ICCJ. Decizia nr. 3097/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3097 /2012

Dosar nr. 4041/91/2011

Şedinţa publică din 2 octombrie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 37 din 09 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 4041/91/2011 a fost condamnat inculpatul D.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 iulie 2011 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.D. pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul H.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 86²C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare stabilit inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele inculpatului de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen. s-a dispus ca în acelaşi termen inculpatul să respecte următoarele obligaţii:

- să nu ia legătura cu traficanţii ori consumatorii de droguri;

- să participe la programul de consiliere individuală organizat în cadrul Serviciului de probaţiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. cu privire la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care, cu rea credinţă, nu îndeplineşte, măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite ori săvârşeşte alte infracţiuni.

A fost înlăturată măsura preventivă prev. de art. 145¹ C. proc. pen., cât şi obligaţiile stabilite prin încheierea Tribunalului Vrancea din 24 august 2011 împotriva inculpatului H.A.

A fost condamnat inculpatul M.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 4 ani. S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. A fost înlăturată măsura preventivă prev. de art. 145¹ C. proc. pen. dispusă împotriva inculpatului, cât şi obligaţiile stabilite prin încheierea din 22 august 2011 a Tribunalului Vrancea.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 939,70 g. rezină de cannabis aflată în custodia I.G.P.R. - Direcţia de cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea acestei cantităţi de drog de risc confiscată, cu păstrarea obligatorie a unei contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani de la inculpaţi astfel:

- de la inculpatul D.D. suma totală de 3.322 RON din care suma de 372 RON se află depusă la C. Bank - Sucursala Focşani, depusă cu chitanţa din 13 iulie 2011;

- de la inculpatul H.A. suma de 1.500 RON;

- de la inculpatul M.M.S. suma de 100 RON.

A fost ridicat sechestrul asigurător asupra sumei de 7.210 euro instituit prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea cu nr. 21/D/P/2011 din 11 iulie 2011, sumă ce se află depusă la C. Bank - Sucursala Focşani, cu chitanţa din 13 iulie 2011.

În baza art. 118 Iit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri, astfel:

- de la inculpatul D.D.: un telefon mobil marca X, cu acumulator şi cartelă; un telefon mobil marca Y, cu acumulator şi cartelă;

- de la inculpatul H.A.: un telefon mobil marca Z cu acumulator şi cartelă;

- de la inculpatul M.M.S. un telefon mobil marca W cu acumulator şi cartelă.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, cu nr. 21/D/P/2011 din 16 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului D.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada 31 septembrie 2011 - 08 iulie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a introdus, fără drept în România, în mod repetat droguri de risc, respectiv 960,90 g. rezină de cannabis, pe care a deţinut-o în scopul comercializării şi consumului propriu. Prin acelaşi act de sesizare al instanţei s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- M.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada martie - iulie 2011, a deţinut în scopul comercializării diverse cantităţi de droguri de risc - rezină de cannabis;

- H.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada martie - iulie 2011, a deţinut în scopul comercializării şi consumului propriu diverse cantităţi de droguri de risc - rezină de cannabis.

Analizând probele administrate în cauză prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În urma investigaţiilor efectuate de către Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Vrancea s-au obţinut indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul M.M.S. şi D.D. erau implicaţi în activităţi de obţinerea drogurilor de risc.

Pentru stabilirea activităţii infracţionale şi identificării, tuturor persoanelor participante s-au folosit investigatorii sub acoperire, cu nume de cod „P.F.” şi respectiv „G.M.”, care au fost folosiţi la următoarele acţiuni autorizate în condiţiile legii de către organul de urmărire penală:

1. În data de 14 martie 2011, în jurul orei 17.00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.F.” s-a întâlnit cu inculpatul M.M.S. în zona Gării Focşani pentru a procura haşiş. Cu acest prilej inculpatul M.M.S. i-a oferit investigatorului sub acoperire gratuit, mai multe fragmente de substanţă solidă, mărunţită, de culoare maro, susţinând că este haşiş şi, după ce i-a cerut să verifice acea substanţă, i-a precizat că dacă doreşte să cumpere o cantitate mai mare, să-l contacteze telefonic.

După ce l-a contactat telefonic, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul în acelaşi loc, în jurul orelor 18.00. La acea întâlnire inculpatul M.M.S. a venit cu inculpatul D.D., care conducea un autoturism marca O., de culoare neagră.

Inculpatul M.M.S. i-a oferit investigatorului sub acoperire 3 bucăţi de substanţă solidă de culoare maro, ambalat într-o pungă transparentă din material plastic, primind suma de 150 RON. Cu acest prilej inculpatul M.M.S. i-a spus investigatorului sub acoperire, că dacă mai doreşte să cumpere haşiş, la preţul de 50 RON gramul, îl poate contacta telefonic.

Toate substanţele procurate de la inculpat au fost înaintate la Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, pentru efectuarea analizelor şi întocmirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 28 martie 2011 rezultă că s-a analizat în total 3,2 g. rezină de cannabis, substanţă în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), care este o substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis şi care face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Restul de 2,5 g. rezină de cannabis rezultat după efectuarea analizei a fost depus la I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă.

