ICCJ. Decizia nr. 3130/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3130/2012
Dosar nr. 10054/117/2011
Şedinţa publică din 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 100/A din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. 10054/117/2011 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.R.V.
În baza art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a detenţiei preventive şi menţinerea stării de arest.
A constatat că inculpatul a renunţat la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 100 din 08 martie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 10054/117/2011 în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul B.R.V. prin apărătorii săi, din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B.R.V.
În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) şi b), art. 65 alin. (1)-(3) şi art. 66 C. pen. i s-au interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 01 noiembrie 2011 şi până la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 43.000 RON, ce a făcut obiectul infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului luată prin ordonanţa procurorului emisă în dosarul de urmărire penală nr. 130/P/2011, la data de 02 noiembrie 2011, asupra sumei de 43.000 RON, consemnată la C. Bank cu recipisa de consemnare din data de 02 noiembrie 2011, ora 10:31:11.
2. D.A.
În temeiul art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării aplicate inculpatei D.A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit de instanţă conf. art. 862 C. pen., supravegherea urmând a fi încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art. 863C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata D.A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863alin. (3) lit. d) C. pen. i s-a interzis inculpatei ca pe durata termenului de încercare să ia legătura cu inculpatul B.R.V.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul B.R.V. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 3.000 RON, iar pe inculpata D.A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.000 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, emis în dosarul de urmărire penală nr. 130/P/2011 din 23 noiembrie 2011, înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 25 noiembrie 2011 sub număr unic de dosar 10054/117/2011, au fost trimişi în judecată inculpaţii B.R.V., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi D.A., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în principiu, că inculpatul B.R.V., în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, în cursul lunii octombrie 2011 a acceptat promisiunea inculpatei D.A. de a primi suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a primit efectiv suma de 43.000 RON, echivalent a 10.000 euro, pentru a-i furniza acesteia informaţii legate de viitoarea licitaţie ce urma a fi organizată de societatea C.A., societate la care Consiliul Judeţean Cluj are participare de 90%, şi este condusă de Plenul Consiliului Judeţean Cluj din care şi inculpatul face parte, pentru asigurarea mentenanţei la stadionul Cluj pe anul 2012.
În privinţa inculpatei D.A., asociat al SC F.I.E. SRL Cluj-Napoca, s-a reţinut că, în cursul lunii octombrie 2011 a oferit inculpatului R.V., suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a remis acestuia efectiv suma de 43.000 RON, echivalent a 10.000 euro, pentru ca acesta, în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj şi membru al Adunării Generale a Acţionarilor din cadrul societăţii C.A., societate aparţinând Consiliului Judeţean Cluj să-i furnizeze inculpatei D.A. informaţii privind viitoarea licitaţie organizată pentru atribuirea contractului de mentenanţă a stadionului Cluj.
La termenul de judecată din data de 22 decembrie 2011, înainte de citirea actului de sesizare, inculpata D.A., prin apărătorul său ales, a depus la dosarul cauzei o declaraţie dată în faţa notarului public P.I.F., la data de 21 decembrie 2011, şi autentificată prin încheierea de autentificare din 21 decembrie 2011, din care rezultă că cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte, şi solicită judecarea în baza lor, în procedura impusă de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând fapta şi vinovăţia.
În faza de urmărire penală, în raport de inculpata D.A., s-au administrat următoarele probe, structurate pe număr de volume, aflate în dosarul de urmărire penală:
Vol. I: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare din data de 28 octombrie 2011; declaraţiile inculpatului B.R.V.; declaraţie olografă a inculpatei D.A.; declaraţie de învinuit a inculpatei D.A.; declaraţiile numitului D.R.; proces-verbal privind verificarea pe pagina de internet a Baroului Bucureşti; adresa privind efectuarea comisiei rogatorii - Secţia de Combatere a Corupţiei; declaraţiile numitului A.B.M.; declaraţiile martorului C.Ș.E., declaraţia martorului R.R.F.; declaraţia martorei M.B.A.; declaraţia martorei C.O.; proces-verbal ridicare documente; procese-verbale de certificare a înregistrărilor.
Volumul II: proces-verbal privind efectuarea percheziţiei corporale privind pe inculpatul B.R.V.; proces-verbal de restituire a unor bunuri către inculpatul B.R.V.; proces-verbal de percheziţie domiciliară; planşă fotografică; adresă către C. Bank privind consemnarea sumei de 43.000 RON; recipisă de consemnare şi chitanţă pentru suma de 43.000 RON; proces-verbal de percheziţie a autoturismului; proces-verbal privind efectuarea unor verificări în baza de date a evidenţei persoanelor şi fişa de evidenţă a persoane; proces-verbal privind efectuarea percheziţiei corporale asupra inculpatului B.R.V.; proces-verbal şi planşa fotografică privind supravegherea operativă din data de 31 octombrie 2011; proces-verbal şi planşa fotografică privind supravegherea operativă pentru perioada 26 octombrie 2011 - 27 octombrie 2011; documente privind constituirea societăţii C.A., atribuţiile inculpatului B.R.V. puse la dispoziţie de Consiliul Judeţean Cluj - copie; copii articole de presă; procese-verbale ale Consiliului Judeţean Cluj privind şedinţa extraordinară din data de 23 septembrie 2011 şi şedinţa ordinară din data de 29 septembrie 2011.
În baza acestor probe, cunoscute şi însuşite de către inculpata D.A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a reţinut prin rechizitoriu, în privinţa inculpatei D.A. următoarea faptă, recunoscută de către aceasta:
Inculpata D.A. este asociat la SC F.I.E. SRL Cluj-Napoca. În contextul finalizării construcţiei la stadionul Cluj, inculpata a devenit interesată în obţinerea contractului privind asigurarea serviciilor de mentenanţă ale noii investiţii, privind electricitate, asigurare clădiri, întreţinere gazon, şi altele. Astfel, având în vedere buna relaţie pe care aceasta o are cu inculpatul B.R.V., în perioada ultimelor 3 luni, cei doi au discutat despre interesul inculpatei faţă de potenţialul financiar pe care darea în folosinţă a stadionului îl putea constitui pentru societatea sa comercială.
Potrivit declaraţiilor inculpatei D.A., inculpatul B.R.V. i-a promis că se va interesa şi-i va furniza informaţii privind viitoarea licitaţie ce urma a fi demarată pentru serviciile de mentenanţă pe stadionul Cluj, informaţii esenţiale, de natură să-i confere un avantaj faţa de alţi ofertanţi şi să-i faciliteze câştigarea licitaţiei. De asemenea, inculpata a arătat că inculpatul B.R.V. i-a precizat că suma ce va fi alocată lunar pentru aceste servicii se va ridica la circa 20.000 euro. Cu prilejul aceloraşi discuţii, purtate în cursul lunii octombrie 2011, inculpata D.A. i-a oferit inculpatului suma de 20.000 euro, urmând ca, în schimb, să furnizeze inculpatei informaţii care ar fi dus la câştigarea de către SC F.I.E. SRL a viitoarei licitaţii.
După ce inculpata D.A. a avansat suma de mai sus, cu prilejul următoarelor întâlniri dintre ea şi inculpatul B.R.V., acesta din urmă a asigurat-o pe inculpata D.A. că-i va da acele informaţii însă la acel moment nu erau suficient de concrete, fiind la nivel de discuţii întocmirea caietului de sarcini. Din declaraţiile inculpatei D.A., la data de 26 octombrie 2011, inculpatul B.R.V. i-a solicitat acesteia o întâlnire la biroul său din cadrul Consiliului Judeţean Cluj unde i-a cerut acesteia remiterea unei părţi din suma de 20.000 euro, arătând că, avea nevoie urgentă, a doua zi, de 10.000 euro pentru că avea programată o ieşire în afara ţării.
Din declaraţia inculpatei D.A. rezultă că aceasta a promis că va veni cu banii în timp util şi, după ce s-a despărţit de inculpat, a făcut demersuri pentru obţinerea acestei sume de care nu dispunea. În cursul aceleiaşi zile, inculpata D.A. a convenit cu amicul său, martorul A.B.M., să se deplaseze în Bucureşti la locuinţa acestuia şi astfel să intre în posesia sumei de care avea nevoie, împrumutând aceşti bani. Împreună cu soţul ei, D.R., inculpata D.A. s-a deplasat cu autoturismul în Bucureşti, unde a ajuns la miezul nopţii din 26/27 octombrie 2011, a intrat în posesia banilor ce i-au fost împrumutaţi de martorul A.B.M., după care, cei doi au revenit în Cluj-Napoca.
Încă de pe drum, la ora 10.30 dimineaţa, inculpata D.A. l-a apelat pe inculpatul B.R.V. pentru a-i confirma că va ajunge la acesta aşa cum conveniseră, însă întâlnirea a fost amânată de inculpat pentru data de 31 octombrie 2011, programul său suferind modificări.
