2004, de la SC D.M.R. SA Bucureşti, în calitate de delegat al firmei SC S.T. SRL.

În baza scrisorii de trăsură din 18 martie 2004, cât şi a acceptului C.F.R. din 18 martie 2004, acordat la solicitarea SC A.V. SA Slobozia din 17 martie 2004, cele 12 vagoane cu grâu au fost dirijate la Slobozia, fiind descărcate pe linia Siloz V. Potrivit actului de mai sus, expeditorul mărfii era SC A. SA Constanţa, operator pentru SC S.T. SRL Bucureşti, iar destinatarul era SC A.V. SA Slobozia.

Tariful de transport şi taxele accesorii au fost plătite de SC A.V. SA Slobozia, cu fila cec nr. Ţ din 18 martie 2004.

SC A.V. SA Slobozia a intrat în posesia celor 566,23 tone de grâu în ziua de 18 martie 2004, fiind recepţionate la data de 23 martie 2004 şi treptat folosite în procesul de producţie la fabricarea furajului concentrat, existând în acest sens fişe de magazie, bonuri de consum şi procesele-verbale de producţie.

Din suma de 366.577,29 RON, învinuitul R.D. („M.A.A.”) a solicitat SC A.V. SA Slobozia, prin adresă scrisă în numele SC S.T. SRL Bucureşti, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC I.T.C. SRL Bucureşti, în contul deschis la R. Bank Bucureşti, ca plată parţială la factura fiscală nr. W din 18 martie 2004.

Suma de 156.000 RON a fost achitată la data de 19 martie 2004 în contul SC I.T.C. SRL Bucureşti, ridicarea acesteia fiind făcută de învinuitul R.D., care s-a prezentat sub identitatea de „M.D.”. La data de 16 aprilie 2003, învinuitul R.D., a folosit o identitate falsă, respectiv „M.D.” şi a devenit asociat unic şi administrator al SC I.T.C. SRL Bucureşti.

În aceasta calitate a deschis la R. Bank Bucureşti cont curent, iar in baza contractului din 16 aprilie 2003 şi a cererii de emitere card din 16 aprilie 2003, i s-a atribuit un card V.B. Din suma de 156.000 RON, virată de către SC A.V. SA Slobozia, învinuitul R.D. a retras la data de 20 martie 2004 suma de 50.000 RON în numerar, cu titlu de „avans salarii luna martie 2004”, iar diferenţa de 100.000 RON a fost transferată în contul de card de unde s-au efectuat retrageri repetate, în ziua de 23 martie 2004, de la diferite bancomate din Bucureşti.

Prin intermediul SC S.T. SRL Bucureşti, „firmă fantomă” al cărui administrator a uzat de o identitate falsă („C.N.C.”), învinuitul R.D. a intrat în posesia sumei de 190.077,29 RON, virată de SC A.V. SA Slobozia, la data de 19 martie 2004, în contul bancar al societăţii, deschis la M. Bank Bucureşti.

Din totalul de 190.077,29 RON, s-au achitat următoarele sume:

- suma de 135.000 RON a fost retrasă din cont la data de 22 martie 2004, cu fila cec de numerar nr. Ş, pentru plăţi de achiziţie produse agricole de la persoane fizice;

- suma de 40.000 RON a fost virată cu ordinul de plată din 22 martie 2004 în contul bancar al SC T.A.G. SA Petroşani, deschis la R. Bank - Sucursala Deva, la data de 17 martie 2004, de către învinuitul S.I.A. Din această suma s-a retras, la data de 22 martie 2004, suma de 15.000,00 RON de către U.C.M., de la R. Bank;

- s-a plătit către SC P.C. SRL Buzău, în numele SC T.A.G. SA Petroşani, prin ordinul de plată din 22 martie 2004, suma de 11.200,00 RON, drept comision de intermediere.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 august 2010 s-a stabilit că scrisul a fost executat de învinuitul R.D., pe următoarele înscrisuri:

- filele cec X, Y, Z, la rubricile „emis la”, „data emiterii” „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C. SRL Botoşani”;

- „comanda” datată 08 martie 2004, adresa din data de 17 martie 2004, precum şi adresa din 10 martie 2004 la SC A. SA Constanţa, toate având antetul SC T.A.G SA;

- adresa nedatată cu antetul SC S.T. SRL. Bucureşti, către SC A.V. SA Slobozia;

- numele în clar „M.A.”, de la rubrica „Delegat T.A.G.”, de pe lista de înmagazinare datată 10 martie 2004;

- factura fiscală nr. W din 17 martie 2004, cât şi factura fiscală nr. Q din 02 februarie 2004, precum şi contractul de vânzare-cumpărare datat 18 martie 2004, la rubrica „vânzător”.

Semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2004, de la rubrica „cumpărător” a fost executată probabil de către învinuitul R.D.

Potrivit concluziilor specialistului criminalist există asemănări de ordin general şi individual între semnăturile încriminate de pe documentele în litigiu şi cele aparţinând învinuitului R.D., iar deosebirile din prima parte a semnăturilor de referinţă sunt motivate prin o eventuală intenţie a învinuitului de deghizare a propriei semnături.

Din compararea specimenului de semnătura depus la Banca C.R - Sucursala Petroşani de către S.I.A. şi semnăturile aplicate pe cele 3 file cec barat emise în favoarea SC L.I.C. SRL Botoşani de către învinuitul R.D., a rezultat faptul că instrumentele de plată în cauză au fost semnate de S.I.A., la rubrica „semnătura trăgătorului”.

Din corespondenţa purtată cu Banca C.R. - Sucursala Petroşani a rezultat faptul că cele trei file cec barat au fost ridicate din bancă, în zilele de 16 februarie 2004 şi respectiv 26 februarie 2004, de către numitul U.C.M., persoana împuternicită de administratorul S.I.A. să efectueze operaţiuni de depuneri - ridicări numerar, extrase de cont pentru SC T.A.G. SA Petroşani.

La data de 22 martie 2004, respectiv 02 aprilie 2004 cele 3 file cec emise de învinuitul R.D. în favoarea SC L.I.C. SRL Botoşani, au fost refuzate la plata de către Banca C.R. Hunedoara - Sucursala Deva, pe motiv de lipsă totală de disponibil în contul bancar, trăgător aflat în interdicţie bancara, fila cec fiind retrasă din circulaţie.

Partea vătămată T.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 476.000 RON.

Reprezentantul SC A.F.T. SRL Piteşti s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 467.896,23 RON, sub motivul că era proprietarul de drept al cantităţii de 566,23 tone grâu.

S-a reţinut de către Parchet că, în drept, faptele învinuiţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor, după cum urmează:

- R.D. - infracţiunile de „înşelăciune” şi „falsul sub semnătură privată”, prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.I.A. - infracţiunea de „înşelăciune”, prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Parchetul a reţinut că învinuitul R.D. nu a recunoscut faptele comise şi reţinutute în sarcina sa, nu a dorit să facă declaraţii, are antecedente penale, fiind condamnat pentru săvârşirea unor fapte de înşelăciune.

Faptele descrise în rechizitoriul menţionat au fost comise în concurs cu cele pentru care învinuitul a fost condamnat, după cum urmează:

- pedeapsa de 4,2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1324 din 16 martie 2004 a Judecătoriei laşi;

- pedeapsa de 5,6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 174 din 06 aprilie 2005 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe;

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2696 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 331 din 15 mai 2006 a Tribunalului laşi;

- pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara.

În faza de debut a cercetărilor, începerea de urmărire penală s-a dispus faţă de M.A.A. pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5), art. 290, art. 291 C. pen.

În urma probelor administrate, a rezultat faptul că învinuitul R.D., la data de 10 martie 2004, s-a folosit de identitatea numitului M.A.A., înscris în cartea de identitate eliberată de Poliţia laşi. Sub acest nume s-a prezentat în faţa părţii vătămate T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoşani, cu care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect o cantitate de grâu pentru panificaţie.

Prin ordonanţa nr. 393/P/2004 din data de 08 septembrie 2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.A.A., cauza fiind disjunsă, în vederea continuării cercetărilor, faţă de învinuiţii R.D., L.M. şi S.I.A., sub aspectul infracţiunii de „înşelăciune”.

