ICCJ. Decizia nr. 3120/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3120/2012

Dosar nr. 170/44/2010

Şedinţa publică din 3 octombrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 293/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor P.D.D. şi P.F., şi trimiterea în judecată a acestora, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 1574/P/2004.

Prin sentinţa penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 1574/P/2004 s-a dispus în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi în vederea refacerii urmăririi penale.

În cauză a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Prin Decizia penală nr. 50/ R din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 1345/2005, a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a fost casată sentinţa penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galaţi şi a fost trimisă cauza spre continuarea judecăţii la instanţa de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 5733/121/2006.

Prin sentinţa penală nr. 267 din 22 mai 2007 a Tribunalului Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 5733/121/2006 s-a dispus, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru refacerea urmăririi penale.

În cauză a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Prin Decizia penală nr. 587/ R din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 5733/121/2006 a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a fost casată sentinţa penală nr. 267 din 22 mai 2007 a Tribunalului Galaţi şi trimisă cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 455 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 5733/121/2006 s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor P.F. şi P.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata către partea civilă SC A. SRL Iaşi, a sumei de 20.093,25 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Conform dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca suma de 4937 lei reprezentând onorariu de expert judiciar desemnat în cauză să fie avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 al. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6000 lei, sumă incluzând şi onorariul de expertiză judiciară.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 293/P/2001 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi înregistrat la Tribunalul Galaţi sub nr. 1574/P/2003 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor P.F. şi P.D.D. pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de înţelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare a instanţei că inculpaţii P.F. şi P.D.D., administratori ai SC D. SRL Tecuci şi SC F. SRL Tecuci şi împuterniciţi, fiecare, la cealaltă societate, au indus în eroare pe reprezentanţii altor societăţi comerciale cu ocazia încheierii unor contracte (tranzacţii comerciale) prin emiterea de file C.E.C. şi bilete la ordin deşi cunoşteau că nu au provizia necesară şi se aflau în perioada de interdicţie bancară, cu intenţia de a-şi crea profituri şi a prejudicia interesele societăţilor cu care au încheiat relaţii comerciale. Activitatea susnumiţilor inculpaţi s-a materializat în emiterea a 17 file C.E.C. şi 3 bilete la ordin în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cauzând prin aceasta un prejudiciu total în valoare de 10.936.960.000 lei.

În concret, inculpata P.F. era asociat unic şi administrator la SC F. SRL Tecuci, iar inculpatul P.D.D. - fiul acesteia - era asociat unic şi administrator la SC D. SRL Tecuci.

În perioada 24 iunie 1999 - 24 iunie 2000, SC F. SRL Tecuci s-a aflat în interdicţie bancară, iar la data de 4 august 2000, cu încălcarea dispoziţiilor art. 145 din Legea nr. 31/1990, inculpatul P.D.D. a împuternicit-o prin procură autentică pe inculpata P.F., mama sa, să administreze SC D. SRL Tecuci.

În baza acestei procuri, inculpata P.F. a ridicat de la B.R.D. Agenţia Tecuci mai multe carnete cu file C.E.C., cu ajutorul cărora, împreună cu fiul său, inculpatul P.D.D., au desfăşurat activităţi comerciale cu mai multe societăţi, activităţi în care şi-au demonstrat reaua credinţă prin urmările cauzate.

Astfel, practicând un mod de lucru defectuos şi în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 59/1934, inculpaţii au declanşat primul incident la plată la SC D. SRL Tecuci înregistrat la data de 15 octombrie 2000, ce a avut drept efect înregistrarea primei cauze penale sub nr. 323/P/2001, în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.F.

Cu toate acestea, deşi erau în interdicţie bancară, inculpaţii au continuat activităţile comerciale cu încălcarea dispoziţiilor legale, inducând în eroare şi prejudiciind mai multe societăţi comerciale cu care au încheiat relaţii comerciale după cum urmează:

Începând cu data de 17 august 2000, inculpaţii P.F. şi P.D.D. au încheiat relaţii comerciale în numele SC D. SRL Tecuci, cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, privind achiziţionarea de creanţe de energie electrică în valoare totală de 1.175.000.000 lei. Ultima convenţie s-a încheiat cu bonuri de energie electrică în valoare de 150.000.000 lei. Pentru plata ultimelor două bonuri de energie înregistrate în procesele verbale nr. 813 şi 822 la data de 29 octombrie 2000, la iniţiativa inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis fila C.E.C., deşi cei doi ştiau că societatea pe care o administrau era în interdicţie bancară, în valoare de 150.000.000 lei. Reprezentanţii SC I.S.S.A. SRL Bacău, neştiind că SC D. SRL Tecuci este în interdicţie bancară şi crezând că fila C.E.C. este corectă şi legală, a girat-o pe SC D. SRL Bacău la care avea la rându-i datorii, iar aceasta, la rândul său, a girat-o pe SC A. SRL Bacău. La data de 29 octombrie 2000, SC A. SRL Bacău a introdus fila C.E.C. la bancă, plata fiind refuzată la data de 2 noiembrie 2000 din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci care era în interdicţie bancară începând cu 15 noiembrie 2000.

În această situaţie, SC I.S.S.A. SRL Bacău a luat legătura cu inculpata P.F., care a emis un bilet la ordin la data de 20 decembrie 2000 pentru suma de 150.000.000 lei, scadent la 15 ianuarie 2001, deşi ştia că este în incidenţă de plăţi, bilet la ordin care la 23 ianuarie 2001 a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Prin cele două instrumente de plată emise în perioada interdicţiei bancare, inculpaţii au adus şi menţinut în eroare SC I.S.S.A. SRL Bacău, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 150.000.000 lei, sumă cu care se constituie parte civilă şi în prezent. Inculpaţii au susţinut că ar fi achitat această sumă cu fila C.E.C. din 20 octombrie 2000, în valoare de 193.000.000 lei, emisă tot în perioada în care societatea era în interdicţie bancară. Această din urmă filă C.E.C. a fost avută în vedere şi în raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, dar priveşte o altă sumă de bani, ce reprezintă contravaloarea altor bonuri, din moment ce SC I.S.S.A. SRL Bacău a susţinut că nu a fost achitată suma de 150.000.000 lei prin această filă C.E.C.. Inculpaţii au recunoscut emiterea acestor instrumente de plată în perioada de interdicţie bancară, însă au susţinut că au fost emise cu titlu de garanţie, susţinere care în fapt nu a putut fi reţinută ca atare din moment ce pe aceste înscrisuri nu figurează nici măcar menţiunea „garanţie" şi mai mult, inculpaţii nu aveau voie să emită asemenea instrumente de plată întrucât societatea se afla în interdicţie bancară.

La data de 13 aprilie 2000, inculpata P.F., ca reprezentant al SC F. SRL Tecuci, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare îngrăşăminte chimice cu SC B. SA Brăila, iar în timpul derulării activităţilor comerciale,- deşi societatea era în interdicţie bancară- în baza contractului de asociere întocmit la 25 martie 2000, între SC D. SRL Tecuci şi SC F. SRL Tecuci încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, la sugestia inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis la data de 17 noiembrie 2000, fila C.E.C., în valoare de 1.418.884.000 lei, refuzată la plată la 4 decembrie 2000 pentru lipsă totală de disponibil.

Aflând că SC B. SRL Brăila a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare şi ştiind că în cont nu are provizia necesară, inculpata P.F. a solicitat reprezentanţilor societăţii menţionate retragerea din circuit a filei C.E.C. cu motivarea că va face plata la o dată ulterioară, fără a preciza când anume.

Văzând că plata nu se face, SC B. SA, la data de 29 noiembrie 2000, a introdus din nou la bancă fila C.E.C., care a fost refuzată din lipsă totală de disponibil.

Este drept că ulterior, între cele două societăţi comerciale s-au derulat activităţi comerciale,ultima activitate fiind înregistrată la 3 februarie 2001, însă pentru faptul că SC D. SRL Tecuci a emis pentru plată bilete la ordin, acestea nu au fost onorate la plată din lipsă de disponibil, sumele nefiind onorate nici până în prezent.

Ultimele două tranzacţii au fost evaluate la 150.000.000 lei sumă care nu a fost recuperată nici până în prezent.

La data de 28 decembrie 2000, inculpata P.F., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a cumpărat tablă zincată de la SC U.I. SRL Tecuci, în valoare de 64.460.000 lei, pentru care a eliberat o filă C.E.C., deşi ştia că nu are disponibil în bancă.

Întrucât inculpata nu a achitat contravaloarea mărfii, SC U.I. SRL Tecuci a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare, pe care a retras-o însă, la cererea inculpatei care a promis că va face plata imediat. După mai multe insistenţe, SC U.I. SRL Tecuci a primit o parte din bani, respectiv suma de 38.000.000 lei, iar pentru diferenţa de 26.460.000 lei, inculpata deşi ştia că este în interdicţie bancară şi că nu are în cont provizia necesară, a emis filă C.E.C. scadentă la 26 martie 2001, filă C.E.C. refuzată la plată la data de 2 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil.

La data de 8 decembrie 2000, inculpata P.F., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a încheiat un contract de cesiune de creanţă pentru bonuri de energie electrică - afaceri profitabile, se pare - cu SC O.I. SRL Craiova, iar pentru a crea impresia corectitudinii şi a perfecta contractul a plătit mai întâi drept contravaloare, suma de 200.000.000 lei, iar pentru diferenţa până la 4.643.220.000 lei a eliberat, deşi se afla în perioada de interdicţie bancară şi ştia că nu are disponibil în cont, un număr de 3 file C.E.C., BG 303- 131642 pentru suma de 264.000.000 lei, pentru suma de 1.500.000.000 lei şi pentru suma de 1.181.750.000 lei, toate în perioada 17 decembrie 2000 - 20 ianuarie 2000.

La data de 9 ianuarie 2001, pe primele două file C.E.C., unitatea bancară, la prezentarea pentru plată, constatând lipsa totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci a înscris pe verso „refuză - lipsă total disponibil", fapt pentru care s-au retras de la bancă.

Fila C.E.C. din 20 ianuarie 2001 pentru suma de 2.181.732.000 lei emisă de inculpata P.F. a fost introdusă la plată de SC O.I. SRL Craiova la 13 februarie 2001, iar la 15 februarie 2001 a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil. Toate cele trei file C.E.C. au fost emise de inculpata P.F. de comun acord cu inculpatul P.D.D., în perioada de interdicţie bancară, când ştiau că nu au disponibil în cont. Acesta a şi fost motivul pentru care SC O.I. SRL Craiova a formulat plângerea penală împotriva reprezentanţilor SC D. SRL Tecuci, considerându-se prejudiciată de cei doi inculpaţi prin modalitatea arătată.

La data de 19 septembrie 2000, inculpatul P.D.D., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a cumpărat de la SC P.P. SA din comuna Dorobanţu, judeţul Călăraşi un autoturism marca Mercedes în valoare de 400.000.000 lei. Iniţial, s-a convenit cu vănzătorul ca preţul autoturismului să fie plătit în termen de o lună cu bani lichizi, însă la termenul fixat, nefăcăndu-se plata, administratorul SC P.P. SA, A.S., a venit la Tecuci, a luat legătura cu inculpata P.F., iar aceasta, sub pretext că nu are bani, i-a înmânat fila C.E.C. din 22 decembrie 2000 în valoare de 400.000.000 lei, deşi vănduse autoturismul imediat după achiziţionare cu suma de 400.000.000 lei către SC C. SRL Galaţi, bani pe care i-a şi încasat.

La insistenţele reprezentantului SC P.P. SA de a i se achita contravaloarea autoturismului, inculpata a mai emis o filă C.E.C. la 15 ianuarie 2000, în valoare de 500.000.000 lei. Iniţial, la încheierea contractului de vânzare a autoturismului şi învinuitul P.D.D. a emis o filă C.E.C. BC 120915, în valoare de 400.000.000 lei pentru a crea ideea solvabilităţii.

SC P.P. SA, neprimind banii, a revenit cu insistenţă la Tecuci şi a ptimit de la inculpatul P.D.D. alte două file C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei, datată 1 martie 2001 şi în valoare de 500.000.000 lei, datată 25 martie 2001.

Cea de-a doua filă C.E.C., datată 25 martie 2001 a fost emisă după revenirea administratorului A.S. pentru a i se achita autoturismul, situaţie în care acesta, dându-şi seama că este înşelat, a introdus fila C.E.C. la bancă, aceasta fiind refuzată la plată la data de 28 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil. În toată această perioadă, inculpaţii P.F. şi P.D.D. nu au adus la cunoştinţă administratorului SC P.P. SA nici că sunt în interdicţie bancară şi nici că filele C.E.C. ar constitui garanţii, ci au folosit aceste instrumente de plată pentru inducerea în eroare a administratorului societăţii dela care au cumpărat autoturismul.

În cursul cercetărilor, SC P.P. SA a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 572.000.000 lei.

În perioada 12 mai 2000 - 23 noiembrie 2000, SC D. SRL Tecuci, prin inculpaţii P.F. şi P.D.D., au desfăşurat activităţi comerciale cu SC M.C. SRL Galaţi, care au fost evaluate la 4.945.318.637 lei, reprezentând contravaloare tablă şi ţeava.

Marfa ridicată de la SC M. SA a fost vândută de înculpaţi la SC C. SA Tecuci, de unde au şi încasat contravaloarea, fără însă a plăti marfa SC M. SA, fapt ce a făcut ca reprezentantul acestei societăţi să solicite de mai multe ori achitarea mărfii, inculpaţii răspunzând în schimb - deşi în interdicţie bancară - cu emiterea de file C.E.C. şi bilete la ordin, pentru acoperirea cărora nu aveau disponibilul necesar.