2. În data de 24 mai 2011, în jurul orelor 18.00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „G.M.”, s-a deplasat pe raza comunei C., judeţul Vrancea, pentru a se întâlni cu inculpatul D.D. în vederea procurării a 3 g. de haşiş.

Cu acest prilej, inculpatul D.D. i-a înmânat investigatorului sub acoperire o bucată de substanţă solidă, de culoare maro, susţinând că este haşiş, pentru care a primit de la investigator suma de 150 RON. Totodată, inculpatul D.D. i-a spus investigatorului sub acoperire că dacă mai doreşte să cumpere astfel de drog, la preţul de 50 RON gramul, îl poate contacta telefonic.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de către acelaşi laborator de specialitate în 27 mai 2011, reiese că s-a analizat cantitatea de 2,6 g. rezină de cannabis, punându-se în evidenţă THC ca substanţă psihotropă. Restul de 1,9 g. rezină de cannabis rezultat după efectuarea analizelor a fost depus la I.G.P.R. - Direcţia de Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă.

3. Procedându-se în acelaşi mod, acelaşi investigator sub acoperire s-a întâlnit în data 04 iunie 2011, în jurul orelor 22.30, în comuna C., judeţul Vrancea, cu inculpatul D.D., de la care a cumpărat două bucăţi de substanţă solidă, spunându-i-se că sunt aprox. 2 g. haşiş, pentru care a plătit suma de 100 RON.

În urma analizelor efectuate de acelaşi laborator de specialitate s-a concluzionat că a fost analizată o cantitate de 2,2 g. rezină de cannabis, iar restul de 1,6 g. rezină de cannabis a fost depus în acelaşi loc.

4. În data de 05 iulie 2011, în jurul orelor 22.00, inculpatul D.D. s-a întâlnit cu acelaşi investigator sub acoperire, în zona centrală a comunei C., căruia i-a vândut pentru suma de 150 RON încasaţi, cantitatea de 4 g. rezină de cannabis.

Cu acest prilej inculpatul D.D. i-a spus investigatorului sub acoperire că dacă doreşte să cumpere o cantitate mai mare de drog să-l contacteze telefonic.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 iulie 2011, întocmit de acelaşi laborator rezultă că s-a analizat cantitatea de 4 g. rezină de cannabis, punându-se în evidenţă THC, o substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis şi că această substanţă face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Restul de 3,4 g. rezină de cannabis a fost depus în acelaşi loc la I.G.P.R.

5. În baza datelor obţinute prin investigatorul sub acoperire, în data de 08 iulie 2011, s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului D.D.

Astfel, în jurul orelor 15.00, în timp ce inculpatul D.D. se întâlnise cu investigatorul sub acoperire, în zona Primăriei comunei C., iar aceştia negociaseră cu privire la vânzarea-cumpărarea unei cantităţi mai mari de drog, a intervenit echipa operativă care a procedat la reţinerea şi percheziţionarea inculpatului.

Asupra inculpatului s-a găsit suma de 1.000 RON care provenea din vânzarea drogului.

Investigatorul sub acoperire a predat organului de cercetare 15 bucăţi de substanţă solidă de culoare brun închisă, ambalate în foi transparente, care fuseseră procurate de la inculpat.

Cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului D.D. şi a tatălui acestuia D.Z., s-a descoperit la domiciliul celui din urmă, într-o clădire aflată în construcţie mai multe bucăţi de aceeaşi substanţă solidă, care aparţine inculpatului.

Atât drogurile procurate de investigator, cât şi cele descoperite la percheziţia domiciliară au fost supuse unei analize în cadrul aceluiaşi laborator de specialitate.

Din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 iulie 2011 rezultă că probele supuse analizelor, reprezintă, în total, 948,90 g. rezină de cannabis, că analizele de laborator au pus în evidenţă prezenţa THC, substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis şi care face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Cantitatea totală de 939,70 g. rezină de cannabis, care includea şi 5,3 g. rezină de cannabis ce reprezintă contraproba au fost depuse la I.G.P.R. - Direcţia de Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă.

Prima instanţă a reţinut apărarea inculpatului D.D. în sensul că infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare, nu este dovedită prin probe, în aşa fel, încât să înlăture orice dubiu.

A arătat că este adevărat că inculpatul D.D. a declarat în intervalul orelor 21.20 - 21.50, din ziua de 08 iulie 2011, când a fost prins în flagrant, că a adus din Italia de trei ori câte 500 g. de haşiş: prima data în octombrie 2009 şi de două ori în iunie 2011.

În data de 09 iulie 2011, inculpatul D.D. fiind audiat a declarat în faţa instanţei care a dispus arestarea preventivă că nu a adus droguri din Italia şi nu îşi menţine declaraţiile anterioare, deoarece drogul găsit la percheziţia domiciliară l-a procurat din Bucureşti, aspect pe care nu l-a relatat organelor de anchetă, din teamă.

Acelaşi inculpat a mai susţinut că a lucrat mai mulţi ani în Italia, unde are o firmă şi s-a deplasat în Italia de mai multe ori în interes de serviciu.

Această ultimă declaraţie cu privire la acest aspect a fost menţinută şi în faza cercetării judecătoreşti.