În urma coroborării declaraţiilor date de partea vătămată T.I., martorii S.P. şi P.N., cât şi a concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a stabilit că cel care s-a prezentat „M.A.A.”, era de fapt învinuitul R.D.

În activitatea infracţională, învinuitul s-a folosit de identitatea numiţilor „M.A.A.” şi „M.D.”, având cărţi de identitate emise în fals.

M.D. este în realitate din municipiul laşi, fiind taximetrist, iar M.A.A. profesor de ştiinţe sociale la o şcoală din Bârlad.

Din declaraţia dată de partea vătămată T.I., a rezultat că cel care a scris filele cec, emise de SC T.A.G. SA Petroşani, a fost cel care s-a recomandat „M.A.A.”, aspect confirmat şi de concluziile raportului de expertiză, iar cu aceeaşi persoană a negociat şi semnat contractul din 09 martie 2004.

Martorul S.P., gestionar la SC A.V. SA Slobozia, a declarat că în faţa sa, persoana care s-a recomandat cu numele „M.A.”, director economic la SC S.T. SRL. Bucureşti, a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 18 martie 2004, a scris numele la rubrica „vânzător”, a completat integral factura fiscală nr. W din 17 martie 2004 şi a semnat la rubrica „semnătura şi ştampila furnizorului”, scriindu-şi numele la rubrica „delegat”. Tot acest martor a susţinut că cel care s-a recomandat „M.A.A.” l-a însoţit la data de 18 martie 2004 la Staţia CFR Constanţa, asistând amândoi la întocmirea scrisorii de trăsură.

P.N. a declarat că a desfăşurat activităţi comerciale cu SC T.A.G. SA Petroşani, anterior datei de 09 martie 2004, respectiv a primit de la această societate, prin directorul economic „M.A.A.”, cantitatea de 5.560 kg faină de grâu „tip 650”, în valoare de 7.145.71 RON, fiindu-i întocmită factura fiscală nr. Q din 02 februarie 2004. Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a stabilit că scrisul de pe această factură a fost executat de învinuitul R.D.

La data cercetărilor învinuitul R.D. se afla încarcerat, fiind în executarea unei pedepsei privative de libertate în Penitenciarul Rahova. A fost audiat de procuror şi i s-a prezentat materialul de urmărire penală, învinuitul solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, prin înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (5) al art. 215 C. pen., motivând că valoarea prejudiciului cauzat nu depăşeşte suma de 200.000 RON, deoarece calitatea grâului era inferioară, nefiind grâu de panificaţie.

De asemenea, Parchetul a reţinut că învinuitul S.I.A. are antecedente penale, fiind recidivist, recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1133 din 03 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina.

Fapta descrisă în prezentul rechizitoriu este comisă în concurs cu cele pentru care învinuitul a fost condamnat, după cum urmează:

- pedeapsa de 3,6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroşani;

- pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 216 din 05 octombrie 2005 a Judecătoriei Braşov;

- pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara.

A mai reţinut Parchetul că din corespondenţa purtată cu Banca C.R. - Sucursala Petroşani a rezultat faptul că cele trei file cec barat au fost ridicate din bancă, în zilele de 16 februarie 2004 şi respectiv 26 februarie 2004, de către numitul U.C.M., persoana împuternicită de administratorul S.I.A. să efectueze operaţiuni de depuneri - ridicări numerar pentru SC T.A.G. SA Petroşani.

Din extrasele de cont, existente la dosarul cauzei, rezultă că operaţiunile în contul SC T.A.G. SA Petroşani au fost efectuate de către U.C.M.

Filele cec în alb ridicate de U.C.M. de la Banca C.R. SA - Sucursala Petroşani au fost predate învinuitului S.I.A., care Ie-a semnat şi ştampilat, urmând a fi folosite pentru achiziţionarea de mărfuri.

Prin intermediul numitului U.C.M., învinuitul S.I.A. a devenit administrator la SC T.A.G. SA Petroşani la data de 15 februarie 2003, preluând evidenţa contabilă şi imprimatele cu regim special, inclusiv carnete de file cec de la foştii acţionari şi contul bancar deschis la Banca C.R. - Sucursala Petroşani.