Astfel, inculpata P.F. a emis fila C.E.C. din 9 martie 2001 şi 2 bilete la ordin datate 6 noiembrie 2000 şi 6 februarie 2001, toate trei pentru suma de 837.000.000 lei, iar inculpatul P.D.D. a emis filele C.E.C. din 22 martie 2001, din 13 martie 2001 şi din 20 martie 2001 pentru suma de 1.480.000.000 lei, deşi pentru nici unul din aceste instrumente de plată nu aveau disponibil în cont şi erau în interdicţie bancară.

Deşi au vândut marfa cumpărată şi au încasat sumele de bani aferente, nu şi-au achitat obligaţiile faţă de SC M. SA Galaţi. După multiple sesizări ale reprezentanţilor SC M. SA, când s-au început şi cercetările faţă de inculpaţi, aceştia au început să achite o parte din contravaloarea mărfii, în prezent, valoarea prejudiciului nerecuperat, fiind de 199.954.152 lei.

Inculpaţii P.F. şi P.D.D., ca administratori ai SC D. SRL Tecuci, au desfăşurat, începând cu 27 iulie 2000, activităţi comerciale şi cu SC A. SRL Iaşi. Începând cu luna octombrie 2000, întrucât SC A. SRL Iaşi a solicitat inculpatei P.F. achitarea sumelor restante, aceasta, deşi în interdicţie bancară, a emis o filă C.E.C. pentru suma de 200.000.000 lei, având ca dată 28 octombrie 2000, însă auzind că SC A. SRL Iaşi a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare a solicitat administratorului G.A. retragerea filei C.E.C., astfel că la 3 noiembrie 2000, fila C.E.C. a fost retrasă din circuitul bancar. Susţinerea inculpatei în sensul că a achitat întreaga marfa luată de la SC A. SRL Iaşi, plătind în plus suma de 17.728.606 lei a fost apreciată ca nesinceră, reţinându-se că plăţile au fost făcute la sume mici a căror dovadă o face doar inculpata, ele negăsindu-se şi în evidenţa SC A. SRL Iaşi, care şi în prezent se constituie parte civilă cu suma de 408.410.550 lei, reprezentând diferenţa de preţ neîncasată pentru tabla vândută.

Începând cu 31 august 2000, inculpaţii P.F. şi P.D.D. au început afaceri comerciale cu SC E.C. SRL Iaşi şi SC O. SRL Iaşi, având ca obiect vânzarea de tablă decapată şi zincată. Pentru a începe activitatea, inculpata a solicitat şi primit de la SC E.C. SRL Iaşi şi de la SC O. SRL Iaşi suma de 850.000.000 lei, sub pretext că le va vira tabla, iar ca garanţie a emis două file C.E.C. pentru sumele de 650.000.000 lei şi respectiv, de 200.000.000 lei.

Inculpata P.F. nu a mai virat tabla motivând că are greutăţi cu unii furnizorii, deşi realitatea era alta, respectiv, lipsa disponibilului în cont şi interdicţia bancară, acesta fiind motivul real pentru care a solicitat celor două societăţi retragerea filelor C.E.C. emise anterior. În final, inculpaţii au emis alte două file C.E.C., din 10 iunie 2001 pentru suma de 650.000 000 lei ( inculpatul P.D.D.) şi din 1 mai 2001 în valoare de 200.000.000 lei (inculpata P.F.). Ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Prejudiciul cauzat celor două societăţi SC E.C. SRL Iaşi şi SC O. SRL Iaşi nu a fost recuperat. Inculpata P.F., administrator la SC D. SRL Tecuci, a emis ]n perioada în care nu avea disponibil în cont un bilet la ordin în valoare de 24.590.160 lei către SC T. SA Tecuci, societate cu care încheiase şi efectuase deja transport de marfa, iar la data scadenţei a solicitat SC T. SA retragerea biletului la ordin, emiţând un altul, pentru aceeaşi sumă, datat 6 februarie 2001, scadent la 28 februarie 2001. Şi acest bilet la ordin s-a dovedit a fi emis tot în perioada în care inculpata nu avea bani în cont. Abia când inculpata a aflat că biletul la ordin a fost refuzat la plată, a achitat contravaloarea serviciilor efectuate de SC T. SA, dovada în acest sens fiind chitanţa din 16 aprilie 2002.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 1574/P/2003, iar prin sentinţa penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galaţi s-a dispus în conformitate cu art. 300 alin. (2) C. proc. pen. trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru refacerea urmăririi penale şi a rechizitoriului în privinţa celor 2 inculpaţi.

S-au reţinut la acel moment al cercetării încălcări ale dispoziţiilor referitoare la dreptul la apărare, condiţiile exercitării acţiunii penale, începerea urmăririi penale, extinderea cercetărilor, cuprinsul rechizitoriului şi obiectul judecăţii.

Prin Decizia penală nr. 50/ R din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de Parchet, invocată de inculpaţi, a admis recursul formulat de parchet şi părţile civile SC O. SRL Iaşi, SC A. SRL Iaşi şi SC E.C. SRL Iaşi, a casat sentinţa penală nr. 159/2005 şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

În aceste condiţii cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. RJ/360/P/2006, (nr. nou 5733/121/2006), iar prin sentinţa penală nr. 267 din 22 mai 2007 Tribunalul Galaţi a dispus în conformitate cu art. 332 alin. (2) C. proc. pen. restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru refacerea urmăririi penale şi a rechizitoriului în privinţa celor doi inculpaţi. A reţinut instanţa încălcarea dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 129 alin. (3) C. proc. pen. în privinţa inculpatei P.F. în cursul urmării penale, precum şi nelegala sesizare a instanţei de judecată în cazul actelor materiale privind pe SC U.I. SRL Tecuci (pct. 3 rechizitoriu), SC T. SA SA Tecuci (ultimul punct din rechizitoriu), SC I.S.S.A. SRL Bacău şi SC O.A. SA - toate raportat la inculpatul P.D.D.

Prin Decizia penală nr. 587/R/2007, Curtea de Apel Galaţi, a admis recursul declarat de Parchet, a casat sentinţa penală nr. 267/2007 a Tribunalului Galaţi, şi a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-au făcut numeroase demersuri pentru legala îndeplinire a procedurii de citare, avându-se în vedere numărul mare de părţi civile, precum şi schimbarea denumirii şi a situaţiei juridice a unora dintre acestea (SC O. SRL Iaşi - actualmente SC G.E. SRL; SC E.C. SRL Iaşi - actualmente SC P.U.A. SRL). Totodată, în privinţa SC O.A. SRL Bucureşti a fost închisă procedura lichidării judiciare, societatea fiind radiată din evidenţele Registrului Comerţului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe baza probatoriului administrat pe parcursul procesului penal, instanţa de fond a apreciat că nu pot fi determinate cumulativ toate elementele care alcătuiesc conţinutul concret al infracţiunilor deduse judecăţii.

Astfel, s-a constatat lipsa intenţiei inculpaţilor în a săvârşi infracţiunea dedusă judecăţii, infracţiune ce poate fi săvârşită doar cu această formă de vinovăţie.

Mai mult, cu privire la inculpatul P.D.D. - în privinţa a 4 acte materiale (cele privitoare la societăţile - părţile vătămate SC U.I. SRL, SC T. SA Tecuci, SC I.S.S.A. SRL Bacău şi SC O.A. SRL) - s-a reţinut că instanţa nu a fost legal sesizată; acest inculpat fiind acuzat penal fără a avea calitatea de învinuit, uneori neformulându-se nici o acuzaţie faptică în descrierea actelor materiale susmenţionate şi cu toate acestea în sarcina lui s-a reţinut întregul prejudiciu în sumă de 10.936.960.000 lei.

În relaţia cu SC M.C. SRL s-a reţinut că lipseşte în mod evident latura subiectivă care să configureze actul material al înşelăciunii.

Aşa cum rezultă din expertiza contabilă întocmită de expertul P.C., între cele două societăţi SC D. SA şi SC M. SA s-au derulat afaceri comerciale în perioada mai-noiembrie 2000, în valoare de 4.953.130.987 lei, din care 4.945318.637 lei mărfuri livrate şi 7.818350 lei servicii prestate, fără a se încheia o convenţie scrisă, modalităţile de plată fiind alese potrivit înţelegerilor verbale: file C.E.C., ordine de plata, bilete la ordin, numerar şi diverse plăţi către terţi (plata în compensare). După data de 15 octombrie 2000, când SC D. SRL se afla în interdicţie bancară, plăţile s-au efectuat cu bilete la ordin, numerar, ordine de plăţi şi, în final, prin executarea garanţiei imobiliare.

În răspunsul dat de expertul P.C. la obiectivul 6 au fost redate, în prima parte, mărfurile livrate şi serviciile prestate, documentele de livrare, datele livrărilor şi valoarea fiecărei livrări sau prestaţii, rezultând că livrarea s-a făcut în perioada 12 mai -23 noiembrie 2000 şi că valoarea totală a livrărilor şi a prestaţiilor a fost de 4.953 octombrie 987 lei.

În continuare, au fost redate plăţile efectuate de SC D. SRL începând cu 20 iunie 2000 şi până la 4 decembrie 2000, cu file C.E.C. şi ordine de plată, totalizând suma de 2.363.521.285 lei, apoi plăţi prin compensare în valoare de 1.524.817.053 lei, alte plăţi în valoare 131.700.000 lei şi, în fine, prin executarea unei garanţii imobiliare în valoare de 1.108.678.300 lei, toate sumele menţionate adunate depăşind valoarea mărfurilor livrate şi a serviciilor prestate.

Chiar dacă nu toate plăţile s-au făcut concomitent cu livrările de mărfuri şi prestaţiile de servicii, o bună parte din ele fiind ulterioare, este cert ca în speţă nu poate fi vorba nici pe departe de rea-credinţă, de intenţie de înşelare din partea inculpaţilor, dat fiind blocajul financiar în care se aflau.

Pe de altă parte, în perioada termenelor scadente ale filelor C.E.C., inculpata P.F. se afla arestată preventiv, deci în imposibilitate de a-şi onora obligaţiile contractuale.

Din perspectiva tranzacţiei comerciale cu SC P.P. SA SRL Călăraşi - aşa cum rezultă şi din declaraţia inculpatului P.D.D. şi a reprezentantului părţii vătămate (administrator A.S.) - filele 73, 107 dosar fond vol. II - situaţia prezentată în actul de sesizare nu este completă.

Astfel, între SC P.P. SA SRL Călăraşi şi societatea inculpatului SC D. SRL Tecuci au existat anterior datei de 19 septembrie 2000, când a fost achiziţionat autoturismul Mercedes cu suma de 400.000.000 lei, relaţii comerciale având ca obiect vânzarea-cumpărarea de creanţe de energie electrică şi, conform răspunsului expertizei P.C., SC P.P. SRL avea la momentul facturării autoturismului, o obligaţie de plată neachitată de 100.000.000 lei reprezentând creanţe cesionate de SC D. SRL şi finalizate la 28 august 2000.

Pe de altă parte, la data de 20 decembrie 2000, cu ordinul de plată, SC P.P. SRL a achitat societăţii administrată de inculpaţi, suma de 72.000.000 lei reprezentând avans pentru creanţe de energie electrică, astfel că în discuţie rămâne suma de 472.000.000 lei şi nu 572.000.000 lei, întrucât diferenţa de 100.000.000 lei nu reprezintă un prejudiciu, inculpata P.F. acceptând de bunăvoie să achite în plus această sumă pentru că a fost aşteptată cu plata.

Potrivit răspunsului expertului P.C. la obiectivul nr. 6, în cadrul datoriei susmenţionate au fost efectuate plăţi până la 4 decembrie 2000, în valoare de 220.000.000 lei, iar după ce inculpata P.F. a fost pusă în libertate, în măsura posibilităţilor, începând cu 18 februarie 2002, a reluat plăţile sub diverse forme (în numerar, pe baza de chitanţe, prin ordine de plată, prin livrarea de mărfuri în compensare), achitând încă 265.322.659 lei, cu 13.322.659 lei mai mult decât valoarea prejudiciului.

Acuzaţia corelativă relaţiei comerciale cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, de asemenea, nu a fost reţinută în sarcina inculpaţilor.

Astfel, în scurt timp de la sesizarea B.R.D. - Agenţia Tecuci - despre refuzul la plata a filei C.E.C. din lipsa de disponibil (fila 14 dosar urmărire), respectiv la 22 decembrie 2000, organul de politie s-a deplasat la sediul SC D. SRL şi, în prezenţa inculpatei, a verificat evidenţa contabilă a societăţii în legătură cu fila C.E.C. în discuţie şi a precizat în final, că “suma a fost plătită anterior datei de 29 octombrie 2000 cu ordinul de plată nr. 23 din 23 august 2000”.

Verificările ulterioare (procesul-verbal din 10 aprilie 2001 al organului de politie - fila 29 dosar urmărire penală - din care rezultă că societatea inculpatei a achiziţionat bonuri de energie electrică în valoare de 1.175.000.000, contravaloarea acestora fiind achitată cu file C.E.C., numerar, discount, ordine de plată, în prezent I.S.S.A. SRL Bacău figurând cu un sold debitor de 20.000.000 lei, fişa de cont - fila 30 - extrasele de cont - filele 31-34 şi 37-40 - din care rezultă fiecare operaţie, alte acte filele 35-36) au confirmat acelaşi lucru.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată şi o expertiză contabilă (filele 417-440) care, examinând derularea întregii operaţiuni comerciale dintre cele două societăţi, a constatat în final, că datoria totală de 1.175.000.000 lei a fost achitată în totalitate prin numerar, virament şi C.E.C.uri, cu precizarea că, urmărind situaţia cronologică a datoriilor către SC I.S.S.A. SRL Bacău, expertiza a menţionat că la data de 17 august 2000, acestea erau de 400 milioane lei, la data de 19 august 2000, s-au mai adăugat 625 milioane lei, iar la data de 2 octombrie 2000, încă 150 milioane ( în total, 1.175.000.000 lei). S-a concluzionat că datoriile se sting cu plăţi efectuate în ordinea vechimii, în cazul de faţă, cu suma de 150 milioane virată cu ordinul de plată din 23 august 2000, că s-a achitat parţial datoria înregistrată la 17 august 2000, în final, neexistând nicio datorie şi nicio infracţiune.