Martorul A.M. a declarat că a aflat de Ia alte persoane că inculpatul D.D. aducea drogurile din Italia, însă a precizat că în niciun caz nu a aflat acest lucru de ia inculpatul D.D. ori H.A., aşa cum a declarat în faza de urmărire penală.

S-a constatat că declaraţia acestui martor este mult prea vagă cu privire la acest aspect, pentru a se putea susţine că reflectă adevărul ori că se coroborează cu declaraţiile date de inculpat în faţa instanţei ori cu alte probe administrate în cauză.

Aceeaşi concluzie s-a reţinut şi cu privire la înregistrările convorbirilor telefonice. S-a arătat că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice confirmă faptul că inculpatul D.D. a purtat discuţii cu „L.” şi „S.”, posibil cetăţeni italieni, despre o posibilă întâlnire şi despre o afacere cu un obiect greu de precizat, cât şi cu soţia sa, N., despre faptul că fiul lor ar fi aflat că inculpatul pleacă în Italia. S-a apreciat că probele sunt insuficiente pentru a se concluziona că inculpatul s-a deplasat, în mod repetat, în Italia pentru a aduce droguri ori că a introdus droguri de risc în România, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare. S-a arătat că inculpatul nu a negat că s-a deplasat în luna iunie 2011 în Italia, însă a precizat că s-a deplasat în Italia cu scopul de a-şi rezolva probleme personale şi în legătură cu o societate a sa care mai funcţionează în Italia. În acest sens a depus înscrisurile de la şi a fost audiat martorul D.M.

Pentru aceste argumente, prima instanţă a constatat că există dubiu, care profită inculpatului, cu privire la faptul că inculpatul a fost cel care a introdus în ţară drogurile de risc care au făcut obiectul consumului şi comercializării, aşa cum s-a reţinut mai sus.

S-a reţinut că în drept, faptele inculpatului D.D. care în perioada martie-iulie 2011, în baza unei unice rezoluţiuni infracţionale şi în mod repetat, a procurat şi a deţinut droguri de risc pe care le-a comercializat şi în parte le-a consumat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor continuate şi concurente, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, cu aplicarea ait. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului H.A., care în perioada martie-iulie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a deţinut, a comercializat şi a consumat droguri de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor continuate şi concurente, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului M.M.S. care în aceeaşi perioadă, martie - iulie 2011, în mod repetat şi în baza unei unice rezoluţiuni, a deţinut şi comercializat droguri de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor săvârşite, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, contribuţia fiecărui inculpat în activitatea infracţională, scopul urmărit şi urmările produse, cât şi persoana fiecărui inculpat.

În ce priveşte pe inculpatul D.D., prima instanţă a reţinut că acesta a procurat drog de risc şi a iniţiat activitatea de comercializare a drogului, din care a obţinut venituri ilicite, că este tânăr, căsătorit, cu un copil minor în întreţinere şi că a recunoscut şi regretat faptele săvârşite.

În raport de aceste elemente de individualizare, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins aplicând inculpatului, pentru fiecare infracţiune săvârşită pedeapsa închisorii, într-un cuantum orientat spre limita minimă, prevăzută de textele încriminatoare.

Pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 având în vedere gravitatea faptelor şi persoana inculpatului, a aplicat acestuia şi pedeapsa complementară, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În conformitate cu disp. art. 71 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat şi pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Întrucât nu s-a putut dovedi indubitabil că inculpatul D.D. a introdus, în mod repetat, droguri de risc în ţară şi s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului D.D. pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.A., s-a avut în vedere că este tânăr, are un loc de muncă, iar înainte de săvârşirea faptelor reţinute a avut un comportament corect în societate, motiv pentru care a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

S-a aplicat inculpatului H.A., pentru fiecare infracţiune reţinută, pedeapsa închisorii, sub limita minimă prevăzută de textele încriminatoare, dar în limitele prev. de art. 76 lit. c) şi e) C. pen.

Faţă de natura şi gravitatea faptelor, împrejurările reţinute şi persoana inculpatului, s-a apreciat necesar a se aplica inculpatului H.A., pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Făcându-se aplic. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului H.A. pedeapsa închisorii cea mai grea, împreună cu pedeapsa complementară menţionată.

În conformitate cu disp. art. 71 C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat şi pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În ce priveşte modalitatea de executare s-a apreciat că dispoziţia de condamnare este pentru acest inculpat o serioasă avertizare şi că scopul şi funcţiile pedepsei pot fi realizate, chiar şi în condiţiile în care pedeapsa închisorii nu va fi executată în penitenciar.

Pentru aceste argumente, s-a dispus, în conformitate cu disp. art. 86¹ alin. (1) C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen ce a fost stabilit în conformitate cu disp. art. 86² C. pen.

În conformitate cu disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Cu privire la inculpatul M.M.S. s-a avut în vedere că a avut o contribuţie redusă la activitatea infracţională, este tânăr, nu are antecedente penale şi nu este cunoscut cu un comportament antisocial în comunitatea sa, iar în timpul cercetărilor a avut un comportament sincer şi cooperant, recunoscând şi regretând faptele săvârşite.