U.C.M. a fost trimis în judecată alături de R.D., L.M. şi S.I.A. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, fiind condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, reţinându-se în sarcina acestora faptul că, în perioada ianuarie - martie 2004, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, au indus şi menţinut în eroare cu prilejul executării unor contracte cu un număr de 8 societăţii comerciale, emiţând bilete la ordin şi file cec în numele SC T.A.G. SA Petroşani, cauzând un prejudiciu în sumă de 306.500,83 RON.

Instanţa a fost învestită cu soluţionarea cauzei şi a dispus citarea inculpaţilor la locurile de deţinere, cât şi a celor două părţi vătămate, care s-au constituit părţi civile în cauză.

Urmare a procedurii de citare a părţilor, a rezultat că în prezent, partea vătămată SC A.F.T. SRL Piteşti este în prezent în procedură de faliment, aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de Registrul Comerţului Argeş, iar partea vătămată SC L.I.C. SRL Botoşani este radiată din Registrul Comerţului, aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de Registrul Comerţului Botoşani.

La termenul de judecată din 15 decembrie 2011, a fost prezent în instanţă inculpatul S.I.A., care a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru săvârşirea infracţiunilor aşa cum sunt reţinute prin rechizitoriu, în conformitate cu procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., cererea fiindu-i admisă la data menţionată anterior, dată la care inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ocazie cu care a arătat însă că nu este de acord să despăgubească în nici un fel părţile civile.

Celălalt inculpat R.D. a fost audiat la termenul de judecată din 12 ianuarie 2012, când a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru săvârşirea infracţiunilor aşa cum sunt reţinute prin rechizitoriu, în conformitate cu procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., dată la care inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ocazie cu care a arătat însă că este de acord să despăgubească părţile civile doar parţial, cerere pe care instanţa a considerat-o întemeiată şi a fost admisă prin hotărârea pronunţată.

Drept urmare, în baza situaţiei de fapt mai sus arătată, în baza probelor administrate în cauză la urmărirea penală, cât şi a recunoaşterilor inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut vinovăţia acestora pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi a procedat la condamnarea lor, potrivit acestor texte de lege, iar la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, a reţinut aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., cu coborârea pedepsei în limitele prevăzute de acest text de lege.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, având în vedere criteriile de mai sus, s-a apreciat că, pentru condamnarea şi reeducarea acestora, dată fiind gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite, se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a avut în vedere, în raport cu cazierele judiciare că inculpatul S.I.A. este în stare de recidivă postcondamnatorie, faţă de o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1133 din 13 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, iar infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente, pe lângă celelalte condamnări ale inculpatului şi cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroşani.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false de la dosar, aşa cum sunt ele evidenţiate în rechizitoriu şi actele dosarului.

În rezolvarea laturii civile a cauzei, aşa cum a fost exercitată de părţile vătămate la urmărirea penală şi în instanţă, având în vedere probele de la dosar, cât şi constatările din rechizitoriu, s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar să plătească societăţii SC A.F.T. SRL Piteşti, în prezent aflată în stare de faliment, prin lichidatorul său, suma de 473.672,5 RON, contravaloarea parţială a grâului a cărui proprietate aceasta a deţinut-o iniţial, iar pe aceiaşi inculpaţi să plătească numiţilor T.I. şi T.M., care în fapt au întemeiat şi condus societatea SC L.I.C. SRL Botoşani cu sediul iniţial în comuna C., judeţul Botoşani, suma pe care aceasta a plătit-o nejustificat SC A.F.T. SRL Piteşti, în valoare de 2.990 RON, sume care de altfel sunt relevate în prima parte a rechizitoriul şi reies din calculele matematice ale plăţilor, aceste prejudicii fiind produse în mod real şi exact de către cei doi inculpaţi.

