ICCJ. Decizia nr. 3240/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3240/2012
Dosar nr. 9597/99/2011
Şedinţa publică din 10 octombrie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 455 din 6 octombrie 2011 a Tribunalului Iaşi s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul M.R.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.V., la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „luare de mită”.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a ocupa funcţia publică de comisar) C. pen.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 10 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpatului s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului că în cazul săvârşirii altei infracţiuni se va dispune revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei şi executarea acesteia în întregime.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.R.V. a sumei de 1000 RON.
S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 28 martie 2011 dată în Dosarul nr. 34/P/2011 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, potrivit adresei din 24 ianuarie 2011 a Ministerului Afacerilor Interne, I.G.P.R., Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava, Serviciul de Investigare a Fraudelor, împotriva SC H.S. SRL Iaşi au fost formulate plângeri penale de către mai multe persoane referitor la derularea unor contracte de intermediere ce au avut ca urmare plasarea de forţă de muncă în Cehia, motiv pentru care s-a solicitat Gărzii Financiare - Secţia Judeţeană Iaşi verificarea înregistrării în contabilitatea societăţii a acestor contracte şi, eventual, calcularea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea lor, cu consecinţa sesizării organelor judiciare competente.
În vederea efectuării acestor verificări au fost desemnaţi doi comisari din cadrul Gărzii Financiare, Secţia Judeţeană Iaşi, respectiv martorul G.M.A. şi inculpatul M.R.V.
Martorul G.M.A. a contactat telefonic pe administratorul firmei SC H.S. SRL stabilind ca dată de efectuare a controlului la sediul firmei 15 februarie 2011 şi punând în vedere administratorului să pregătească documentele financiar contabile ale firmei din luna iunie 2010, în special cele privind recrutarea persoanelor plecate la muncă în Cehia. Aceleaşi aspecte au fost comunicate de martor şi asociatului unic al SC H.S. SRL, martora Z.A., care l-a contactat ulterior.
La data de 15 februarie 2011, orele 13:00, cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare, Secţia Judeţeană Iaşi, respectiv martorul G.M.A. şi inculpatul M.R.V., s-au deplasat la punctul de lucru al societăţii situat în Iaşi, str. A., mezanin, solicitând martorilor Z.O. (administratorul societăţii) şi C.A.M. (contabila societăţii) să le prezinte evidenţa financiar - contabilă a societăţii pe ultimele 6 luni, precum şi toate documentele legate de contractul asupra medierii forţei de muncă din 24 septembrie 2010 încheiat cu firma cehă D.S. Cei doi comisari au verificat documentele puse la dispoziţie într-unul dintre birourile firmei, în prezenţa celor doi martori anteriori menţionaţi, dar şi a martorei Z.A., aceasta fiind chemată pentru a da relaţii cu privire la derularea contractului de mediere cu firma cehă.
Din analiza documentelor puse la dispoziţie de reprezentanţii firmei cei doi comisari au stabilit faptul că societatea H.S. SRL nu este înregistrată în Registrul Operatorilor Intracomunitari iar reprezentanţii firmei nu au înregistrat în contabilitate factura fiscală din 18 octombrie 2010 emisă pentru suma de 1612 euro (factură respinsă iniţial de partenerul ceh şi apoi rămasă neconfirmată de acesta şi care nu a fost înregistrată în contabilitate din dispoziţia asociatului unic, martora Z.A.). Aceste aspecte au fost evidenţiate ca atare de cei doi comisari în cuprinsul notei de constatare din 15 februarie 1011, notă semnată fără obiecţiuni de martorul Z.O. Cei doi comisari au comunicat reprezentanţilor firmei verificate că a doua zi vor stabili sancţiunile aplicabile, sens în care s-a convenit cu administratorul să se prezinte la sediul Gărzii Financiare pentru semnarea procesului verbal.
După plecarea celor doi comisari martorii Z.O., Z.A. şi C.A.M. au convenit să dea acestora o sumă de bani, respectiv suma de 1000 RON, cu scopul evident de a beneficia de un regim sancţionator mai blând în raport de neregulile constatate de comisari şi comunicate prin nota de constatare întocmită.
Pentru punerea în practică a deciziei luate cei trei au convenit că inculpatul M.R.V. este cel mai „abordabil” dintre comisari iar martora Z.A. l-a apelat pe telefonul mobil (convorbire din data de 15 februarie 2011, orele 15:06) spunându-i că a uitat un dosar cu acte la sediul firmei. Deşi a realizat faptul că nu uitase nimic la sediul firmei, inculpatul a spus martorei să-i aducă dosarul a doua zi, când era stabilită şi întâlnirea pentru „finalizarea” acţiunii de control.