S-a reţinut în favoarea acestui inculpat circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

În raport de aceste elemente de individualizare s-a apreciat că scopul educativ şi preventiv poate fi realizat, în cazul acestui inculpat, aplicându-i pedeapsa închisorii, în cuantum sub limita minimă, în condiţiile aplicării disp. art. 76 lit. c) C. pen.

S-apreciat că îndreptarea comportamentului inculpatului se poate realiza şi fără executarea pedepsei închisorii, motiv pentru care s-a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare a fost stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen.

Întrucât din vânzarea drogurilor de risc, inculpaţii au obţinut ilicit unele sume de bani, s-a dispus, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor de bani obţinute din vânzarea drogului de risc, după cum urmează:

- 3.322 RON, de la inculpatul D.D., cu precizarea că din această sumă 372 RON se află depusă la C. Bank cu chitanţa din 13 iulie 2011;

- 1.500 RON, de la inculpatul H.A.;

- 100 RON, de la inculpatul M.M.S.

Deoarece, în cauză, nu s-a făcut dovada că suma de 7.210 euro, sechestrată în timpul urmăririi penale de la inculpatul D.D. provine din vânzarea drogurilor, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acelor sume de bani prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea cu nr. 21/D/P/2011 din 15 iulie 2011.

Împotriva sentinţei Tribunalului Vrancea au declarat apel parchetul şi inculpaţii D.D. şi H.A.

Prin decizia penală nr. 161/A din 03 iulie 2012, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi inculpatul D.D. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 09 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 4041/91/2011.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, numai în privinţa laturii penale a cauzei şi numai cu privire la inculpatul D.D., dispoziţii pe care le-a înlăturat şi în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate inculpatului D.D. pentru infracţiunile deduse judecăţii, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului D.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului D.D.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.D., durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 08 iulie 2011 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.D. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoştinţă inculpatului D.D. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.A. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 09 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 4041/91/2011.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului D.D.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.D. durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 08 iulie 2011 la zi.

În motivare s-a reţinut că, analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică în privinţa soluţiei de achitare a inculpatului D.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi a individualizării pedepselor aplicate acestuia pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanţă, analizând şi coroborând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situaţie de fapt, dând faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor H.A. şi M.M. încadrarea juridică corespunzătoare.

Cererile inculpatului H.A. de restituire a cauzei la procuror, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., precum şi de achitare a sa pentru ambele infracţiuni deduse judecăţii, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu au fost admise.

Inculpatul H.A. a reiterat în apel cererea de restituire a cauzei la procuror, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., invocând aceleaşi motive ca şi la instanţa de fond.

Curtea a constatat că motivele invocate în acest sens au fost nefondate, instanţa de fond dispunând în mod corect respingerea acestei cereri.

Astfel, s-a constatat că percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului H.A. a fost dispusă cu respectarea disp. art. 100 C. proc. pen., în cauză fiind începută urmărirea penală „in rem” la data de 06 iulie 2011.

În ce priveşte dreptul la apărare al inculpatului, s-a constatat că în faza de urmărire penală nu a fost încălcat. Faţă de inculpatul H.A., prin rezoluţia din 08 iulie 2011, ora 23.00, s-a dispus începerea urmăririi penale, la ora 23.05 aducându-i-se la cunoştinţă, în prezenţa unui apărător, învinuirea cu indicarea faptelor reţinute în sarcina sa, a încadrării juridice a acestora, a dreptului de a nu face nicio declaraţie şi a dreptului de a fi asistat de un apărător, după care s-a procedat la audierea sa în prezenţa unui apărător.

În ceea ce priveşte declaraţia olografă luată inculpatului H.A. în lipsa unui apărător ales - acesta constituind un aspect ce ţine de analizarea probatoriului, din perspectiva art. 64 C. proc. pen. - neputând constitui o cauză de restituire, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. - raportat şi la situaţia expusă, inculpatului după ce a fost pus sub învinuire, fiindu-i respectat dreptul la apărare.

Curtea a constatat că instanţa de fond corect a stabilit că vinovăţia inculpatului H.A. rezultă din coroborarea probelor administrate, instanţa de fond făcând o analiză a acestora în considerentele sentinţei penale apelate, contrar celor susţinute în motivele de apel de către inculpat.

În declaraţia olografă dată la 08 iulie 2011 - inculpatul H.A. a recunoscut că a deţinut şi vândut haşiş pe care îl avea de la inculpatul D.D. - însă, după ce a fost pus sub învinuire, în prezenţa apărătorului său, fiind audiat de procuror, inculpatul a înţeles să nu facă nici o declaraţie.

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul H.A. a arătat că nu recunoaşte comiterea faptelor.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Declaraţia inculpatului H.A., dată în faza de cercetare judecătorească, în care neagă comiterea faptelor este contrazisă de declaraţiile inculpaţilor D.D. şi M.M.S., de declaraţiile martorilor M.I.F. şi A.M.C., precum şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi sau între aceştia şi diferite persoane interesate să cumpere droguri.

Astfel, inculpatul D.D. a declarat că a vândut prin intermediul inculpatului H.A. aproximativ 60 g. haşiş la preţul de 50 RON gramul, primind de la acesta aproximativ 1.500 RON şi că această colaborare a durat aproximativ două luni, începând cu luna martie 2011.