La data de 31 octombrie 2011, în jurul orei 13.00, inculpata D.A. s-a deplasat la sediul Consiliului Judeţean Cluj, după ce în prealabil a convenit telefonic cu inculpatul B.R.V. că-l va căuta, l-a preluat pe inculpat din faţa instituţiei şi, împreună, s-au deplasat pe câteva străzi din municipiul Cluj-Napoca. În timp ce se aflau în autoturismul inculpatei, aceasta i-a remis inculpatului B.R.V. suma de 43.000 RON, promiţându-i că-i va remite şi diferenţa de 10.000 euro, cât de curând va putea. După înmânarea sumei de 43.000 RON, cei doi inculpaţi au convenit să se întâlnească din nou în cursul zilei de joi, când inculpatul B.R.V. ar fi fost în măsură să-i dea mai multe date despre condiţiile din caietul de sarcini privind viitoarea licitaţie pentru adjudecarea serviciilor de mentenanţă pe stadionul Cluj.
În drept, fapta inculpatei D.A., asociat al SC F.I.E. SRL Cluj-Napoca, care, în cursul lunii octombrie 2011 a oferit inculpatului R.V., suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a remis acestuia efectiv suma de 43.000 RON, echivalent a 10.000 euro, pentru ca acesta, în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj şi membru al Adunării Generale a Acţionarilor din cadrul societăţii C.A., societate aparţinând Consiliului Judeţean Cluj să-i furnizeze inculpatei D.A. informaţii privind viitoarea licitaţie organizată pentru atribuirea contractului de mentenanţă a stadionului Cluj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mitp prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
La dozarea şi individualizarea sancţiunii aplicabile inculpatei D.A., instanţa a ţinut seama de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen. pentru infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată inculpata D.A., respectiv închisoare de la 6 luni la 5 ani, limite reduse cu o treime, potrivit prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât pedeapsa pe care o va aplica instanţa va trebui să fie cuprinsă între 4 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare. De asemenea, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în natura infracţiunii, în faptul că inculpata a îndrăznit să „apeleze” la „serviciile” unui funcţionar public cu o funcţie foarte importantă în cadrul administraţiei publice a judeţului Cluj, cu consecinţa denaturării rezultatelor unei proceduri de achiziţii publice, respectiv a unei licitaţii publice, şi implicit a vicierii raporturilor de forţe în sfera comercială, bazată, îndeobşte, pe relaţii oneste între participanţii la diferite proceduri de acest gen.
Achiziţiile publice au fost definite ca fiind suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de cumpărări (inclusiv de servicii) de către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene, naţionale centrale sau locale).
Domeniul achiziţiilor publice reprezintă o preocupare constantă a factorilor de răspundere naţionali şi europeni, pentru asigurarea unui climat etic şi transparent în vederea cheltuirii banilor publici. În acest sens autorităţile contractante, dintre care una este finanţată de la buget, încearcă să se asigure că prin procesul de achiziţii publice se consumă efectiv, eficient, în mod etic, echidistant şi transparent fondurile publice alocate autorităţii respective în decursul unei perioade.
Instanţa a luat în considerare şi persoana inculpatei care se află la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut sincer fapta, şi a colaborat cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal.
Sintetizând argumentele de mai sus, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare reprezintă o sancţiune aptă să-i atragă atenţia inculpatei asupra consecinţelor negative ale unor astfel de conduite, care aruncă o lumină negativă asupra întregului mediu de afaceri.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. instanţa a interzis inculpatei, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
Având în vedere că pedeapsa ce s-a aplicat inculpatei este închisoarea mai mică de 4 ani, că inculpata nu a mai fost anterior condamnată, că a recunoscut sincer fapta sa şi prin această atitudine a condus la demascarea unor fapte de corupţie la un înalt nivel în ierarhia judeţului Cluj, instanţa a apreciat că pronunţarea pedepsei va constitui un avertisment în sine, şi că această îşi va produce scopurile chiar fără executare, sens în care, în temeiul art. 861 C. pen. instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit de instanţă conform art. 862 C. pen. La alegerea acestei durate a termenului de încercare, instanţa a avut în vedere faptul că perioada pe care inculpata trebuie să demonstreze îndreptarea sa neechivocă trebuie să fie cât mai îndelungată.
Revenind la acuzaţia adusă inculpatului B.R.V., instanţa a constatat că în privinţa acestuia s-a reţinut prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj că în cursul lunii octombrie 2011, inculpata D.A. i-a oferit acestuia suma de 20.000 euro pentru ca inculpatul B.R.V., în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, să-i furnizeze informaţii obţinute în virtutea funcţiei şi astfel să faciliteze societăţii inculpatei câştigarea unei licitaţii privind serviciile de mentenanţă pe stadionul Cluj pentru anul 2012. De asemenea, se reţine că, inculpatul B.R.V. a pretins că, la data de 27 octombrie 2011 să-i fie remisă o primă tranşă din suma convenită, respectiv 10.000 euro, sumă pe care a primit-o efectiv la data de 31 octombrie 2011 în monedă naţională, fiind prins imediat după comiterea faptei.
S-a reţinut prin rechizitoriu, cu privire la aspectele legate de oferta inculpatei D.A., de acceptarea acesteia de către inculpat, de înţelegerea dintre cei doi privind remiterea unei părţi din suma ofertată, de remiterea efectivă, aceleaşi aspecte ca şi în starea de fapt mai sus reţinută faţă de inculpata D.A.
Inculpatul B.R.V. nu a negat primirea efectivă a banilor, însă a susţinut constant că suma primită la data de 31 octombrie 2011 i-a fost dată de către inculpata D.A. cu titlu de împrumut, solicitat de către inculpat, în vederea achitării contravalorii unor facturi ce atestă achiziţionarea de seminţe şi îngrăşăminte chimice de către firma SC A. SRL, aparţinând familiei inculpatului.
Potrivit declaraţiei inculpatului, dată în faţa instanţei de judecată la termenul din 22 decembrie 2011, acesta o cunoaşte pe inculpata D.A. din anul 2006, pe când inculpatul B.R.V. lucra la Autoritatea Rutieră Română - Agenţia Teritorială Cluj. S-au cunoscut prin intermediul unei domnişoare pe nume B., actualmente numele de familie al acesteia fiind acela de M. Având în vedere că toţi trei erau membrii aceluiaşi partid politic, relaţia de cunoştinţă întâmplătoare a evoluat într-o relaţie de amiciţie, cei doi, respectiv inculpaţii, întâlnindu-se la birou, fără a se vizita şi la domiciliu.
În vara acestui an inculpatul B.R.V. s-a gândit să dezvolte o activitate paralelă cu cea de la Consiliul Judeţean, şi, sfătuindu-se cu familia şi cu prietenii apropiaţi, a luat în arendă o suprafaţă mare de terenuri pe raza comunei N., judeţul Sălaj, iar în toamna anului 2011 a procedat la însămânţarea cu grâu a unei suprafeţe de circa 30 de hectare de teren agricol.
O astfel de activitate în domeniul agriculturii trebuia însă susţinută financiar, şi cum inculpatul nu dispunea de resurse în acest sens, a luat legătura cu conducerea C. Bank, în vederea contractării unui credit. Datorită evenimentelor din luna septembrie 2011, când a avut loc inaugurarea stadionului Cluj, programul de lucru al inculpatului de la Consiliul Judeţean, s-a prelungit până după orele 16.30, ceea ce a făcut imposibil ca inculpatul să se ocupe de obţinerea acelui împrumut bancar, fiind bine cunoscut că instituţiile bancare îşi încheie activitatea pe la orele 16.00.
Deoarece avea nevoie de susţinere financiară pentru continuarea în bune condiţii a activităţii în agricultură, inculpatul s-a adresat unui prieten cu solicitarea de a-l împrumuta cu suma de 50.000 RON, sumă ce ar fi acoperit cheltuielile necesare pentru achiziţionarea seminţei şi pentru efectuarea culturilor agricole.
Având în vedere relaţia de amiciţie pe care inculpatul o avea cu inculpata D.A., acesta a îndrăznit să vorbească şi cu sus-numita despre posibilitatea de a-i acorda un împrumut, până la momentul la care va obţine creditul bancar. Această discuţie a avut loc în biroul inculpatului, după ce în prealabil acesta o invitase telefonic să vină aici. În 26 sau 27 octombrie 2011, fără ca inculpatul să mai reţină exact data, dar şi-a amintit că era o zi de miercuri, inculpata D.A. a venit în biroul inculpatului, unde cei doi au discutat despre problemele de sănătate ale inculpatei, despre chestiuni cotidiene, iar la un moment dat inculpatul B.R.V. a întrebat-o pe inculpată dacă ar putea să-i împrumute o sumă de bani, pentru efectuarea lucrărilor agricole, despre a căror existenţă aceasta ştia, concret fiind vorba despre 50.000 RON sau echivalentul a 10.000 euro. Pe moment inculpata a spus că nu dispune de o astfel de sumă, iar inculpatul B.R.V. a asigurat-o că nu este nici o problemă, dar că atunci va trebui să apeleze şi la alţi prieteni, deoarece este destul de urgent să plătească lucrările agricole. După un timp, inculpata D.A. a revenit şi i-a spus inculpatului că totuşi ar putea face rost de suma solicitată, deşi inculpatul i-a spus că nu este cazul să îşi creeze obligaţii, dacă nu dispune personal de acei bani. Cu toate acestea inculpata a insistat că poate să-l ajute pe inculpat cu împrumutul respectiv.