Potrivit înţelegerii, martorul Z.O. a retras în data de 15 februarie 2011 din conturile SC H.S. SRL suma de 1100 RON şi a doua zi dimineaţă s-a deplasat la sediul Gărzii Financiare Iaşi unde s-a întâlnit cu martora C.A.M. în jurul orelor 08:30. Cei doi au urcat cu liftul la etajul 9, unde fuseseră informaţi că se află biroul inculpatului, timp în care martorul Z.O. a înmânat celeilalte martore suma de 1000 RON. Martora C.A.M. a identificat biroul inculpatului, a bătut la uşă şi a solicitat acestuia să iasă pe hol. Aici, martora i-a spus inculpatului că a venit să-i aducă „hârtiile” uitate, solicitând să i le remită într-un loc mai ferit. Inculpatul M.R.V., realizând despre ce „hârtii” este vorba, i-a condus pe cei doi într-un hol de la etajul 9 al clădirii (ce asigură accesul spre baie şi casa scării), unde martora C.A.M. i-a dat suma de 1000 RON, bani pe care inculpatul i-a pus în buzunar. La momentul plecării celor doi martori, inculpatul M.R V. i-a spus martorului Z.O. că va fi sunat în cursul aceleiaşi zile pentru a veni la sediul Gărzii Financiare să semneze actele de finalizare a controlului.
Cei doi martori au coborât din sediul Gărzii Financiare, moment în care martorul Z.O. i-a dat martorei C.A.M. suma de 100 RON pentru serviciile de contabilitate efectuate la firmă (restul din suma de bani retrasă anterior din contul societăţii).
În acest timp, martorul G.M.A. a avut o discuţie cu şeful de divizie, numitul I.A., cu privire la modul de finalizare a procesului verbal în ceea ce priveşte constatarea a două contravenţii în sarcina societăţii H.S. SRL, în contextul în care factura neînregistrată în contabilitate nu era confirmată de partenerul extern. Şeful de divizie a exprimat o opinie în legătură cu existenţa celor două contravenţii, recomandând ca cei doi comisari să discute şi cu şeful secţiei judeţene, martorul M.V. În jurul orelor 09:15, martorul G.M.A. a revenit în birou, unde l-a găsit şi pe inculpatul M.R.V., căruia i-a spus ce a discutat cu şeful de divizie şi recomandarea acestuia. Cei doi au mers să discute cu martorul M.V. în jurul orelor 09:30. Acestuia i-au expus cele constatate la societatea H.S. SRL, concluzia discuţiilor fiind că cele două contravenţii există şi pentru sancţionarea lor trebuiau aplicate sancţiuni contravenţionale minime.
Ulterior, martorul G.M.A. şi inculpatul M.R.V. au revenit în biroul de la etajul 9 al clădirii, începând redactarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
În aceeaşi zi, în jurul prânzului, martorul Z.O., administratorul SC H.S. SRL, s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Iaşi şi, în biroul comisarilor care au efectuat controlul, a semnat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. În cuprinsul acestuia s-a reţinut comiterea de către contravenienta H.S. SRL a două contravenţii prevăzute de art. 2192 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 şi art. 41 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, pentru care s-au aplicat sancţiunea contravenţională a avertismentului, respectiv amendă contravenţională în cuantum de 1000 RON (minimul legal).
Având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului M.R.V. şi gravitatea oarecum redusă a faptei comise de acesta (prin raportare la circumstanţele comiterii infracţiunii - mituitorii au fost cei care au avut iniţiativa de a da bani inculpatului, pentru că „aşa se face la noi”, folosul primit de inculpat a avut o valoare scăzută (1000 RON) - şi având în vedere faptul că inculpatul nu a intervenit ulterior primirii banilor pentru realizarea efectivă a scopului pentru care a primit suma respectivă), instanţa consideră că simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta şi că, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, acesta nu va mai comite alte infracţiuni.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul a fost judecat în stare de libertate iar în această perioadă nu a mai adoptat un comportament ilicit, că prin pronunţarea condamnării inculpatul devine incompatibil de a mai exercita vreo altă funcţie publică de natura celei în care a comis fapta ce face obiectul cauzei până la reabilitare [art. 54 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999] şi că raporturile de serviciu cu Garda Financiară, instituţie publică în cadrul căreia a funcţionat la data comiterii faptei ce face obiectul cauzei, vor înceta de drept la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare [art. 98 alin. (1) lit. f), Legea nr. 188/1999], astfel încât posibilitatea ca inculpatul să recidiveze în comportamentul ilicit adoptat sau să comită o altă faptă de corupţie este una extrem de redusă.
În termen legal, sentinţa penală a fost apelată de inculpat, criticând-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, invocând modalitatea de apreciere probatorie (contradictorialitatea, unii martori sunt cercetaţi în alte cauze penale etc.), din care nu a rezultat o legătură directă între suma de bani primită şi atribuţiile de serviciu; acesta nu a intervenit asupra sancţionării contravenţionale aplicate societăţii comerciale, susţinând existenţa dubiilor asupra săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de luare de mită şi de procuror, care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, invocând greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului (prin reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., privind modalitatea de executare şi înlăturarea nejustificată a aplicării pedepsei complementare.
Prin decizia penală nr. 64 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 455 din data de 06 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. 9597/99/2011.
S-a desfiinţat în parte sentinţa, în latură penală şi
Rejudecând cauza:
S-au înlăturat dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. privind neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului M.R.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., de la 1 an şi 10 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.R.V., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani închisoare.