S-a constatat că partea civilă SC L.I.C. SRL Botoşani a fost radiată din Registrul Comerţului, ceea ce însemnă că o altă rezolvare a laturii civile în legătură cu această societate nu este posibilă, hotărârea atacată impunându-se a fi comunicată la Registrul Comerţului, unde inculpaţii au avut înfiinţate societăţi comerciale, Hunedoara şi respectiv Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii R.D. şi S.I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelurilor, inculpaţii au arătat, în esenţă, că pedeapsele aplicate de către prima instanţa de fond sunt prea mari, raportat la faptele comise şi că în mod eronat s-au reţinut în sarcina acestora dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen.

Prin decizia penală nr. 45 din 7 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.D. şi S.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoşani.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului câte 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma totală de 600 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar, analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 şi 378 C. proc. pen., a constatat că acestea sunt nefondate.

S-a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cursul urmăririi penale. Rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată prima instanţă că, la începutul lunii martie 2004 SC A.F.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, a importat o cantitate de grâu pentru panificaţie; reprezentanţii acestei societăţi comerciale au fost contactaţi de către numitul T.I., administrator al SC L.I.C. SRL. Botoşani, care s-a arătat interesat de achiziţionarea unei cantităţi de grâu de panificaţie; urmare a discuţiilor amintite cu factura fiscală din 18 martie 2004, SC A.F.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, a vândut către SC L.I.C. SRL. Botoşani cantitatea de 566,23 tone de grâu pentru panificaţie, pentru plată primind două file cec în valoare totală de 467.896,233 RON; grâul se afla în portul Constanţa în custodia SC A. SA Constanţa; în aceeaşi perioadă numitul T.I. a „făcut demersuri pentru revânzarea cantităţii de grâu achiziţionate” (practic demersurile au fost făcute înainte de facturare); la 09 martie 2004, inculpatul R.D., prezentându-se sub identitate falsă, respectiv de M.A.A., recomandându-se director economic la SC T.A.G. SA Petroşani, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2004, cu numitul T.I., administrator al SC L.I.C. SRL. Botoşani, prin care acesta din urmă îi vindea cantitatea de 566,23 tone de grâu; la data de 10 martie 2004 inculpatul R.D. s-a deplasat la SC A. SA Constanţa (custodele cantităţii de grâu amintite, aceasta aflându-se în continuare în proprietatea SC A.F.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, până la facturare) şi, după cântărirea vagoanelor cu grâu, pentru plata acestora, a emis în numele SC T.A.G. SA. Petroşani 3 file de cec barat în sumă totală de 476.662,54 RON; filele cec au fost completate de inculpatul R.D. la rubricile „emis la”, „data emiterii”, „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C. SRL Botoşani”; inculpatul S.I.A. a fost cel care a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” pe filele cec amintite, el fiind administratorul de drept al SC T.A.G. SA Petroşani la acel moment; în cursul aceleaşi zile, R.D. a redactat în fals şi trimis la SC A. SA Constanţa, o adresă întocmită în numele SC T.A.G. SA Petroşani, prin care se făcea cunoscut că SC L.I.C. SRL Botoşani a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroşani; ulterior inculpatul R.D. a întocmit adresa, datată 17 martie 2004, având antetul „T.A.G.”, prin care preciza că cele 566,23 tone grâu aparţin SC S.T. SRL Bucureşti (o firmă fantomă); la data de 18 martie 2004, R.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la SC A.V. SA Slobozia, din 18 martie 2004, având ca obiect vânzarea cantităţii de 566,23 tone grâu şi emite factura fiscală nr. W, în valoare de 366.577,29 RON; din suma de 366.577,29 RON, prin adresă scrisă, inculpatul R.D. (trecut fiind în adresă cu identitatea falsă M.A.A.), a solicitat SC A.V. SA Slobozia, în numele SC S.T. SRL Bucureşti, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC I.T.C. SRL Bucureşti, de unde a fost ridicată de acesta, prezentându-se sub identitatea de falsă de M.D.; la datele de 22 martie 2004, respectiv 02 aprilie 2004 cele 3 file cec amintite au fost refuzate la plată de către Banca C.R. - Sucursala Deva, judeţul Hunedoara, pe motiv de lipsă totală de disponibil în contul bancar, trăgătorul fiind în interdicţie bancară; de asemenea, şi cele două file cec emise de SC L.I.C. SRL Botoşani în favoarea SC A.F.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, au fost refuzate la plată pe motivul lipsei proviziunii.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit corect încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor apelanţi, respectiv cele de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.D.) şi cea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.I.A.).

S-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica inculpaţilor privind greşita reţinere, în sarcina lor, a prevederilor alin. (5) al art. 215 C. pen. este neîntemeiată. Conform acestui ultim text de lege înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 146 teza I C. pen., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON.

Or, din situaţia de fapt mai sus expusă rezultă fără nici un dubiu că prejudiciul produs de către cei doi inculpaţi a fost mai mare de 200.000 RON (de altfel, prejudiciul amintit mai sus - 476.662,54 RON, a fost reţinut în actul de sesizare al instanţei, cu ocazia descrierii în fapt a faptelor imputate, iar inculpaţii, în faţa primei instanţe au recunoscut fapta aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu).

Practic, cei doi inculpaţi apelanţi nu sunt de acord să despăgubească partea civilă decât în măsura în care se dovedeşte că ei au beneficiat de pe urma infracţiunii, însă o astfel de împrejurare nu are nicio relevanţă asupra stabilirii prejudiciului produs şi a încadrării juridice a faptei. Urmare a emiterii celor trei file cec, fără existenţa proviziunii, pentru acestea prejudiciul creat este de 476.662,54 RON, astfel că în mod corect s-a reţinut la încadrarea juridică, în sarcina celor doi inculpaţi apelanţi prevederilor alin. (5) al art. 215 C. pen.

Instanţa de apel a constatat că şi sancţiunile penale stabilite de prima instanţă au fost judicios individualizate, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de normele de încriminare, împrejurările comiterii faptelor, faptul că inculpatul S.I.A. este recidivist, prejudiciul produs este foarte mare, împrejurarea că acesta nu a fost reparat şi conduitele parţial nesincere ale inculpaţilor pe parcursul procesului penal. S-a mai apreciat că prima instanţă a manifestat o clemenţă deosebită, faţă de apelanţii inculpaţi, atunci când a aplicat acestora pedepse orientate spre minimele prevăzute de normele de încriminare.

Faţă de cele menţionate, s-a apreciat că aplicarea în sarcina inculpatului R.D. a unor pedepse de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. şi de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., iar în sarcina inculpatului S.I.A. a unor pedepse de pedepse de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., este necesară, dar totodată şi suficientă pentru atingerea scopului educativ-preventiv, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

De asemenea, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul apelant S.I.A., s-a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale privind concursul de infracţiuni şi revocarea suspendării condiţionate referitor la pedepsele aplicate acestuia prin sentinţa penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroşani, judeţul Hunedoara, definitivă la 02 iulie 2004, respectiv sentinţa penală nr. 1133 din 13 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, judeţul Olt, [stabilind ca în final acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă principală de 10 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani].

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, avându-se în vedere atitudinea sinceră şi cooperantă pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal.

Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 290 C. pen., s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale menţionate, pedepsele stabilite fiind corespunzător dozate, raportat la limitele de pedeapsă ale textelor de lege încriminatoare, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., la gravitatea concretă a faptelor săvârşite, determinată de urmările produse, prejudiciul cauzat părţilor fiind semnificativ, respectiv de 476.662,54 RON.

De asemenea, la stabilirea pedepselor au fost avute în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita procesuală a inculpatului, şi anume faptul că acesta a recunoscut comiterea faptelor, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, şi-a manifestat disponibilitatea de a acoperi parţial prejudiciul.

Înalta Curte constată că nu există temeiuri de reindividualizare a pedeapselor aplicate inculpatului, pentru infracţiunile ce au fost reţinute în sarcina acestuia, pedeapsa de 12 ani închisoare, care urmează a fi executată de inculpat, fiind aptă să răspundă scopului şi finalităţilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, precum şi să determine formarea unei atitudini corecte a acestuia faţă de ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 45 din 07 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 45 din 07 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1581/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1805/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3060/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3088/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3092/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3098/2012. Penal