Declaraţiile inculpatului D.D. s-au coroborat cu declaraţiile inculpatului M., acesta din urmă arătând ca l-a cunoscut pe inculpatul D.D. prin intermediul inculpatului H.A., care îi este rudă şi prieten, că cei doi inculpaţi se cunoşteau, fiind consumatori de haşiş de mai mult timp, iar la un moment dat, inculpatul H.A. i-a cerut să-i găsească persoane interesate să cumpere haşiş, arătând că împreună cu cei doi inculpaţi a participat la trei acţiuni de vânzare a diferite cantităţi de haşiş.

Martorul M.I.F. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul D.D. prin intermediul inculpatului H.A. care i-a spus că poate cumpăra haşiş la preţul de 50 RON gramul de la inculpatul D.D. şi că în perioada martie - iunie a cumpărat de mai multe ori haşiş de la inculpatul D.D.

Martorul A.M.C. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul D.D. tot prin intermediul inculpatului H.A. şi că acesta din urmă i-a spus prin luna martie 2011 că poate face rost de haşiş, că este interesat să găsească clienţi pentru a le vinde acest drog şi că el cunoaşte o persoană care deţine acest drog, putând intermedia tranzacţiile. Acelaşi martor a mai precizat că în perioada martie - iulie 2011 a cumpărat haşiş, de mai multe ori, atât de la inculpatul H.A., cât şi de la inculpatul D.D..

În raport de probele indicate corect instanţa de fond a apreciat că vinovăţia inculpatului H.A. este dovedită, cererea acestuia de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) neputând fi admisă.

Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor H.A. şi M.M.S., în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., ţinând cont de gravitatea faptelor, de contribuţiile concrete ale fiecăruia la comiterea acestora, de circumstanţele personale ale inculpaţilor - situaţie faţă de care majorarea acestor pedepse nu se impune.

Inculpaţii H.A. şi M.M.S. s-au aflat la primul impact cu legea penală, sunt persoane tinere, astfel încât în mod corect s-a apreciat că scopul pedepselor prev. de art. 52 C. pen. va putea fi atins şi fără executarea efectivă a acestora, aplicându-se în cauză disp. art. 86¹C. pen. şi respectiv art. 81 C. pen.

Sentinţa penală apelată a fost netemeinică în ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului D.D. pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a dat eficienţă declaraţiilor date de inculpatul D.D. cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, precum şi cu prilejul audierii în faza de cercetare judecătorească fără a motiva însă înlăturarea celorlalte declaraţii date de inculpat. De asemenea, a analizat declaraţia dată de martorul A.M.C. în faza de cercetare judecătorească, pe care a apreciat-o ca fiind prea vagă, însă nu a motivat înlăturarea declaraţiei acestuia dată în faza de urmărire penală.

Dând eficienţă declaraţiilor date de inculpatul D.D. şi de martorul A.M.C. în faza de cercetare judecătorească şi apreciind că discuţiile purtate de inculpat telefonic şi redate în procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală - au fost insuficiente pentru a se concluziona că inculpatul a adus droguri din Italia în România, prima instanţă a apreciat că în cauză există dubiu care profită inculpatului, dispunând achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanţă nu a motivat de ce a înlăturat declaraţiile date în faza de urmărire penală de către inculpatul D.D., în calitate de învinuit şi apoi de inculpat, procesul-verbal de prindere în flagrant, declaraţia martorului A.M.C. dată în faza de urmărire penală.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

S-a constatat că legea nu face nicio distincţie după cum probele au fost administrate în faza de urmărire penală sau cea a judecăţii.

Neexistând astfel nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatului sau martorului, instanţa a considerat, atunci când dispoziţiile lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte. Prin urmare, s-a reţinut ca fiind expresia adevărului numai acea declaraţie care s-a coroborat cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Potrivit art. 69 C. proc. pen. declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Din această perspectivă s-a constatat că în prezenta cauză inculpatul D.D. a revenit asupra declaraţiilor date iniţial în cauză, declaraţiile acestuia fiind contradictorii şi necoroborându-se cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, contrar disp. art. 69 C. proc. pen.

Din procesul-verbal întocmit la 08 iulie 2011 cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului D.D. a rezultat că, la data respectivă, în jurul orelor 14.30, investigatorul acoperit s-a deplasat la locul de întâlnire stabilit anterior cu inculpatul, întâlnindu-se cu acesta la ora 15.00. După ce au discutat câteva minute, s-a procedat la efectuarea tranzacţiei, investigatorul primind de la inculpat mai multe bucăţi de substanţă solidă de culoare brun închis, ambalate în folii transparente, despre care a afirmat că este haşiş, pentru care a primit suma de 1.000 RON, moment în care s-a realizat acţiunea de prindere în flagrant. Cu această ocazie, inculpatul D.D. a declarat în prezenţa martorilor asistenţi, că sunt bucăţi de haşiş pe care le-a adus din Italia în urmă cu circa o săptămână.