A doua zi, joia, inculpatul urma să plece în Austria cu nişte prieteni de familie, iar la un moment dat a fost sunat de către inculpata D.A. care i-a spus că mai are vreo două ore şi ceva până ajunge în Cluj, fără să-i spună inculpatului de unde anume soseşte, şi întrucât inculpatul avea fixată pe ora 14.00 întâlnirea cu prietenii cu care mergea în Austria, i-a spus inculpatei că nu este nicio grabă, deoarece oricum nu mai putea să facă în ziua respectivă plăţi la bancă.
În lunea următoare, inculpatul a vorbit la telefon cu inculpata D.A., urmând să se întâlnească cândva în cursul programului. După ora 12.00 D.A. a sunat din nou, spunând că se află undeva în apropierea Consiliului Judeţean, dar în acel moment inculpatul i-a spus că era ieşit dar că va reveni în scurt timp, ceea ce a şi făcut. La revenire, inculpatul nu a mai urcat în birou, deoarece a văzut în apropierea clădirii în care funcţionează Consiliul Judeţean că se afla parcată maşina inculpatei D.A.. Inculpatul s-a deplasat spre maşina inculpatei, urcând, iar aceasta i-a spus că a rezolvat problema, adăugând totodată: „ce nu fac eu pentru dumneavoastră, domnule B.!”, şi a completat că de fapt s-a deplasat la Bucureşti pentru a face rost de suma respectivă.
Cum inculpatul B.R.V. deţinea cheile de la apartamentul unor prieteni, în care înnopta în situaţia în care activitatea de la Consiliul Judeţean se prelungea până târziu, şi întrucât se apropia ora de masă, inculpatul i-a cerut inculpatei să-l ducă până în apropierea acelui apartament, pentru a servi masa. Când au ajuns la destinaţie, inculpata i-a spus că banii se află în punga de la picioarele inculpatului, că este vorba despre 43.000 RON şi totodată i-a spus că va trece a doua zi pe la biroul lui, pentru a discuta despre contract, inculpatul gândindu-se că este vorba despre contractul de împrumut.
Ajungând în apartament, inculpatul a constatat că în punga de hârtie se afla o altă pungă din plastic în care erau împachetaţi banii, în două teancuri, unul mai mic decât celălalt, în bancnote de 100 RON. Inculpatul nu a numărat suma primită nici după ce a ajuns în casă, deoarece a declarat că avea încredere în inculpată.
Deoarece de la apartamentul respectiv mai aveau chei şi alte persoane, cel puţin proprietarul, şi pentru ca banii să nu fie la vedere, inculpatul i-a pus în lada unei canapele aflată în camera mică a apartamentului.
Inculpatul B.R.V. a rămas să ia masa, iar la ieşirea din imobil a fost aşteptat de ofiţerii D.N.A., care l-au întrebat unde anume a fost, iar inculpatul a indicat apartamentul, conducându-i la acesta, şi chiar înainte de efectuarea percheziţiei locuinţei respective, inculpatul a fost întrebat dacă cunoaşte despre existenţa unor sume de bani în acel apartament, iar acesta a spus că a luat împrumut o sumă de bani de la o prietenă.
Instanţa a apreciat că această apărare a inculpatului nu corespunde realităţii obiective. Astfel, deşi ambii inculpaţi susţin că au o relaţie de amiciţie, din anul 2000, aşa cum declară inculpata D.A., sau din anul 2006, după cum susţine inculpatul B.R.V., din cele consemnate în procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, se poate constata cu uşurinţă că relaţia dintre cei doi, era mai degrabă, rece, politicoasă, bazată, eventual, pe interese profesionale comune sau pe afinităţi politice, dar nicidecum nu era o relaţie de prietenie apropiată, de genul celei în care să îţi poţi permite să ceri unui prieten o sumă de bani împrumut. De altfel, suma în sine, nu este de natură a face obiectul unui împrumut între prieteni, cu atât mai mult cu cât cei doi nu au încheiat nici o convenţie, în acest sens, nu au stabilit în termeni clari şi neechivoci, condiţiile împrumutului, termenul de rambursare, modalităţile de plată, etc.
S-a apreciat că în condiţiile ipotetice ale angajării unui nou împrumut, de la un „prieten”, inculpatul a fost destul de nediligent cu administrarea acestuia, în condiţiile în care era titularul unor contracte de credite cu instituţii bancare, aşa cum rezultă din declaraţia sa de avere, cuantumul unei rate lunare fiind relativ ridicat, şi nu îi poate fi indiferent unei persoane ce are rate lunare la împrumuturi bancare, condiţiile de rambursare, ale unui nou împrumut, şi momentul la care trebuie să aibă loc aceasta. Un alt argument în sprijinul celor mai sus reţinute, este acela că inculpatul, din considerente de încredere în persoana cocontractantului, aşa cum afirmă acesta, nu a numărat suma primită, nici măcar în momentul în care a rămas singur în apartamentul de pe str. T.M., conduită ce este cu totul nespecifică unei persoane presată de lipsa disponibilităţilor financiare, aşa cum pretinde inculpatul că era.
De altfel, deşi apărarea inculpatului a susţinut constant că declaraţia inculpatei D.A. ar fi nesinceră, nu a oferit nici o explicaţie pentru o astfel de conduită, în condiţiile în care, era evident că inculpata, nedenunţând fapta de dare de mită anterior descoperirii acesteia de către organele judiciare, se expunea probabilităţii foarte mari de a fi condamnată penal, în situaţia în care ar recunoaşte o astfel de faptă. Ori credem că atitudinea de recunoaştere a unei infracţiuni, în condiţiile în care nu ai comis-o, nu poate fi considerată ca una normală, şi, dacă există, trebuie să fie, corelativ, şi o explicaţie logică pentru o asemenea conduită. Ori din nici o probă de la dosar nu ar rezulta care ar fi fost interesul inculpatei D.A. de a declara că banii primiţi de inculpat la data de 31 octombrie 2011 ar avea caracter de mită.
S-a apreciat că nici apărarea inculpatului B.R.V. în sensul că nu a existat o discuţie în cadrul Consiliului Judeţean Cluj sau a societăţii comerciale C.A. legată de organizarea unei licitaţii având ca obiect adjudecarea serviciilor de mentenanţă la stadionul proaspăt construit, nu este veridică. Din simpla lecturare a articolelor de presă apărute la momentele contemporane inaugurării stadionului, sau imediat după, rezultă că domnul T.A., preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, aşadar superiorul inculpatului, a discutat în varii ocazii despre necesitatea organizării unor licitaţii privind atribuirea contractelor de mentenanţă ale stadionului. Prin urmare la nivelul conştiinţei publice exista deja ideea că se vor organiza astfel de licitaţii, chiar dacă în cadrul Consiliului Judeţean sau a societăţii comerciale C.A. nu s-a discutat nimic concret despre momentul şi condiţiile unor astfel de proceduri. Aşadar interesul inculpatei, în calitate de om de afaceri, cu posibilităţi de implicare în astfel de evenimente, este evident, şi mai presus de orice îndoială.
Şi declaraţia martorului D.R. confirmă alegaţia de mai sus, acesta arătând că a discutat cu soţia sa, inculpata D.A., încă din luna mai-iunie 2011, despre necesitatea obţinerii de timpuriu a unor informaţii legate de licitaţia privind serviciile de mentenanţă la stadionul Cluj, martorul mai arătând că din experienţa sa profesională poate spune că succesul rezultat din participarea la astfel de proceduri este asigurat şi de cunoaşterea din timp a unor detalii referitoare la caietul de sarcini, etc.
De asemenea, este lipsită de consistenţă apărarea inculpatului în sensul că nu avea nicio atribuţie directă faţă de SC C.A. SA, având în vedere că potrivit dispoziţiei din 30 iulie 2009 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, acestuia i-a fost delegată coordonarea activităţii Direcţiei Generale Buget, Finanţe, Resurse Umane, iar potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Cluj, unul din serviciile pe care inculpatul le are în subordine, din cadrul direcţiei pe care o coordonează, întocmeşte proiectele de hotărâre pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli atât în faza iniţială, cât şi în cea rectificativă, precum şi pentru bilanţurile contabile ale agenţilor economici aflaţi sub autoritatea Consiliului Judeţean, în această categorie încadrându-se şi SC C.A. SA. Mai mult, Compartimentul Agenţi Economici, Instituţii Publice, din cadrul Direcţiei Generale Buget, Finanţe, Resurse Umane, pe care inculpatul o coordonează, asigură elaborarea şi redactarea proiectelor de hotărâri privind numirea şi eliberarea din funcţie a directorilor agenţilor economici aflaţi în subordinea Consiliului Judeţean, cum este cazul martorului R.F.R., directorul SC C.A. SA, hotărâri ce sunt odată adoptate în forul deliberativ al Consiliului de Administraţie vor fi impuse şi în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor de la SC C.A. SA, unde consiliul judeţean, în plenul său, participă cu depline puteri de decizie.
În condiţiile mai sus amintite este evident că inculpatul are acces direct şi nelimitat la toate informaţiile şi hotărârile privind eventuala organizare a unei licitaţii privind atribuirea contractului de mentenanţă a stadionului Cluj, şi aşa cum vom arăta în cele ce urmează are chiar putere de decizie în acest sens.