Şi expertiza dispusă de instanţă (întocmită de expertul P.C.) a ajuns la aceleaşi concluzii, respectiv că SC I.S.S.A. SRL Bacău a cedat creanţe energie electrică în valoare de 1.175.000.000 lei (în care este inclusă şi valoarea de 150.000.000 lei rezultată din cedarea de creanţe conform procesului-verbal din 2 octombrie 2000) obligaţii stinse în totalitate prin numerar, ordin de plată şi C.E.C.uri.

Relaţiile comerciale cu SC B. SRL Brăila nu au evidenţiat niciun moment reaua credinţă din partea inculpaţilor, care să justifice vinovăţia acestora.

Edificator este faptul că această societate nu numai că nu a formulat plângere penală în cauză şi nu a reclamat nici un fel de pretenţii băneşti, dar a refuzat în mod susţinut chiar furnizarea de informaţii organelor de poliţie (filele 68-69 dosar urm.pen).

Este cert că între SC F. SRL şi SC B. SA s-au derulat relaţii comerciale.

Astfel, în baza contractului încheiat la 13 aprilie 2000 între cele două societăţi, în care SC D. SRL Tecuci avea calitatea de cumpărător, aceasta din urmă se obliga să plătească în avans suma de 11.150 dolari SUA cu termen de plată 15 mai 2000, rămânând de plată suma de 35.760 dolari SUA. Tot în contract se prevede că, cumpărătorul înţelege să prezinte vânzătorului o formă de garanţie pentru suma aferentă desfăşurării contractului, motiv pentru care SC D. SRL a emis fila C.E.C. în alb la data încheierii contractului, filă C.E.C. ce reprezenta acea garanţie.

La 20 noiembrie 2000, fila C.E.C. completată după toate probabilităţile de reprezentanţii SC B. SA cu suma de 1.418.884.500 lei şi cu data de 17 noiembrie 2000, a fost introdusă în circuitul bancar spre decontare dar, la doua zile, societatea brăileană a solicitat băncii retragerea C.E.C.ului din circuitul bancar, întrucât “plata se va face la o dată ulterioară” (fila 47 dosar urmărire), după care, la 29 noiembrie 2000 aceeaşi filă C.E.C. este introdusa din nou la bancă, la 4 decembrie 2000 fiind refuzată la plată pentru lipsă disponibil.

Potrivit expertizei efectuate în faza cercetării judecătoreşti, la data introducerii filei C.E.C. în circuitul bancar, datoria reală a SC F. SRL era doar de 881.718.392 lei si nu de 1.418.884.500 lei, diferenţa reprezentând plăţi efectuate în valoare de 473.420.800 lei (mărfuri livrate = 37.920.800 lei şi cupoane agricole depuse = 435.500.000 lei).

Indiferent însă de valoarea sumei, s-a considerat că, în speţă nu poate fi vorba de infracţiunea de înşelăciune din moment ce societatea vânzătoare nu a formulat plângere penală.

Pe de altă parte, faptul că în pofida refuzului la plată înregistrat în scurt timp, cele 2 societăţi au demarat un alt contract de cesiune de creanţă, a demonstrat că partea vătămată SC B. SA Brăila cunoştea situaţia financiară a inculpaţilor.

În cursul anului 2000, SC D. SRL Tecuci, prin inculpata P.F., s-a aprovizionat în mai multe rânduri cu tablă de la societatea creditoare şi, aşa cum a rezultat din fişa contului 411 a acesteia (fila 75 dosar urmărire) şi din declaraţia martorei M.D.S. (fila 86 dosar urmărire), de fiecare dată, valoarea tablei a fost achitată integral de inculpată, prin file C.E.C. onorate de bancă.

La 28 decembrie 2000, inculpata a mai achiziţionat tablă în valoare de 64.460.000 lei cu factura fiscală pe care a înscris menţiunea că “se achită cu C.E.C.” (fila 72, 77).

Această filă C.E.C. a fost emisă în alb, fiind doar semnată de inculpată, care a mai completat cuvântul “Tecuci” la rubrica “emis la (…)” şi lăsată martorei M.D.S., contabilă la societatea creditoare, cu titlu de garanţie, întrucât încă din lunile decembrie 2000 şi ianuarie 2001 inculpata începuse să achite în numerar în contul datoriei, ajungând ca suma plătită să fie de 38.000.000 lei, rămânând o diferenţă neachitată, de 26.460.000 lei.

Aşa cum rezultă din declaraţia lui M.D.S., în baza înţelegerii intervenite cu conducerea societăţii creditoare, fila C.E.C. lăsată drept garanţie a fost completată la toate celelalte rubrici, inclusiv suma restantă de 26.460.000 lei, de către martora M.D.S., stabilindu-se data de 26 martie 2001 pentru decontare, ceea ce înseamnă că societatea creditoare a cunoscut că pe moment, inculpata nu dispunea de posibilităţi de plată şi a acceptat decalarea plăţii până în luna martie 2001, când inculpata spera, la rându-i, să recupereze de la datornicii ei sume de bani (potrivit expertizei P.C. - fila 15 - la data emiterii filei C.E.C. în discuţie, SC D. SRL Tecuci avea de încasat 2.441.429.205 lei).

La 21 martie 2001, deci înaintea datei de 26 martie 2001, trecută în fila C.E.C., inculpata P.F. a fost arestată în altă cauză şi a fost în imposibilitate de a acţiona în vreun fel, iar societatea creditoare a introdus fila C.E.C. la bancă, plata fiind refuzata pentru lipsă disponibil.

Privitor la partea civilă SC O.I. SRL Bucureşti s-a reţinut că la data de 8 decembrie 2000 s-a semnat un contract de cesiune de creanţe între această societate, în calitate de cedentă şi SC D. SRL în calitate de cesionară privind cesionarea creanţelor în sumă de 4.643.220.000 lei.

- 328.529.250 lei prin contractul de cesiune de creanţe din 22 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate SC E. SA - sucursala de distribuţie Satu Mare.

- 2.496.822.300 lei prin contractul de cesiune de creanţe din 22 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate SC E. SA - sucursala de distribuţie Oradea.

- 1.555.963.000 lei prin contractul de cesiune de creanţe din 23 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate C.N.H. Petroşani.

- 171.287.930 lei prin contractul de cesiune de creanţe din 23 noiembrie 2000 notificat debitoarei cedate C.N.L.O. - E.M.S. Farcasesti.

- 90.617.520 lei prin contractul de cesiune de creanţe din 23 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate C.N.L.O. Târgu Jiu E.M.C. Pinoasa.

În subsolul contractului, reprezentantul SC O.I. SRL face următoarea menţiune „Se acceptă cesiunea creanţei de 2.496.822.300 lei (…) o singură dată în condiţiile în care SC O.I. SRL, ca parte în contract, este de acord cu condiţiile de plată”.

În anexa la contractul de cesiune de creanţă s-au stabilit următoarele termene de plată:

- „la predare, 200.000.000 lei;

- cu C.E.C. barat, emis de B.R.D. Tecuci, pentru diferenţa de 264.000.000 lei până la data de 17 decembrie 2000, garanţie a plăţii ce se va executa cu ordin de plată.

Până la 28 decembrie 2000, suma de 1.500.000.000, lei garantată cu fila C.E.C., plata făcându-se cu ordin de plată.

Până la data de 20 ianuarie 2001, diferenţa de 2.181.732.000, plata garantându-se cu fila C.E.C. şi executată cu ordin de plată”.

Filele C.E.C. au fost predate la data semnării contractului către SC O.I. SRL ca garanţie a plăţilor ce urmau a fi derulate, respectiv 8 decembrie 2000.

În baza contractului de cesiune de creanţe din data de 8 decembrie 2000, SC O.I. SRL trebuia să pună la dispoziţia cesionarei creanţele specificate în contract.

În perioada 3 ianuarie 2001 - 9 ianuarie 2001, SC D. SRL Tecuci a achitat suma de 200.000.000 lei în numerar conform aliniatului 1 din anexa la contract.

În data de 11 ianuarie 2001, prin ordinul de compensare din 11 ianuarie 2001 şi a procesului-verbal al şedinţei din 11 ianuarie 2001 se derulează prima tranzacţie şi ultima, prevăzute în contract, în valoare de 1.263.214.738 lei.

În data de 4 ianuarie 2001, SC O.I. SRL depune la banca spre decontare primele două blanchete C.E.C. lăsate drept garanţie (în valoare de 264.000.0000 lei şi în valoare de 1.500.000.000 lei), instrumente refuzate de bancă în condiţiile în care SC D. SRL Tecuci nu intrase în posesia nici unei creanţe, compensarea făcându-se abia în data de 11 ianuarie 2001, iar scadenţa plăţii trebuia să curgă după această dată. Pe data de 20 ianuarie 2001, SC O. SRL notifică cesionara SC D. SRL privind rezilierea contractului.

Tot la aceeaşi dată de 20 ianuarie 2001, SC O.I. SRL a introdus în bancă şi cea de-a treia blanchetă de C.E.C. lăsată drept garanţie, în valoare de 2.181.732.000 lei şi care a fost refuzată la plată în data de 15 februarie 2001, în condiţiile în care contractul de cesiune de creanţe era reziliat, iar suma pe care cesionara o datora la momentul respectiv era de 1.063.214.738 lei şi nu valoarea filei C.E.C. introdusă spre decontare, de 2.181.732.000 lei.

Pentru stingerea obligaţiei menţionată anterior, SC D. SRL a livrat către SC O.I. SRL, 712.006 tone deşeuri fier vechi.

Obligaţiile pe care SC D. SRL le avea faţă de SC O.I. SRL derivă din ordinul de compensare din 11 ianuarie 2001 în valoare de 1.263.214.738 lei, fiind stinse prin plăţi în numerar în sumă de 200.000.00 lei, vânzări de fier vechi, în sumă de 937.811.298 lei şi cedare de comision, în sumă de 135.163.956 lei.

De asemenea, potrivit expertizei contabile efectuate în cursul judecăţii, SC A. SRL Iaşi a livrat către SC D. SRL Tecuci în perioada iulie - august 2000 mărfuri în valoare totală de 811.410.550 lei, iar SC D. SRL a efectuat plăţi în numerar cu mandat poştal, virament şi compensare astfel încât, la momentul judecăţii, mai subzistau doar obligaţiile pe care SC F. SRL le datorează SC A. SRL, obligaţii care, conform balanţelor analitice şi a fişei de cont analitice, totalizează 200.932.560 lei.

Privitor la părţile civile SC P.U.A. SRL şi SC G.E. SRL Iaşi s-a reţinut că la data de 31 august 2000, între SC D. SRL Tecuci şi cele două societăţi ieşene s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de tablă decapată şi zincată în valoare de 6 miliarde lei, prevăzându-se la capitolul II din contract că, cumpărătorul va achita în avans suma de 850.000.000 lei reprezentând 15% din valoarea contractului, pentru care va primi garanţie fila C.E.C., iar diferenţa de plată se va achita în termen de 30 zile de la primirea mărfii.

Aşa cum au constatat şi cele două expertize, între societăţile susmenţionate nu s-au derulat relaţii comerciale, contractul menţionat nefiind pus în practică.

Potrivit aceluiaşi contract, societăţile cumpărătoare trebuiau să achite avansul de 850.000.000 lei, dar aceasta sumă nu s-a regăsit nici în evidenţele SC E.C. SRL şi SC G.E. SRL, şi nici în documentele contabile ale SC D. SRL, aceasta însemnând pe de o parte, că cele două societăţi ieşene n-au făcut dovada desfăşurării unor relaţii comerciale cu firma administrată de inculpata P.F. şi nici că ar fi fost în vreun fel prejudiciate, din moment ce n-au dovedit că ar fi plătit sumele de 200.000.000, respectiv, de 650.000.000 lei din conturile lor (prima expertiza C.A., răspunzând la obiectivul nr. 10 - fila 21 a expertizei - a precizat ca SC G.E. SRL în luna august 2000 nici nu deţinea în cont 650.000.000 lei), iar pe de altă parte că, în aceste condiţii, acuzaţia din rechizitoriu privind înşelarea celor două societăţi ieşene nu mai poate fi susţinută, pentru că nu există.

În legătură cu împrejurările emiterii filelor C.E.C. pentru sumele de 200.000.000 lei, respectiv, de 650.000.000 lei, inculpata P.F. a explicat că fila C.E.C. în suma de 200.000.000 lei a avut la baza un contract încheiat între SC E.C. SRL şi SC D. SRL, în baza altor relaţii comerciale, iar fila C.E.C. în valoare de 650.000.000 lei a fost emisă la solicitarea lui G.E., administrator al SC A. SRL Iaşi, pe numele SC G.E. SRL, întrucât era asociată cu administratorul I.O., iar suma reprezenta o datorie a SC D. SRL Tecuci către SC A. SRL Iaşi; or aceste fapte n-au făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpaţilor.

În sfârşit, în baza unor relaţii comerciale mai îndelungate, SC T. SA S.A. Tecuci a prestat firmei inculpatei activităţi de transport marfă care, aşa cum rezultă din fişa de cont a firmei creditoare (fila 487 dosar urmărire) au fost achitate eu promptitudine de inculpată, fie cu file C.E.C., fie cu bilet la ordin (după ce intrase în interdicţie bancară, neaplicabilă biletelor la ordin, conform actului de la fila 492).