Fiind audiat în calitate de făptuitor la 08 iulie 2011, inculpatul D.D. a declarat că este consumator de droguri de aproximativ 17 ani, timp de 15 ani a locuit în Italia, iar din octombrie 2009 a revenit în România. Inculpatul a mai declarat că în urmă cu aproximativ două săptămâni a fost plecat în Italia, unde a stat 5 zile şi a revenit în ţară cu un autocar şi a avut în bagaj cantitatea de 500 g. haşiş. La data de 29 iunie 2011 a plecat din nou în Italia, de unde s-a întors în data de 03 iulie 2011, având la fel în bagaj încă 500 g. haşiş. Din cantitatea de 1 kg. haşiş a arătat că a vândut aproximativ 6-7 g., a consumat aproximativ 40 g., iar restul a fost ridicată de către organele de poliţie cu ocazia prinderii în flagrant şi a efectuării percheziţiilor domiciliare.

Instanţa de fond a arătat că nu poate da eficienţă acestei declaraţii, întrucât nu a fost luată cu respectarea dreptului la apărare, aplicând în cauză disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Chiar dacă nu s-a dat eficienţă acestei declaraţii, deşi din actele de urmărire penală a rezultat că inculpatul a fost audiat şi a scris această declaraţie înainte de a fi pus sub învinuire deci în calitate de făptuitor, astfel încât nu ar fi incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen. - Curtea a constatat că, după ce a fost pus sub învinuire, fiind audiat în calitate de învinuit, cu respectarea garanţiilor procesuale şi a dreptului la apărare, inculpatul a dat aceeaşi declaraţie.

Fiind audiat în calitate de inculpat, după ce s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor la apărare, inculpatul D.D. a arătat că menţine în totalitate declaraţiile date anterior în faţa organelor de urmărire penală, recunoaşte şi regretă faptele reţinute în sarcina sa.

Fiind audiat cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul D.D. a revenit asupra declaraţiilor date iniţial, arătând că nu a adus droguri din Italia, drogurile care au fost găsite la acesta fiind luate din Bucureşti, însă i-a fost teamă să spună acest lucru la Parchet, arătând totodată că nu le-a achiziţionat pentru a le vinde, ci pentru a le consuma, vânzând doar ocazional cantităţi mici la persoane cunoscute.

Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul D.D. a arătat că nu se face vinovat de introducerea drogurilor în ţară şi a precizat că erau doi italieni care veneau în România şi îi dădeau drogurile, se întâlnea cu ei în diferite locuri, în Bucureşti, Braşov şi Arad, drogurile fiind deja introduse în ţară.

Curtea a constatat că inculpatul nu a motivat temeinic şi nu a dovedit convingător revenirea sa asupra declaraţiilor date iniţial.

A revenit asupra declaraţiilor date în faţa procurorului, în calitate de învinuit şi apoi de inculpat, la momentul audierii de către judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă - susţinând că i s-a părut prea târziu să îşi schimbe declaraţia când a fost audiat de procuror - susţinere care nu poate fi apreciată ca fiind pertinentă - de judecător fiind audiat după ce a fost audiat de către procuror, deci mult mai târziu după audierea iniţială. Totodată, s-a constatat că susţinerile inculpatului în sensul nerecunoaşterii infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt contradictorii.

Astfel, audiat cu prilejul soluţionării propunerii de arestare a arătat că procura drogurile din Bucureşti, în faza de cercetare judecătorească a susţinut că le-a procurat de la doi italieni care veneau în România şi le aduceau, întâlnindu-se cu aceştia în diferite locuri, în Bucureşti, Braşov, Arad.

Curtea a constatat că pe lângă faptul că revenirea asupra declaraţiilor date iniţial nu este temeinic motivată şi convingător dovedită, că declaraţiile ulterioare sunt contradictorii - acestea nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din probele administrate în cauză.

Acestea sunt contrazise de procesul-verbal de prindere în flagrant, pe care inculpatul l-a semnat, întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale şi nefiind contestat de inculpat, precum şi de procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi procesul-verbal de investigare din 24 mai 2011, în care se arată că inculpatul D.D. a fost plecat de mai multe ori în Italia şi Spania, de unde este posibil să aducă drogurile.

Fiind audiat în instanţă, investigatorul sub acoperire, referitor la infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a declarat că în legătură cu provenienţa drogurilor, într-o discuţie purtată cu inculpatul D.D., cu câteva zile înainte de organizarea flagrantului, acesta i -a precizat că se va deplasa în Italia pentru a procura drogurile.

Investigatorul a precizat că nu a arătat acest aspect în procesul-verbal întocmit întrucât a considerat că inculpatul nu se va deplasa în Italia, însă, înainte de organizarea flagrantului, urmare înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului a realizat că acest aspect este real.

Susţinerile inculpatului în sensul că drogurile erau procurate în România de la doi cetăţeni italieni care veneau în diferite oraşe din ţară sunt contrazise de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acesta cu doi cetăţeni italieni, „L.” şi „S.”, aceştia din urmă aflându-se în Italia, din care rezultă că inculpatul este nemulţumit de marfa achiziţionată de la aceştia şi că se va deplasa el în Italia în acest sens, pentru a mai procura, arătând la 07 iulie 2011 că „eu sosesc săptămâna viitoare, este totul pregătit dacă vin?”, „S.” răspunzându-i că „deja am totul organizat”.