Aşa cum rezultă din actul constitutiv al acestei entităţi, acţionarii sunt Judeţul Cluj, prin Consiliul Judeţean, cu o participare de 90% şi Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public şi Privat Cluj, cu 10%. Capitalul social al societăţii este de 300.000 RON divizat în 3.000 de acţiuni cu o valoare nominală de 100 RON fiecare. Fiecare acţiune asigură titularului ei dreptul la un vot, în adunarea generală a acţionarilor. Adunarea Generală a Acţionarilor este organul cu depline puteri de decizie al societăţii C.A. Societatea este condusă şi administrată de un consiliu de administraţie format din 7 membrii în conformitate cu prevederile legale referitoare la sistemul unitar de administrare.
Adunarea Generală a Acţionarilor are ca principale atribuţii discutarea, aprobarea sau modificarea situaţiilor financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administraţie, de cenzori, şi fixarea dividendului; alegerea şi revocarea membrilor consiliului de administraţie şi cenzorilor; alegerea şi revocarea preşedintelui consiliului de administraţie; fixarea remuneraţiei pentru exerciţiul în curs cuvenită membrilor consiliului de administraţie şi cenzorilor; pronunţarea asupra gestiunii consiliului de administraţie, stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli şi după caz a programului de activitate pe exerciţiul financiar viitor; ia hotărâri cu privire la gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi ale societăţii.
Ori la stabilirea programului de activitate pentru exerciţiul financiar viitor, este evident că poate fi inclusă şi atribuirea, prin licitaţie publică,organizată desigur de C.A., a serviciilor de mentenanţă la această societate.
Inculpatul s-a mai apărat susţinând că firma inculpatei D.A. nu avea capacitatea funcţională de a oferi servicii de mentenanţă. S-a apreciat că şi această apărare nu are relevanţă în privinţa stabilirii vinovăţiei inculpatului. Astfel, este real că potrivit extrasului emis de Oficiul Registrului Comerţului Cluj, societatea comercială SC F.I.E. SRL avea ca principal obiect de activitate, în conformitate cu codul CAEN, 7022 - Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management. Legat de această apărare este necesar să subliniem, în primul rând, că din nicio probă de la dosar nu rezultă că cei doi inculpaţi au discutat despre această problemă, în sensul că inculpatul B.R.V. ar fi cunoscut aspectul mai sus evidenţiat. Pe de altă parte, nimic nu împiedica asociatul unic al firmei, în persoana inculpatei D.A. ca până la momentul la care s-ar fi înscris la licitaţie, să îşi modifice obiectul de activitate în sensul posibilităţii de a presta servicii de mentenanţă. În aceeaşi ordine de idei, este necesar să subliniem că la termenul din 01 martie 2012, martorul D.R. a arătat că anterior a lucrat la o firmă care asigura servicii de mentenanţă, şi datorită experienţei sale profesionale avea capacitatea ca într-un termen scurt să organizeze activitatea în sensul desfăşurării unor servicii de genul celor ce le-ar fi contractat, sau chiar să subcontracteze astfel de servicii cu firme specializate.
Mai mult, s-a apreciat că pe toate canalele de informare, opinia publică a fost avizată despre situaţii în care firme de „apartament” au adjudecat lucrări ori servicii, prin procedurile specifice achiziţiilor publice, ce presupuneau o logistică impresionantă, iar respectivele firme nu aveau decât un angajat, care îndeplinea şi funcţia de administrator. Ori tocmai posibilitatea participării unor asemenea firme la licitaţii publice, şi chiar câştigarea acestora, prin semnalele transmise de mass media, au dat măsura profunzimii fenomenului de corupţie în rândul instituţiilor administraţiei publice locale sau centrale. Prin urmare s-a apreciat că situaţia firmei inculpatei nu ar fi împiedicat, după cum, de altfel, nici nu s-a întâmplat acest lucru, ca cel ce poartă interesul într-o astfel de firmă să acorde „comisionul” necesar cel puţin pentru obţinerea informaţiilor prealabile, dacă nu chiar pentru participarea la licitaţie.
S-a mai arătat că declaraţia inculpatei D.A. este lovită de nulitate absolută, în condiţiile în care inculpata este cercetată pentru dare de mită încă din 11 mai 2011, iar D.N.A. intercepta convorbirile telefonice ale inculpatei cu mult timp înainte de a fi emisă autorizaţia de interceptare pentru inculpatul B.R.V., ceea ce înseamnă că organele de urmărire penală cunoşteau că inculpata urma să comită o infracţiune de dare de mită, dar nu au oprit-o, ceea ce contravine prevederilor art. 68 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române a determina, înseamnă a condiţiona în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariţia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui, a face ca cineva să ia o anumită hotărâre. Ori este evident că organele de urmărire penală nu au avut nicio contribuţie în luarea deciziei infracţionale a inculpatei D.A., prin urmare nu au determinat-o. De altfel, organele de urmărire penală nu pot interveni în cadrul acestei decizii, mai ales când este vorba despre infracţiuni corelative cum sunt cele de dare-luare de mită, deoarece s-ar putea crea suspiciunile protejării persoanei ce poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită. Este evident că organele de urmărire penală pot interveni în momentul în care acţiunea se continuă, în aceleaşi condiţii de loc şi timp, sau când aceasta este reluată în alte condiţii de loc şi timp.
Legat de declaraţia inculpatei D.A., apărarea inculpatului a mai susţinut, că aceasta trebuie privită cu circumspecţie şi pentru că a declarat că inculpatul a contactat-o în data de 24 sau 25 octombrie, însă cu toate acestea din convorbirile telefonice rezultă că în cadrul convorbirii iniţiate de inculpat la data de 25 octombrie 2011, inculpata D.A. este cea care îl întreabă pe inculpat dacă poate trece pe la biroul lui. Aspectul invocat nu poartă asupra validităţii declaraţiei. Astfel, convorbirea din data de 25 ianuarie 2011, a fost într-adevăr iniţiată de către inculpatul B.R.V., şi nu a făcut-o în mod cert doar pentru a se interesa de problemele de sănătate ale inculpatei. Este real că inculpata D.A. a fost cea care prima a deschis subiectul legat de necesitatea celor doi de a se întâlni, iar inculpatul nu a părut deloc deranjat de turnura luată de discuţie. Mai mult, cu ocazia audierii inculpatului în faţa instanţei de judecată la termenul din 22 decembrie 2011, acesta arată că „având în vedere legătura de amiciţie pe care o aveam şi cu D.A., am îndrăznit să vorbesc şi cu aceasta despre posibilitatea de a-mi acorda un împrumut până la momentul în care voi contracta un credit bancar. Această discuţie a avut loc la biroul meu, după ce în prealabil o invitasem telefonic să vină aici”.
Apărarea a mai susţinut că declaraţia inculpatei D.A. este singura probă care susţine acuzarea, ceea ce nu este real. Este adevărat că natura sumei remise inculpatului este evidenţiată prin declaraţia dată de inculpată, însă apreciem că declaraţia inculpatei ar fi o probă singulară numai în măsura în care infracţiunile de dare şi luare de mită s-ar fi consumat în forma oferirii de bani şi a acceptării ofertei, dar în condiţiile în care oferta a fost urmată de remiterea unei părţi din suma de bani ofertată, acuzaţia adusă inculpatului se probează şi cu procesul-verbal din care rezultă că suma a fost găsită într-un apartament utilizat de inculpat, cu declaraţia martorilor D.R., A.B.M., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
De asemenea, în legătură cu acceptarea ofertei pentru întreaga sumă promisă de inculpata D.A., instanţa apreciază că infracţiunea de luare de mită s-a consumat în forma descrisă de către aceasta, adică inculpatul a acceptat oferta de 20.000 euro. Acest lucru rezultă din declaraţia inculpatei D.A. a cărei sinceritate nu putem să o punem la îndoială, deoarece nu este evidenţiată de nici un indiciu, dar şi de modul de viaţă dus de inculpat, prea puţin în conformitate cu normele deontologice privind o funcţie de demnitate cum este cea de vicepreşedinte a unui consiliul judeţean. Astfel, inculpatul nu se sfiieşte să afirme că desfăşura la scară destul de amplă, spunem noi, afaceri comerciale, prin persoane interpuse, administrarea firmei SC A. SRL de către fiica sa, studentă în anul IV la arhitectură, şi fără experienţă de viaţă şi profesională în administrarea unei firme, este practic inexistentă, el fiind cel care desfăşura activitatea de administrare concretă. Acest aspect rezultă şi din contractele de arendă depuse la dosar, ca şi din cele susţinute de apărătorii săi la termenul de judecată din data de 01 martie 2012, când au solicitat audierea martorului ce are calitatea de administrator la firma SC C. SRL, de la care firma inculpatului a achiziţionat îngrăşăminte chimice, pentru ca acesta să ateste ce negocieri a purtat cu inculpatul legate de momentul plăţii contravalorii facturii emise de firma administrată de el. De asemenea, inculpatul a plecat într-o scurtă vacanţă în Austria pe spezele, în bună parte, ale firmei SC F.T. SRL, administrată de prietenii săi de familie C.Ș.I. şi C.O., cu toate că acest lucru nu era foarte moral în condiţiile în care această firmă are relaţii contractuale cu Consiliul Judeţean Cluj, fiind câştigătoarea unei licitaţii de transport judeţean de persoane pe ruta Cluj-Napoca - Floreşti, contract ce a fost prelungit în anul 2011 de către Consiliul Judeţean Cluj.