La începutul lunii februarie 2001, în baza contractului de transport din 31 ianuarie 2001, SC T. SA S.A. Tecuci a efectuat două transporturi de marfă în valoare de 24.590.160 lei - conform facturii fiscale din 06 februarie 2001 (fila 486) - pe care apare menţiunea “Plata cu B.O.”

La fila 488 se află biletul la ordin emis în alb, doar semnat şi stampilat de inculpata P.F., restul rubricilor, inclusiv valoarea, locul, data emiterii (Tecuci, 6 februarie 2001) şi scadenţa (28 februarie 2001) fiind completate de P.S., merceolog la societatea administrată de inculpată (fila 498).

Conform adresei B.R.D. - Agenţia Tecuci - (fila 492), acest bilet la ordin, nefiind depus la bancă, nu a existat nici refuz de plată, dar pentru că nu la mult timp după data scadenţei, inculpata P.F. a fost arestată în altă cauză, la scurt timp după arestare, respectiv la 2 aprilie 2001, SC T. SA s-a grăbit să formuleze plângere penală, susţinând nereal, că biletul la ordin ar fi fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului (fila 479).

Diferenţa de 22 zile între data emiterii şi cea a scadenţei biletelor la ordin, coroborată cu împrejurarea că la momentul emiterii acestora societatea inculpatei avea de încasat din relaţiile comerciale derulate peste 2.400.000.000 lei, existând speranţa încasării măcar a unei părţi din sumele respective, cu care să alimenteze contul societăţii şi să onoreze plata biletului la ordin, cu faptul că anterior relaţiile dintre cele două societăţi s-au derulat fără incidente, dar şi cu survenirea arestării inculpatei, exclud orice formă de vinovăţie şi în privinţa acestui act material.

Faţă de toate aceste aspecte, având în vedere şi specificul relaţiilor comerciale, dar şi atitudinea ulterioară a inculpaţilor care au întreprins toate demersurile pentru recuperarea prejudiciilor, instanţa de fond a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracţiunilor deduse judecăţii.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor P.F. şi P.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care au fost trimişi în judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata către partea civilă SC A. SRL Iaşi a sumei de 20.093,25 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva sentinţei penale nr. 455 din 29 octombrie 2009 au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi partea civilă SC P.P. SRL Dorobanţu.

Parchetul a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor, solicitând condamnarea acestora pentru faptele deduse judecăţii.

Partea civilă SC P.P. SRL nu şi-a motivat în scris apelul şi nici nu s-a prezentat la instanţă pentru susţinerea acestuia, deşi a fost legal citată.

Prin Decizia penală nr. 104/ A din 1 iulie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 170/44/2010, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat în parte sentinţa, numai în ceea ce priveşte latura penală şi rejudecând:

A condamnat pe inculpatul P.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare prin reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) şi c) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicată susnumitului inculpat pe durata termenului de încercare de 5 ani şi i-a atras atenţia acestuia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpata P.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare prin reţinerea în favoarea acesteia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) şi c) C. pen., în referire la art. 76 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861şi art. 862 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei, pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare a dispus ca susnumita inculpată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen. şi i s-a atras atenţia acesteia asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art. 864C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării condiţionate, respectiv a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate acestora.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC P.P. SRL pe care a obligat-o la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva Deciziei penale nr. 104/ A din 1 iulie 2010 au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpaţii P.D.D. şi P.F., recursuri care au fost admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 921 din 9 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 170/44/2010 prin care a fost casată decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.

În considerentele deciziei, instanţa de recurs a arătat că este util a se analiza, prioritar, motivele de recurs ce vizează restituirea sau retrimiterea cauzei spre rejudecare, un prim motiv din această categorie, dezvoltat de apărarea inculpaţilor, vizând restituirea cauzei la parchet pentru nelegala sesizare a instanţei.

Înalta Curte a constatat, cum corect, de altfel, a reţinut şi Curtea de Apel, că aceste critici au fost reiterate de inculpaţi în fiecare ciclu procesual, iar printr-o decizie cu putere obligatorie pentru instanţa de fond s-a constatat că nu sunt fondate.

Astfel, s-a arătat că, rezultând şi contribuţia inculpatului P.D.D. la săvârşirea unor acte materiale pentru care nu s-a dispus faţă de el începerea urmăririi penale „in personam” şi apreciind că cei doi inculpaţi au comis toate aceste acte materiale în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, procurorul s-a conformat prevederilor art. 238 C. proc. pen. şi a dispus schimbarea încadrării juridice, prin rezoluţia din 29 mai 2003. S-a reţinut că această rezoluţie echivalează ea însăşi cu o dispoziţie de începere a urmăririi penale, fiind evidentă voinţa organului de urmărire penală de a stabili răspunderea penală a acestui inculpat pentru toate faptele pentru care a fost cercetat.

La data de 29 mai 2003, inculpaţii au fost din nou audiaţi, în prezenţa apărătorului ales, cu privire la toate faptele pentru care au fost cercetaţi, prilej cu care şi-au menţinut declaraţiile anterioare.

După finalizarea urmăririi penale a fost întocmit referatul de terminare a urmăririi penale în care, contrar celor reţinute de prima instanţă, sunt descrise toate actele materiale, este prezentată participaţia fiecărui inculpat la săvârşirea acestora şi s-a propus trimiterea în judecată a ambilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată sunt atributul exclusiv al procurorului, s-a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că prin referatul de terminare a urmăririi penale s-a propus neînceperea şi respectiv, scoaterea de sub urmărire penală pentru două dintre actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de înşelăciune.

S-a reţinut că după primirea dosarului, procurorul a procedat la prezentarea întregului material de urmărire penală, prilej cu care inculpaţii, fiind audiaţi în prezenţa apărătorului ales, nu au avut obiecţiuni cu privire la începerea şi desfăşurarea urmăririi penale.

În consecinţă, s-a apreciat că nu sunt temeiuri pentru a se considera că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea unor dispoziţii legale de natură să atragă neregularitatea actului de sesizare a instanţei şi să impună restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen.

Presupunând însă că ar fi existat o încălcare a dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., constând în omisiunea de a se începe urmărirea penală faţă de inculpatul P.D.D., această încălcare nu se încadrează în categoria celor care atrag nulitatea absolută, reglementate prin dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci este sancţionată cu nulitatea relativă, care putea fi invocată doar în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

Înalta Curte a reţinut că unul dintre motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi se referă la împrejurarea că instanţa de apel, în mod greşit a obligat-o pe inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci şi nu cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor de judecată.

Deşi procurorul a indicat pentru această critică motivul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte analizând decizia recurată, a constatat că se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestui motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

S-a constatat că atât în motivele scrise formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, cât şi la dezbaterea pe fond a cauzei, reprezentantul Parchetului a invocat faptul că în mod greşit s-a dispus obligarea inculpatei P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata către partea civilă SC A. SRL a sumei de 20.093,25 lei, corect era să se dispună obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci pentru repararea prejudiciului cauzat acestei societăţi.

Fila C.E.C. emisă ca mijloc de plată la data de 27 iulie 2000 şi ulterior retrasă din circuitul bancar datorită solicitării inculpatei P.F., a fost emisă de aceasta în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, astfel că această societate are calitate de parte responsabilă civilmente.

Având în vedere omisiunea instanţei de apel de a examina acest motiv de apel, Înalta Curte a reţinut incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte a apreciat că se impune casarea în întregime a deciziei, inclusiv pe latură penală, deoarece nici celelalte motive de recurs dezvoltate de Parchet şi inculpaţi nu-şi pot găsi o rezolvare direct în recurs.

Critica inculpaţilor vizând greşita condamnare este indisolubil legată de latura civilă a cauzei, iar în ipoteza reţinerii vinovăţiei acestora, s-a observat că se invocă de Parchet omisiunea totală a instanţei de apel care, pronunţând condamnarea inculpatei P.F., nu a manifestat nicio preocupare pentru rezolvarea situaţiei antecedentelor penale ale acesteia.

Deşi în recurs s-au făcut demersuri pentru obţinerea hotărârilor anterioare de condamnare a inculpatei P.F., acestea nu au parvenit integral instanţei, situaţie în care s-a impus lărgirea probatoriului cu înscrisuri sub acest aspect, ceea ce a atras incidenţa prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen. şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru considerentele mai sus evocate, reţinând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. şi prevederile art. 38515pct. 2 lit. c) alin. (1) şi (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis recursurile declarate, a casat în întregime decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin Decizia penală nr. 302/ A din 21 decembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 170/44/2010 RJ, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a desfiinţat

în parte sentinţa penală nr. 455 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.D.D., domiciliat în Tecuci, judeţul Galaţi) la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului P.D.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului P.D.D. asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatei P.F. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi, în această nouă încadrare juridică, a condamnat-o pe inculpata P.F., domiciliată în Tecuci, judeţul Galaţi) la o pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., reţinând în favoarea acesteia dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. b), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen.

În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei P.F. prin sentinţa penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, pedeapsă pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru prezentele fapte deduse judecăţii, inculpata P.F. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită cu 3 luni închisoare, în total 4 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., art. 10 din Legea nr. 137/1997, art. 120 alin. (2) C. pen., a revocat suspendarea condiţionată pentru restul de 2 ani închisoare, pedeapsă aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 300 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 992/ A din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Galaţi, la 16 noiembrie 2000 şi a dispus ca inculpata să execute alăturat, pedeapsa de 2 ani şi pedeapsa mai sus aplicată, în total 6 ani şi 3 luni pedeapsa principală şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei P.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

A dispus ca inculpata P.F. să execute pedeapsa principală de 6 ani şi 3 luni închisoare şi pedeapsa accesorie, în regim privativ de libertate.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatei P.F. perioada executată din pedeapsa la care aceasta a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, respectiv de la 21 martie 2001 - 31 iulie 2001.

A obligat în solidar pe inculpaţii P.D.D. şi P.F. şi pe fiecare dintre ei în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator SC C.E. SRL Tecuci la plata către SC A. SRL Iaşi prin reprezentanţi legali, a sumei de 20.093,25 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul P.D.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator SC C.E. SRL Tecuci la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpata P.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator SC C.E. SRL Tecuci, la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă SC P.P. SA SRL comuna Dorobanţu, sat Dorobanţu, judeţul Călăraşi prin administrator A.S. şi a obligat-o la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copii de pe hotărâre să se trimită la O.R.C. Galaţi.

A admis cererea formulată de expert contabil P.C. şi l-a exonerat pe acesta de plata amenzii judiciare în sumă de 1000 lei, stabilită prin Încheierea de şedinţă din 26 mai 2009 a Tribunalului Galaţi.

Instanţa de apel s-a conformat deciziei instanţei de recurs, a solicitat copii de pe hotărârile judecătoreşti prin care inculpata P.F. a fost anterior condamnată, a întrebat inculpaţii dacă înţeleg să dea declaraţii în cauză, răspunsul acestora fiind negativ şi analizând probatoriul administrat în cauză a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Începând cu data de 17 august 2000, inculpaţii P.F. şi P.D.D. au încheiat relaţii comerciale în numele SC D. SRL Tecuci, cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, privind achiziţionarea de creanţe de energie electrică în valoare totală de 1.175.000.000 lei. Ultima convenţie în acest sens s-a încheiat cu bonuri de energie electrică în valoare de 150.000.000 lei. Pentru plata ultimelor două bonuri de energie înregistrate în procesele-verbale nr. 813 şi 822 la data de 29 octombrie 2000, la iniţiativa inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis fila C.E.C. - deşi erau şi ştiau că sunt în interdicţie bancară- în valoare de 150.000.000 lei. SC I.S.S.A. SRL Bacău, neştiind că SC D. SRL Tecuci este în interdicţie bancară şi crezând că fila C.E.C. este corectă şi legală, a girat-o pe SC D. SRL Bacău la care avea la rându-i datorii, iar aceasta, la rândul său, a girat-o pe SC A. SRL Bacău. La data de 29 octombrie 2000, SC A. SRL Bacău a introdus fila C.E.C. la bancă, plata fiind refuzată la data de 2 noiembrie 2000 din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci care era în interdicţie bancară din data de 15 noiembrie 2000.

În această situaţie, SC I.S.S.A. SRL Bacău a luat legătura cu inculpata P.F. care a emis un bilet la ordin la data de 20 decembrie 2000, pentru suma de 150.000.000 lei, scadent la data de 15 ianuarie 2001, deşi ştia că este în incidenţă de plăţi, bilet la ordin care, la data de 23 ianuarie 2001 a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Prin cele două instrumente de plată emise în perioada interdicţiei bancare, inculpaţii au adus şi menţinut în eroare SC I.S.S.A. SRL Bacău, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 150.000.000 lei, sumă cu care această societate se constituie parte civilă şi în prezent. Inculpaţii au susţinut că ar fi achitat această sumă prin fila C.E.C. din data de 20 octombrie 2000, în valoare de 193.000.000 lei, emisă tot în perioada interdicţiei bancare. Această din urmă filă C.E.C. a fost avută în vedere şi în raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, dar priveşte o altă sumă, ce reprezintă contravaloarea altor bonuri, din moment ce SC I.S.S.A. SRL Bacău a susţinut că nu a fost achitată suma de 150.000.000 lei prin această filă C.E.C.. Inculpaţii au recunoscut emiterea acestor instrumente de plată în perioada în care se aflau în interdicţie bancară, însă au susţinut că le-au emis cu titlu de garanţie, susţinere care însă nu a fost reţinută de instanţa de apel, pe de o parte, pentru că pe înscrisurile respective nu figurează nici măcar menţiunea „garanţie”, iar pe de altă parte pentru că inculpaţii nu aveau voie să emită asemenea instrumente de plată, fiind în interdicţie bancară.