S-a majorat durata termenului de încercare de la 3 ani şi 10 luni la 4 ani şi 6 luni.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul M.R.V. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că probele administrate dovedesc săvârşirea infracţiunii de către inculpat, reţinerea circumstanţelor atenuante este justificată, însă cuantificarea pedepsei aplicate la limita de 1 an şi 10 luni închisoare nu este temeinică pentru atingerea scopului pedepsei (cel de reeducare şi reinserţie socială a inculpatului, de protecţie pentru viitor a societăţii privind respectarea legii de către persoane cu funcţii publice, persoane ce au atribuţii în aplicarea şi controlul legalităţii normei de drept.
Împotriva deciziei penale nr. 64 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul M.R.V.
În recursul declarat de procuror se critică hotărârea atacată pentru netemeinicie în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea cuantumului acesteia şi suspendarea sub supraveghere a executării.
Inculpatul critică decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită întrucât probele administrate nu dovedesc fără dubiu săvârşirea infracţiunii, martorii au dat declaraţii contradictorii, C.A.M. şi Z.O. erau cercetaţi într-un dosar al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi cu privire la constituirea unor grupuri infracţionale, iar din interceptarea convorbirilor telefonice nu rezultă că inculpatul ar fi făcut vreo promisiune în legătură cu atribuţiile sale de serviciu, ci martorii au fost cei care au avut iniţiativa de a încerca mituirea organelor de control;
- faptei comise i s-a dat o greşită încadrare juridică având în vedere că actul de constatare a fost întocmit de inculpat la data de 15 februarie 2011, anterior datei când se pretinde că s-ar fi luat mită, astfel că suntem în prezenţa infracţiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.;
- greşita individualizare a pedepsei în raport cu circumstanţele în care se pretinde că s-a comis fapta şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Inculpatul solicită, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen. şi aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
În drept s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Referitor la prima critică formulată de inculpat, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.
Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrată probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei grave erori de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de instanţe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurentul inculpat a comis infracţiunea de luare de mită pentru care a fost condamnat.
Astfel, la data de 16 februarie 2011, inculpatul, în calitatea sa de comisar al Gărzii Financiare, Secţia Judeţeană Iaşi, a primit de la martorii C.A.M. şi Z.O. suma de 1000 RON cu scopul de a aplica un regim sancţionator mai blând pentru cele două contravenţii constatate în sarcina SC H.S. SRL Iaşi, cu ocazia controlului efectuat la 15 februarie 2011.
Semnificative sunt declaraţiile martorilor C.A.M. - contabila firmei, Z.A. şi Z.O., aceştia având iniţiativa de a-i remite inculpatului suma de bani cu scopul evident de a beneficia de un regim sancţionator mai blând pentru cele două contravenţii prevăzute de art. 2192 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003 şi art. 41 pct. 1 din Legea nr. 82/1991 constatate de către inculpat şi colegul său, martorul G.M.A., cu ocazia controlului efectuat la 15 februarie 2011 la SC H.S. SRL.
Declaraţiile martorilor menţionaţi se coroborează cu procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice şi parţial cu declaraţiile inculpatului, precum şi cu declaraţiile martorei G.A.
Declaraţiile martorilor C.A.M., Z.O. şi Z.A. sunt constante în ceea ce priveşte iniţiativa mituirii inculpatului, suma de bani oferită cu titlu de mită, locul, împrejurările şi scopul pentru care a fost remisă.
Este real că la urmărirea penală, martora Z.A. arată că au decis să-i dea inculpatului o „atenţie”, ştiind de la alte persoane că cei de la Garda Financiară primesc astfel de „atenţii” când vin în control, or este evident că suma de bani oferită inculpatului avea legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia, din moment ce martora nu îl cunoștea anterior pe inculpat, iar banii au fost oferiţi înaintea întocmirii procesului-verbal de contravenţie.
Inculpatul a comis infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi nu pe cea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.
Astfel, inculpatul a primit suma de 1000 RON înainte de întocmirea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, chiar dacă s-a efectuat controlul la societatea SC H.S. SRL anterior, la data de 15 februarie 2011.
În ipoteza infracţiunii prevăzută de art. 256 C. pen., primirea de către un funcţionar a banilor sau a altor foloase are loc după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, or, în speţă, aşa cum s-a arătat, inculpatul a primit banii înainte de întocmirea procesului-verbal de sancţionare cu scopul de a aplica sancţiuni mai blânde.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, valorile sociale lezate, împrejurările săvârşirii acesteia - iniţiativa mituirii inculpatului a aparţinut denunţătorilor, suma de bani care a făcut obiectul luării de mită (1000 RON), datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 35 ani, studii superioare, este căsătorit, iar din adresa A.N.A.F. - Garda Financiară Iaşi rezultă că inculpatul şi-a îndeplinit cu profesionalism sarcinile de serviciu, dând dovadă de competenţă şi eficacitate în muncă.
Înalta Curte apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, iar pedeapsa aplicată este în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune majorarea acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de procuror şi inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpatul M.R.V. împotriva deciziei penale nr. 64 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3087/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3254/2012. Penal → |
|---|