În drept, fapta inculpatului B.R.V. - vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj care, în cursul lunii octombrie 2011 a acceptat promisiunea inculpatei D.A. de a primi suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a primit efectiv suma de 43.000 RON, echivalent a 10.000 euro, pentru a-i furniza acesteia informaţii legate de viitoarea licitaţie ce urma a fi organizată de societatea C.A., societate la care Consiliul Judeţean Cluj are participare de 90%, fiind condusă de Plenul Consiliului Judeţean Cluj din care şi inculpatul face parte, pentru asigurarea mentenanţei la stadionul Cluj pe anul 2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către apărătorii inculpatului B.R.V., pentru consideraţiile arătate cu ocazia descrierii stării de fapt, legat de atribuţiile de serviciu ale inculpatului în legătură cu SC C.A. SA. Mai mult, în cursul anului 2011, odată cu finalizarea lucrărilor la stadionul Cluj, investiţie a Consiliului Judeţean Cluj, s-a luat hotărârea de a fi înfiinţată societatea C.A., societate la care Consiliul Judeţean Cluj are o participare de 90%, diferenţa fiind deţinută de o altă societate aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj. Potrivit organigramei SC C.A. SA, conducerea acestei nou înfiinţate societăţi este formată din Adunarea Generală a Acţionarilor, organul cu puteri depline de decizie în societate, aşa cum rezultă din statutul acestei societăţi, precum şi din contractul de societate, şi care desemnează membrii Consiliului de Administraţie, ce are ca atribuţii nemijlocite de administrare curentă a societăţii, actele Consiliului de Administraţie fiind supuse aprobării Adunării Generale a Acţionarilor. Potrivit actelor statutare ale societăţii C.A., mai sus arătate, Adunarea Generală a Acţionarilor este formată din plenul Consiliului Judeţean Cluj, din care inculpatul B.R.V. făcea parte de drept, în virtutea funcţiei sale de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj. Ca atare, promiţând „vânzarea” unor informaţii din interiorul societăţii C.A., inculpatul B.R.V. promitea „vânzarea” unor date legate de atribuţiile sale, informaţiile accesându-le tocmai în virtutea acestei funcţii pe care a deţinut-o.
La dozarea şi individualizarea sancţiunii aplicabile inculpatului, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., şi anume închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, gradul de pericol social al infracţiunii concretizat prin modalitatea de consumare a acesteia, şi anume a acceptării ofertei şi a primirii de bani, prin importanţa funcţiei publice deţinută de inculpat, şi prin consecinţele ce le putea avea încălcarea atribuţiilor sale de serviciu, respectiv denaturarea rezultatelor unei proceduri de achiziţii publice, şi implicit încălcarea principiilor ce guvernează procedurile de achiziţii publice. În acest sens, cadrul legislativ european, deci implicit şi cel românesc, enunţă 7 principii care guvernează activitatea de achiziţii publice, acestea fiind nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea, eficienţa folosirii fondurilor publice, asumarea răspunderii.
Recrudescenţa fenomenului infracţional de corupţie este un factor ce ne determină să apreciem că pedeapsa ce se va aplica inculpatului trebuie să fie aptă nu numai de a produce reeducarea inculpatului, dar şi de a realiza prevenţia generală, prin exemplaritatea sancţiunii aplicate, ca modalitate de protejare a cetăţenilor onorabili.
Instanţa a luat în considerare şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este o persoană educată, având studii superioare, este integrat în societate, având un loc de muncă, până la data arestării sale, ce implica o înaltă ţinută morală, o familie legal constituită şi care-l susţine necondiţionat. Inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală. Nu este mai puţin adevărat că la dosarul cauzei au fost depuse zeci de caracterizări ale inculpatului, provenind de la prieteni, de la vecini, de la colaboratori, de la colegi de muncă, şi care îşi manifestă, fără rezerve aprecierea faţă de calităţile umane şi profesionale ale inculpatului.
Fără a pune la îndoială aceste calităţi, s-a constatat că acesta nu l-au determinat pe inculpat să aibă o conduită mai presus de orice implicare în acţiuni de natură infracţională. Chiar dincolo de aprecierile pozitive ce rezultă din caracterizări, dar care provin de la persoane implicate emoţional, fiind până la urmă subiective, instanţa a constatat că inculpatul, deşi era obligat prin importanţa socială a funcţiei sale la o conduită de o înaltă moralitate, şi pusă în slujba exclusivă a legii, a adoptat o atitudine dacă nu la limita legii (în legătură cu o complicitate la acţiunile soţilor C. de a mări artificial cheltuielile firmei pe care o administrează, prin plata facturilor de cazare în străinătate, cu consecinţa micşorării profitului), în tot cazul îndoielnică din punct de vedere deontologic.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul a înţeles să adopte o atitudine nesinceră în cadrul procesului penal.
Sintetizând toate argumentele de mai sus, instanţa a apreciat că o pedeapsă orientată înspre minimul prevăzut de C. pen., respectiv 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, reprezintă o sancţiune ce poate constitui o bună premisă atât pentru reeducarea inculpatului, cât şi pentru asigurarea prevenţiei generale, prin cuantumul său, instanţa apreciind că poate contribui la inhibarea adoptării unor comportamente infracţionale de acest gen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) şi b(, art. 65 alin. (1)-(3) şi art. 66 C. pen. instanţa a interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Deşi reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat a i se interzice inculpatului şi dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, instanţa nu a aplicat măsura complementară şi cu privire la acest drept, apreciind că prin interzicerea drepturilor de la lit. a) şi b) ale art. mai sus menţionat, şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, este acoperită şi posibilitatea interzicerii ocupării de către inculpat a unei funcţii de natura celei de care s-a folosit la comiterea faptei, deoarece funcţia de vicepreşedinte al consiliului judeţean este o funcţie electivă ce implică exercitarea autorităţii de stat.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. instanţa a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., situaţia fiind identică şi în cazul pedepsei accesorii cu cele exprimate la momentul motivării conţinutului pedepsei complementare.
Inculpatul a fost reţinut la data de 01 noiembrie 2011, ora 00.18, pentru un termen de 24 de ore, prin ordonanţa emisă sub nr. 130/P/2011 prin încheierea penală nr. 127 din 01 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe un termen de 29 de zile, începând cu data de 01 noiembrie 2011 şi până la data de 29 noiembrie 2011. La data de 25 noiembrie 2011 Tribunalul Cluj a fost sesizat cu prezenta cauză, iar la data de 28 noiembrie 2011 a fost verificată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului la primirea dosarului, măsura fiind menţinută. Ulterior această măsură a fost menţinută în condiţiile legii. Prin urmare, în temeiul art. 88 C. pen. Tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 01 noiembrie 2011 şi până la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, pentru considerentele exprimate în încheierile anterioare prin care a fost verificată legalitatea şi temeinicia arestării inculpatului, toate argumentele acolo prezentate menţinându-şi valabilitatea şi actualitatea.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termenul legal inculpatul B.R.V. solicitând instanţei, în principal, a se dispune achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen., iar în subsidiar să se reţină în sarcina sa circumstanţa atenuantă prev. la art. 74 lit. a) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special urmând ca pedeapsa astfel redusă să fie suspendată condiţionat deoarece scopul acesteia poate fi atins şi fără executarea efectivă.
În susţinerea motivelor de recurs apărătorii aleşi ai inculpatului apelant au învederat faptul că instanţa fondului a omis să se pronunţe asupra unor probe administrate în mod nemijlocit în faţa sa cu referire directă la declaraţiile martorilor R.R., T.C., F.E. şi adresele emise de SC C.A. SA şi Consiliul Judeţean Cluj, ceea ce a condus la pronunţarea unei greşite hotărâri de condamnare.
S-a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale luării de mită deoarece motivul pentru care se susţine că ar fi luat mită nu există şi în plus nu are legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului.
S-a mai susţinut că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii anterior menţionate deoarece suma primită de la coinculpata D.A. reprezenta un împrumut fiind depuse la dosarul cauzei înscrisuri care să susţină această afirmaţie.
Apărătorii aleşi a inculpatului au mai invocat nulitatea declaraţiei inculpatei D.A. prin raportare la prev.art. 68 alin. (2) C. proc. pen. arătând că reprezentanţii D.N.A. avea cunoştinţă de faptul că aceasta urma să săvârşească o faptă penală şi nu au oprit-o având drept scop obţinerea unei probe nelegale împotriva inculpatului B.R.V. S-a solicitat instanţei de control judiciar să sancţioneze cu ineficienţă juridică declaraţia inculpatei D.A. ţinând cont de faptul că aceasta este „un denunţător de profesie” având un interes vădit în cauză, că l-a provocat pe inculpatul B.R.V. să ia suma de bani, ceea ce conduce la ideea provocării, instigării unui comportament aparent infracţional de către un denunţător interesat a-şi asigura libertatea.