La data de 13 aprilie 2000, inculpata P.F., ca reprezentat al SC F. SRL Tecuci, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare îngrăşăminte chimice cu SC B. SA Brăila. În timpul derulării activităţilor comerciale, deşi se afla în interdicţie bancară, în baza contractului de asociere întocmit la 25 martie 2000 între SC D. SRL Tecuci şi SC F. SRL Tecuci încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, la sugestia inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis la data de 17 noiembrie 2000, fila C.E.C., în valoare de 1.418.884.000 lei, refuzată la plată la data de 4 decembrie 2000 pentru lipsă totală de disponibil.

Aflând că SC B. SA Brăila a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare şi ştiind că în cont nu are provizia necesară, inculpata P.F. a solicitat reprezentanţilor SC B. SA Brăila retragerea din circuit a filei C.E.C. cu motivarea că va face plata la o dată ulterioară, fără a preciza când anume.

Văzând că plata nu se face, SC B. SA Brăila, la data de 29 noiembrie 2000, a introdus din nou la bancă fila C.E.C. care a fost refuzată din lipsă totală de disponibil.

Ulterior, între cele două societăţi comerciale s-au derulat activităţi comerciale, ultima activitate fiind înregistrată la data de 3 februarie 2001, SC D. SRL Tecuci emiţând pentru plată bilete la ordin care nu au fost onorate de bancă din lipsă de disponibil.

La data de 28 decembrie 2000, inculpata P.F., în calitate de administrator SC D. SRL Tecuci, a cumpărat tablă zincată de la SC U.I. SRL Tecuci în valoare de 64.460.000 lei, pentru care a emis o filă C.E.C. deşi cunoştea că nu are disponibil în cont.

Întrucât inculpata nu a achitat contravaloarea mărfii, SC U.I. SRL Tecuci a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare. Inculpata, cunoscând că nu are disponibil în cont, a solicitat reprezentanţilor SC U.I. SRL Tecuci retragerea filei C.E.C., promiţând că va face plata imediat.

După mai multe insistenţe, SC U.I. SRL a primit o parte din bani, respectiv suma de 38.000.000 lei, iar pentru diferenţa de 26.460.000 lei, inculpata, deşi se afla în interdicţie bancară şi nu avea în cont provizia necesară, a emis o filă C.E.C., scadentă la data de 26 martie 2001, ce a fost refuzată la plată în ziua de 2 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil.

La data de 8 decembrie 2000, inculpata P.F., administrator al SC D. SRL Tecuci a încheiat un contract de cesiune de creanţe pentru bonuri de energie electrică cu SC O.I. SRL Craiova, iar pentru a crea impresia corectitudinii şi a perfecta contractul a plătit mai întâi, suma de 200.000.000 lei, iar pentru diferenţa până la 4.643.220.000 lei a eliberat, deşi se afla în perioada de interdicţie bancară, un număr de 3 file C.E.C. :, pentru 264.000.000 lei;, pentru 1.500.000 lei şi pentru 2.181.730.000 lei, toate în perioada 17 decembrie 2000 - 20 ianuarie 2001.

La data de 9 ianuarie 2001, pe primele două file C.E.C., banca, constatând lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci a înscris pe verso „refuz - lipsă totală de disponibil”, fapt pentru care au fost retrase de la bancă.

Fila C.E.C. din data de 20 ianuarie 2001, emisă pentru suma de 2.181.730.000 lei emisă de către inculpata P.F. a fost introdusă la plată de SC O.I. SRL Craiova la data de 13 februarie 2001, iar în ziua de 15 februarie 2001 a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Toate cele trei file C.E.C. au fost emise de inculpata P.F. de comun acord cu inculpatul P.D.D., în perioada de interdicţie bancară, deşi ştiau că nu au disponibil în cont, motiv pentru care SC O.I. SRL Craiova a formulat plângere penală împotriva reprezentanţilor SC D. SRL Tecuci, considerându-se prejudiciată de cei doi inculpaţi prin modalitatea practicată de aceştia.

La data de 19 septembrie 2000, inculpatul P.D.D., administrator al SC D. SRL Tecuci a cumpărat de la SC P.P. SA comuna Dorobanţu, judeţul Călăraşi, un autoturism în valoare de 400.000.000 lei. Iniţial, s-a convenit de către cei doi ca preţul să fie plătit în termen de o lună cu bani lichizi, însă la termenul stabilit întrucât nu s-a făcut plata, administratorul SC P.P. SA, numitul A.S., a venit la Tecuci şi a luat legătura cu inculpata P.F. care, sub pretext că nu are bani, i-a înmânat fila C.E.C. din 22 decembrie 2000 în valoare de 400.000.000 lei, deşi imediat după achiziţionare, inculpata a vândut autoturismul cu aceeaşi sumă către SC C. SRL Galaţi, bani pe care i-a încasat.

La insistenţele SC P.P. SA de a i se achita contravaloarea autoturismului, inculpata a mai emis o filă C.E.C. BG 303-131648 din 15 ianuarie 2001, în valoare de 500.000.000 lei. Iniţial, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului şi inculpatul P.D.D. a emis o filă C.E.C. în valoare de 400.000.000 lei pentru a crea impresia solvabilităţii.

Reprezentantul SC P.P. SA, neprimind banii, a revenit la Tecuci pentru a obţine contravaloarea autoturismului, situaţie în care inculpatul P.D.D. i-a înmânat alte două file C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei din data de 1 martie 2001 şi în valoare de 500.000.000 lei din data de 25 martie 2001.

Cea de-a doua filă C.E.C. a fost emisă după revenirea administratorului A.S. pentru a i se achita autoturismul, situaţie în care, dându-şi seama că este înşelat, a introdus fila C.E.C. la bancă, aceasta fiind refuzată la plată la data de 28 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil. În toată această perioadă inculpaţii nu au făcut cunoscut SC P.P. SA că sunt în interdicţie bancară şi nici că filele C.E.C. ar constitui garanţii, ci au folosit aceste instrumente de plată doar pentru inducerea în eroare a administratorului societăţii de la care au cumpărat autoturismul.

În perioada 12 mai 2000 - 23 noiembrie 2000, SC D. SRL Tecuci a desfăşurat prin intermediul inculpaţilor P.F. şi P.D.D. activităţi comerciale cu SC M.C. SRL Galaţi, evaluate la suma de 4.045.318.637 lei, reprezentând contravaloare tablă şi ţeavă.

Cu toate că marfa ridicată de la SC M.C. SRL Galaţi a fost vândută de inculpaţi la SC C. SA Tecuci, de unde au şi încasat contravaloarea acesteia, nu au făcut plata către SC M.C. SRL Galaţi, fapt ce a făcut ca reprezentantul societăţii să solicite de mai multe ori achitarea mărfii, inculpaţii răspunzând în schimb, deşi se aflau în interdicţie bancară, cu emiterea de file C.E.C. şi bilete la ordin, pentru care nu aveau însă disponibil.

Astfel, inculpata P.F. a emis fila C.E.C. din data de 9 martie 2001 şi două bilete la ordin din datele de 6 noiembrie 2000 şi de 6 februarie 2001, toate trei pentru suma de 837.000.000 lei, iar inculpatul P.D.D. a emis filele C.E.C. din data de 22 martie 2001, din data de 13 martie 2001 şi din data de20 martie 2001, pentru suma de 1.480.000.000 lei deşi, pentru niciunul din aceste instrumente de plată nu aveau disponibil în cont şi se aflau în interdicţie bancară.

Inculpaţii P.F. şi P.D.D. ca administratori ai SC D. SRL Tecuci au desfăşurat, începând cu data de 27 iulie 2000, activităţi comerciale şi cu SC A. SRL Iaşi. În luna octombrie 2000, întrucât SC A. SRL Iaşi a solicitat inculpatei P.F. achitarea sumelor restante, aceasta, deşi se afla în interdicţie bancară, a emis la data de 28 octombrie 2000 o filă C.E.C. pentru suma de 200.000.000 lei, însă auzind că SC A. SRL Iaşi a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare a solicitat administratorului Gheorghiu Amalia retragerea acesteia, astfel că în ziua de 3 noiembrie 2000, fila C.E.C. a fost retrasă din circuitul bancar. Este drept că inculpata a precizat că după aceea a achitat întreaga marfă luată de la SC A. SRL Iaşi, susţinând că a achitat în plus suma de 17.728.606 lei, însă plăţile au fost făcute la sume mici a căror dovadă o face doar inculpata, acestea negăsindu-se în evidenţa SC A. SRL Iaşi care s-a constituit parte civilă cu suma de 408.410.550 lei, reprezentând diferenţă de preţ neîncasată la tabla vândută (conform facturilor fiscale şi chitanţelor cu care se face dovada cantităţii de marfă vândută cu valoarea şi actele de plată).

Începând cu data de 31 august 2000, inculpaţii P.F. şi P.D.D. au început afaceri comerciale cu SC E.C. SRL Iaşi şi SC O. SRL Iaşi, având ca obiect vânzarea de tablă decapată şi zincată. Pentru a începe activitatea, inculpata a solicitat şi a primit de la SC E. SA şi SC O. SRL suma de 850.000.000 lei, sub pretext că le va vira tablă, iar ca garanţie a emis două file C.E.C. pentru sumele de 650.000.000 lei şi respectiv, de 200.000.000 lei.

Inculpata P.F. nu a mai virat tabla motivând că are greutăţi cu unii furnizori, deşi realitatea era alta, respectiv lipsa de disponibil şi interdicţia bancară, motiv pentru care a solicitat celor două societăţi retragerea filelor C.E.C. Apoi inculpaţii au emis alte două file C.E.C., din 10 iunie 2001, pentru suma de 650.000.000 lei emisă de inculpatul P.D.D. şi din data de 1 mai 2001, în valoare de 200.000.000 lei, emisă de inculpata P.F. Ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.

La data de 6 februarie 2001, inculpata P.F., administrator la SC D. SRL Tecuci a emis un bilet la ordin în valoare de 24.590.160 lei către SC T. SA S.A. Tecuci cu care încheiase şi cu care efectuase deja transport de marfă, bilet la ordin emis în perioada în care inculpata nu avea disponibil în cont. La data scadenţei, inculpata a solicitat reprezentanţilor societăţii retragerea biletului la ordin, emiţând în ziua de 6 februarie 2001, un alt bilet la ordin, pentru aceeaşi sumă, cu scadenţă la data de 28 februarie 2001.

Şi acest bilet la ordin s-a dovedit a fi emis tot în perioada în care inculpata nu avea bani în cont. Abia când a aflat că biletul la ordin a fost refuzat la plată, inculpata a achitat contravaloarea serviciilor efectuate de SC T. SA cu chitanţa din 16 aprilie 2002, deci după ce cercetările penale erau deja în curs, plată ce s-a vrut a fi efectuată doar pentru exonerarea sa de răspundere penală.

Reţinând situaţia de fapt mai sus expusă, instanţa de apel a concluzionat că se impune condamnarea celor doi inculpaţi pentru faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanţei.

În ce priveşte cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi în vederea refacerii urmăririi penale s-a apreciat că o atare soluţie nu se impune din următoarele considerente:

În primul rând, motivele invocate de inculpaţi, prin apărător nu constituie motive de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. (2) C. pen., ci motive de nulitate relativă, care nu pot fi invocate în orice fază a procesului (deci nici în faţa instanţei de apel, în prezenta cauză), ci doar până la următorul moment cu procedura completă, ulterior efectuării actului de urmărire penală pretins efectuat cu încălcarea legii.

În al doilea rând, motivele invocate au fost analizate de către Curtea de Apel Galaţi care, prin Deciziile penale nr. 50/ R din 25 ianuarie 2006 (Dosar nr. 1345/2005) şi nr. 587/ R din 5 noiembrie 2007 (Dosar nr. 5733/121/2006) a statuat cu autoritate de lucru judecat, că aspectele invocate nu constituie nulităţi absolute ale urmăririi penale şi că nu se impune restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în vederea refacerii urmăririi penale.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.D.D., Curtea având în vedere vârsta acestuia, împrejurarea că nu are antecedente penale, s-a prezentat în faţa instanţei şi a depus stăruinţă în acoperirea prejudiciului cauzat, a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 a, c C. pen. şi a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins faţă de el şi fără privare efectivă de libertate, sens în care a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate.

Privitor la inculpata P.F., după ataşarea sentinţelor penale indicate în decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea a apreciat că la data săvârşirii prezentelor fapte, inculpata era în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de sentinţa penală nr. 300 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 992/ A din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Galaţi la data de 16 noiembrie 2000 sens în care, în baza prevederilor art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor în sensul reţinerii în sarcina inculpatei şi a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, constatând că prezentele fapte deduse judecăţii sunt concurente cu faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 85 C. pen. referitoare la anularea suspendării condiţionate.

S-a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 449 lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 335 alin. (2) C. proc. pen. şi că nu se poate dispune reunirea cauzelor (aşa cum a cerut apărătorul inculpatei), deoarece din analiza sentinţei penale nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, nu rezultă acelaşi mod de operare al inculpatei şi aceiaşi participanţi la săvârşirea infracţiunilor.

De asemenea, reunirea ar implica păstrarea modalităţii de soluţionare a antecedentelor, respectiv cea din sentinţa penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, care a avut în vedere efectele favorabile în exercitarea propriei căi de atac şi împrejurarea că în acea cauză a declarat recurs doar inculpata P.F., soluţionarea antecedentelor penale ale inculpatei fiind greşită.

În consecinţă, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei P.F., Curtea a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatei care nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind recidivistă, în antecedente având condamnări definitive pentru săvârşirea aceluiaşi gen de fapte, ceea ce denotă perseverenţă infracţională.

Totuşi, Curtea având în vedere că inculpata a depus stăruinţă în acoperirea prejudiciului şi s-a prezentat în faţa instanţei a reţinut în favoarea acesteia circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. b), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

Cu privire la soluţionarea antecedentelor penale ale inculpatei P.F., constatând că faptele deduse judecăţii (13 aprilie 2000 - 6 februarie 2001) sunt concurente cu faptele pentru care aceasta a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, (4 septembrie - 24 septembrie 2000) a anulat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare la care a fost condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată inculpatei pentru prezenta faptă dedusă judecăţii, după regulile concursului de infracţiuni (contopirea pedepselor duce la existenţa unui concurs de infracţiuni comis în mod repetat în perioada 13 aprilie 2000 - 6 februarie 2001).

Faţă de această constatare s-a reţinut că se impune revocarea suspendării condiţionate a restului de pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 300 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 992/ A din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Galaţi la 16 noiembrie 2000, precum şi a graţierii condiţionate, conform art. 83 C. pen., art. 10 din Legea nr. 137/1997 şi art. 120 alin. (2) C. pen., invocând în acest sens şi Decizia nr. 19/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii (fapta : 30 iunie - 30 august 1996).

S-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, deoarece raportat la situaţia antecedentelor penale ale inculpatei nu se poate vorbi de concurs între aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi ale art. 85 C. pen.

Din pedeapsa aplicată inculpatei P.F., Curtea a dedus perioada executată de aceasta în baza sentinţei penale nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, respectiv 21 martie 2001 - 31 iulie 2001.

Sub aspectul laturii civile, având în vedere limitele de casare, Curtea a obligat în solidar pe inculpaţii P.D.D. şi P.F. şi pe fiecare dintre ei în solidar numai cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator judiciar SC C.E. SRL Tecuci la plata către SC A. SRL Iaşi, prin reprezentanţi legali, a sumei de 20.093,25 lei cu titlu de despăgubiri civile conform concluziilor expertizei contabile efectuate de expert contabil P.G. (Dosar nr. 5733/121/2006).

De asemenea, având în vedere soluţia de condamnare a inculpaţilor şi faptul că prejudiciul cauzat nu a fost acoperit în întregime, a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci prin lichidator judiciar SC C.E. SRL Tecuci la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cu privire la apelul părţii civile SC P.P. SA SRL Dorobanţu, declarat prin administrator A.S. s-a constatat că acesta nu este motivat.

Verificând din oficiu apelul formulat, Curtea a apreciat că acesta este nefondat.

Sub aspectul laturii civile, conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil Postolache Gabriel (Dosar nr. 5733/121/2006) prejudiciul cauzat acestei unităţi a fost recuperat integral prin echivalent bănesc.

Sub aspectul laturii penale a constatat că apelul părţii civile a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 104/ A din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, iar împotriva acestei decizii penale, partea civilă nu a exercitat calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cale de atac care a fost exercitată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de către inculpaţi.

În motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi în motivarea Deciziei penale nr. 921 din 9 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se regăsesc motive de nelegalitate în ceea ce priveşte partea civilă SC P.P. SA SRL, iar în rejudecare, a agrava răspunderea penală a inculpaţilor faţă de această parte civilă ar însemna o încălcare a principiului neagravării situaţiei lor în propria cale de atac.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii P.F. şi P.D.D. care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 171 şi 18 C. proc. pen. au susţinut că decizia atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

- soluţia adoptată de instanţa de apel nu cuprinde temeiurile de fapt şi de drept care să o fundamenteze, nu reprezintă o motivare izvorâtă din examinarea şi analiza probelor, ci pur şi simplu o reproducere a conţinutului rechizitoriului;

- instanţa de apel a pronunţat condamnarea inculpaţilor fără a lua în considerare cele două expertize contabile efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv, în cursul cercetării judecătoreşti care, prin răspunsurile date la obiectivele stabilite au adus numeroase clarificări de natură să înlăture acuzaţiile ce le-au fost aduse;

- condamnarea inculpaţilor este rezultatul unei grave erori de fapt comise de instanţa de apel care a reţinut în sarcina acestora deavalma toate actele materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune şi întreg prejudiciul, deşi cercetarea penală a făcut distincţie clară în privinţa responsabilităţii fiecăruia, mai ales că în privinţa inculpatului P.D.D., pentru unele din actele materiale nu a existat o fază a urmăririi penale şi nu s-a propus trimiterea în judecată.

În concret, referitor la fiecare act material ce intră în conţinutul infracţiunii deduse judecăţii, inculpaţii au susţinut următoarele :

a) în relaţia cu S.C. I.S.S.A. S.R.L. Bacău, acuzaţia constând în producerea unui prejudiciu în valoare de 150.000.000 lei firmei susmenţionate prin emiterea unei file C.E.C. şi ulterior, a unui bilet la ordin fără acoperire (cu precizarea că faţă de inculpatul P.D.D. nici nu s-a început urmărirea penală, iar prin referatul întocmit de organul de poliţie s-a propus trimiterea în judecată doar a inculpatei P.F.) nu poate fi reţinută deoarece, din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie la datele de 22 decembrie 2000 şi 10 aprilie 2001 şi din expertizele efectuate în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond rezultă că nu s-a produs nicio pagubă;

b) în relaţia cu SC B. SA Brăila, s-a solicitat a se avea în vedere că această societate, nu numai că nu a formulat plângere penală şi nu s-a constituit parte civilă, dar a refuzat să răspundă repetatelor solicitări ale poliţiei prin care se cereau date necesare rezolvării dosarului, nu s-a constituit parte civilă, nu s-a înscris în tabelul creanţelor în calitate de creditor, la lichidatorul judiciar al SC F. SRL. Între societatea susmenţionată şi societatea inculpaţilor, relaţiile comerciale derulate încă din anul 1998 au continuat chiar şi după refuzul la plată a filei C.E.C. în discuţie, care a fost emisă în alb şi reprezintă o garanţie pentru suma aferentă contractului încheiat între cele două societăţi;

c) în relaţia cu SC U.I. SRL Tecuci s-a solicitat să se aibă în vedere, în primul rând, nelegalitatea trimiterii în judecată a inculpatului P.D.D. în sensul că faţă de acesta, deşi nu s-a început urmărirea penală, instanţa de apel totuşi l-a condamnat.

În al doilea rând, s-a susţinut greşita condamnare a inculpatei P.F. în condiţiile în care fila C.E.C. emisă în alb de aceasta a fost lăsată martorei M.D., contabila societăţii creditoare, cu titlu de garanţie şi a fost completată de aceasta la celelalte rubrici, inclusiv cu valoarea de 26.460.000 lei stabilindu-se scadenţa la data de 26 martie 200, aspecte ce duc la concluzia că reprezentanţii firmei creditoare cunoşteau situaţia firmei inculpatei care, la rândul ei, avea de încasat de la datornicii ei sume de peste 2 miliarde de lei, numai că, inculpata, fiind arestată înaintea scadenţei, respectiv la data de 21 martie 2001 şi societatea creditoare aflând de arestarea ei, s-a grăbit să introducă fila C.E.C. în bancă;

d) în relaţia cu SC O.I. SRL Craiova s-a solicitat să se constate că din moment ce, filele C.E.C. au fost emise la data încheierii contractului cu titlu expres de garanţie în vederea asigurării plăţilor prin ordin de plată, iar SC D. SRL Tecuci nu primise creanţele contractate şi, prin urmare, nu avea ce să plătească, introducerea la plată a celor trei instrumente nu se justifica pentru că erau lipsite de obiect, neavând relevanţă, în aceste condiţii că au fost emise în perioada de interdicţie bancară şi că au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil;

e) în relaţia cu SC P.P. SRL, s-a solicitat să se constate că între această societate şi societatea inculpatului au existat anterior datei achiziţionării autoturismului marca Mercedes relaţii comerciale având ca obiect vânzarea-cumpărarea de creanţe de energie electrică şi că în momentul facturării autoturismului, SC P.P. SRL avea o obligaţie de plată neachitată inculpaţilor în sumă de 100.000.000 lei, reprezentând creanţe cesionate de SC D. SRL şi finalizate la 28 august 2000.

Pe de altă parte, s-a susţinut că inculpaţii au efectuat plăţi până la data de 4 decembrie 2000, în valoare de 220.000.000 lei, iar după ce inculpata P.F. a fost pusă în libertate, în măsura posibilităţilor şi începând cu 18 februarie 2002, a reluat plăţile către societatea susmenţionată, achitând în plus suma de 13.322.659 lei ;

f) în relaţia cu SC M.C. SRL Galaţi s-a susţinut că, chiar dacă nu toate plăţile s-au făcut concomitent cu livrările de mărfuri şi prestările de servicii, lipseşte intenţia de inducere în eroare în contextul blocajului financiar în care s-au aflat societăţile inculpaţilor şi în condiţiile în care, în perioada 21 martie - 31 iulie 2001, inculpata a fost arestată preventiv, fiind astfel în imposibilitate de a se ocupa de problemele curente ale societăţii;

g) în relaţia cu SC A. SRL Iaşi, astfel cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, nu există pagubă în patrimoniul acestei societăţi, iar prin referatul de terminare a urmăririi penale s-a propus neînceperea urmăririi penale faţă de P.F. în legătură cu acest act material;

h) în relaţia cu SC P.U.A. SRL Iaşi (fosta SC E.C. SRL) şi SC G.E. SRL Iaşi (fostă SC O. SRL, s-a solicitat să se constate, aşa cum au reţinut cele două expertize, că între SC D. SRL Tecuci şi cele două societăţi susmenţionate s-a încheiat, într-adevăr, un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea, respectiv, cumpărarea de tablă decapată şi zincată în valoare de 6 miliarde lei, contract care însă, în cele din urmă, nu a mai fost pus în practică;

i) în relaţia cu SC T. SRL Tecuci s-a solicitat să se reţină, în principal, că urmărirea penală a fost începută doar faţă de inculpata P.F., că inculpatul P.D.D., nici nu a fost audiat în legătură cu acest act material, că în referatul de terminare a urmăririi penale a fost propusă soluţie doar pentru P.F. în sensul scoaterii acesteia de sub urmărire penală pe considerentul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

S-a mai arătat că biletul la ordin emis în alb a fost doar semnat şi ştampilat de inculpata P.F. (restul rubricilor, valoarea, locul şi data emiterii, scadenţa fiind completate de P.Ş., merceolog la societatea administrată de inculpată) şi că nefiind depus la bancă, nu se poate vorbi de refuz de plată. Diferenţa de 22 de zile între data emiterii biletului la ordin şi data scadenţei, coroborată cu împrejurarea că la momentul emiterii instrumentului respectiv, societatea inculpatei avea de încasat din relaţiile comerciale derulate, peste 2.400.000.000 lei, sumă din care urma să onoreze respectivul bilet la ordin, cu faptul că anterior, relaţiile dintre cele două societăţi s-au derulat fără incidente şi cu survenirea arestării inculpatei, în opinia apărării sunt de natură a duce la concluzia că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii.

În concluzie, s-a solicitat menţinerea soluţiei de achitare a inculpaţilor pentru toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispusă de instanţa de fond.

S-a mai susţinut că decizia este contrară legii în partea referitoare la dispoziţia ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei P.F. prin sentinţa penală nr. 300/1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 992/2000 a Tribunalului Galaţi pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată şi graţierea condiţionată, să fie executată alături de pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare la care a fost condamnată inculpata în prezenta cauză. În opinia apărării, după contopirea pedepselor aplicate inculpatei prin sentinţa penală nr. 300/1999, după anularea suspendării, respectiv, revocarea suspendării şi a graţierii condiţionate, următoarea operaţiune era aceea de contopire, în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a pedepsei rezultate cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii şi nu executarea separată a pedepsei de 2 ani închisoare.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpaţi, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 171, 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. este incident, între altele, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.

Instanţele judecătoreşti au obligaţia de a-şi motiva hotărârile pentru a permite instanţelor de control judiciar să le verifice. Această obligaţie a instanţelor decurge atât din legislaţia internă - art. 383 C. proc. pen.- cât şi din legislaţia europeană - art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune însă existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, poate varia în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor cauzei (cauza Garcia Ruiz contra Spaniei).

Analizând conţinutul deciziei reurate, Înalta Curte constată - contrar celor afirmate de apărare - că instanţa de apel a răspuns punctual criticilor aduse sentinţei de către parchet (inculpaţii nedeclarând apel în cauză), în urma coroborării probelor administrate în cauză, concluzionând în mod corect, că aceştia se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave pentru care au fost trimişi în judecată.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. este incident când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte imputate inculpatului, asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esenţiale ale părţilor, de natură să le garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului.

Împrejurarea că instanţa de apel nu şi-a însuşit concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv în faza cercetării judecătoreşti în sensul dorit de inculpaţi, nu echivalează cu o nepronunţare asupra unor cereri esenţiale ale părţilor de natură să influenţeze soluţia procesului, cerinţă esenţială, prevăzută de textul de lege susmenţionat.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. există atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă şi anume, să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi să fie esenţială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanţă.

Înainte de a analiza dacă, într-adevăr, instanţa de apel, prin condamnarea recurenţilor inculpaţi, a comis o eroare gravă de fapt se impun următoarele precizări:

Cererea recurenţilor inculpaţi de a se dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale motivat de faptul că faţă de recurentul inculpat P.D.D. nu s-a început urmărirea penală pentru toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave reţinută în sarcina sa în actul de sesizare a instanţei sau pentru că referitor la unele acte materiale, în referatul de terminare a urmăririi penale s-a propus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a inculpatei P.F., a fost analizată de instanţe, inclusiv cu ocazia rejudecării cauzei şi a fost respinsă motivat prin deciziile definitive pronunţate, pentru argumentele pe care Înalta Curte le apreciază întemeiate şi nu le va mai relua în considerentele prezentei hotărâri.

Revenind la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta inculpată P.F. a fost asociat unic şi administrator la SC F. SRL Tecuci, societate care în perioada 24 iunie 1999 - 24 iunie 2000 s-a aflat în interdicţie bancară.

Fiul susnumitei recurente inculpate, recurentul inculpat P.D.D., care a fost asociat unic şi administrator la SC D. SRL Tecuci, la data de 4 august 2000, cu încălcarea dispoziţiilor art. 145 din Legea nr. 31/1990 a împuternicit-o pe mama sa prin procură specială să administreze SC D. SRL Tecuci. În baza acestei procurori, recurenta inculpată a ridicat de la B.R.D. - Agenţia Tecuci - mai multe carnete cu file C.E.C. şi împreună cu fiul său au desfăşurat activităţi comerciale cu mai multe societăţi.

Practicând un mod de lucru defectuos, recurenţii inculpaţi au declanşat primul incident de plată la SC D. SRL Tecuci, înregistrat la data de 15 octombrie 2000, cu consecinţa înregistrării primei cauze penale sub nr. 323/P/2001, în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.F.

Deşi societatea SC D. SRL Tecuci se afla în interdicţie bancară, recurenţii inculpaţi au continuat să desfăşoare activităţi comerciale, inducând în eroare pe reprezentanţii mai multor societăţi comerciale de la care au achiziţionat mărfuri pentru plata cărora au emis file C.E.C., deşi cunoşteau că nu existau în contul societăţii sumele necesare pentru plata acestora.

Astfel:

I. În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna SC I.S.S.A. SRL Bacău, din probele administrate în cauză, respectiv, declaraţiile administratorului acestei societăţi, numitul Zurigat Sahel, procesele-verbale de compensare, adresa B.R.D. - Sucursala Tecuci (filele 17, 41, 43 dosar urmărire penală) rezultă că începând cu data de 17 august 2000, recurenţii inculpaţi au încheiat relaţii comerciale în numele SC D. SRL Tecuci cu societatea susmenţionată, având ca obiect achiziţionarea de energie electrică în valoare totală de 1.175.000.000 lei, ultima convenţie fiind încheiată la data de 2 octombrie 2000 în baza unui proces-verbal de compensare cu bonuri de energie electrică în valoare de 150.000.000 lei (filele 23, 24 dosar urmărire penală). Pentru plata ultimelor bonuri de energie înregistrate în procesele-verbale, la data de 29 octombrie 2000, la iniţiativa recurentei inculpate P.F., recurentul inculpat P.D.D. a emis fila C.E.C. în valoare de 150.000.000 lei (recurentul inculpat a declarat la instanţa de fond că deşi nu are cunoştinţă de tranzacţia efectuată cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, el a semnat şi ştampilat instrumentele de plată şi le-a remis mamei sale, afirmaţie susţinută de administratorul societăţii beneficiare a filei C.E.C. care a arătat că aceasta a fost completată de inculpat, fila 39). Reprezentantul SC I.S.S.A. SRL Bacău, neştiind că SC D. SRL este în interdicţie bancară, deoarece recurenţii inculpaţi nu i-au adus la cunoştinţă acest aspect şi convins fiind că prin introducerea filei C.E.C. la plată va obţine suma înscrisă pe ea, a girat SC D. SRL Bacău, societate la care avea datorii, iar această din urmă societate, la rândul său, a girat SC A. SRL Bacău.

Fila C.E.C. emisă de recurenţi a fost introdusă la bancă la data de 29 octombrie 2000 însă, în ziua de 2 noiembrie 2000, plata a fost refuzată din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL, societate aflată în interdicţie bancară începând cu data de 15 noiembrie 2000.

În această situaţie, administratorul SC I.S.S.A. SRL Bacău - Z.S. - a luat legătura cu recurenta inculpată care în data de 20 decembrie 2000 a emis un bilet la ordin în valoare de 150.000.000 lei, scadent la data de 15 ianuarie 2001, (deşi aceasta cunoştea faptul că societatea comercială în numele căreia desfăşurase activităţi comerciale se afla în interdicţie bancară) refuzat la plată la data de 23 ianuarie 2001 pentru acelaşi motiv, respectiv, lipsă totală de disponibil.

Susţinerile recurenţilor inculpaţi în sensul că ar fi achitat SC I.S.S.A. SRL Bacău suma de 150.000.000 lei cu fila C.E.C. din data de 20 octombrie 2000 emisă pentru suma de 193.000.000 lei, tot în perioada în care se aflau în interdicţie bancară şi că respectivele instrumente de plată au fost emise cu titlu de garanţie sunt nefondate.

În primul rând, pe respectivele înscrisuri nu figurează nici măcar menţiunea „garanţie” şi, mai mult, recurenţii inculpaţi nu aveau voie să emită asemenea instrumente de plată, fiind în interdicţie bancară. În plus, administratorul SC I.S.S.A. SRL Bacău, în mod constant a declarat în cursul urmăririi penale că fila C.E.C. completată de recurentul inculpat P.D.D. cu suma de 150.000.000 lei i-a fost dată ca instrument de plată.

Contrar celor susţinute de apărare şi în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de apel, suma de 150.000.000 lei reprezintă pagubă cauzată SC I.S.S.A. SRL Bacău. Instanţa de recurs nu poate primi concluzia apărării în sensul că din expertizele efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv, în faza cercetării judecătoreşti rezultă că nu s-a creat nicio pagubă societăţii menţionate, deoarece este evident că fila C.E.C. invocată în apărare de inculpaţi (care a fost avută în vedere de experţi) nu este aceeaşi cu fila C.E.C. lăsată pentru plata ultimelor bonuri de energie (aceasta priveşte o altă sumă decât cea pe care o datorau recurenţii). Ori, este de neînţeles de ce recurenţii inculpaţi ar fi acceptat să plătească părţii civile o sumă mai mare (193.000.000 lei) decât cea pe care o datorau efectiv (150.000.000 lei) în condiţiile în care au susţinut că nu au avut intenţia de a înşela părţile civile şi că neplata la timp a datoriilor s-a datorat blocajului financiar în care se aflau, firma lor având la rândul său de recuperat importante sume de bani de la alţi parteneri de afaceri.

II. Din contractul de cesiune de creanţă încheiat între SC D. SRL, administrată de recurenţi şi SC B. SA Brăila reprezentată prin G.B.S., contractul de vânzare-cumpărare din 2001, adresa B.R.D. - Agenţia Tecuci - (filele 60, 63, 65 dosar urmărire penală), rezultă că la data de 13 aprilie 2000, recurenta inculpată P.F., reprezentant al SC F. SRL Tecuci a încheiat un contract de vânzare-cumpărare îngrăşăminte chimice cu SC B. SA Brăila.

În timpul derulării activităţii comerciale cu societatea susmenţionată, în baza contractului de asociere întocmit la data de 25 martie 2000 între SC D. SRL Tecuci şi SC F. SRL Tecuci, (contract încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, fila 51 dosar urmărire penală) la sugestia recurentei inculpate, fiul acesteia a emis la data de 17 noiembrie 2000, fila C.E.C. în valoare de 1.418.884.000 lei care, aşa cum rezultă din adresa B.R.D. - Agenţia Tecuci, - la data de 4 decembrie 2000 a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Aflând că SC B. SA a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare şi cunoscând că în cont nu are provizia necesară, recurenta inculpată P.F. a solicitat administratorului acestei societăţi retragerea din circuit a filei C.E.C. cu motivarea că va plăti ulterior, fără a preciza data (fila 47 dosar urmărire penală).

Văzând că plata nu se face, la data de 29 noiembrie 2000, SC B. SA a introdus din nou la bancă fila C.E.C. care a fost refuzată la plată, motivul fiind acelaşi, respectiv lipsa de disponibil.

III. Din declaraţiile părţii vătămate M.N., administratorul SC U.I. SRL Tecuci, ale martorei M.D.S.- contabilul societăţii- şi din procesul verbal de confruntare între M.N. şi recurenta inculpată P.F. (filele 85-88 dosar urmărire penală) rezultă că la data de 28 decembrie 2000, inculpata, administrator al SC D. SRL Tecuci, a cumpărat în mai multe rânduri tablă zincată de la SC U.I. SRL Tecuci în valoare de 64.460.000 lei. O parte din contravaloarea mărfii a fost achitată de recurenta inculpată în numerar, iar pentru o altă parte, aceasta a eliberat fila C.E.C., deşi cunoştea că nu are disponibil în bancă - filă C.E.C. care la solicitarea inculpatei a fost completată pentru suma de 26.460.000 lei de către martora M.D.S. şi cu data scadentă 26 martie 2001, când recurenta a spus că va avea suma respectivă în contul societăţii.

Reprezentantul SC U.I. SRL Tecuci a introdus fila C.E.C. la bancă, însă ulterior, la cererea recurentei inculpate - care, cunoscând că societatea pe care o administra nu avea disponibil în cont - a retras-o, acceptând promisiunea acesteia că va face plata imediat.

Întrucât recurenta inculpată nu şi-a onorat promisiunea de a achita întreaga contravaloare a mărfii, fila C.E.C. a fost în cele din urmă introdusă la plată şi refuzată la data de 2 aprilie 2011 pentru lipsă totală de disponibil.

Susţinerea recurentei inculpate în sensul că fila C.E.C. a fost lăsată ca garanţie este contrazisă de martora M.D.S., contabilul SC U.I. SRL Tecuci.

Referitor la actul material mai sus descris, Înalta Curte constată, contrar celor menţionate de apărare în concluziile scrise şi susţinute oral, că nu s-a reţinut participarea recurentului inculpat P.D.D. la săvărşirea acestuia.

IV. La data de 11 decembrie 2000, s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă între SC O.I. SRL Craiova- reprezentată prin administrator M.V. în calitate de cedentă- şi SC D. SRL Tecuci, reprezentată prin P.F., în calitate de cesionară, prin care cedenta cesionează creanţe pentru bonuri de energie electrică în valoare de 4.643.220.000 lei, creanţă de încasat conform contractelor de cesiune de creanţă (filele 93-95 dosar urmărire penală).

Pentru a perfecta contractul şi a câştiga încrederea reprezentantului SC O.I. SRL Craiova, recurenta inculpată a achitat în numerar suma de 200.000.000 lei, iar pentru diferenţa până la 4.443.220.000 lei a eliberat, deşi se afla în perioada de interdicţie bancară, trei file C.E.C.:, pentru suma de 264.000.000 lei;, pentru suma de 1.500.000.000 lei şi, pentru suma de 2.181.730.000 lei (cele trei file C.E.C. au fost eliberate în perioada 17 decembrie 2000 - 20 ianuarie 2001).

La data de 9 ianuarie 2001, astfel cum rezultă din adresa B.R.D. - Sucursala Tecuci - (filele 97, 99 dosar urmărire penală), reprezentanţii băncii, constatând lipsa totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci, au înscris pe verso-ul filelor C.E.C. menţiunea „refuz, lipsă totală de disponibil”.

Fila C.E.C. emisă în data de 20 ianuarie 2001 pentru suma de 2.181.732.000 lei, introdusă la bancă de SC O.I. SRL Craiova la 13 februarie 2001, a fost refuzată la plată la data de 15 februarie 2001 pentru acelaşi motiv şi anume, lipsa totală de disponibil (fila 117 dosar urmărire penală).

Cele trei file C.E.C. au fost emise de recurenta inculpată P.F. de comun acord cu recurentul inculpat P.D.D., deşi amândoi cunoşteau că nu există disponibilul necesar pentru plata acestora şi că SC D. SRL Tecuci era în interdicţie bancară. Dându-şi seama că a fost înşelat, M.V., administratorul SC O.I. SRL Craiova a formulat plângere penală împotriva reprezentanţilor SC D. SRL Tecuci (filele 90-92 dosar urmărire penală).

Susţinerea apărării în sensul că cele trei file C.E.C. au fost emise cu titlu de garanţie este contrazisă de reprezentantul SC O.I. SRL (filele 90-92 dosar urmărire penală).

V. La data de 19 septembrie 2000, recurentul inculpat P.D.D. s-a deplasat la SC P.P. SA din comuna Dorobanţu, judeţul Călăraşi, societate administrată de A.S. şi, în calitate de reprezentant al SC D. SRL Tecuci a cumpărat de la această societate un autoturism în valoare de 400.000.000 lei. Iniţial, s-a convenit ca preţul autoturismului să fie plătit în termen de o lună de la data achiziţionării acestuia, cu bani lichizi. Întrucât la termenul stabilit nu s-a făcut plata, administratorul SC P.P. SRL s-a deplasat în oraşul Tecuci şi a luat legătura cu recurenta inculpată P.F. Aceasta, sub pretextul că nu are suma de bani necesară pentru plata autoturismului achiziţionat de fiul său, i-a înmânat lui A.S. fila C.E.C. din data de 22 decembrie 2000, în valoare de 400.000.000 lei deşi, imediat după achiziţionarea autoturismului l-a vândut SC C. SRL Galaţi cu aceeaşi sumă, bani pe care ea şi fiul său i-au încasat.

La insistenţele administratorului SC P.P. SA, A.S., care urmărea obţinerea contravalorii autoturismului vândut SC D. SRL, la data de 15 ianuarie 2001, recurenta inculpată P.F., pentru a crea convingerea cumpărătorului asupra solvabilităţii firmei pe care o reprezenta, a mai emis o filă C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei, deşi la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiul său, recurentul inculpat P.D.D. emisese deja fila C.E.C. în valoare de 400.000.000 lei.

Pentru că recurenţii inculpaţi nu achitau contravaloarea autoturismului, A.S. a revenit în oraşul Tecuci, ocazie cu care a primit de la recurentul inculpat P.D.D. alte două file C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei, datată 1 martie 2001 şi în valoare de 500.000.000 lei, datată 25 martie 2001.

Realizând că a fost înşelat, administratorul SC P.P. SA a introdus fila C.E.C. la bancă, aceasta fiind refuzată la plată la data de 28 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil (filele 179, 183, 186, 190 dosar urmărire penală). În toată această perioadă, recurenţii inculpaţi nu au adus la cunoştinţa administratorului societăţii vânzătoare faptul că SC D. SRL se afla în interdicţie bancară şi că în contul acesteia nu exista suma de 400.000.000 lei reprezentând contravaloarea maşinii.

