ICCJ. Decizia nr. 3207/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3207/2012
Dosar nr. 315/36/2012
Şedinţa publică din 8 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 39/P din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva Sentinţei penale nr. l/P din 13 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 1402/36/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul C.N. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti şi pot fi supuse revizuirii doar hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanţa soluţionând atât acţiunea penală - pronunţând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal -, cât şi acţiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal, iar admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire impune constatarea incidenţei cel puţin a unuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, s-a reţinut că revizuirea este o cale de atac extraordinară care priveşte exclusiv hotărârile prevăzute în art. 393 C. proc. pen., hotărâri care conţin o rezolvare a fondului procesului şi se referă la cazurile reglementate limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Ca atare, prima instanţă a reţinut că din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească cererile, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare, achitare ori de încetare a procesului penal, în acest sens fiind şi prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că ";cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă";.
Împotriva Sentinţei penale nr. 39/P din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs revizuentul C.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din data de 8 octombrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de revizuent împotriva sentinţei penale anterior menţionate.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul C.N. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire formulată în prezenta cauză vizează o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv Sentinţa penală nr. l/P din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1402/36/2011, prin care s-a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de petiţionarul C.N. împotriva rezoluţiei procurorului din data de 3 ianuarie 2011 dată în Dosarul nr. 337/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, confirmată prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa din data de 9 decembrie 2011 în Dosarul nr. 459/II/2/2011, hotărâre care este definitivă.
Potrivit art. 407 C. proc. pen., sentinţele instanţei de revizuire, date conform art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1) din acelaşi cod, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Din examinarea coroborată a dispoziţiilor art. 407 şi art. 2781 alin. C. proc. pen., Înalta Curte reţine că hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva Sentinţei penale nr. l/P din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a dobândit caracter definitiv, soluţia pronunţată nemaifiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, revizuentul a declarat recurs împotriva Sentinţei penale nr. 39/P din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.N.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.N. împotriva Sentinţei penale nr. 39/P din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3204/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3275/2012. Penal → |
|---|