Din conţinutul acestor convorbiri telefonice nu a rezultat în nici un fel că cei doi cetăţeni italieni se prezintă în România sau că drogurile au fost procurate de inculpat din România, ci, dimpotrivă, că le-a achiziţionat de la aceştia şi nu era mulţumit de calitate şi că urmează să se mai ducă în Italia, aceştia asigurându-l că totul este pregătit.

Aspectul că inculpatul a achiziţionat cantitatea de 1 kg. de haşiş din Italia şi a vândut parţial din aceasta - aspecte susţinute în declaraţiile date iniţial se coroborează cu procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul tatălui său, semnat de inculpat şi necontestat de către acesta, din care rezultă că la percheziţia efectuată la casa în construcţie despre care tatăl inculpatului a declarat că aparţine inculpatului s-a descoperit cantitatea de 960,90 g. rezină de cannabis, despre care inculpatul D.D. a declarat că îi aparţine şi că a adus-o din Italia în urmă cu o săptămână.

Martorul A.M.C. - audiat în faza de urmărire penală - a declarat că din discuţiile purtate cu inculpaţii D.D. şi H.A. a înţeles că drogurile deţinute de D.D. şi comercializate împreună cu H.A. erau aduse de D.D. din străinătate, respectiv Italia.

În faza de cercetare judecătorească martorul şi-a menţinut declaraţia arătând că de fapt de la alte persoane a aflat că drogurile erau aduse din Italia, fără însă a oferi o explicaţie asupra acestei nuanţări a declaraţiei date iniţial, astfel încât, în condiţiile în care declaraţia dată în faza de urmărire penală se coroborează cu probele mai sus indicate, urmează a se da eficienţă acesteia.

În raport de situaţia expusă, constatând că inculpatul D.D. nu a motivat temeinic şi nu a dovedit convingător revenirea sa asupra declaraţiilor date iniţial, declaraţiile date ulterior sunt contradictorii şi nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate - Curtea a dat eficienţă declaraţiilor date iniţial, în care inculpatul, fiind audiat cu respectarea dreptului la apărare şi a garanţiilor procesuale, a recunoscut în integralitate faptele reţinute în sarcina sa.

Curtea a constatat că vinovăţia inculpatului este dovedită cu probele administrate, respectiv declaraţiile acestuia de recunoaştere a faptelor comise, proces-verbal de investigare, proces-verbal de prindere în flagrant, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţia martorului A.M.C., declaraţia şi procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi, pe cale de consecinţă, va reţine că, în drept, fapta inculpatului D.D., care, în perioada 31 martie 2011 - 08 iulie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a introdus, fără drept, în România, în mod repetat, droguri de risc - 960,90 g. rezină de cannabis, droguri aduse din Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Critica inculpatului D.D. referitoare la omisiunea instanţei de fond de aplicare a disp. art. 320¹ C. proc. pen. a fost neîntemeiată.

În cauză nu au fost îndeplinite condiţiile impuse de disp. art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., inculpatul D.D. nerecunoscând infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, neavând relevanţă din această perspectivă, faptul că a recunoscut celelalte două infracţiuni concurente.

Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului D.D., în cauză scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., raportat la gravitatea faptelor şi la atitudinea procesuală a inculpatului D.D., neputând fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia, astfel încât cererea acestuia de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen. nu a fost admisă.

Împotriva deciziei penale nr. 161/A din 03 iulie 2012 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs inculpatul D.D., solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu există probe că a săvârşit această infracţiune. De asemenea, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., reducerea pedepselor prin reţinerea circumstanţelor atenuante, schimbarea modalităţii de executare din detenţie în suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere şi restituirea sumei de 7.200 euro ridicată de organele de urmărire penală în urma percheziţiei domiciliare efectuate.

Recursul declarat de inculpatul D.D. este fondat. în esenţă, instanţa de apel îşi fundamentează decizia de condamnare a inculpatului D.D. pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe două declaraţii ale acestuia de recunoaştere a faptei, retractate ulterior, declaraţia investigatorului sub acoperire în cuprinsul căreia a relatat că inculpatul i-a spus că se va deplasa în Italia pentru a procura droguri, interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpat şi doi cetăţeni italieni (neidentificaţi în proces) şi depoziţia martorului A.M.C. din faza de urmărire penală.

Analizând probele ce au constituit temei de condamnare a inculpatului D.D. pentru trafic internaţional de droguri, instanţa de recurs, în acord cu prima instanţă, constată că probele enumerate constituie temei pentru achitarea inculpatului pentru această faptă, din următoarele considerente:

Martorul A.M.C. a relatat în faza de urmărire penală că din discuţiile purtate cu inculpaţii D.D. şi H.A. a înţeles că drogurile erau aduse din străinătate de inculpatul D.D.

În instanţă, acelaşi martor a declarat că a aflat de alte persoane că D.D. procura droguri din Italia.

Investigatorul sub acoperire G.M. a precizat la fond că inculpatul D.D. i-a spus că se va deplasa în Italia pentru a procura droguri.

Inculpatul D.D. a declarat cu ocazia prinderii în flagrant la data de 08 iulie 2011, când a vândut investigatorului sub acoperire cannabis, că drogul l-a adus din Italia şi audiat în calitate de făptuitor a arătat că în perioada iunie - iulie 2011, a procurat cannabis din Italia.

În declaraţiile ulterioare, inculpatul revine şi precizează că drogurile vândute investigatorului sub acoperire le-a procurat din România de la diverse persoane şi nu le-a adus din Italia.

În ceea ce priveşte interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului, încriminatorii, în opinia instanţei de apel, din cuprinsul acestora reiese că la data de 23 iunie 2011 şi, respectiv 25 iunie 2011, inculpatul a avut discuţii telefonice cu două persoane „L.” şi „S.” (neidentificate în cursul urmăririi penale).

Depoziţiile martorilor sus-menţionaţi A.M.C. şi G.M. (investigator sub acoperire), pe lângă faptul că relatează despre împrejurări „înţelese”, spuse de inculpat, nu pot fi reţinute ca probe în acuzarea acestuia, pentru că nu sunt confirmate de probe certe, ştiinţifice, de neînlăturat, cum ar fi procese-verbale de depistare care să surprindă momentul introducerii în ţară de către inculpat a drogurilor de risc - şi dovedite prin rapoarte tehnico-ştiinţifice, aşa cum de altfel, s-a realizat în cazul celorlalte două infracţiuni ale inculpatului - trafic şi consum de droguri de risc.

De asemenea, interceptările convorbirilor telefonice sunt neconcludente.

Astfel, expresiile folosite în discuţiile telefonice purtate de inculpat cu două persoane, „L.” şi „S.”, pe care instanţa de apel le consideră edificatoare, Înalta Curte le apreciază irelevante.

Expresii de genul „nu e bună de nimic aia pe care mi-a dat-o”, „sosesc săptămâna viitoare”, „este totul pregătit dacă vin”, „mătuşa mea vrea şi ea o prăjitură”, „poţi să-mi schimbi acele patru bluze”, relevă un limbaj codificat, dar nu poate fi reţinută semnificaţia dată acestora de instanţa de apel - anume că inculpatul a procurat droguri din Italia. Aceasta pentru că nu rezultă de niciunde că persoanele ale căror convorbiri au fost interceptate au spus ceea ce instanţa de apel reţine, iar apoi, pentru că nu au fost urmate de identificarea cantităţilor de stupefiante presupus a fi fost introduse în ţară de inculpat şi, ca atare, rămân în sfera unor simple supoziţii, neconfirmate de acte materiale, concrete, specific laturii obiective a infracţiunii de trafic internaţional de droguri.

Cât priveşte declaraţiile inculpatului, de recunoaştere a faptei, dată în faza de urmărire penală, nu pot constitui temei de condamnare pentru că oricum au fost retractate ulterior şi nu au fost confirmate de probe care să dovedească realizarea vreuneia dintre acţiunile alternative ale conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv introducerea, scoaterea din ţară, importul ori exportul de droguri.

Prin urmare, soluţia instanţei de apel de condamnare a inculpatului D.D. pentru trafic internaţional de droguri nu este susţinută probator şi se impune menţinerea sentinţei penale nr. 37 din 09 februarie 2012, Tribunalului Vrancea, prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului D.D. (cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. - pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., invocat de apărare) pentru faptele săvârşite - trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu - Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor prima instanţă a avut în vedere corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social şi împrejurările comiterii faptelor, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţiază persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în trecut prin sentinţa penală nr. 1 din 06 ianuarie 1992 a Judecătoriei Panciu la 1 an 9 luni şi 20 zile închisoare pentru trafic de droguri.

Fiind stabilite pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta - 43 ani, căsătorit, un copil minor în întreţinere), cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, cantitatea de droguri traficată - 960,90 g. rezină de cannabis.

Prin urmare, în raport de criteriile enunţate nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi implicit reducerea pedepselor sub minimul special şi nici schimbarea modalităţi de executare din detenţie în suspendarea executării sub supraveghere.

Critica recurentului D.D. sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. este nefondată.

Procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., poate fi aplicată dacă până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cauza dedusă judecăţii, inculpatul a recunoscut în parte faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei - respectiv infracţiunile de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, nu şi infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, astfel că dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, nu-i sunt aplicabile.

Aceasta pentru că procedura simplificată este una indivizibilă şi operează numai când inculpatul recunoaşte toate faptele cuprinse în rechizitoriu, ceea ce în speţă nu s-a realizat.

Referitor la suma de 7.210 euro confiscată inculpatului D.D. de către organele de urmărire penală, se constată că prima instanţă a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra banilor prin ordonanţa Parchetului, întrucât corect s-a apreciat că nu s-a dovedit că provin din vânzarea drogurilor.

Prin urmare, cererea recurentului de a i se restitui suma de 7.210 euro este nefondată, de vreme ce prima instanţă a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra banilor săi.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 03 iulie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală şi va menţine sentinţa penală nr. 37 din 09 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea şi cu privire la inculpatul D.D. Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

În temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 iulie 2011 la 02 octombrie 2012.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 03 iulie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală şi menţine sentinţa penală nr. 37 din 09 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 iulie 2011 la 02 octombrie 2012.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1402/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2265/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2765/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3091/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3120/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3130/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3168/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3179/2012. Penal. Cerere de reabilitare (art.494 şi următoarele C.p.p., art.134 şi următoarele C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs