ICCJ. Decizia nr. 3168/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3168/2012
Dosar nr. 9947/2/2011
Şedinţa publică din 5 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69/ F din 13 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A recunoscut sentinţa nr. 2T 157/2010 din data de 18 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Sectorului Praga 2, Republica Cehă, rămasă definitivă la data de 04 februarie 2011, prin care s-a dispus condamnarea numitului T.I., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
A dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare.
A dedus din pedeapsă, perioada executată de la 07 decembrie 2009 la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile art. 143 din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana transferabilă T.I.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin adresa din 31 august 2011 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 10 octombrie 2011, Ministerul Justiţiei - D.D.I.C.J. a transmis, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Cehă prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate T.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile cehe a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv, copie de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, ordin de executare a expulzării emis de D.S.S.P.F. a Republicii Cehe, document privind situaţia executării pedepsei, precum şi document din care a rezultat acordul la transferare al persoanei condamnate.
Se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile obligatorii instituite prin disp. art. 143 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Astfel condiţiile prevăzute de textul de lege mai sus menţionat necesar a fi îndeplinite pentru transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei sunt următoarele:
a) Condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) Hotărârea este definitivă;
c) La data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepţionale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;
d) Transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;
e) Faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;
f) Statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
Din verificările efectuate la M.A.I. - D.E.P.A.B.D. şi la M.A.I. - D.G.P. a rezultat că persoana transferabilă este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Prin adresa din data de 25 octombrie 2011, D.E.P.A.B.D. a comunicat faptul că în evidenţele deţinute, este numitul T.I., cu domiciliul în Bucureşti, sector 1.
De asemenea, din adresa emisă de D.G.P. din cadrul M.A.I., la data de 19 octombrie 2011, a rezultat că numitul T.I. este titularul paşaportului emis de către S.P.C.E.E.P.S. Bucureşti la data de 01 septembrie 2006.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 18 decembrie 1997, a rezultat că, prin sentinţa penală nr. 2/T/157/2010 din data de 18 octombrie 2010 numitul T.I. a fost condamnat de către Tribunalul Sectorului Praga 2 la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 247 alin. (1) lit. d), alin. (2) şi 3 lit. a) C. pen. al Cehiei, dispunând şi expatrierea de pe teritoriul Republicii Cehia pe o perioadă de nedeterminată.
Acestă sentinţă a rămas definitivă la data de 04 februarie 2011, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeana asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din datele comunicate de autorităţile cehe a rezultat că numitul T.I. a început executarea pedepsei la data de 07 decembrie 2009, durata condamnării împlinindu-se la data de 07 iunie 2014, în consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În fapt, prin sentinţa nr. 2/T/157/2010 din data de 18 octombrie 2010 a Tribunalului Sectorului Praga 2 s-a reţinut că: „în perioada 20 octombrie 2009 - 12 noiembrie 2009, în timp ce se afla în Praga, în urma înţelegerii prealabile cu alţi acuzaţi, acuzatul T.I. a comis pe stradă sau în mijloacele de transport în comun mai multe furturi sustrăgând din gentile a şapte persoane vătămate diverse sume de bani, documente personale şi bunuri personale”.
Examinând materialul cauzei, se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului T.I. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), f) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 de ani.
Se mai constată că potrivit declaraţiei dată în 08 martie 2011, numitul T.I. şi-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Horni Slavkov.
În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, reţinând că, prin sentinţa penală a cărei recunoaştere se solicită, s-a dispus şi expatrierea numitului T.I., de pe teritoriul Republicii Cehia, pe o perioadă de nedeterminată.
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă T.I. împotriva sentinţei penale nr. 69/ F din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3130/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3179/2012. Penal. Cerere de reabilitare... → |
|---|