Aşa cum a precizat şi anterior, a fost formulat şi un motiv subsidiar, în ipoteza în care instanţa de control judiciar va considera că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.R.V., solicitându-se reindividualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia prin raportare directă la circumstanţele personale ale inculpatului, care este un membru respectat al societăţii, este căsătorit şi are un copil student, a avut realizări profesionale deosebite şi că este lipsit de antecedente penale.
Analizând apelul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, precum şi a disp. art. 371 şi urm. C. proc. pen. Curtea a constatat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa fondului, coroborând în mod judicios probele administrate în faza de urmărire penală şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că inculpatul B.R.V., în cursul lunii octombrie 2011, în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj a acceptat propunerea inculpatei D.A. de a primi suma de 20.000 euro pentru a-i furniza acesteia informaţii legate de viitoarea licitaţie ce urma a fi organizată de SC C.A. SA, societate la care Consiliul Judeţean are participare de 90% fiind condusă de Plenul Consiliului Judeţean din care face parte şi inculpatul, pentru asigurarea mentenanţei la stadionul Cluj pe anul 2012, sumă din care a şi primit la data de 31 octombrie 2011, 43.000 RON, echivalentul a 10.000 euro.
Instanţa ierarhic inferioară a făcut ample aserţiuni cu privire la probele care au condus la stabilirea stării de fapt succint descrisă anterior, aserţiuni care sunt însuşite în totalitate de instanţa de apel care în continuare le va analiza din prisma motivelor de apel invocate, răspunzând astfel criticilor formulate de către inculpatul B.R.V.
1. Din analiza aspectelor invocate de către apărătorii inculpatului cu privire la nulitatea declaraţiei coinculpatei D.A. s-a constatat că aceste afirmaţii nu sunt fondate.
Astfel, instanţa de apel a observat că activitatea infracţională a inculpatului B.R.V. a fost depistată ca urmare a interceptărilor de convorbiri telefonice purtate de către inculpata D.A. într-un alt dosar penal înregistrat sub nr. 60/P/2011 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj din care a şi fost disjuns prezentul dosar conform rezoluţiei din data de 28 octombrie 2011 existentă la dosar apel, din care rezultă că în cursul efectuării actelor premergătoare în cauza penală cu numărul menţionat anterior au fost descoperite fapte noi de corupţie în care această inculpată este implicată alături de alţi participanţi, date ce au rezultat din interceptările realizate în cauză urmare a autorizaţiei de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de aceasta, autorizaţie emisă de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 3/2011. Procurorul ce efectua cercetările în dosar a apreciat că, în interesul unei mai bune administrări a urmăririi penale se impune disjungerea din Dosarul nr. 60/P/2011 a cauzei vizând faptele de corupţie ce fac obiectul sesizării din oficiu din data de 27 octombrie 2011 cu privire la săvârşirea de către numitul B.R.V. a infracţiunii de luare de mită.
În aceste condiţii potrivit disp. art. 912 alin. (5) C. proc. pen. ce stipulează „convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni din cele prev. la art. 911alin. (1) şi (2)” apreciem că în mod legal şi temeinic s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul la acel moment făptuitor B.R.V. şi înregistrarea sub un alt număr, respectiv 130/P/2011.
Nu a fost acceptată aserţiunea apărătorilor aleşi a inculpatului că acesta ar fi fost provocat de către inculpată sau instigat să primească o sumă de bani cu titlu de mită.
Această nouă poziţie procesuală adoptată de inculpat nu este susţinută de probele administrate în dosar, respectiv de declaraţia inculpatei D.A. şi de interceptările de convorbiri telefonice care nu au fost contestate de către inculpat, nefiind îndeplinite condiţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. care interzic a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii unei probe.
Aserţiunea că inculpata D.A. ar fi „denunţător de profesie” şi ca atare declaraţia ei nu ar trebui luată în considerare de către organele judiciare a fost, de asemenea, apreciată ca nefondată, deoarece inculpatul apelant nu a depus vreo dovadă în acest sens de genul unei atitudinii procesuale similare exprimate în cadrul unor alte procese, nici măcar în cazul dosarul din care a fost disjunsă prezenta cauză. În opinia instanţei de prim control judiciar, pentru ca o persoană să fie etichetată cu apelativul denunţător de profesie trebuie să fi acţionat de o manieră similară şi în alte dosare, ceea ce să poate conduce organele judiciare spre o prezumţie relativă că declaraţiile sale trebuie privite cu oarecare rezerve.
Inculpaţii în procesul penal au dreptul de a da declaraţii în sensul recunoaşterii sau nerecunoaşterii acuzaţiilor care sunt formulate împotriva lor sau de a apela la dreptul la tăcere garantat de dispoziţiile procedurii penale.
Inculpata D.A., pusă în faţa unor probe evidente de vinovăţie, a recunoscut în totalitate acuzaţiile formulate împotriva sa şi adat declaraţii sincere cu privire la aspectele sesizate de organele judiciare, acţionând astfel în conformitate cu normele sociale.
În plus, a apreciat că nu trebuie ignorat faptul că această poziţie procesuală a inculpatei se coroborează şi cu alte probe administrate în cauză mai exact cu interceptările de convorbiri telefonice, cu procesul-verbal de percheziţie domiciliară, cu procesul-verbal şi planşa fotografică privind supravegherea operativă în perioada 26-27 octombrie 2011 şi 31 octombrie 2011, precum şi cu declaraţiile martorului A.B.M. şi D.R. Nici în faţa instanţei de apel inculpatul nu a dat o explicaţie pertinentă pentru care inculpata D.A. să fi recunoscut săvârşirea unor fapte pe care nu le-ar fi comis, făcând doar simple afirmaţii nesusţinute de vreo probă cu privire la eventuală conspiraţie a organelor judiciare îndreptate împotriva inculpatului.
A apreciat că actele depuse la dosarul de apel cu privire la unele discuţii purtate de inculpata D.A. cu o persoană rămasă neidentificată nu sunt de natură a dovedi afirmaţiile apărătorilor aleşi a inculpatului.
A mai reţinut instanţa de apel că nu există probe din care să rezulte susţinerea inculpatului că a fost instigat şi provocat să comită infracţiunile. Din actele existente, precum şi din procesul-verbal de supraveghere operativă din data de 31 octombrie 2011 reiese fără echivoc că inculpatul şi coinculpata D.A. se cunoşteau de mai multă vreme, că aveau încredere unul în celălalt, inculpatul apelant acţionând relaxat, fără a părea vreun moment că acceptă oferta coinculpatei de a primi o sumă de bani doar pentru a scăpa de insistenţele acesteia, ci ,din contră, că aştepta ca aceasta să-i pună la dispoziţie suma solicitată şi încă în cel mai scurt timp înainte de plecarea sa în vacanţă. Altfel ar fi de neexplicat stăruinţa pe care inculpata D.A. a depus-o pentru a procura o sumă de bani consistentă echivalentul a 10.000 euro făcând o deplasare la Bucureşti imediat după ce a purtat discuţia cu inculpatul B.R.V.
De asemenea, nu s-a putut reţine nici motivul invocat de apărătorul inculpatului că organelor judiciare le revenea sarcina de a dovedi că nu există un act de provocare din partea autorităţilor, fiind de notorietate că faptele negative nu pot fi dovedite, iar inculpatul potrivit disp. art. 66 alin. (2) în cazul în care există probe de vinovăţie are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
2. Instanţa de apel a constatat, asemenea instanţei ierarhic inferioare, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.
Astfel, s-a observat că inculpatul, în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj care avea participare de 90% la SC C.A. SA şi era condusă de Plenul Consiliului Judeţean, avea în virtutea acestei funcţii acces la informaţiile de care inculpata D.A. avea nevoie.
În acest sens sunt probele administrate în cauză, respectiv organigrama SC C.A. SA aprobată prin hotărârea din 29 septembrie 2011 a Consiliului Judeţean Cluj şi a anexelor care fac parte integrantă din această hotărâre. Conform acestei organigrame rezultă că vicepreşedintele Consiliului Judeţean în persoana inculpatului B.R.V. avea în subordine Direcţia Generală de Buget Finanţe şi Resurse Umane care avea atribuţii şi în ceea ce priveşte SC C.A. SA. În acest sens este şi dispoziţia din 30 iulie 2009 prin care s-a dispus că inculpatul B.R.V. este delegat cu exercitarea următoarelor atribuţii, respectiv coordonarea activităţii Direcţiei Generale Buget, Finanţe, Resurse Umane din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Cluj, precum şi cu îndrumarea sprijinirea, coordonarea şi controlul activităţii unor organisme prestatoare de servicii publice şi utilitate publică de interes judeţean printre care şi Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public şi Privat al Judeţului Cluj care include şi SC C.A. SA.
De asemenea, potrivit dispoziţiei din 03 iulie 2009 privind aprobarea delegării calităţii de ordonator principal de credite d-lui vicepreşedinte B.R.V. s-a dispus ca acesta să fie delegat să exercite cu caracter permanent calitatea de ordonator principal de credite cu drept de a semna în numele ordonatorului de credite operaţiuni specifice angajării, lichidării şi ordonanţării şi plăţii cheltuielilor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli a Judeţului Cluj în regim permanent şi fără condiţii de limită pentru toate categoriile de operaţiuni aferente activităţii desfăşurate de comportamentele din aparatul de specialitate al Consiliului Judeţean.
Toate aceste acte dovedesc fără putinţă de tăgadă că inculpatul apelant B.R.V. avea atribuţii de serviciu în ceea ce priveşte cheltuielile şi investiţiile ce urmau a fi efectuate la SC C.A. SA.
A mai considerat instanţa de prim control judiciar că inculpatul putea pune la dispoziţia coinculpatei D.A. informaţii care ar fi ajutat-o pe aceasta să câştige licitaţiile ce urmau a fi desfăşurate pentru serviciile de mentenanţă la SC C.A. SA.
A fost reţinută în acest sens declaraţia inculpatei D.A. din care reiese că aceasta avea nevoie doar de obţinerea, înaintea celorlalte firme care ar fi putut participa la licitaţiile organizate pentru obţinerea acestor servicii, de informaţii din interior care să o ajute să câştige în mod fraudulos aceste licitaţii. Nu a fost niciodată vorba ca inculpatul să o ajute în mod efectiv să câştige aceste licitaţii, ci doar să ofere unele informaţii. Acest aspect reiese fără putinţă de tăgadă din declaraţie.
În acest context, s-a arătat că declaraţiile martorilor R.R.F. şi T.C., date în faţa instanţei fondului nu fac decât să întărească ideea că o astfel de licitaţie urma să fie organizată în cel mai scurt timp şi că la momentul sesizării instanţei astfel de discuţii încă nu se purtaseră.
Martorul R.R.G. a precizat că serviciile de mentenanţă înseamnă „întreţinerea necesară funcţionării sistemului de iluminat, de încălzire şi a sistemului de ticketing şi că la data de 02 februarie 2012 dată la care a fost audiat de instanţa de fond, SC C.A. SA avea 21 de angajaţi din care jumătate se ocupau de pază, unul de sistemul de ticketing, iar un altul de funcţionarea instalaţiei nocturne, ceea ce nu poate asigura pe termen lung buna funcţionare a unui stadion de asemenea dimensiuni.
Martorul T.C.M. a precizat că nu cunoştea amploarea unor servicii de această natură.
Ambii martori au declarat că Adunarea Generală a Acţionarilor are printre prerogative şi aprobarea bugetului, ori efectuarea serviciilor de mentenanţă absolut necesare bunei funcţionări a stadionului intră în această categorie.
Susţinerile referitoare la faptul că societatea administrată de către inculpata D.A. nu avea ca obiect de activitate desfăşurarea unor activităţii ce să poată fi circumscrise serviciilor de mentenanţă, în opinia instanţei de apel, este lipsit de relevanţă juridică în contextul declaraţiilor inculpatei D.A. şi a martorului D.R., ce au afirmat că odată ce ar fi intrat în posesia informaţiilor cerute de la inculpat ar fi putut modifica obiectul de activitate al societăţii pe care o administrau sau ar fi putut subcontracta lucrările pe care le-ar fi putut obţine.
Şi sub aspectul laturii subiective s-a constatat, asemenea instanţei fondului, că intenţia inculpatului cu privire la suma de bani care i-a fost oferită şi pe care a acceptat-o de la inculpata D.A. nu a fost de a fi considerată ca un împrumut, ci ca o recompensă nemeritată pentru informaţiile ce urmau a fi puse la dispoziţia inculpatei.
Pornind de la premisa că inculpatul este o persoană cu aptitudini şi comportament normal, instanţa de apel a apreciat că conduita acestuia conduce în mod nemijlocit la această idee. Astfel, în ipoteza în care între doi membrii obişnuiţi ai societăţii intervine o înţelegere în sensul ca unul dintre ei să împrumute o sumă de bani de la celălalt se stabilesc condiţiile în care acest împrumut trebuie să fie restituit, dată până la care acesta se restituie şi mai ales se numără suma de bani primită pentru a fi evitate eventuale neînţelegeri ulterioare. Or, în speţa dedusă judecăţii inculpatului B.R.V. i-a fost adus la cunoştinţă de către coinculpata D.A. că în spaţiul dintre scaunele maşinii se află o pungă în care se află suma de bani solicitată şi promisă. Inculpatul, fără a arunca măcar o privire, a luat punga cu bani, s-a deplasat în apartamentul în care obişnuia să locuiască pe timpul şederii sale la Cluj şi a depozitat-o în cutia unei canapele, fără a număra această sumă de bani. S-a apreciat că acest comportament al inculpatului nu dovedeşte că el avea încredere neţărmurită în inculpata D.A., acest aspect nereieşind din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de aceştia care lasă impresia unor relaţii nu foarte apropiate între cei doi, ci mai degrabă a unei relaţii de afaceri, ci că nu dorea, în ipoteza prinderii sale în flagrant, să fie descoperite amprente pe bancnote. Aceasta este singura explicaţie plauzibilă pe care instanţa de apel a reţinut-o cu privire la comportamentul inculpatului.
De asemenea, s-a mai apreciat că este greu de crezut că programul inculpatului a fost atât de încărcat încât acesta, deşi dorea să demareze o afacere ce presupunea resurse financiare destul de consistente, nu a avut timp să se deplaseze la o instituţie de credit pentru a contracta un asemenea împrumut în condiţiile în care, din interceptările de convorbiri telefonice existente la dosarul cauzei, reiese că acesta se putea întâlni cu inculpata D.A. în timpul programului de lucru.
3. S-a mai apreciat că instanţa fondului stabilind, în mod indubitabil vinovăţia inculpatului, a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reliefate de art. 72 C. pen. şi de circumstanţele concrete ale cauzei.
S-a mai reţinut că inculpatul apelant B.R.V., a comis infracţiunea dedusă judecăţii profitând de funcţia sa de vicepreşedinte a Consiliului Judeţean, funcţie pe care a ocupat-o ca urmare a exprimării votului de către locuitorii judeţului Cluj. Comiţând o astfel de faptă, inculpatul a creat o imagine negativă asupra mediului politic clujean şi a înşelat încrederea alegătorilor într-un mod absolut nepermis. O astfel de atitudine antisocială nu creează prejudicii doar celui ce a comis fapta şi care a fost descoperit urmând a suporta rigorile legii, ci întregii societăţii. Astfel, cetăţenii îşi pierd încrederea în instituţiile statului, considerând că eventualele lor probleme nu vor fi soluţionate decât dacă dau mită funcţionarilor publici, ceea ce, pe termen mediu şi lung este extrem de nociv. Aceeaşi percepţie o au şi firmele cu adevărat serioase care nici nu îndrăznesc să mai participe la licitaţiile organizate de către autorităţii dacă nu mituiesc. Pe de altă parte, sumele date cu titlu de mită de către societăţi trebuiesc recuperate prin supraevaluarea lucrărilor efectuate şi calitate mai slabă, ceea ce ne afectează pe toţi.
Meritele inculpatului - fără acestea nici nu ar fi ajuns să ocupe o asemenea funcţie - dar de la astfel de persoane ce se apreciază că fac parte dintr-o elită şi aşteptările societăţii sunt mai mari.
S-a apreciat de către instanţa de apel că o asemenea persoană învestită cu o asemenea încredere şi bonitate, comiţând o faptă prevăzută de legea penală, a înşelat aşteptările unui număr considerabil de cetăţeni.
Pedeapsa aplicată de către instanţa fondului şi menţinută de instanţa de apel este şi în conformitate cu studiul trimestrial cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor pentru infracţiunea de luare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 884 din 07octombrie 2011 pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale.
Astfel, ţinând cont de calitatea făptuitorului, aceea de persoană ce exercită o funcţie de conducere în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice locale pedeapsa minimă recomandată de studiul anterior amintit este 3-4 ani închisoare.
Raportat la modalitatea de săvârşire a infracţiunii, acceptarea promisiunii şi primirea unei sume de bani, se recomandă majorarea pedepsei stabilită conform criteriului anterior cu 1 an şi 6 luni.
Analizând cuantumului sumei de bani - echivalentul a 10.000 euro - pedeapsa stabilită conform criteriilor I şi II se poate majora cu încă 1 an.
Pe baza celor 3 criterii principale de individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea dedusă judecăţii inculpatul, conform unui calcul matematic extrem de simplu ar fi trebuit să-i fie aplicată o pedeapsă minimă de 5 ani şi 6 luni închisoare - 3 ani + 1 an 6 luni + 1 an.
Şi raportat la acest ghid pedeapsa aplicată de instanţa fondului a fost corect individualizată.
Instanţa de apel a considerat că nu se impune în cauza dedusă judecăţii reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., pe de o parte pentru că în mod obişnuit persoanele au o conduită bună în societate, conform statisticilor oficiale ce se referă la numărul celor ce intră în conflict cu legea penală, iar pe de altă parte pentru că apreciem că o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege nu ar fi aptă să contribuie la reeducarea inculpatului şi la constrângerea acestuia în mod eficient.
Şi modalitatea de individualizare a modalităţii de executare a pedepsei este judicios aleasă raportat atât la considerentele instanţei fondului, cât şi la cele expuse în motivarea prezentei atitudinea autorităţilor investite cu soluţionarea unor asemenea cauze opinăm că trebuie să fie fermă şi exemplară pentru a descuraja comiterea unor fapte similare prin crearea unei percepţii că asemenea infracţiuni nu sunt atât de grave din moment ce autorii lor nu execută pedepse în regim de detenţie, în timp ce altele acuzate de exemplu de furt, sunt private de libertate.
Instanţa de apel a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 01 noiembrie 2011 şi până în prezent.
A menţinut starea de arest, în baza art. 350 C. proc. pen. a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării şi menţinerii arestului preventiv subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului apelant pentru a asigura buna desfăşurarea a procesului penal. Cu privire la temeiul de arestare reţinut pentru a se lua şi apoi menţine privarea de libertate a inculpatului - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - Curtea a constatat că teza I a acestui text legal referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este fără urmă de dubiu îndeplinită.
Cea de-a doua cerinţă a acestui articol - existenţa unui pericol concret pentru ordinea publică - s-a apreciat că este îndeplinită.
Astfel, s-a reţinut că starea de pericol pentru ordinea publică în cazul inculpatului apelant B.R.V. presupune o rezonanţă socială a unei fapte grave atât în rândul comunităţii locale asupra căreia şi-a exercitat influenţa negativă, dar şi la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care amploarea fenomenului de corupţie este din ce în ce mai mare.
Astfel, în cazul de faţă săvârşirea infracţiunii de luare de mită implică un vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, o persoană publică importantă pe plan local despre care se poate susţine, în mod rezonabil, că a înşelat aşteptările sutelor de mii de locuitori ai judeţului Cluj. S-a dovedit că inculpatul, profitând de încrederea cetăţenilor care l-au învestit în funcţia pe care o avea la momentul comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată, a deturnat scopul acesteia, folosindu-se de funcţia deţinută pentru a obţine foloase materiale ilicite.
Susţinerile apărării că odată lăsat în libertate inculpatul nu ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influenţarea martorilor sau a coinculpatei din prezentul dosar sunt reale, dar, în opinia instanţei de apel, o astfel măsură ar împiedica buna desfăşurare a procesului penal. În situaţia dată se impune o astfel de reacţie a autorităţilor pentru a nu se crea şi mai multă neîncredere în capacitatea justiţiei de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc şi a unei stări de securitate socială.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului B.R.V. constituie o sfidare la adresa ordinii de drept şi a justiţiei. Organele judiciare, prin structurile specifice şi prin instrumentele puse la dispoziţie de normele legale, au obligaţia de a riposta pentru stoparea şi combaterea acestui gen de infracţiuni.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii apelate, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul B.R.V.
A fost obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală şi solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen. pentru următoarele motive:
- incapacitatea inculpatului B.R.V. de a oferi serviciul pentru care se presupune că ar fi primit suma de bani cu titlu de mită, deoarece nu avea nici un fel de atribuţie în cadrul SC C.A. SA;
- incapcitatea SC F.I.E. SRL de a presta servicii de mentenanţă;
- lipsa laturii subiective a infracţiunii, dat fiind faptul că inculpatul avea reprezentarea mentală a unui împrumut.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 14 şi 17 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate constată următoarele:
S-a argumentat de către inculpat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, deoarece o condiţie esenţială pentru realizarea laturii obiective este ca funcţionarul să săvârşească în legătură cu un act privitor la funcţia îndeplinită şi pe care funcţionarul să aibă posibilitatea de a-l satisface în momentul săvârşirii infracţiunii.
Curtea constată că în cazul infracţiunii de luare de mită o cerinţă esenţială a laturii obiective este ca fapta să fie săvârşită „în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”.
Ca atare, subiectul activ al infracţiunii este unul calificat, el trebuie să aibă calitatea de funcţionar şi să aibă conform atribuţiilor de serviciu competenţa de a face actul pentru care primeşte foloasele necuvenite.
Inculpatul a arătat că nu avea nicio calitate în cadrul SC C.A. SA şi nu a fost niciodată reprezentant al Consiliului Judeţean Cluj în Adunarea Generală a Asociaţilor SC C.A SA.
În mod greşit s-a reţinut în actul de acuzare că SC C.A. SA ar fi fost condusă de plenul Consiliului Judeţean Cluj din care făcea parte.
Judeţul Cluj avea desemnat un reprezentant în Adunarea Generală a Asociaţilor SC C.A. SA, dar reprezentantul era martorul T.C., plenul Consiliului Judeţean Cluj nefiind organ de conducere al SC C.A. SA.
Inculpatul a subliniat că în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj nu avea nici o atribuţie privind SC C.A. SA deoarece aceasta era o societate comercială, cu buget propriu, nesubvenţionat de la bugetul Consiliului Judeţean Cluj sau de la bugetul public şi ca atare nu era un compartiment din aparatul de specialitate al Consiliului Judeţean Cluj.
Înalta Curte constată că această critică este nefondată.
Conform actului constitutiv al SC C.A. SA, acţionari sunt Judeţul Cluj prin Consiliul Judeţean cu o participare de 90% şi Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public şi Privat Cluj cu o participare de 10%, societatea fiind condusă şi administrată de un consiliu de administraţie, format din 7 membri.
Deşi societatea comercială are un buget propriu aşa cum a subliniat inculpatul, este evident că în calitate de acţionar principal Consiliul Judeţean are acces la informaţiile privind activitatea şi organizarea societăţii comerciale.
Chiar dacă am pleca de la premisa că interpretarea instanţelor privind aspectul că SC C.A. SA face parte din agenţii economici aflaţi în subordinea consiliului judeţean şi mai exact în subordinea Direcţiei Generale Buget, Finanţe, Resurse Umane, coordonată de inculpat ar fi eronată, nu se poate ajunge la concluzia că actul pentru care s-a oferit folosul necuvenit nu avea legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru că a primit suma de 20.000 euro pentru ca, în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj să-i furnizeze informaţii privind organizarea unei licitaţii cu privire la serviciile de mentenanţă ce urmau a fi contractate pentru stadionul Cluj în anul 2012.
Aşa cum rezultă şi din declaraţiile inculpatei D.A., asociat al SC F.I.E. SRL Cluj Napoca, suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a fost remisă efectiv suma de 43.000 RON a fost oferită pentru furnizarea de informaţii privind viitoarea licitaţie organizată pentru atribuirea contractului de mentenanţă.
Ca atare, suma oferită nu era pentru câştigarea licitaţiei, ci pentru procurarea unor informaţii privind organizarea licitaţiei, deoarece inculpata considera că asemenea informaţii pot asigura câştigarea licitaţiei.
De aceea nu are relevanţă faptul că inculpatul era sau nu membru în organele de conducere ale SC C.A. SA.
Este evident că în calitate de acţionar principal, Consiliul Judeţean Cluj, şi ca atare şi vicepreşedintele său, puteau avea acces la informaţiile privind activitatea şi modul de organizare al SC C.A. SA, inclusiv cu privire la modalitatea în care erau organizate licitaţiile pentru achiziţionarea unor servicii. De aceea în cauză nu se poate reţine infracţiunea de înşelăciune, aşa cum a solicitat inculpatul, pentru că nu s-a vizat o inducere în eroare a inculpatei D.A., prin acceptarea sumei pentru un act ce nu era în competenţa funcţionarului.
Mai mult, pentru existenţa infracţiunii de luare de mită nu este necesar ca înţelegerea privind banii şi foloasele necuvenite nu e nevoie să fie urmată de executarea actului promis de funcţionar, trebuie doar ca primirea, pretinderea, acceptarea promisiunii sau nerespingerea să se facă în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau efectuării unui act contrar îndatoririlor de serviciu. Ca atare, faptul că inculpatul i-ar fi oferit în final informaţii despre licitaţie sau ar fi optat ca după primirea banilor să nu-i ofere acele informaţii, nu are relevanţă asupra existenţei infracţiunilor.
Aspectul că societatea administrată de D.A. nu avea ca obiect de activitate desfăşurarea unor activităţi care se pot circumscrie serviciilor de mentenanţă nu are relevanţă pentru că aspectul că mituitorul a fost dispus la oferirea unei sume de bani, acceptată de funcţionat pentru un act (aflarea unor informaţii) care s-ar dovedi ulterior că nu îi este util nu poate conduce la inexistenţa infracţiunilor de dare, respectiv luare de mită, ca atare apărarea inculpatului B.R.V. nu poate fi avută în vedere.
De asemenea, din probele administrate în cauză este fără echivoc faptul că suma de bani primită de inculpatul B.R.V. nu s-a făcut cu titlu de împrumut, ci cu titlu de retribuţie pentru serviciul pe care inculpatul urma să-l realizeze.
Ca atare, elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită sunt îndeplinite, motiv pentru care nu se poate dispune achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de a dispune achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. deoarece fapta reţinută în sarcina inculpatului este infracţiune, fiind încriminată în dispoziţiile art. 254 C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Calitatea în care inculpatul a primit mita şi valoarea folosului necuvenit nu sunt de natură să conducă la o reindividualizare a pedepsei pentru că aceasta ar conduce la o înfrângere a unuia din scopurile trasate pentru sancţiunea penală - prevenţia generală, în sensul că ceilalţi cetăţeni nu ar fi descurajaţi să comită fapte de corupţie, constatând că pedepsele aplicate sunt simbolice.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să îl oblige pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.R.V. împotriva deciziei penale nr. 100/A din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 01 noiembrie 2011 la 04 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3120/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3168/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