Împrejurarea că anterior datei de 19 septembrie 2000, între cele două societăţi s-au desfăşurat relaţii comerciale, că şi SC P.P. SA avea la SC D. SRL Tecuci o datorie în cuantum de 100.000.000 lei reprezentând creanţe cesionate de această din urmă societate, nu este de natură a-i exonera pe recurenţi de răspundere penală. Este evidentă intenţia recurenţilor de a-l înşela şi menţine în eroare pe administratorul SC P.P. SA prin emiterea filelor C.E.C. susmenţionate pentru suma de 400.000.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului, în condiţiile în care ştiau că nu aveau disponibil în cont şi că societatea SC D. SRL se afla în perioada respectivă în interdicţie bancară, aspecte care dacă ar fi fost cunoscute de reprezentantul societăţii păgubite la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare al autoturismului, acesta nu mai încheia tranzacţia cu inculpaţii.

Reaua credinţă a recurenţilor inculpaţi rezultă şi din faptul că imediat după achiziţionarea autoturismului, l-au vândut cu suma de 400.000.000 lei, sumă pe care deşi au încasat-o, au refuzat să achite vânzătorului contravaloarea bunului.

VI. În perioada 12 mai 2000 - 23 noiembrie 2000, SC D. SRL Tecuci, prin recurenţii inculpaţi P.F. şi P.D.D., a desfăşurat activităţi comerciale cu SC M.C. SRL Galaţi, societate al cărei administrator este M.J., de la care cei doi inculpaţi au achiziţionat tablă şi ţeavă în valoare de 4.945.318.637 lei, mărfuri pe care le-au vândut la SC C. SA Tecuci, încasând contravaloarea acestora.

Întrucât recurenţii inculpaţi nu au achitat decât parte din contravaloarea mărfurilor respective, evaluate de către administratorul societăţii furnizoare la suma de 5.000.000.000 lei, pentru diferenţă, recurenta inculpată P.F. a emis fila C.E.C. din 9 martie 2001 şi două bilete la ordin (din 6 noiembrie 2000 şi 6 februarie 2001), toate pentru suma de 837.000.000 lei, iar recurentul inculpat P.D.D. a emis filele C.E.C. din 22 martie 2001; din 13 martie 2001 şi din 20 martie 2001 pentru suma de 1.480.000.000 lei, pentru niciunul din aceste instrumente de plată neexistând disponibil în contul SC D. SRL, societate care se afla în interdicţie bancară.

Împrejurarea că recurenţii inculpaţi au achitat o parte din contravaloarea mărfii şi că în perioada 21 martie - 31 iulie 2001, recurenta inculpată P.F. a fost arestată preventiv, fiind astfel în imposibilitate obiectivă de a achita contravaloarea mărfii, nu este de natură a-i exonera pe cei doi inculpaţi de răspundere penală în condiţiile în care au emis file C.E.C. şi bilete la ordin deşi cunoşteau că nu exista acoperirea necesară pentru plata acestora şi în perioada în care societatea în numele căreia au derulat relaţiile comerciale se afla în interdicţie bancară, aspecte care dacă erau cunoscute de partea vătămată M.J., acesta nu accepta livrarea mărfii. Reaua credinţă a recurenţilor inculpaţi rezultă şi din faptul că după ce au preluat mărfurile de la SC M.C. SRL, le-au valorificat încasând sumele de bani pe care nu le-au mai virat în contul societăţii furnizoare.

VII. Începând cu data de 27 iulie 2000, recurenţii inculpaţi au desfăşurat relaţii comerciale şi cu SC A. SRL Iaşi, administrată de G.A.M. Din luna octombrie 2000, la solicitarea SC A. SRL Iaşi de a primi contravaloarea mărfii livrate, recurenta inculpată P.F.- deşi SC D. SRL se afla în interdicţie bancară- a emis la data de 28 octombrie 2000 o filă C.E.C. pentru suma de 200.000.000 lei, filă C.E.C. ce a fost retrasă din bancă de către beneficiara acesteia în data de 3 noiembrie 2000, urmare cererii formulată de recurenta inculpată.

Susţinerea inculpatei în sensul că a achitat contravaloarea mărfii, plătind în plus suma de 17.728.606 lei, este contrazisă de reprezentanta SC A. SRL Iaşi care s-a constituit parte civilă cu suma de 408.410.550 lei reprezentând diferenţa de preţ neîncasată pentru tabla vândută (conform facturilor fiscale şi chitanţelor care dovedesc cantitatea de marfă vândută cu valoarea şi actele de plată). Sumele de bani pretins plătite de recurentă nu se regăsesc nici în evidenţa SC A. SRL Iaşi (filele 291, 294-308 dosar urmărire penală).

VIII. Din declaraţiile şi plângerea părţii vătămate L.G., administrator al SC E.C. SRL Iaşi, coroborate cu declaraţiile recurenţilor inculpaţi, rezultă că începând cu data de 31 august 2000, SC D. SRL Tecuci a desfăşurat afaceri comerciale cu firma susmenţionată (actualmente S.C. „Pro Unic Art” S.R.L. Iaşi), precum şi cu SC O. SRL Iaşi, (SC G.E. SRL) administrată de L.G., având ca obiect vânzarea de tablă decapată şi zincată. Pentru a începe activitatea, recurenta inculpată P.F. a solicitat şi primit de la SC E.C. SRL Iaşi şi de la SC O. SRL Iaşi suma de 850.000.000 lei asigurându-i pe reprezentanţii acestor societăţi comerciale că le va vinde tablă, iar ca garanţie a emis două file C.E.C. pentru sumele de 650.000.000 lei, respectiv, de 200.000.000 lei.

Din declaraţiile părţilor vătămate L.G. şi I.O. rezultă că recurenta inculpată nu a mai vândut tabla, motivând că are greutăţi cu unii furnizori. În realitate, întrucât neonorarea comenzii s-a datorat lipsei de disponibil şi interdicţiei bancare în care se afla SC D. SRL, recurenta a solicitat reprezentanţilor societăţilor comerciale susmenţionate, retragerea filelor C.E.C. din circuitul bancar. Concomitent, recurentul inculpat P.D.D. a emis fila C.E.C. din 10 iunie 2001 pentru suma de 650.000.000 lei, iar recurenta inculpată P.F. a emis fila C.E.C. din 1 mai 2001 în valoare de 200.000.000 lei, file C.E.C. care au fost introduse în bancă, dar refuzate la plată pentru acelaşi motiv ca şi în cazurile precedente, respectiv, lipsă de disponibil, astfel cum rezultă din relaţiile furnizate de B.R.D. - Agenţia Tecuci (fila 372 dosar urmărire penală).

IX. La data de 6 februarie 2001, recurenta inculpată P.F., administrator la SC D. SRL Tecuci a emis un bilet la ordin în valoare de 24.590.160 lei către SC T. SRL Tecuci, administrată de N.I., societate cu care încheiase şi efectuase deja transport de marfă (biletul la ordin a fost emis în perioada în care SC D. SRL se afla în interdicţie bancară).

După ce a solicitat reprezentantului SC T. SRL să retragă din circuitul bancar biletul la ordin, recurenta inculpată a emis la data de 6 februarie 2001 un alt bilet la ordin, pentru aceeaşi sumă, scadent la data de 28 februarie 2001, care a fost refuzat la plată pentru lipsă de disponibil.

După începerea cercetărilor penale, recurenta a achitat contravaloarea serviciilor efectuate de SC T. SRL, cu chitanţa din 16 aprilie 2002.

Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod corect a reţinut că fapta săvârşită de recurenţii inculpaţi P.F. şi P.D.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată, prevăzută în art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Recurenţii inculpaţi au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile, în mod repetat, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale pentru a induce şi menţine în eroare partenerii de afaceri cu privire la solvabilitatea şi credibilitatea financiară a SC D. SRL Tecuci, scopul urmărit fiind obţinerea de foloase materiale injuste. În cazul celor nouă acte materiale de înşelăciune reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi se constată acelaşi mod de operare, respectiv achiziţionarea de mărfuri de la părţile vătămate şi emiterea de file C.E.C. pe numele SC D. SRLTecuci pentru plata mărfurilor achiziţionate, deşi inculpaţii cunoşteau că societatea se afla în interdicţie bancară şi nu aveau disponibil în cont pentru acoperirea debitelor.

Din probele administrate în cauză rezultă că, dacă la data încheierii contractelor sau pe timpul derulării acestora, reprezentanţii părţilor vătămate ar fi cunoscut faptul că atât la momentul emiterii filelor C.E.C. cât şi ulterior, până la data introducerii acestora la plată, inculpaţii nu aveau provizia necesară pentru efectuarea plăţilor şi că nu aveau voie să emită file C.E.C. deoarece erau în interdicţie bancară, aceştia nu ar mai fi încheiat contracte cu inculpaţii şi nu le-ar mai fi dat mărfuri, fiind conştienţi că inculpaţii nu le puteau plăti.

Intenţia inculpaţilor de inducere în eroare a reprezentanţilor părţilor vătămate cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a mărfurilor rezultă şi din faptul că inculpata P.F.- din momentul în care SC F. SRL Tecuci, societate al cărei administrator era, a intrat în interdicţie bancară- a continuat activitatea infracţională de emitere de C.E.C.uri şi bilete la ordin, cunoscând că nu exista acoperirea necesară, activitate desfăşurată în baza înţelegerii prealabile cu fiul său, inculpatul P.D.D., asociat unic şi administrator al SC D. SRL, societate care iniţial nu se afla în interdicţie bancară.

Recurenţii inculpaţi au emis succesiv mai multe file C.E.C., solicitând reprezentanţilor părţilor vătămate, în marea majoritate a cazurilor, să le retragă din circuitul bancar, nu din dorinţa de a încerca achitarea creanţelor, ci cu scopul de a crea aparenţa solvabilităţii societăţii şi a eforturilor depuse de ei pentru plata datoriilor. În realitate, cei doi urmăreau şi, de cele mai multe ori au şi obţinut, amânarea momentului la care urma să se descopere că filele C.E.C. erau refuzate la plată din lipsă de disponibil. Că aşa stau lucrurile o dovedeşte şi faptul că, în marea majoritate a cazurilor, deşi recurenţii au valorificat mărfurile, nu au achitat contravaloarea acestora sau, în unele cazuri, au plătit doar parte din aceasta pentru a menţine cât mai mult timp aparenţa unei iminente plăţi şi a convinge pe reprezentanţii părţilor vătămate că îşi vor încasa banii.

Susţinerea inculpaţilor în sensul că nu se ştie care este valoarea prejudiciului este nefondată, prejudiciul cauzat părţilor vătămate rezultă din expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, din declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate şi din sumele înscrise pe filele C.E.C. şi biletele la ordin depuse la dosar.

În ce priveşte critica vizând nelegalitatea deciziei sub aspectul executării de către recurenta inculpată P.F. a pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 300/1999 a Judecătoriei Tecuci, alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 3 luni închisoare, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată.

Din analiza hotărârilor judecătoreşti depuse la instanţa de apel (vol. 4, filele 105-124), Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 300 din 17 martie 1999 pronunţată de Judecătoria Tecuci, modificată prin Decizia penală nr. 992/ A din 6 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1403/P/1999, inculpata P.F. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (faptă comisă în perioada 30 iunie 1996 - 30 august 1996), pedeapsă ce a fost suspendată condiţionat în baza art. 81 C. pen. pe durata termenului de încercare de 4 ani şi cu privire la care s-a constatat că este graţiată integral şi condiţionat conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.

Sentinţa penală susmenţionată a rămas definitivă la data de 16 noiembrie 2000 (fila 113 dosar instanţă apel).

Prin sentinţa penală nr. 89 din 14 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. RJ/213/324/2006, inculpata P.F. a fost condamnată la două pedepse de câte 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. şi la două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 300/1999, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune concurentă cu cea pentru care inculpata a fost condamnată în cauza de faţă şi s-a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare a fost graţiată în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.

În urma aplicării dispoziţiilor art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare sporită la 2 ani închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Din durata pedepsei aplicate inculpatei s-a dedus timpul arestării preventive de la 21 martie 2001 la 31 iulie 2001.

Prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a casat Decizia penală nr. 376/ A din 27 septembrie 2007 şi în parte sentinţa penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei din două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.

A fost achitată inculpata P.F. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. şi condamnată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost suspendată condiţionat în baza art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Având în vedere data săvârşirii faptei din prezenta cauză şi data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti susmenţionate se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut în sarcina recurentei inculpate P.F. prevederile art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la recidiva postcondamnatorie, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 300 din 17 martie 1999 rămasă definitivă la data de 16 noiembrie 2009.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că infracţiunea din prezenta cauză (comisă în perioada 13 aprilie 2000 - 6 februarie 2001) este concurentă cu faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 89 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 401/ R din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Galaţi (comise în perioada 4 septembrie - 24 septembrie 2000) şi s-a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală susmenţionată şi contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin decizia penală ce face obiectul recursului de faţă.

Executarea de către recurentă a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 300/1999 alăturat de pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta decizie este consecinţa incidenţei în cauză a prevederilor art. 83 C. pen., art. 120 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 137/1997, corect reţinute de instanţa de apel care pentru argumentele expuse în considerentele hotărârii pronunţate, a înlăturat întemeiat susţinerea apărării în sensul aplicării regulilor de la concursul de infracţiuni.

În consecinţă, reţinând că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, recursurile declarate de inculpaţii P.F. şi P.D.D. se vor respinge ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 250 lei, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.D.D. şi P.F. împotriva Deciziei penale nr. 302/ A din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 170/44/2010 .

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3091/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3130/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3120/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs